Cutezătorii, 1969 (Anul 3, nr. 1-52)

1969-10-09 / nr. 41

ALMA MATER IN SARBATOARE Prima zi de octombrie se înscrie ca un eveniment important în viaţa slujitorilor şcolii şi a tineretului nostru studenţesc l­a început un nou an universitar. Cu acest prilej au avut loc în toate centrele de învăţămînt superior entuziaste manifestări ale cadrelor didactice, ale celor peste 150 000 de studenţi din patria noastră. Studenţii bucureşteni au trăit un moment deosebit. Conducători de partid şi de stat, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, au vizitat instituţii de învăţămînt superior, lăcaşuri de studiu şi laboratoare unde studenţii îşi însuşesc lumina cunoştinţelor te­meinice. Oaspeţii dragi au fost întîmpinaţi cu entuziasm, cu ovaţii şi urale puternice, peste tot unde au poposit­­ la Institutul agronomic «Nicolae Bălcescu», unde se pregătesc peste 3 300 de studenţi, viitoare cadre de ingineri agronomi, horticultori sau medici veterinari, la noul Institut politehnic — cel mai important edificiu universitar ce se înalţă în anii cincinalului — la Institutul de petrol, gaze şi geologie, în vechea şi mereu tînăra Universitate bucureşteană, în incinta căreia, pe drapelul tricolor stă înscrisă deviza emoţionantă:«Per scientiam — pro patria» (prin ştiinţă — pentru patrie). După vizita la institutele de învăţămînt superior, vizită care a constituit o nouă expresie a preocupării permanente a conducerii de partid şi de stat pentru bunul mers al şcolii superioare româneşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu ceilalţi conducători de partid şi de stat au luat parte la mitingul din Piaţa Romană, consacrat deschiderii noului an de învăţămînt superior, în uralele şi ovaţiile entuziaste ale miilor de participanţi la miting tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rostit o amplă cuvîntare, subliniată în numeroase rînduri de puternice aplauze, marcînd ataşamentul profund al întregului tineret studios faţă de partidul comunist, faţă de conducerea sa, exprimînd totodată angaja­­­­mentul studenţimii noastre de a nu precupeţi nici un efort pentru a răspunde cu cinste grijii pe care o poartă partidul comunist tineretului. De la comunişti învăţăm cutezanţa 1 1 * SIMPLĂ BIOGRAFIE N-am ştiut niciodată dacă il cheamă Ion Nicolae sau Nicolae Ion pe nea Nicolae şi nici de ce i se spune «nea». Fiindcă e foarte tinăr şi foarte vesel şi foarte blond. Putea să fie aviator, marinar sau să plece in Lună, putea să încon­joare lumea pe un cal nărăvaş. Orice putea să facă nea Nicolae, e driz, e tare, e vrednic, dar nea Nicolae s-a făcut tipograf. Cind stau in faţa lui şi tace ii spun «nea». Şi dumneavoastră ii spun. Fiindcă nea Nicolae mun­ceşte cind tace şi cind nea Nicolae munceşte se ţese un basm. Şi totul porneşte aşa: nea Nicolae incepe să fluiere. Încetişor, fiu, fiu. Se sprijină cu palmele de masa de lucru şi priveşte foarte atent tăvile goale in care trebuie modelate din litere mici de plumb şi din litere mari de plumb, din cutiuţe şi li­­nioare, paginile ziarului. Priveşte, priveşte, spinarea i se curbează lin, părul blond i se ascunde sub bască, ochii ii sunt aplecaţi. Nea Nicolae nu mai există. Foarte sigur şi foarte precis. Nea Nicolae a plecat. Am in faţa mea un bărbat pe gin­­dun care era odată Ion Nicolae, apoi nea Nicolae şi care nu mai ştiu acum cine e. Fiindcă nu ştiu cu cine seamănă şi nici cum il cheamă nu ştiu. Priveşte o tavă goală de metal. Fluieră încetişor şi continuu şi stă nemişcat. Nu mă plictisesc. Aştept. Şi bine fac pin­ă la urmă fiindcă «Asta e, domnule!» strigă nea Nicolae. — «am găsit». Şi-o ia la fugă. Se repede la dulăpiorul de lemn unde stau aranjate literele mici de plumb pe familii, unde se află liniuţele despărţitoare de rin­­duri şi cele pentru susţinerea titlu­rilor mari. Se intoarce inapoi cu miinile încărcate şi incepe să aşeze in tăvi cu o viteză fantastică coloanele articolelor culese la lino­tip. O coloană in stingă, o coloana in dreapta, spaţii albe din plăcuţe de plumb, cineva dă drumul la difuzor şi nea Nicolae incepe sa fluiere tare, cintă după ureche melodiile vesele in timp ce miinili i se mişcă cu o abilitate atit de mare că mişcarea intreagă de­­vine­ un balans. E ora opt dimineaţa, in tipo­grafie e soare şi lingă munca lui nea Nicolae, lingă mişcarea de dans a miinilor sale ai putea niţel s-aţipeşti. De ce să nu recunosc? Puţin, doar foarte puţin, e atita sens aşezat in tot ce se-ntimpla, atita siguranţă şi ocrotire de jur împrejur că nea Nicolae poate să fie şi mama, care stinge seara lumina la noi, in camera copiilor. Nu ştiu care e ora primelor corecturi. Nea Nicolae o ştie, el se uită la ceas. Se dezdoaie de spate, işi pune miinile-n briu, «eeee» face, priveşte cadranul fixat in perete şi-mi flutură pagina albă sub nas. «Mulţumesc» spun, şi niciodată n-are cuvintul acesta ati­ta sens. «Mulţumesc» spun citind rindurile uleioase şi mirosind pu­ternic a gaz. «Mulţumesc» spun pentru ameţeala din care ies, pen­tru farmecul care se rupe, pentru arta care se sfirşeşte şi pentru care ar trebui să apluci şi să strig «Vă mulţumesc nea Nicolae, a ieşit atit de frumos!» Dar nu strig Spun mulţumesc şi sint foarte ui­mită că ţin o pagină-n miini. Sint profund fericită că miracolul s-a repetat. Că nea Nicolae ride şi ma invită să mincăm. Şi mincăm. Şi nu mai e ca-n poveste fiindcă nea Nicolae vor­beşte, şi iarăşi îmi vine să-i spun tu. Iarăşi vorbim despre fotbal şi despre box. Dar pe urmă iar «gata!», «Pauza s-a terminat!» anunţă Ion Nicolae şi devine iar «nea». Iarăşi fluieră şi priveşte şi aleargă lingă dulap. Iarăşi se-n­­toarce şi iarăşi urzeşte vraja aceea a miinilor coboritoare pe pagini de carte sau de ziar. Cind nea Nicolae ajunge acasă oraşul doarme dus. Dimineaţa doar­me nea Nicolae. Ziarele proaspete, fluturate pe stradă anunţă zilnic cu litere calde biografia unui co­munist. Dar n-am ştiut niciodată dacă il cheamă Ion Nicolae sau Nicolae Ion. SINZIANA POP „CEL MAI BUN DINTRE NOI“ Sîntem siguri: acesta este răspunsul pe care l-am primi din par­tea oricăruia dintre voi la întrebarea: «Cine merită să fie ales pre­şedinte de detaşament?» Dar oare, ce-nseamnă, cel mai bun? Ar putea să-nsemne «cel mai bun la învăţătură», sau «cel mai bun la sport», sau pe scenă, cel mai activ, mai prietenos, sau... Sau toate la un loc. Toate la un loc?! Prieteni există printre voi vreun şcolar, vreun pionier care să întrunească toate aceste superlative? Iată, văd ridicîndu-se mîi­­nile voastre în chip aprobator. Cîţiva dintre voi insă încă mai ezită. Ce s-a întîmplat prieteni? Vă gîndiţi poate că cel la care v-aţi oprit alegerea — «al vostru» — parcă mai ia la geografie cîte-un 7? Dar aduceţi-vă aminte că el iubeşte învăţătura şi se frămintă zi­­le-ntregi pentru un 4 apărut, undeva, în catalog. Sau, vâ gîndiţi ca EL uneori, la volei, mai trage cîte-o serva în plasă? Dar adu­ceţi-vă aminte că tot el are grijă mai mult decît toţi, de organiza- r­ea excursiilor, întrecerilor: îi place să vă vadă veseli şi îmbujoraţi în mijlocul vostru există întotdeauna un băiat sau o fată, ase­meni celorlalţi dar «cel mai bun» — şi numai voi, voi singuri ştiţi mai bine decît oricine acest lucru. în seama voastră stau deci bucuriile viitoare ale detaşamentului. ...Un cercetător ştiinţific de la Institutul de fizică atomică al Academiei R.S.R. — unul dintre primii pionieri ai organizaţiei noastre — povestea cum odată, pe cînd era pionier, în urma unei confruntări între detaşamente, preşedintele lui a fost felicitat într-un cadru festiv, în faţa întregii şcoli. Cercetătorul de azi, tră­ieşte şi acum mîndria acelei zile: «Eram mîndru că e «al nostru» d­ar avem şi o mîndrie... personală: eu îl propusesem. Şi el era «cel mai bun». în aceste zile, pe toţi vă aşteaptă această mîndrie: mîndria de a judeca bine, de-a propune, de a alege. I­LI­E TRAIAN Un coleg de-al nostru a avut o ideie grozava: să facem o excursie in aer liber. De-ar fi cit mai multe asemenea idei In detaşamentul nostru...

Next