Curierul Foaea Intereselor Generale, 1889 (Anul 16, nr. 1-140)

1889-11-08 / nr. 121

Aristido Labo, interne; Quentim Baca­­via (jurnalist), afacerile străine; D­r Bar­­boza (deputat) finanțe; Campos Salles, jus­tiție ; Benjamin Constant, răsboi; contra­­miralul Von der Koltz, marina ; Demetrio Ribeiro, agricultură. Cariera s-a disolvat. Consiliul de Stat e desființat. Opiniunea publică e favorabilă noului guvern. — Provincia Bahia e contrară mișcării revoluționare; împăratul e prizonier în palatul său; el a primit notificarea depunerei sale și a intențiunei guvernului provisor de a-i continua dotațiunea. împăratul a declarat că nu va ceda decât forței. Mai multe provincii par că vor să a­­dereze la Republica federală. Ministrul de finanțe a declarat că tote contractele vor fi menținute. Populația e forte liniștită, dar comer­­cial e paralisat. Paris 17 Noembre.—D. Auguste Ha­vas, fost director al «Agenției Havas» a murit az i. New-York 18 Noembre.—«New-York­ Herald» anunță că societatea anglo-afri­­cană organiseza o expediție ce va merge sub conducerea d-lui George Mackenzie să ducă ajutor lui Stanley, și lui Emin- Pilla. Rio-de-Janeiro 18 Noembre. — Impă­ratul a plecat așa­ în timpul dimineței în Europa. CRONICA INTERNA NOUL MINISTER Dl. GENERAL MANU, prezident al Consiliului și ministru de interne; Dl. Al. LAHOVARI, ministru de externe; Dl. THEODOR ROSETTI, minis­tru al justiției și ad interim la culte și instrucțiuni publice; Dl. MENELAS GERMANI, minis­tru al finanțelor; Dl. A. MARGHILOMAN, ministru al lucrărilor publice; Dl. PĂUCESCU, ministru al agri­cultureii, comerțului, industriei și do­meniilor ; Dl. GENERAL VLADESCU, mi­nistru de resbel. Noii miniștri s’au întrunit Dumi­nică la orele 11 și jum. la d. Pău­­cescu, de unde au mers la Palat și au depus obicinuitul jurământ. Cetim în Democrația: Dl. Hóiban, căruia i s’a propus minis­terul cultelor, a sosit Duminică de dimi­­nață in Capitală și s’a dus indata la d. Catargiu, cu care a avut o scurtă între­vedere. După acestă întrevedere d. Hai­ban s’a dus la d. general Manu și­­ s-a declarat că nu pote accepta portofoliul ce i s’a oferit. D. Hulban a luat acestă decisiune în urma declarațiunei d-lui Catargiu, că nu va da sprijinul său acestui guvern. CURIERUL TH. BALASSAN. Se zice că portofoliul ministerului Ițelor a fost oferit d-lui Poni, dar că și d-sa ar fi refuzat. Se vorbește că tot d. Maiorescu va lua acest portofoliu. Majestatea Sa Regina sosește as­tăzi Mercuri în Capitală. Duminică la orele 10 a. m. s’a inau­gurat noua școlă de resboi. M. S. Regele și principele moștenitor au asistat la acestă solemnitate. D. general Vlădescu, noul ministru de resbel, se va absenta trei­­ Zile din București pentru a se ocupa de ins­talarea d-sale in capitală. Sântul Binod a fost deschis Dumi­nică 5 Noembre la 11 oare­cuni. La un moment dat ceremonia au fost amenințata de amânare, d. mi­nistru Boerescu fiind in imposibilitate de a o prezida, iar noul titular de la culte ne-având incă jurămîntul depus. D. Lahovari atunci, ca unul ce fâcea parte și din vechiul cabinet, a înlo­cuit pe colegul său. Sântul sinod n’a putut lucra și nu­mărul membrilor presenți ne­ fiind su­ficient. Au fost încă absenți P.P. S.S. Mitropolit al Moldovei și episcopii de Huși, Roman și Râmnic. E probabil că lucrările se vor în­cepe in curând. Duminică 5 Noembre s’au făcut i­­naugurarea asilului de noapte înfiin­țat grație stăruințelor lăudabile ale d-lui Pake protopopescu. După o ceremonie religioasă, d-nu Pake Protopopescu a ținut o cuvânta­re, in care a arătat importanța aces­tui a­ jil și serviciile pe care le va o­­feri săracilor. Apoi d. Pake a dat samă de chel­­tuelile făcute și a spus că mai ră­mân la dispoziția primăriei pentru a îmbunătăți instalarea de 9000 lei. După aceasta d. Pake a dat citire regulamentului asilului. La această serbare umanitară au fost d. general Florescu, d. I. Laho­vari d. Colonel Algiu și alții. După terminarea ceremoniei s’au dat de mâncare la vre-o sută de sărăci. Vom da sama intr’un numer vii­tor despre acest refugiu al nenoroci­­rei, arătând felul lui de instalare și funcționare. Academia Română în ședința publică de Vineri 3 Noembre c., a ascultat mai multe scurte memorii presintate de d, V. A. Urechiă asupra unor documente forte interesante descoperite de d-sa. Unul din ele arată cum la 1784 s’a stabilit pentru prima ora censura sub Mihai Satzul. Un altul a conservat minunate detalii asupra organisărei școlelor la 1776. In altă serie de acte, d. Urechiă a pro­bat cum că școla de la sf. Sava nu da­tează numai din 1761 ci din secolul al XVII-lea. La 1785 s’a fixat un concurs pentru ocuparea unui post de profesor de gramatică română!.. D. Urechiă, a profi­tat de serbarea aniversară de 25 de ani a școlei secundare din Ploești, care pro­­beză că Ploeștii aveau școli românești în 1780. Cu totul interesante fură și actele din care se măssură superstițiunile urîte care dominau în societatea română pe la 1777. Arăturile de tomnä, după cum se scrie, în partea de sus a Moldovei, sunt bune, dar e mare nevoe de zăpadă din cauză că semănăturile au crescut deja în destul de mari. Prima lucrare a Camerei actuale va 6 modificarea regulamentului interior al­­­dunărei, acuma în vigore. Se știe că d. Ulysse Boldescu, deputat al Craiovei și secretar al Camerei a ela­borat un nou regulament. Sâmbătă 4 Noembre, s-a comis un furt la bi­roul telegrafic de la ministerul de finanțe. Un servitor a spart cu cuțitu cu­tia unei mese unde se țineau banii și a furat 100 de lei. Comisarul Rădulescu a descoperit pe autor. Lucrările Camerei de comerciu din Capitală In ședința Camerei de comerciu se va dis­cuta următorea propunere : Propunere Având in vedere că fondul Camerei de comerciu și a școlei de ucenici represintă deja o sumă de aprope un sfert de mi­lion in efecte publice, depuse la Casa de depuneri. Considerând că datoria Camerei de co­merciu este de a da cât mai in grabă o destinație de interes general acestui fond perceput de la potentarii comercianți și industriași, că între nevoile cele mai sim­țite ar fi aceea de a se deschide chiar in iarna acesta, sub auspiciile Camerei, cur­suri practice pentru ucenici și pentru a­­dulți, cu un program ori­cât de suplificat, ca început, pănă la organizarea unei școli de ucenici. Considerând că actualmente o parte din venitur­i­e Camerei se perd in plăți de chirie, in lipsa de un local al ei propriu. Subsemnații, propun: 1. A se mijloci pe lângă onor, primărie pentru ca sara in zilele de lucru și ziua in zilele de Duminică și serbători să pună la disposiția Camerei două sau mai multe săli—după trebuință—din localurile școle­­lor primare, pentru a se preda cursuri elementare adulților, fără cunoștință de carte întrebuințați in comerciu și industrie. 2. A se face apel la personele bine­­voitore pentru predarea acestor cursuri, deo­cam­dată in mod gratuit. A se autoriza biroul să intervie pe lea­gă de ministru al domeniilor și comercia­lul, pentru ca să bine-voiască a ceda ca­merei de comerț din circumscripția Bucu­rești, locul viran din calea Victoriei, din fața casei de depuneri pentru ca să clă­descă pe el un local pentru Camera, Bur­sa de comerț și școla de ucenici. A se deschide un concurs pentru întoc­mirea celui mai bun plan de asemenea clădiri in marginele sumei de 250 mii lei, fixându-se pentru acesta un premiu de 10.000 lei. N. Kirilov, Dom. Marinescu Braga­­diru, Pavel Hagi Ion și alții. SCIRI ECONOMICE Recolta din Basarabia.­— Recolta pre­tutindeni a fost mediocră și poporațiunea română din județul Orheiu, Bălți, Chiși­­neu și Bender nu va avea cu ce însă­ și semene ogerele. In mai multe locuri po­porațiunea rurală va suferi de lipsa de mălaie. Zemstvo acestor județe a și hotă­­rît deja să cară de la Zemstvo central un credit de 25—30,000 ruble pentru fie­care județ, spre a veni în ajutorul po­­porațiunei nevoiașe. Podul peste Dunăre.­­ O casă mare din New­ York a cerut ministrului a fi ad­misă și dânsa să concureze la licitația pen­­tru construirea podului peste Dunăre. Ministrul însă ar fi dispus de a admite la licitație. CRONICA ESTERNA DIM TURCIA Corespondentul din Constantinopol al­­ ziarului parisian „le Temps“ îi comunică că la plecarea suveranilor Germaniei din Yldiz și Dolma-Bagth­e, mulțimea a fost cu mult mai puțin numeroasă ca la sosire. Sultanul au dat brațul împărătesei pentru a o con­duce până la cheiu, ea îi a strâns mâ­na ca și împăratul. Cele două-zleci și patru lății forte mari care conțin darurile prețioase o­­ferite de sultan au fost îmbarcate pe vasul Dantzig, ele consistă, afară de sabia împodobită cu pietre scumpe destinată împăratului și broșa­ri bri­­lante dată împărătesei, in stofe de mă­tase și fir de aur fabricate la Damse și Brusa, io șaluri, covoare. Conținu­tul acestor lății este prețuit la un milion. Același­­hiar mai adaugă că echi­­pagele vaselor germane au fost între­ținute pe tot timpul șederei in soco­teala amiralitatei otomane, va respunde cum că Grecia n’are nici un interes să se amestece in afacerile­­ cretei și că ea înseși, adică Porta, tre­buie să refuze de a stabili un termen pentru îndeplinirea pretențiinelor gre­cești. Trebuie acum să așteptăm spre a vedea dacă se confirmă știrea despre existența unei note grecești in privin­ța cretei. Dacă da, tot nu va trebui să se dea o însemnătate tocmai mare nonei acțiuni diplomatice a cabinetu­lui Tr­cupis, care face aceasta mai mult in vederea oposițiunei din ca­meră, de­căt spre a fi contra Turci­ei. Prin aceasta d. Tricupis va dove­di opozițiunea că face ce poate. DIM GRECIA Ziarele engleze afirmă că guvernul grec au adresat din nou o notă ma­rilor puteri, prin care le atrage aten­țiunea asupra refuzului Porței de ași îndeplini față cu Creteon­ îndatoririle ce-i impun tractatele și propune in a­­celași timp un număr oare­care de re­forme ce trebuiesc introduse îndată in Interesul cretenilor. Același­­ ziar mai adaugă că Porta Parlamenta Frances Reproducem, după „le Temps“ de la 18 Noembrie s. n., in întregul său, discursul pe care d. P. Blanc, preșe­­­­dinte de vârstă, l’a ținut cu ocazia deschiderei camerei deputaților din Paris. Domnilor deputați, Urându-ve bună sosire in acest pa­lat tuturor dintre d-vestre cari sun­teți aleșii sufragiului universal, ame­­noarea și datoria de a saluta in ace­lași timp Republica, care au eșit tri­umfătoare din asaltul ce­ i-au dat ina­micii ei cu alisați. Salat de asemenea cu aceeași căl­dură națiunea care,­consultată pen­tru a cincea oară, a afirmat din nou, cu o perseverință admirabilă, ne­în­­vincibilul ei atașament pentru instruc­­țiile noastre. Domnilor, evenimentele prin care am trecut, au in ele nisce învățămin­te foarte mari, am convingerea că veți fi la înălțimea misiunei ce ele va im­pun și că veți răspunde pe deplin la speranțele la cari ați dat nastere in țara noastră. Prin preocupările d-vostră, una din cele din­tăi va fi de a preveni intor­­cerea incercărei dureroase ce am su­ferit, de a nimici ne­mulțumirile care au adus’o, de a trage felese din sfa­­­­turile date pentru a nu mai cădea in greșelile comise. Francia ’și a manifestat destul de pe față și limpede voința ei pentru ca ea să fie so sine ascultată. Ceea­ ce ea voesce mai înainte de toate, este de a se simți guvernată intr’un mod energic și de a poseda in parlment o materie republicană ca­re să dea un minister tare și dura­bil, ceea ce mai voesce incă, este pa­cea intre represintanții ei, să înceteze certurile iritante, discuțiile streine, și interpelările intepestive, înțelegerea pe baza unui program de afaceri și de FOILETON. PONSON DU TERR­AI­L. ȘAMBRIONUL ISTORIE MISTERIOSA. TRADUS DE M. TZEDEMEN. (Urmare). — D-șorS,­­zise el, eu nu cred la visuri, la mor­ții cari se întorc și la tóte prostiele... însà daca aș crede... Clapier se opri și susținu cu obrăznicie privirea d-§orei de Mereuil. — Ce ai face, d-le ? îl întrebă ea cu blândeță.­­— V’aș respunde un lucru forte simplu : dacă ta­tăl d-vostră a fost asasinat, atunci trebue să vă a­­dresați la justiție iar nu mie care nu sunt procuror imperial. — D-le, reluă Denisa, tot liniștită și tristă, însă numele d-vestru fusese amestecat cu alte nume în povestirea tatălui meu. Clapier dădu din umeri. — Eu nu cred la visuri! repetă el cu brutali­tate încăpățînată a țăranului. — Fie,­­lise Denisa, dar nu veți refuza de armă asculta până la finit. Clapier făcu o mișcare, care voia să f­că: Dacă ași putea sfi mă dac, ea nu te-aș asculta. Denisa urmă. — Tatăl meu a fost asasinat, într’o nopte, pe când se întorcea de la d-ta. — Acesta’i adevărat, —Lise Clapier sare începu a’i veni puțin curaj, îmi aduc aminte că ne­aflându-se în stare de a’mi plăti ceia ce’mi datorea, el venise să’mi câră o amânare. — D-le Clapier,­­lise ea, d-ta nu credi nici în fantome, nici în visuri, dar credeți pote la Provi­dență. — Acesta depinde,­­lise negustorul de bunuri. — La Providență care iartă căinței... și care’i neînduplecată pentru aciea cari n’o cunosc. — Buna mea d-’ora, (lise Clapier, n’am venit aici pentru a av­ U o propoveduire... Mă duc duminică la amvona preotului din Salbris. E de-ajuns... Și el, iarăși voi să se ducă, dar Denisa nu’l per­dea din ochi, și privirea tinerei fete apasa asupra lui ast­fel, în­cât el n’avu putere de a se duce. — Credeam din contra, reluă ea, că tatăl meu vă numărase în acea sală, două sute de mii franci. — Nici­odată!­­lisă Clapier cu o voce înăbușită. — Sunteți sigur de acesta ? — Unde’i chitanța dacă tatăl d-vostru mi-a plă­tit ? strigă Clapier, care se hotăra de a lupta. — D-le­ Elise Denisa, se vede că acesta chitanță a fost furată de către omul care­ a asasinat pe ta­tăl meu. — A­­ mii de tunete! strigă Clapier pe care te­­rorea’l făcu furios, îmi spuneți frumose lucruri! nu vă mai remâne ca să’mi spuneți că sunt eu care a ucis pe tatăl d-vostru!... — Eu nu­­ fie acesta, respinse Denisa, dar in nu­mele Providenței pe care n’ați cunoscut’o d-le, vin a vă ruga... —­ A mă ruga de ce?­­lise el cu ochii înfocați. — Da a’mi înapoi cele două sute de mii franci, pe care le voiu împărți la săraci... pentru a repara răul ce a’ți făcut, și cu acest preț d-le­ ea sfârși cu accentul rugăciunei, sunt secreturi pe care le voiu păstra în rândul iaimei mele... și care vor muri îm­preună cu mine... Lovitura era dată, Denisa aștepta. Dar nobila copilă nu cunoscea pe acest om, ea nu știa că s’ar putea mai bine lua capul seu de­cât banii sei. El scose o înjurătură cumplită și strigă: — Voiți dar a’mi râpi două sute de mii franci cu povestele d-vestre!... Du-te în lături!... vaga­bondă... Iată aventurosa... Fugi !... Eu nu sunt într’o casă, sunt într’un codru cu boți! El împinsă pe Denisa care’și împreună mânile și’l rugă încă, și eși ca un uragan. Atunci o ușă se deschise și intră un om palid, trist și solemn. Era Șambrianul. — D-șoră, $nsă el, îl vedeți, acest om a fost surd la pocăință... acest om e condamnat­­. Și el voi să iasă. — Unde te duci ? întrebă Denisa înspăimântată. — Am să grăbesc justiția lui D­­ieu, respinse el. — De pe pragul salonului, el se întorse, și-și a­­runcă spre tânăra copilă o lungă și durerosa pri­vire, oftând. Șambrionul făcuse jurământul, de a nu o mai ve­dea nici­odată. Insă D-­ieu trebue să decidă alt­fel. Tatăl Clapier se duse drept prin coridare, ca un mistreț bătrân și râuit, răsturnând în trecerea sa doi sau trei servitori și rostind cumplite blesteme. Șambrionul îl văz­u dispărând din dosul grilajului. Atunci el se coborî în curtea castelului, și se duse se deschidă ușa șurei, în care în sala trecută Bro­cartul își închise cânele seu Jandarm. Jandarm nu urma pe nimenea, decât pe Brocart. El eși din șură latrând și voia sa se ducă. Atunci acesta se apropia, îl desmerdă și-i făcu să mirose bluza sa. Bluza acesta era a lui Brocart.­­ Cânele simți mirosul stăpânului seu, și Șambrio­nul plecând, cânele la urmă. Șambrionul trecu parcul, apucând drumul cel mai scurt, sosind din fuga cea mare la căsuța pădura­rului Jacomi. El știa că cheia de la ușă era într’un colț a gră­­dinei sub o scândură, el o luă și deschise ușa. Câ­nele, care în grija stăpânului seu, intră în casă și începu a căuta peste tot locul. Atunci Francisc Vera închise repede ușa și plecă. El apucă drumul spre Meuuerie și întâlni pe pă­durarul Jacomi, acela care îl ajun dusese pe cânele fiului lui Clapier. Jacomi alergă spre el înspăimântat. — Ce ți s’a întâmplat? îl întrebă Șambrionul. — Ah!­­lise pădurarul, de­sigur e o faptă a ta­tălui Clapier, acest hoț care ne va pune pe toți la sapă și lopată. — Dar ce-a făcut el ? întrebă Șambrionul cu li­niște. — Am trecut pe la Mem­erie. — Ei bine ? — Am văzut doi jandarmi cari vorbiau cu Mau­­pert. — Și ce­­ liceau ei ? — Ei vorbeau pentru a merge să aresteze pe germanul Brocart. >) — Așa! (lisă Lambrionul. (Va urma). 30

Next