Curierul Foaea Intereselor Generale, 1889 (Anul 16, nr. 1-140)
1889-11-08 / nr. 121
Aristido Labo, interne; Quentim Bacavia (jurnalist), afacerile străine; Dr Barboza (deputat) finanțe; Campos Salles, justiție ; Benjamin Constant, răsboi; contramiralul Von der Koltz, marina ; Demetrio Ribeiro, agricultură. Cariera s-a disolvat. Consiliul de Stat e desființat. Opiniunea publică e favorabilă noului guvern. — Provincia Bahia e contrară mișcării revoluționare; împăratul e prizonier în palatul său; el a primit notificarea depunerei sale și a intențiunei guvernului provisor de a-i continua dotațiunea. împăratul a declarat că nu va ceda decât forței. Mai multe provincii par că vor să adereze la Republica federală. Ministrul de finanțe a declarat că tote contractele vor fi menținute. Populația e forte liniștită, dar comercial e paralisat. Paris 17 Noembre.—D. Auguste Havas, fost director al «Agenției Havas» a murit az i. New-York 18 Noembre.—«New-York Herald» anunță că societatea anglo-africană organiseza o expediție ce va merge sub conducerea d-lui George Mackenzie să ducă ajutor lui Stanley, și lui Emin- Pilla. Rio-de-Janeiro 18 Noembre. — Impăratul a plecat așa în timpul dimineței în Europa. CRONICA INTERNA NOUL MINISTER Dl. GENERAL MANU, prezident al Consiliului și ministru de interne; Dl. Al. LAHOVARI, ministru de externe; Dl. THEODOR ROSETTI, ministru al justiției și ad interim la culte și instrucțiuni publice; Dl. MENELAS GERMANI, ministru al finanțelor; Dl. A. MARGHILOMAN, ministru al lucrărilor publice; Dl. PĂUCESCU, ministru al agricultureii, comerțului, industriei și domeniilor ; Dl. GENERAL VLADESCU, ministru de resbel. Noii miniștri s’au întrunit Duminică la orele 11 și jum. la d. Păucescu, de unde au mers la Palat și au depus obicinuitul jurământ. Cetim în Democrația: Dl. Hóiban, căruia i s’a propus ministerul cultelor, a sosit Duminică de diminață in Capitală și s’a dus indata la d. Catargiu, cu care a avut o scurtă întrevedere. După acestă întrevedere d. Haiban s’a dus la d. general Manu și s-a declarat că nu pote accepta portofoliul ce i s’a oferit. D. Hulban a luat acestă decisiune în urma declarațiunei d-lui Catargiu, că nu va da sprijinul său acestui guvern. CURIERUL TH. BALASSAN. Se zice că portofoliul ministerului Ițelor a fost oferit d-lui Poni, dar că și d-sa ar fi refuzat. Se vorbește că tot d. Maiorescu va lua acest portofoliu. Majestatea Sa Regina sosește astăzi Mercuri în Capitală. Duminică la orele 10 a. m. s’a inaugurat noua școlă de resboi. M. S. Regele și principele moștenitor au asistat la acestă solemnitate. D. general Vlădescu, noul ministru de resbel, se va absenta trei Zile din București pentru a se ocupa de instalarea d-sale in capitală. Sântul Binod a fost deschis Duminică 5 Noembre la 11 oarecuni. La un moment dat ceremonia au fost amenințata de amânare, d. ministru Boerescu fiind in imposibilitate de a o prezida, iar noul titular de la culte ne-având incă jurămîntul depus. D. Lahovari atunci, ca unul ce fâcea parte și din vechiul cabinet, a înlocuit pe colegul său. Sântul sinod n’a putut lucra și numărul membrilor presenți ne fiind suficient. Au fost încă absenți P.P. S.S. Mitropolit al Moldovei și episcopii de Huși, Roman și Râmnic. E probabil că lucrările se vor începe in curând. Duminică 5 Noembre s’au făcut inaugurarea asilului de noapte înființat grație stăruințelor lăudabile ale d-lui Pake protopopescu. După o ceremonie religioasă, d-nu Pake Protopopescu a ținut o cuvântare, in care a arătat importanța acestui a jil și serviciile pe care le va oferi săracilor. Apoi d. Pake a dat samă de cheltuelile făcute și a spus că mai rămân la dispoziția primăriei pentru a îmbunătăți instalarea de 9000 lei. După aceasta d. Pake a dat citire regulamentului asilului. La această serbare umanitară au fost d. general Florescu, d. I. Lahovari d. Colonel Algiu și alții. După terminarea ceremoniei s’au dat de mâncare la vre-o sută de sărăci. Vom da sama intr’un numer viitor despre acest refugiu al nenorocirei, arătând felul lui de instalare și funcționare. Academia Română în ședința publică de Vineri 3 Noembre c., a ascultat mai multe scurte memorii presintate de d, V. A. Urechiă asupra unor documente forte interesante descoperite de d-sa. Unul din ele arată cum la 1784 s’a stabilit pentru prima ora censura sub Mihai Satzul. Un altul a conservat minunate detalii asupra organisărei școlelor la 1776. In altă serie de acte, d. Urechiă a probat cum că școla de la sf. Sava nu datează numai din 1761 ci din secolul al XVII-lea. La 1785 s’a fixat un concurs pentru ocuparea unui post de profesor de gramatică română!.. D. Urechiă, a profitat de serbarea aniversară de 25 de ani a școlei secundare din Ploești, care probeză că Ploeștii aveau școli românești în 1780. Cu totul interesante fură și actele din care se măssură superstițiunile urîte care dominau în societatea română pe la 1777. Arăturile de tomnä, după cum se scrie, în partea de sus a Moldovei, sunt bune, dar e mare nevoe de zăpadă din cauză că semănăturile au crescut deja în destul de mari. Prima lucrare a Camerei actuale va 6 modificarea regulamentului interior aldunărei, acuma în vigore. Se știe că d. Ulysse Boldescu, deputat al Craiovei și secretar al Camerei a elaborat un nou regulament. Sâmbătă 4 Noembre, s-a comis un furt la biroul telegrafic de la ministerul de finanțe. Un servitor a spart cu cuțitu cutia unei mese unde se țineau banii și a furat 100 de lei. Comisarul Rădulescu a descoperit pe autor. Lucrările Camerei de comerciu din Capitală In ședința Camerei de comerciu se va discuta următorea propunere : Propunere Având in vedere că fondul Camerei de comerciu și a școlei de ucenici represintă deja o sumă de aprope un sfert de milion in efecte publice, depuse la Casa de depuneri. Considerând că datoria Camerei de comerciu este de a da cât mai in grabă o destinație de interes general acestui fond perceput de la potentarii comercianți și industriași, că între nevoile cele mai simțite ar fi aceea de a se deschide chiar in iarna acesta, sub auspiciile Camerei, cursuri practice pentru ucenici și pentru adulți, cu un program oricât de suplificat, ca început, pănă la organizarea unei școli de ucenici. Considerând că actualmente o parte din veniturie Camerei se perd in plăți de chirie, in lipsa de un local al ei propriu. Subsemnații, propun: 1. A se mijloci pe lângă onor, primărie pentru ca sara in zilele de lucru și ziua in zilele de Duminică și serbători să pună la disposiția Camerei două sau mai multe săli—după trebuință—din localurile școlelor primare, pentru a se preda cursuri elementare adulților, fără cunoștință de carte întrebuințați in comerciu și industrie. 2. A se face apel la personele binevoitore pentru predarea acestor cursuri, deocamdată in mod gratuit. A se autoriza biroul să intervie pe leagă de ministru al domeniilor și comercialul, pentru ca să bine-voiască a ceda camerei de comerț din circumscripția București, locul viran din calea Victoriei, din fața casei de depuneri pentru ca să clădescă pe el un local pentru Camera, Bursa de comerț și școla de ucenici. A se deschide un concurs pentru întocmirea celui mai bun plan de asemenea clădiri in marginele sumei de 250 mii lei, fixându-se pentru acesta un premiu de 10.000 lei. N. Kirilov, Dom. Marinescu Bragadiru, Pavel Hagi Ion și alții. SCIRI ECONOMICE Recolta din Basarabia.— Recolta pretutindeni a fost mediocră și poporațiunea română din județul Orheiu, Bălți, Chișineu și Bender nu va avea cu ce însă și semene ogerele. In mai multe locuri poporațiunea rurală va suferi de lipsa de mălaie. Zemstvo acestor județe a și hotărît deja să cară de la Zemstvo central un credit de 25—30,000 ruble pentru fiecare județ, spre a veni în ajutorul poporațiunei nevoiașe. Podul peste Dunăre. O casă mare din New York a cerut ministrului a fi admisă și dânsa să concureze la licitația pentru construirea podului peste Dunăre. Ministrul însă ar fi dispus de a admite la licitație. CRONICA ESTERNA DIM TURCIA Corespondentul din Constantinopol al ziarului parisian „le Temps“ îi comunică că la plecarea suveranilor Germaniei din Yldiz și Dolma-Bagthe, mulțimea a fost cu mult mai puțin numeroasă ca la sosire. Sultanul au dat brațul împărătesei pentru a o conduce până la cheiu, ea îi a strâns mâna ca și împăratul. Cele două-zleci și patru lății forte mari care conțin darurile prețioase oferite de sultan au fost îmbarcate pe vasul Dantzig, ele consistă, afară de sabia împodobită cu pietre scumpe destinată împăratului și broșari brilante dată împărătesei, in stofe de mătase și fir de aur fabricate la Damse și Brusa, io șaluri, covoare. Conținutul acestor lății este prețuit la un milion. Acelașihiar mai adaugă că echipagele vaselor germane au fost întreținute pe tot timpul șederei in socoteala amiralitatei otomane, va respunde cum că Grecia n’are nici un interes să se amestece in afacerile cretei și că ea înseși, adică Porta, trebuie să refuze de a stabili un termen pentru îndeplinirea pretențiinelor grecești. Trebuie acum să așteptăm spre a vedea dacă se confirmă știrea despre existența unei note grecești in privința cretei. Dacă da, tot nu va trebui să se dea o însemnătate tocmai mare nonei acțiuni diplomatice a cabinetului Trcupis, care face aceasta mai mult in vederea oposițiunei din cameră, decăt spre a fi contra Turciei. Prin aceasta d. Tricupis va dovedi opozițiunea că face ce poate. DIM GRECIA Ziarele engleze afirmă că guvernul grec au adresat din nou o notă marilor puteri, prin care le atrage atențiunea asupra refuzului Porței de ași îndeplini față cu Creteon îndatoririle ce-i impun tractatele și propune in același timp un număr oarecare de reforme ce trebuiesc introduse îndată in Interesul cretenilor. Același ziar mai adaugă că Porta Parlamenta Frances Reproducem, după „le Temps“ de la 18 Noembrie s. n., in întregul său, discursul pe care d. P. Blanc, președinte de vârstă, l’a ținut cu ocazia deschiderei camerei deputaților din Paris. Domnilor deputați, Urându-ve bună sosire in acest palat tuturor dintre d-vestre cari sunteți aleșii sufragiului universal, amenoarea și datoria de a saluta in același timp Republica, care au eșit triumfătoare din asaltul ce i-au dat inamicii ei cu alisați. Salat de asemenea cu aceeași căldură națiunea care,consultată pentru a cincea oară, a afirmat din nou, cu o perseverință admirabilă, neînvincibilul ei atașament pentru instrucțiile noastre. Domnilor, evenimentele prin care am trecut, au in ele nisce învățăminte foarte mari, am convingerea că veți fi la înălțimea misiunei ce ele va impun și că veți răspunde pe deplin la speranțele la cari ați dat nastere in țara noastră. Prin preocupările d-vostră, una din cele dintăi va fi de a preveni intorcerea incercărei dureroase ce am suferit, de a nimici nemulțumirile care au adus’o, de a trage felese din sfaturile date pentru a nu mai cădea in greșelile comise. Francia ’și a manifestat destul de pe față și limpede voința ei pentru ca ea să fie so sine ascultată. Ceea ce ea voesce mai înainte de toate, este de a se simți guvernată intr’un mod energic și de a poseda in parlment o materie republicană care să dea un minister tare și durabil, ceea ce mai voesce incă, este pacea intre represintanții ei, să înceteze certurile iritante, discuțiile streine, și interpelările intepestive, înțelegerea pe baza unui program de afaceri și de FOILETON. PONSON DU TERRAIL. ȘAMBRIONUL ISTORIE MISTERIOSA. TRADUS DE M. TZEDEMEN. (Urmare). — D-șorS,zise el, eu nu cred la visuri, la morții cari se întorc și la tóte prostiele... însà daca aș crede... Clapier se opri și susținu cu obrăznicie privirea d-§orei de Mereuil. — Ce ai face, d-le ? îl întrebă ea cu blândeță.— V’aș respunde un lucru forte simplu : dacă tatăl d-vostră a fost asasinat, atunci trebue să vă adresați la justiție iar nu mie care nu sunt procuror imperial. — D-le, reluă Denisa, tot liniștită și tristă, însă numele d-vestru fusese amestecat cu alte nume în povestirea tatălui meu. Clapier dădu din umeri. — Eu nu cred la visuri! repetă el cu brutalitate încăpățînată a țăranului. — Fie,lise Denisa, dar nu veți refuza de armă asculta până la finit. Clapier făcu o mișcare, care voia să fcă: Dacă ași putea sfi mă dac, ea nu te-aș asculta. Denisa urmă. — Tatăl meu a fost asasinat, într’o nopte, pe când se întorcea de la d-ta. — Acesta’i adevărat, —Lise Clapier sare începu a’i veni puțin curaj, îmi aduc aminte că neaflându-se în stare de a’mi plăti ceia ce’mi datorea, el venise să’mi câră o amânare. — D-le Clapier,lise ea, d-ta nu credi nici în fantome, nici în visuri, dar credeți pote la Providență. — Acesta depinde,lise negustorul de bunuri. — La Providență care iartă căinței... și care’i neînduplecată pentru aciea cari n’o cunosc. — Buna mea d-’ora, (lise Clapier, n’am venit aici pentru a av U o propoveduire... Mă duc duminică la amvona preotului din Salbris. E de-ajuns... Și el, iarăși voi să se ducă, dar Denisa nu’l perdea din ochi, și privirea tinerei fete apasa asupra lui astfel, încât el n’avu putere de a se duce. — Credeam din contra, reluă ea, că tatăl meu vă numărase în acea sală, două sute de mii franci. — Niciodată!lisă Clapier cu o voce înăbușită. — Sunteți sigur de acesta ? — Unde’i chitanța dacă tatăl d-vostru mi-a plătit ? strigă Clapier, care se hotăra de a lupta. — D-le Elise Denisa, se vede că acesta chitanță a fost furată de către omul care a asasinat pe tatăl meu. — A mii de tunete! strigă Clapier pe care terorea’l făcu furios, îmi spuneți frumose lucruri! nu vă mai remâne ca să’mi spuneți că sunt eu care a ucis pe tatăl d-vostru!... — Eu nu fie acesta, respinse Denisa, dar in numele Providenței pe care n’ați cunoscut’o d-le, vin a vă ruga... — A mă ruga de ce?lise el cu ochii înfocați. — Da a’mi înapoi cele două sute de mii franci, pe care le voiu împărți la săraci... pentru a repara răul ce a’ți făcut, și cu acest preț d-le ea sfârși cu accentul rugăciunei, sunt secreturi pe care le voiu păstra în rândul iaimei mele... și care vor muri împreună cu mine... Lovitura era dată, Denisa aștepta. Dar nobila copilă nu cunoscea pe acest om, ea nu știa că s’ar putea mai bine lua capul seu decât banii sei. El scose o înjurătură cumplită și strigă: — Voiți dar a’mi râpi două sute de mii franci cu povestele d-vestre!... Du-te în lături!... vagabondă... Iată aventurosa... Fugi !... Eu nu sunt într’o casă, sunt într’un codru cu boți! El împinsă pe Denisa care’și împreună mânile și’l rugă încă, și eși ca un uragan. Atunci o ușă se deschise și intră un om palid, trist și solemn. Era Șambrianul. — D-șoră, $nsă el, îl vedeți, acest om a fost surd la pocăință... acest om e condamnat. Și el voi să iasă. — Unde te duci ? întrebă Denisa înspăimântată. — Am să grăbesc justiția lui Dieu, respinse el. — De pe pragul salonului, el se întorse, și-și aruncă spre tânăra copilă o lungă și durerosa privire, oftând. Șambrionul făcuse jurământul, de a nu o mai vedea niciodată. Insă D-ieu trebue să decidă altfel. Tatăl Clapier se duse drept prin coridare, ca un mistreț bătrân și râuit, răsturnând în trecerea sa doi sau trei servitori și rostind cumplite blesteme. Șambrionul îl văzu dispărând din dosul grilajului. Atunci el se coborî în curtea castelului, și se duse se deschidă ușa șurei, în care în sala trecută Brocartul își închise cânele seu Jandarm. Jandarm nu urma pe nimenea, decât pe Brocart. El eși din șură latrând și voia sa se ducă. Atunci acesta se apropia, îl desmerdă și-i făcu să mirose bluza sa. Bluza acesta era a lui Brocart. Cânele simți mirosul stăpânului seu, și Șambrionul plecând, cânele la urmă. Șambrionul trecu parcul, apucând drumul cel mai scurt, sosind din fuga cea mare la căsuța pădurarului Jacomi. El știa că cheia de la ușă era într’un colț a grădinei sub o scândură, el o luă și deschise ușa. Cânele, care în grija stăpânului seu, intră în casă și începu a căuta peste tot locul. Atunci Francisc Vera închise repede ușa și plecă. El apucă drumul spre Meuuerie și întâlni pe pădurarul Jacomi, acela care îl ajun dusese pe cânele fiului lui Clapier. Jacomi alergă spre el înspăimântat. — Ce ți s’a întâmplat? îl întrebă Șambrionul. — Ah!lise pădurarul, desigur e o faptă a tatălui Clapier, acest hoț care ne va pune pe toți la sapă și lopată. — Dar ce-a făcut el ? întrebă Șambrionul cu liniște. — Am trecut pe la Memerie. — Ei bine ? — Am văzut doi jandarmi cari vorbiau cu Maupert. — Și ce liceau ei ? — Ei vorbeau pentru a merge să aresteze pe germanul Brocart. >) — Așa! (lisă Lambrionul. (Va urma). 30