Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-04-08 / nr. 14
PIONIER IN FIECARE Art i Î MWWe de MIRCEA SÎNTIMBREANU Am in faţă opt fotografii. Şapte dintre ele, sosite «pachet» de la Şcoala generală nr. 24 din Brăila, le-aş aşeza neintirziat intr-un panou de onoare dacă nu cumva, după cum bănuiesc, se şi află la acel loc de cinste de multă vreme. Şi poate însoţite de exact acelaşi text cu care ne-au fost expediate. Fotografiile acestor «7 magnifici» brăileni sunt gemene — pot paria că au ieşit din mina aceluiaşi meşter fotograf — iar textul, fie că este vorba de Mioara Iancu, Rodica Ciobotaru, Lucica Cursaru, Gheorghe Stoianovici, Carmen Costache sau Dumitru Şonca, este aproape identic: «obţine numai note de 9 şi 10, este foarte bun(ă), fruntaş(ă) în acţiunile pioniereşti atît în detaşament cît şi în unitate, se bucură de stima tuturor». Copiii sunt frumoşi, inteligenţi, îngrijiţi, ii asigur că îi iubesc şi îi preţuiesc la rindul meu pe toţi şapte şi că dacă revista ar avea şapte coperţi n-aş şovăi o clipă să ii recomand pe fiecare cu poza pentru o copertă. Numai că am o stranie senzaţie, aceea că, oricit demult le-am mări pozele, am continua să ii vedem parcă printr-o lunetă întoarsă. Tocmai spre convingere întorc luneta şi vă voi vorbi despre cel de al 8-lea copil, apărut poate cu o poză mai puţin meşteşugită, din plicul următor. Şi aceasta pentru că despre Draghiţa Nicolici, din clasa a V-a a Şcolii generale din Satchinez, judeţul Timiş, vă pot vorbi ca şi cum aş cunoaşte-o, o văd perfect ca intr-o lunetă bine pusă la punct. (Mulţumesc pentru aceasta profesorului Ladîslau Dunajecz care ne-a inlesnit prin rindurile sale cunoştinţa). Nu voi insista asupra faptului că Draghiţa e o premiantă consecventă. Nimic mai firesc pentru cei despre care scriem la această rubrică. Mă voi referi la 2—3 amănunte din scrisoare, lată-le: după ce îşi învaţă lecţiile, Draghiţa se joacă cu păpuşile, nişte păpuşi mici pe care le îmbracă, le dezbracă, le coase haine, pălăriuţe noi. «Sînt păpuşi cît un Tom-Degeţel». Ei, şi, ce-i cu asta, veţi exclama. Nimic deosebit, ce-i drept, doar că păpuşa mare pe care a avut-o a dăruit-o anul trecut copiilor sinistraţi de inundaţii. Alt amănunt: in timpul liber, fetiţa sapă grădina, mătură strada, cară apă, iar cind mama ei a absentat de acasă mai mult timp, Draghiţa a făcut mîncare, curăţenie. Ei, şi, gătim şi noi, parcă vă aud, ştim să fierbem ouă, să prăjim cartofi... Da, dar iată ce spune tatăl fetiţei: «mîncărurile au fost excelente, întocmai cum le face soţia mea, de nici nu le puteam deosebi, dar în urma curăţeniei m-am ales cu un guturai: nu mi-a dat voie să intru încălţat în casă ca,nu cumva, la întoarcere, mama să găsească murdărie pe covor...». In sfirşit, trecînd cu regret peste alte zeci de amănunte de acest fel, iată şi ultimul: Draghiţa işi ajută colegii la învăţătură. — Dar aceasta o facem noi toţi, veţi exclama din nou. Da, intr-adevăr, dar ascultaţi-o pe Draghiţa: «O ajut mai ales pe Rodica Vichente care a absentat mult în acest an şcolar după ce amîndoi părinţii săi au pierit în incendiul care le-a mistuit casa. Faptul că Rodica progresează la învăţătură, e una din marile mele satisfacţii». Am in faţă 8 fotografii. Deliberat şi fără şovăire recomand spre publicare pe cea mai puţin reuşită dintre ele, rugîndu-vă pe ceilalţi şapte corespondenţi să consimtă că nu puteam proceda altfel şi că, fără o formidabilă fotogenie, doar printr-un retuş de 2—3 amănunte, o poză, chiar mai ştearsă, poate deveni PORTRET. Aştept mereu aceste amănunte. VINE VACANTA VINE VACANTA VINE VINE Ш desene de POMPILIU DUMITRESCU л VAGANjA VINE VACANŢA VINE VINÊ Sine ' vytfM V V $yf m