Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-11-21 / nr. 124

V Anul al XVIII-lea Vo. 124.______________________IASSI Mercuri 21 Noembre (3 Dec.) 1890__________Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. ^PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.­­ pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE....................................................40 Fr.­INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘURI LOCALE . ... 1 Fr.­EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auunc­uri: Pag. 1,50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b.CURIERUL (TH. BALASSIN) Redacția și Administrația 46. — Strada. G­olia-FOAEA INTERESELOR GENERALE C­alendarul Septă, m. a. n. e 1 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionair8 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERATí$TS^4a Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien.­­ Rotter & C­ o Riemergasse 12 sf­etyfiM Ad­eț SIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Manuscriptele nepublicat tiu iVf. 90 a.tE­ C. —Noembre Noembre 1a Dur­inică L-ț­i Martiri Platon și Roman 30 Duminică Andreiu 7—17 4—21 19 Luni Sf. Profet Avdia și Sf. Varlam 1 pec Luni Eligia 7—18 4—20 20 Marți Sf. Păr. Grigoriu Decapolitul La 22 Noembre. Pătrariu din urmă, 2 Marți Bibiana 7—19 4-20 21 Mercuri Í­it­ ■»«£• 1* Biserică » Marcel Honin­­ou­t, venind apoi A­a& 1 3 I Mercuri Franc Xavier I 7—20 4—20 22 Joi Sf. Ap. Philimon 1 ’ F 1 * B ' o Joi Barbara 7-21 4-26 28 Vineri Sf. Păr. Amfilohie epiac. Icomei ö Vineri Saba 7—22 4—19 24_________ Sâmbătă Sf. P. Clim. al Romei și Petru al Olt. Sâmbătă 1 Nicolau 7—23 4-19 La 18. La 19. La 20. La 24 Anul 1600. Anul 1599. Anul 1473 2T­O E­E­E­E Mihaiü Bravul pentru prima oră învins la Marailov După ordinul lui Mihaiu Bravul se duce în Belgrad corpul lui An­drei Batori, spre a se înmormânta cu pompă. Gloriasa­nii în care adunarea generală din Alba-Iulia proclamă Domn pe Mihaiu Bravul. Grigore Ghica ocupă tronul țorei Românești. Păr. I. Snagovenu inaugureza capela română din Paris. Ștefan cel mare, gonește pe Radul IV din Târgoviște luându-i fiica de soție. Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, iea de soție pe fiica lui Radu cel Mare, Domnul țerei Românești, fără consimțimentul lui. La 21. La 22. La 23. Anul 1599. Anul 1660. Anul 1853. Anul 1473. STIL VIICHIU­I V­I­D­A ! PATRONUL­­ I­L­E­I­I TIMPUL DIN SFIPTĂMĂNĂ | STFL NOD | ț­I­U­A­T PATRONUL II­LEI | Rău, Sdrelui | Apus. Söreim D-nii abonați sunt rugați cu stăruință să bine-voiască de a achita costul abo­namentului ce d-lor au a da, căci în caz contrar vom fi puși in neplăcuta po­­­sițiune de a le suspenda trimiterea dii­­arului nostru, și a’i reclama la locul I competent pentru dreptul ce ni se cu­vine, precum și a le publica numele, lo­cuința și suma cu cât ne datoresc.­­ Administrația Ia C­venzare Via a lui Leon Bogdan situată ii Copou vis à-vis de Rondul I în întindere de 3 fălci aproximativ, având casă mare de locuință, atenanse, pivniță, grajdiuri, hambar, două fântâni, crsma etc. tote In cea mai perfectă stare. Doritorii se vor adresa la îngrijitorul acestei vii, cu locuința la vie. IASSI, 20 Noembre 1890 CUVÎNTARE LIsĂ de I. P. S. S Mitropolit al Moldovei și Sucevei D. D. Iosif Naniescu în bise­rica Sf. Mitropolit din Iași, în z­­ua de 14 Octombre anul 1890, cu ocasiunea inau­gurării statuei venerabilului literat și pa­triot Gh. Asaky. In numele Tatălui și al Fiului și al Sântului Duh. Amin. Fraților și Fiilor ! Astă­zi săvârșim o mare serbatare patriotica și națională prin inaugura­­rea statuei venerabilului Gheorghe Asaky, care de la începutul secolului pro8opt și până la sfârșitul vieței sale (în anul 1869) a lucrat neîncetat și cu multa stăruință pe tărâmul cultu­­rei naționale; și fiind­că în tot cursul vieței cale a lucrat dimpreună cu fe­ricitul părinte Veniamin C­ostachi Mi­tropolitul Moldovei în bună înțelegere și în bună armonie, aș putea fl­ce încă, inspirându-se unul de la altul atât pe tărâmul culturei naționale, școlare și literare, cât și pe acela al culturei re­ligiose în biserica nostra națională, pe care tărâm, pe care câmp, bătrânii noștrii clerici și laici, din cea mai de­părtată vechime, chiar de la început, au fost tot­dea­una uniți și nedespăr­țiți, fiind-că biserica nostra creștină or­todoxă este eminamente națională și nu puteau să fie despărțiți, destinați, având înainte, în mintea și la inima lor, cultura și a limbei și a moralei, adică a minței și a inimei. Ast­fel au lucrat fericiții Mitropolit de demult Varlaam și Dositeiu dim­preuna cu toți bărbații cei luminat din timpul lor, și acesta împreună lu­crare­a tuturor a dat naștere cunos­cutei maxime între toți românii, școli și biserica, biserica și scóla, căci aceste două erau nedespărțite.—Ca aceia­ș eu astâ­ fli, în acesta solemnă și pa­triotică serbatore, am crezut că ești cea mai nemerită ocasiune a <Jice ș a repeta cuvintele bătrânilor noștrii biserica și scala, scóla și biserica, și au început invocând pre Dumnezeu ado­rat în sf. Treime cu cuvintele dogma­tice și obicinuite de sf. nostra biseri­că, pe care încă o­ data le repet. In numele Tatălui și al fiului și al sf. Duh. Amin. Fraților și Fiilor­ bătrânii noștrii, conducătorii neamului românesc, Dom­nitori, Mitropoliei și Episcopi, dimpre­ună cu toți laicii, boerii cei luminați din timpul lor, tote lucrările, tote fap­tele lor, cu D­<Jeu le începeau și cu D -Jeu se terminau ; cu nădejdea în D $eu se intfarmau chiar și în con­tra inamicilor patriei române, și bunul D­-jeu ’i-a întărit în tote împrejură­rile și in tote luptele pentru țară și biserică, pentru limba și credința stră­­moșascâ a neamului românesc. Ast­fel, de aceea vedem pe totul în­tinderea țerei, din vârful munților și pănă la mare, pământul românesc îm­podobit cu biserici și monastiri, înăl­țate de domnitorii cei bătrâni și boerii cei în adevăr luminați și patrioți, în­tru semn de mulțumire lui D­ejeu Ie care ei -și puneau totul credința și spe­ranța lor, îndeplinind tot o­dată prin întemeerea monastirilor și a treia faptă creștină evangelică : caritatea, căci aci în acele monastiri, pe cari ei le înzes­trau cu averile lor imense, multă lume nevoiașă, servea, găsea adăpost și infri­­guere. Mai mult încă, bătrânii noștrii îndată ce căpătau o moșie, o proprie­tate de pământ și voiau să întemeeze și un mic sătuc, cea dintâia îngrijire și lucrare a lor era ca să zidească o biserică în care să se adune și să se róge lui D-z eu în limba străbună, fiind­ ca biserica era la străbuni cen­trul de unire și unitate națională în credință și în simțiminte, precum tre­­bue să fie tot­d’a­una, și dacă suntem români și buni creștini trebue în tote ocasiunile să repetăm cuvintele: bise­rica și școla, școla și biserica, știind că școla românescá de la biserică s’a întemeiat. Pe când îoca nu erau școli sistematice înființate, școla românesca începea in pridvorul bisericei și învâ­­țătorii limbei române erau clericii, a­ceia cari încă și asta-iși porta numi­rea de dascălul bisericei. Limba ro­mână în biserică s’a conservat și s’a cultivat: cele dintâiu cărți in limba română de la biserică s’au tradus și s’au tipărit. Venerabilii Mitropoliți de demult, ca Varlaam și Dositeiu, în bună înțelegere cu vechii domnitori Vasile­ Vidfi, ctitorul sf. monastiri Trei Ierarhi din Iași și Duca-Vodă, ctito­rul monastirei Cetațuia din deal, au întemeiat și tipografii în aceste mo­­nastiri, în cari au tipărit cărți religi­ose in limba română. Tot așa s’a ur­mat și în partea României de dincolo de Milcov sub fericitul Domnitor Ma­­teiu Basarab Voevod, cu Teodosie Mi­tropolitul și Antim Iviranul sub pro­­tecțiunea nemuritorului Domn Con­stantin Voevod Brancov sau Basarab, care cu a sa cheltuială tipărea cărți religiose in limba româna și le îm­părțea in dar tutulor. Asemenea a ur­mat și alți fericiți părinți Mitropoliți până in zilele nostre, intre care ne­muritorul Veniamin Costachi, Mitro­politul Moldovei, in tota viața sa a lucrat, traducând și tipărind in limba română. El la începutul secolului present a înființat și Seminarul in Socola, cea d’intern școla bisericescft. El, in tot timpul Arhipăstoriei lui a fost in frun­tea invâțâmântului național și împre­ună cu nemuritorul Gheorghe Asachy a lucrat pentru prosperitatea școlelor romanești. Gheorghe Asachi, ca un mare patriot romăn, a lucrat mult, a scris mult pe tărâmul culturei națio­nale, dar tot­dea­una in bună înțele­gere cu fericitul părinte Veniamin Costachi, căci ei amândoi aveu in ve­dere cultura complectă a omului și științifică și morală; omul nu pate să fie complect cultivat mai mult sau mai puțin de­cât cu amândouă aceste elemente, fiind-că știința se adresază numai minței pe care o lumineza in­tru­cât­va, iar biserica cu religia se adreseza inimei pe care o cultivă și o moraliseza; și ia aceste momente de aan cita alte precepte morale evan­­gelice de­cât numai acela care zice: să vâ iubiți unii pe alții și cum voiți să vâ facă voi omenii, faceți și voi lor asemenea, cred­ că dacă ne este destul că religia cultivă inima omului, face pe om moral, omul folositor sa­­cietăței, pe câted științele luminate aumai mintea și deștapta inteligența. Acesta a fost tărâmul național, fra­ților, pe care venerabilul mare patriot Gheorghe Asachi a lucrat intetfl viața lui împreună și in bună înțelegere cu fericitul Mitropolit Veniamin Costachi. Și el nepătrunse și neînțelese ju­decățile lui D-zeul ca și după mortea lor, după mulți ani, venerabilele lor osseminte, s’au mai întâlnit incă odată pe suprafața pământului, la lumina sereiui . Ossemintele nimiritorului A­­sachy au venit și s’au apropiat de os­­semintele fericitului pâricte Veniamin Mitropolitul in acesta micață biserică acum de curând terminală, la care, de la inceput, la a ei fondațiune in anul 11888 au lucrat împreună: iată aici avem depuse ossemintele părintelui Veniamin pentru etern repaos ; aici sunt aduse și ale lui Gheorgh­e Asachy, ca și cum ar zice lui Veniamin : mai binecuvinteza-me incă odată. Și eu smeritul, pe care Dumnezeu m’a adus aici in locul fericitului Ve­niamin ca sa conlucrez la terminarea acei mărețe biserici, viu a’mi înde­plini o sf. datorie cu adânc respect și pietate chemând bine-cuvântarea lui Dumnezeu asupra ossemîntelor amân­­doror acestor mărețe și nemuritore fi­guri istorice. Fericitul părinte Mitropolit Venia­min Costachi ’și-a fâcut el însuși mo­mentul sâu, acesta sf. și mărâță bise­rică. Lui Gheorghe Asachy insă, până acum nu ’i-a ridicat nimeni nici un monument ca sa aducă aminte și celor neștiutori că Gheorghe Asachy, bărbat luminat și mare patriot a lucrat in totfl viața lui pentru luminarea și ri­dicarea nemului românesc. Un avânt național a inspirat și a mișcat pe mulți chiar din acei ce l’au cunoscut și cari împreună cu el au «i-a nlnit PAt­r­a filfiri nontri pa­tnnm, in semn de recunoștință și venerațiune, sa i se ridice un monument chiar pe locul unde nemuritorul Asachy­­ și-a inceput cariera sa didactica și literară in curtea bisericei sf. Trei Ierarh­i, unde prin munca sa Gheorghe Asachy a reușit sa se înființeze cea d’ăntâi școla națională românesca pe la anii 1829-1830. Póre cam târziu s’a făcut acésta mișcare de recunoștință națională, dar după vorba cunoscută de toți, tot e bine și mai târziu de cât nici odată. Locul care s’a ales pentru așezarea statuei lui Gheorghe Asachy crez că va fi recunoscut de către toți că e bi­­ne ales, pentru că acest loc, acesta monastire fondată de bun credinciosul Domn Vasile vodă Lupu, căreia­­ i-a numit de patroni pe cei mai mai mari dăscăli dintre sfinții părinți ai biserice, sf. Trei lerarh­i Vasile cel mare, Gri­gore Teologul și Ion Gură de aur, a fost destinată de fondatorul sâu pen­tru șcóla unde a înființat și o tipo­grafie iu a tipărit cărți românești, cărți religióse, căci cu acestea s’au inceput scóla románésca și nemuritorul Gheor­ghe Asachy, după doua sute de ani, aici in acésta localitate din M-rea ei. Trei Ierarchi a inceput din nou șcóla románésca cu care și el­­ și-a inceput cariera sa didactică și literară, și tot aici la temelia monumentului sâu vom așeza și venerabilele sale osseminte împreună cu ale soției sale.—Onore dar celor ce au conlucrat la înălțarea sta­­tuei lui Gheorghe Asachi, primul in­­vâțâtor din Moldova, și eternă sâ fie memoria acestui demn și mare pa­triot român. Morala M ( Urmare și fine ). Nirvana Zeii, ca și omenii, vor intra odată in „nirvana,“ un cuvînt a cărui sem­nificare e’a denaturat cu totul in Eu­ropa, pentru că nu s’a înțeles in ce accepțiune trebuia sfi se pricepft ter­menii hindu, pe cari ’i-am­ tradus prin „vid“ (gol) și prin „nant“ (nimic.) Dacă natura, după cum zic cei vechi, avea erere de vid, acesta este pentru că concepea vidul intr’un mod absolut strein ideii budhioe. Ființele, ori­cami ar fi ele, vor intra in nirvana; și prin ființe trebue sa înțelegem animalele, vegetalele și chiar corpurile inorganice. Creștinismul n’a contestat absolut ani­malelor posesiunea unui suflet rudi­mentar și sfîntul Augustin le acordă o umbră de cunoștința (quaedam sci­­entiae similitudo.) El merge mai de­parte , admite, nu numai la plante, ci până și la minerale, nu pe care se­ mână cu iubirea. Budhiștii n’au stat la iodoélft zicând: substanțele inor­­ganice se desvolta și ele, se agregă și se ,ite afli?refi­ ă după Io«©? “ evoluțiunii și a transformismului. Ni­c­ici viața nu lipsește in univers. A presupune un loc unde n’ar exista viață, ar fi un non-sens, o absurditate. Mortea nu e decât o m­isiune, formula unei neînțelegeri: ea nu există in a­parențâ decât numai prin necesitățile chiar ale vieței ce exige necontenit mișcare, necontenit combinațiuni noui. Din momentul ce viața este pre­tutindeni, iubirea trebue sa se întindă la toți și la tote ființele fără excepție ; și din momentul ce tote ființele au sa lupte contra suferinței înainte de a ajunge la liberațiunea supremă, tote au dreptul la caritate. Religia iubirii și a egalității Ast­fel budhismul este esențialmente o religie de iubire și egalitate. Fiin­țele fără deosebire se bucură, in ochii lui, de calități virtuale necesare spre a atinge cunoștința. Este adevarat, că ele nu ocupă tote, intr’un moment dat, acelaș loc pe scara zoologica. Ele trebue sa suporte in fie­care viață consecințele libertății, de care sunt do­tate.... Brahma, marele Brahma, însoțit de Catera și de nenumarate zei, sperând să ajungă intr’o miriade de insuși să intorca rata „legii,“ a venit și a câ$ut in genunchi la piciorele lui Ta­­thagata și l’a rugat să marituasca cre­aturii". „Ridica­ te, invingătorule in luptă ! Fă sa plouă apa escelenta a „legii!“ Fă să treca Ocenul transmigrațiuoi­ acei cari se găsesc scufundați ia el, scapă pentru tot­deauna victimele de suferințele cele mari și potolește pe acei cari ard de corupțiunea naturii!“, Budha iși aruncă ochii asupra lu­­lumii; el vede acolo ómenii m­âmoliți, unii in ereze, alții pricepând adevă­rul; un mare număr io fi­ postând cu mint­a tulbure și Dihotărită. Și Budha se gândește, că dacă nu va lua cuvîn­­tul, patria indecisă a umanității, patria

Next