Cuvântul Liber, februarie 2009 (Anul 21, nr. 22-41)

2009-02-14 / nr. 31

(sAMN­ĂTĂ, 14 !• HKItlltmi; 2(HM) » ANUL XXI, Mt. 81 (4.9GS) » 12 PAGl­VI, GO 1IANI.) f f.f/ffOKf.lf. r n1REZISTflTI, CA VA VOI ELIBERA ÎN URMĂTOARELE DOUĂ LUNI!" S­unt cuvintele de încurajare rostite, miercuri seara, 11 februarie, la postul de televiziune Realitatea, de către președintele Partidului România Mare, dr. Corneliu Vadim Tudor, după ce a dezvăluit, în stilu-i specific, hoţia practicată în România sub directa îndrumare a guvernanţilor. Domnia sa a mai promis, că, dacă va ajunge preşedintele României, va înfiinţa „Garda Naţională" pentru pedepsirea vinovaţilor, că va naţionaliza avuţia naţională ajunsă în proprietatea companiilor străine. Toate acuzaţiile preşedintelui Vadim Tudor sunt reale, pot fi dovedite cu documente, din păcate soluţiile salvatoare propuse de domnia sa nu au şanse să fie puse în practică. Odată, nu avem nevoie de o Gardă Naţională formată din voluntari, pentru a reinstaura ordinea în ţară. Nu-şi justifică existenţa, deoarece atribuţiile privind respectarea legalităţii sunt stabilite clar de Constituţie, avem o poliţie formată din profesionişti şcoliţi, avem o jandarmerie şi o poliţie comunitară capabile să intervină în orice moment pentru aplanarea unor conflicte, avem legi, avem armată pe bani, important este să li se permită să-şi facă datoria. Este ruşinos să vezi cum un bişniţar ordinar se războieşte cu doi poliţişti, că aceştia în disperare se aruncă pe capota unei maşini, când foarte simplu era să scoată pistolul din dotare şi să le ciuruiască picioarele infractorilor, apoi să-i bată până cer apă rece. Vezi, Doamne, n-ai voie să te porţi urât cu un hoţ, drepturile omului nu-ţi permit să-l agresezi. Ce pot face în asemenea cazuri voluntari din Garda Naţională??? Apoi, să analizăm şi celelalte promisiuni: pedepsirea vinovaţilor pentru jaful din economia naţională şi naţionalizarea averilor. Preşedintele ţării nu poate acorda pedepse într-o ţară civilizată, integrată în Uniunea Europeană, există Justiţie, Curte Constituţională, Parlament, DNA - instituţii abilitate să intervină. Că nu-şi fac datoria, asta-i cu totul altceva, dovadă că trădătorii şi vânzătorii de ţară din gaşca lui Năstase încă mai stau prin Parlament şi au tupeul să ne acorde lecţii de democraţie. în ce priveşte naţionalizarea, iarăşi, legile interne şi internaţionale nu-i permit preşedintelui să iniţieze o asemenea (Continuare în pag. a 5-a) VASILE BOTA U­­ O POVESTE DE IUBIRE FĂRĂ SFÂRŞIT 9 „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi” (Luca 15, 18-19). încă din vremea copilăriei, m-a impresionat profund pilda fiului risipitor. Iar când am ajuns la maturitatea gândirii şi a înţelegerii, am realizat că această pildă este icoana propriei noastre vieţi, cu ridicările şi căderile ei. Un tată, ne spune pericopa evanghelică de duminică, avea­ doi flăcăi. Unuia dintre aceştia i-a venit un gând ciudat şi neaşteptat: să îşi „trăiască viaţa"pe cont propriu. Şi, într-o zi, atras de mirajul aparent al străinătăţii şi de dragul aventurii, îi cere tatălui său partea cuvenită de avere. Şi tatăl se execută prompt, împărţindu-şi averea. Pilda ne aduce în prim-plan trei personaje distincte. Fiul cel mic, un tânăr dornic de schimbare, un tată, care-şi iubeşte fiul atât de mult încât îl lasă să facă ce vrea el, şi fiul cel mare, care ani de zile a lăsat impresia că face cinste tatălui său. Dar mama? Despre ea nu se spune nimic. Oare de ce lipseşte tocmai ea din relatarea pildei? Nu ştim. Dumnezeu ştie. Poate că mama, sărmana, n-a rezistat aşteptării copilului plecat, şi s-a contopit cu pământul înainte de vreme. Să recapitulăm: facem cunoştinţă cu o familie aparent liniştită, compusă din tată şi doi fii, o familie care-şi duce viaţa într-o armonie­ aparentă. Toate acestea până într-o zi în­­ Protopop pr. GHEORGHE ŞINCAN (Continuare în pag. a 5-a) Schimbarea stăpi Am lăsat să treacă ceva timp de la masacrul vânătoresc de la Bale, de la­ acele imagini terifiante care, mie, subsem­natului, iubitor şi apărător al animalelor, al vieţuitoarelor din lumea celor care nu­­cuvântă, îmi repugnă în toate privinţele! Unii spun că vână­toarea este un sport! Alţii susţin că-i o plăcere. Halal sport! Halal plăcere să ucizi fiinţe lăsate de Dumnezeu! Se susţine chiar stupizenia că a omorî animale fără apărare şi fără nicio şansă ar fi o destin­dere. Cred, şi susţin cu argu­mente, că îndeletnicirea asta-i o barbarie! Suficient este să auzi doar povestirile despre cum moare o căprioară împuş­cată - să nu mai vorbim în cazul în care are şi ied! -, despre sacrificarea unui ieduţ, pentru a-ţi da seama de această calcu­lată lipsă de milă a omului. Cine a citit „Moartea căprioarei", de Nicolae Labiş, îşi poate da seama! N-am fost vreodată, nu sunt şi nici nu voi fi niciodată, CSECVEN tocmai din aceste motive, un fan de al lui Ion Ţiriac. Ţiriac cel care, în unele privinţe, pentru mine este o dezamăgire! Nu agreez aceste scene de cruzime, poate şi pentru că, mai cu seamă, această îndeletnicire barbară este definitorie, înde­obşte, clanului îmbuibaţilor. Un semn al aroganţei şi al sfidării! Greu va fi-şi o să treacă multă vreme - până voi uita acea imagine a ţanţoşului, a aro­gantului Adrian Năstase, cu arma lui scumpă în cum­pănire, în costum de vânător, ca preşedinte pe atunci al Asociaţiei Vânătorilor din România, fotografiindu-se lângă şirul porcilor mistreţi împuşcaţi. Aceeaşi scenă ne-o oferea, cu doi ani în urmă, şi Ţiriac. Imagini şocante! Pe vremuri, acolo, la Bale, vâna Nicolae Ceauşescu. Azi vânează noul stăpân, Ion Ţiriac! El şi ai lui bogătaşi autohtoni şi de prin toată Europa. Ar fi un motiv serios ca eu, un apărător al prie­tenilor fără grai, să nu-i ridic vreodată statuie! Nici la pro­priu! Nici la figurat! LAZĂR LĂDARIU­ ­ • ( S-a întors iarna 9i în Târgu-Mureș ) Al treilea suspect de uciderea lui Marian Cozma s-a predat Ce deal treilea suspect de comiterea crimei căreia ia căzut victimă handbalistul român Marian Cozma, în dimineața zilei de duminică, 8 februarie, în discoteca patriota” din Veszprém, Ungaria, pe numele său Ivan Sztojka, în vârstă de 27 de ani, sa predat, în noaptea de joi spre vinen, poliţiei din acest oraş, informează Agenţia de presă MTI, citată de AGERPRES. După cum a declarat, ieri, avocatul lui Sztojka, Ivor Drescher, agenţiei de presă ungare, acesta s-a prezentat pentru a se preda, la sediul Poliţiei judeţului Veszprém, cu câteva minute înainte de miezul nopţii de joi spre uineri, fiind imediat reţinut de poliţişti. In cursul audierilor la care a fost supus, el nu a negat faptul că a fost în discoteca respectivă şi că întâmplător a luat parte la scandal, dar nu a recunoscut faptul că ar fi unul dintre cei care l-au ucis pe handbalistic român şi nici că ar fi cauzat rănirea celorlalţi doi handbalişti. Doi dintre cei trei bărbaţi suspectaţi de comiterea crimei din discoteca „Patriota” din Veszprém, din dimineaţa zilei de duminică, 8 februarie, crimă căreia i-a căzut victimă handbalistic român Marian Cozma, care juca pentru MKB Veszprém, au fost reţinuţi în noaptea de duminică spre luni, de poliţia austriacă, pe autostrada A 2, în apropierea frontierei ungaro-austriece. Cei doi, Sándor Raffael şi Győző Nemeth, se află în arestul poliţiei din Graz, autorităţile ungare demarând formalităţile în vederea extrădării lor. Potrivit asigurărilor date de autorităţile austriece, cei doi urmează să ajungă în arestul poliţiei din Veszprém, după toate probabilităţile, în cursul săptămânii viitoare. (AGERPRES) Judeţeană »­p s Speranţa moare ultima! Dragă nepoate, semne proas­te anul ăsta a avut şi are. Adică, toată lumea dă năvală în mar­­ket-uri şi lasă tarabele şi raftu­rile goale! Parcă ar veni sfâr­şitul lumii. Dar ce e mai intere­sant e că nici cel avut, nici cel mai puţin avut nu se uită în jur, că situaţia în lume este nesigură, din punct de vedere financiar. Mă, nepoate, nu mă refer la M.S. regele Mihai, care-şi per­mite să facă „nunta de briliant" în Castelul Peleş. Şi eu aş face-o, dar, vorba românului, „La omul sărac nici boii nu trag!". în fiecare zi lăsată de Dumnezeu, oamenii sunt lăsaţi pe drumuri, fără loc de muncă, cu copii care îi aşteaptă cu bucăţica de pâine. Şi ce e şi mai jalnic e că sunt cu miile. Vei ajunge tu, pensionarule, să nu îndrăzneşti să mergi până la farmacie, de frica celor nevoiţi să fure, de mila copiilor care le vor plânge de foame! Ai noştri aleşi ai neamului ar trebui să se gân­dească să facă noi puşcării, că şi în momentul de faţă înghe­suiala pe acolo e prea mare. Vor veni acasă şi cei din străi­nătate, vor cere loc de muncă. De unde? Noi suntem exact ca omul sărac din ţara bogată. Cândva aveam bani şi stăteam la coadă pentru o pereche de ciorapi. Acum stăm la coadă pentru toate nimicurile aduse din import, deoarece România este țara unde se vând de toate GROZA SENTINEL! (Continuare în pag. a 5-a)

Next