Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)
1890-11-21 / nr. 124
V Anul al XVIII-lea Vo. 124.______________________IASSI Mercuri 21 Noembre (3 Dec.) 1890__________Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. ^PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr. pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE....................................................40 Fr.INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘURI LOCALE . ... 1 Fr.EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auuncuri: Pag. 1,50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b.CURIERUL (TH. BALASSIN) Redacția și Administrația 46. — Strada. Golia-FOAEA INTERESELOR GENERALE Calendarul Septă, m. a. n. e 1 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionair8 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERATí$TS^4a Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C o Riemergasse 12 sfetyfiM Adeț SIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Manuscriptele nepublicat tiu iVf. 90 a.tE C. —Noembre Noembre 1a Durinică L-ți Martiri Platon și Roman 30 Duminică Andreiu 7—17 4—21 19 Luni Sf. Profet Avdia și Sf. Varlam 1 pec Luni Eligia 7—18 4—20 20 Marți Sf. Păr. Grigoriu Decapolitul La 22 Noembre. Pătrariu din urmă, 2 Marți Bibiana 7—19 4-20 21 Mercuri Íit ■»«£• 1* Biserică » Marcel Honinout, venind apoi Aa& 1 3 I Mercuri Franc Xavier I 7—20 4—20 22 Joi Sf. Ap. Philimon 1 ’ F 1 * B ' o Joi Barbara 7-21 4-26 28 Vineri Sf. Păr. Amfilohie epiac. Icomei ö Vineri Saba 7—22 4—19 24_________ Sâmbătă Sf. P. Clim. al Romei și Petru al Olt. Sâmbătă 1 Nicolau 7—23 4-19 La 18. La 19. La 20. La 24 Anul 1600. Anul 1599. Anul 1473 2TO EEEE Mihaiü Bravul pentru prima oră învins la Marailov După ordinul lui Mihaiu Bravul se duce în Belgrad corpul lui Andrei Batori, spre a se înmormânta cu pompă. Gloriasanii în care adunarea generală din Alba-Iulia proclamă Domn pe Mihaiu Bravul. Grigore Ghica ocupă tronul țorei Românești. Păr. I. Snagovenu inaugureza capela română din Paris. Ștefan cel mare, gonește pe Radul IV din Târgoviște luându-i fiica de soție. Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, iea de soție pe fiica lui Radu cel Mare, Domnul țerei Românești, fără consimțimentul lui. La 21. La 22. La 23. Anul 1599. Anul 1660. Anul 1853. Anul 1473. STIL VIICHIUI VIDA ! PATRONUL ILEII TIMPUL DIN SFIPTĂMĂNĂ | STFL NOD | țIUAT PATRONUL IILEI | Rău, Sdrelui | Apus. Söreim D-nii abonați sunt rugați cu stăruință să bine-voiască de a achita costul abonamentului ce d-lor au a da, căci în caz contrar vom fi puși in neplăcuta posițiune de a le suspenda trimiterea diiarului nostru, și a’i reclama la locul I competent pentru dreptul ce ni se cuvine, precum și a le publica numele, locuința și suma cu cât ne datoresc. Administrația Ia Cvenzare Via a lui Leon Bogdan situată ii Copou vis à-vis de Rondul I în întindere de 3 fălci aproximativ, având casă mare de locuință, atenanse, pivniță, grajdiuri, hambar, două fântâni, crsma etc. tote In cea mai perfectă stare. Doritorii se vor adresa la îngrijitorul acestei vii, cu locuința la vie. IASSI, 20 Noembre 1890 CUVÎNTARE LIsĂ de I. P. S. S Mitropolit al Moldovei și Sucevei D. D. Iosif Naniescu în biserica Sf. Mitropolit din Iași, în zua de 14 Octombre anul 1890, cu ocasiunea inaugurării statuei venerabilului literat și patriot Gh. Asaky. In numele Tatălui și al Fiului și al Sântului Duh. Amin. Fraților și Fiilor ! Astăzi săvârșim o mare serbatare patriotica și națională prin inaugurarea statuei venerabilului Gheorghe Asaky, care de la începutul secolului pro8opt și până la sfârșitul vieței sale (în anul 1869) a lucrat neîncetat și cu multa stăruință pe tărâmul culturei naționale; și fiindcă în tot cursul vieței cale a lucrat dimpreună cu fericitul părinte Veniamin Costachi Mitropolitul Moldovei în bună înțelegere și în bună armonie, aș putea flce încă, inspirându-se unul de la altul atât pe tărâmul culturei naționale, școlare și literare, cât și pe acela al culturei religiose în biserica nostra națională, pe care tărâm, pe care câmp, bătrânii noștrii clerici și laici, din cea mai depărtată vechime, chiar de la început, au fost totdeauna uniți și nedespărțiți, fiind-că biserica nostra creștină ortodoxă este eminamente națională și nu puteau să fie despărțiți, destinați, având înainte, în mintea și la inima lor, cultura și a limbei și a moralei, adică a minței și a inimei. Astfel au lucrat fericiții Mitropolit de demult Varlaam și Dositeiu dimpreuna cu toți bărbații cei luminat din timpul lor, și acesta împreună lucrarea tuturor a dat naștere cunoscutei maxime între toți românii, școli și biserica, biserica și scóla, căci aceste două erau nedespărțite.—Ca aceiaș eu astâ fli, în acesta solemnă și patriotică serbatore, am crezut că ești cea mai nemerită ocasiune a <Jice ș a repeta cuvintele bătrânilor noștrii biserica și scala, scóla și biserica, și au început invocând pre Dumnezeu adorat în sf. Treime cu cuvintele dogmatice și obicinuite de sf. nostra biserică, pe care încă o data le repet. In numele Tatălui și al fiului și al sf. Duh. Amin. Fraților și Fiilor bătrânii noștrii, conducătorii neamului românesc, Domnitori, Mitropoliei și Episcopi, dimpreună cu toți laicii, boerii cei luminați din timpul lor, tote lucrările, tote faptele lor, cu D<Jeu le începeau și cu D -Jeu se terminau ; cu nădejdea în D $eu se intfarmau chiar și în contra inamicilor patriei române, și bunul D-jeu ’i-a întărit în tote împrejurările și in tote luptele pentru țară și biserică, pentru limba și credința strămoșascâ a neamului românesc. Astfel, de aceea vedem pe totul întinderea țerei, din vârful munților și pănă la mare, pământul românesc împodobit cu biserici și monastiri, înălțate de domnitorii cei bătrâni și boerii cei în adevăr luminați și patrioți, întru semn de mulțumire lui Dejeu Ie care ei -și puneau totul credința și speranța lor, îndeplinind tot odată prin întemeerea monastirilor și a treia faptă creștină evangelică : caritatea, căci aci în acele monastiri, pe cari ei le înzestrau cu averile lor imense, multă lume nevoiașă, servea, găsea adăpost și infriguere. Mai mult încă, bătrânii noștrii îndată ce căpătau o moșie, o proprietate de pământ și voiau să întemeeze și un mic sătuc, cea dintâia îngrijire și lucrare a lor era ca să zidească o biserică în care să se adune și să se róge lui D-z eu în limba străbună, fiind ca biserica era la străbuni centrul de unire și unitate națională în credință și în simțiminte, precum trebue să fie totd’auna, și dacă suntem români și buni creștini trebue în tote ocasiunile să repetăm cuvintele: biserica și școla, școla și biserica, știind că școla românescá de la biserică s’a întemeiat. Pe când îoca nu erau școli sistematice înființate, școla românesca începea in pridvorul bisericei și învâțătorii limbei române erau clericii, aceia cari încă și asta-iși porta numirea de dascălul bisericei. Limba română în biserică s’a conservat și s’a cultivat: cele dintâiu cărți in limba română de la biserică s’au tradus și s’au tipărit. Venerabilii Mitropoliți de demult, ca Varlaam și Dositeiu, în bună înțelegere cu vechii domnitori Vasile Vidfi, ctitorul sf. monastiri Trei Ierarhi din Iași și Duca-Vodă, ctitorul monastirei Cetațuia din deal, au întemeiat și tipografii în aceste monastiri, în cari au tipărit cărți religiose in limba română. Tot așa s’a urmat și în partea României de dincolo de Milcov sub fericitul Domnitor Mateiu Basarab Voevod, cu Teodosie Mitropolitul și Antim Iviranul sub protecțiunea nemuritorului Domn Constantin Voevod Brancov sau Basarab, care cu a sa cheltuială tipărea cărți religiose in limba româna și le împărțea in dar tutulor. Asemenea a urmat și alți fericiți părinți Mitropoliți până in zilele nostre, intre care nemuritorul Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, in tota viața sa a lucrat, traducând și tipărind in limba română. El la începutul secolului present a înființat și Seminarul in Socola, cea d’intern școla bisericescft. El, in tot timpul Arhipăstoriei lui a fost in fruntea invâțâmântului național și împreună cu nemuritorul Gheorghe Asachy a lucrat pentru prosperitatea școlelor romanești. Gheorghe Asachi, ca un mare patriot romăn, a lucrat mult, a scris mult pe tărâmul culturei naționale, dar totdeauna in bună înțelegere cu fericitul părinte Veniamin Costachi, căci ei amândoi aveu in vedere cultura complectă a omului și științifică și morală; omul nu pate să fie complect cultivat mai mult sau mai puțin decât cu amândouă aceste elemente, fiind-că știința se adresază numai minței pe care o lumineza intrucâtva, iar biserica cu religia se adreseza inimei pe care o cultivă și o moraliseza; și ia aceste momente de aan cita alte precepte morale evangelice decât numai acela care zice: să vâ iubiți unii pe alții și cum voiți să vâ facă voi omenii, faceți și voi lor asemenea, cred că dacă ne este destul că religia cultivă inima omului, face pe om moral, omul folositor sacietăței, pe câted științele luminate aumai mintea și deștapta inteligența. Acesta a fost tărâmul național, fraților, pe care venerabilul mare patriot Gheorghe Asachi a lucrat intetfl viața lui împreună și in bună înțelegere cu fericitul Mitropolit Veniamin Costachi. Și el nepătrunse și neînțelese judecățile lui D-zeul ca și după mortea lor, după mulți ani, venerabilele lor osseminte, s’au mai întâlnit incă odată pe suprafața pământului, la lumina sereiui . Ossemintele nimiritorului Asachy au venit și s’au apropiat de ossemintele fericitului pâricte Veniamin Mitropolitul in acesta micață biserică acum de curând terminală, la care, de la inceput, la a ei fondațiune in anul 11888 au lucrat împreună: iată aici avem depuse ossemintele părintelui Veniamin pentru etern repaos ; aici sunt aduse și ale lui Gheorghe Asachy, ca și cum ar zice lui Veniamin : mai binecuvinteza-me incă odată. Și eu smeritul, pe care Dumnezeu m’a adus aici in locul fericitului Veniamin ca sa conlucrez la terminarea acei mărețe biserici, viu a’mi îndeplini o sf. datorie cu adânc respect și pietate chemând bine-cuvântarea lui Dumnezeu asupra ossemîntelor amândoror acestor mărețe și nemuritore figuri istorice. Fericitul părinte Mitropolit Veniamin Costachi ’și-a fâcut el însuși momentul sâu, acesta sf. și mărâță biserică. Lui Gheorghe Asachy insă, până acum nu ’i-a ridicat nimeni nici un monument ca sa aducă aminte și celor neștiutori că Gheorghe Asachy, bărbat luminat și mare patriot a lucrat in totfl viața lui pentru luminarea și ridicarea nemului românesc. Un avânt național a inspirat și a mișcat pe mulți chiar din acei ce l’au cunoscut și cari împreună cu el au «i-a nlnit PAtra filfiri nontri patnnm, in semn de recunoștință și venerațiune, sa i se ridice un monument chiar pe locul unde nemuritorul Asachy și-a inceput cariera sa didactica și literară in curtea bisericei sf. Trei Ierarhi, unde prin munca sa Gheorghe Asachy a reușit sa se înființeze cea d’ăntâi școla națională românesca pe la anii 1829-1830. Póre cam târziu s’a făcut acésta mișcare de recunoștință națională, dar după vorba cunoscută de toți, tot e bine și mai târziu de cât nici odată. Locul care s’a ales pentru așezarea statuei lui Gheorghe Asachy crez că va fi recunoscut de către toți că e bine ales, pentru că acest loc, acesta monastire fondată de bun credinciosul Domn Vasile vodă Lupu, căreia i-a numit de patroni pe cei mai mai mari dăscăli dintre sfinții părinți ai biserice, sf. Trei lerarhi Vasile cel mare, Grigore Teologul și Ion Gură de aur, a fost destinată de fondatorul sâu pentru șcóla unde a înființat și o tipografie iu a tipărit cărți românești, cărți religióse, căci cu acestea s’au inceput scóla románésca și nemuritorul Gheorghe Asachy, după doua sute de ani, aici in acésta localitate din M-rea ei. Trei Ierarchi a inceput din nou șcóla románésca cu care și el și-a inceput cariera sa didactică și literară, și tot aici la temelia monumentului sâu vom așeza și venerabilele sale osseminte împreună cu ale soției sale.—Onore dar celor ce au conlucrat la înălțarea statuei lui Gheorghe Asachi, primul invâțâtor din Moldova, și eternă sâ fie memoria acestui demn și mare patriot român. Morala M ( Urmare și fine ). Nirvana Zeii, ca și omenii, vor intra odată in „nirvana,“ un cuvînt a cărui semnificare e’a denaturat cu totul in Europa, pentru că nu s’a înțeles in ce accepțiune trebuia sfi se pricepft termenii hindu, pe cari ’i-am tradus prin „vid“ (gol) și prin „nant“ (nimic.) Dacă natura, după cum zic cei vechi, avea erere de vid, acesta este pentru că concepea vidul intr’un mod absolut strein ideii budhioe. Ființele, oricami ar fi ele, vor intra in nirvana; și prin ființe trebue sa înțelegem animalele, vegetalele și chiar corpurile inorganice. Creștinismul n’a contestat absolut animalelor posesiunea unui suflet rudimentar și sfîntul Augustin le acordă o umbră de cunoștința (quaedam scientiae similitudo.) El merge mai departe , admite, nu numai la plante, ci până și la minerale, nu pe care se mână cu iubirea. Budhiștii n’au stat la iodoélft zicând: substanțele inorganice se desvolta și ele, se agregă și se ,ite afli?refi ă după Io«©? “ evoluțiunii și a transformismului. Nicici viața nu lipsește in univers. A presupune un loc unde n’ar exista viață, ar fi un non-sens, o absurditate. Mortea nu e decât o misiune, formula unei neînțelegeri: ea nu există in aparențâ decât numai prin necesitățile chiar ale vieței ce exige necontenit mișcare, necontenit combinațiuni noui. Din momentul ce viața este pretutindeni, iubirea trebue sa se întindă la toți și la tote ființele fără excepție ; și din momentul ce tote ființele au sa lupte contra suferinței înainte de a ajunge la liberațiunea supremă, tote au dreptul la caritate. Religia iubirii și a egalității Astfel budhismul este esențialmente o religie de iubire și egalitate. Ființele fără deosebire se bucură, in ochii lui, de calități virtuale necesare spre a atinge cunoștința. Este adevarat, că ele nu ocupă tote, intr’un moment dat, acelaș loc pe scara zoologica. Ele trebue sa suporte in fiecare viață consecințele libertății, de care sunt dotate.... Brahma, marele Brahma, însoțit de Catera și de nenumarate zei, sperând să ajungă intr’o miriade de insuși să intorca rata „legii,“ a venit și a câ$ut in genunchi la piciorele lui Tathagata și l’a rugat să marituasca creaturii". „Ridica te, invingătorule in luptă ! Fă sa plouă apa escelenta a „legii!“ Fă să treca Ocenul transmigrațiuoi acei cari se găsesc scufundați ia el, scapă pentru totdeauna victimele de suferințele cele mari și potolește pe acei cari ard de corupțiunea naturii!“, Budha iși aruncă ochii asupra lulumii; el vede acolo ómenii mâmoliți, unii in ereze, alții pricepând adevărul; un mare număr io fi postând cu minta tulbure și Dihotărită. Și Budha se gândește, că dacă nu va lua cuvîntul, patria indecisă a umanității, patria