Cuvântul Liber, februarie 2014 (Anul 26, nr. 22-41)

2014-02-14 / nr. 31

CUVÂNT­! VINERI, 14 FEBRUARIE 2014 „Mult e dulce şi frumoasă...99 Stratul limbii române (XXVII) Cu permisiunea Dumnevoastră, distinşi cititori, aş aminti că intenţia autoarei acestei rubrici este de a susţine (aşa cum, de fapt, susţin specialiştii) că limba română este o limbă romanică (cea mai răsăriteană limbă romanică). Dintre limbile romanice mai răspândite sunt franceza, italiana, spaniola şi portugheza. Numite şi neolatine, ele au sistemul fonetic, structura gramaticală (morfologia şi sintaxa), precum şi vocabularul fundamental, moştenite din latină. Cercetătorii limbii române (ai limbilor romanice, în general) au numit substrat elementul (elementele) autohtone, în cazul nostru, limba (idiomul) geto­­dacilor. Stratul limbii române, cel latin, este semni­ficativ pentru graiul de la nord de Dunăre. Noi am prezentat caracteristicile acestuia, formulându-ne ideile (extrase din bibliografia existentă) într-o succesiune a părţilor de vorbire. Am ajuns la tableta XXVII şi poate că suntem la jumătatea demersului. Dorinţa noastră a fost şi va rămâne să oferim o simbioză (fără de care nu ar exista o limbă!) între cuvinte (unităţile de bază ale limbii) şi contexte (articol, studiu, poezie, proză, eseu etc.). S-a constatat că din cele 3.607 de cuvinte folosite de Mihai Eminescu 48% sunt moştenite din latină, valoarea de circulaţie fiind mult mai mare, reprezentând 80%. Am considerat că, aflându-mă la jumătatea modes­tului meu demers, să vă mărturisesc pentru ce stărui asupra „stratului" limbii române... şi mai ales până când?... Am prezentat până acum părţile nominale de vorbire (încă nu am terminat numeralul!), urmează verbul şi apoi părţile neflexibile. Desigur, voi extrage din sursele bibliografice, asemănările dintre limba română (cea mai răsăriteană limbă neolatină) şi limba latină. Autorul „Luceafărului", cel care ne reprezintă în faţa lumii întregi (Tudor Vianu), considera că „limba noastră estre limba strămoşilor romani şi a populaţiei daco-romane...". Titlul rubricii, preluat de la profesorul meu, domnul T.A. Enăchescu, căruia îi aduc mulţumirile şi omagiile mele, mă îndeamnă la lectură, la un continuu studiu, pentru că limba română „este scrisă pe ulcioare / Pe ştergare şi pe ii / Şi pe inimile noastre / Ca pe-atâta veşnicii". (Andrei Bârseanu, „Un falnic glas"). Ne vom întoarce la numeral! CORNELIA TOŞA Colţul spiritual Poveste despre mărul cu viermi Se făcea că, în vis, povesteşte un părinte vrednic, eram un... măr, mic şi rotund. Şi la poarta cojii mele a bătut un vierme: - Preafrumosule măr, se linguşea viermele, mă laşi să mă hrănesc şi eu cu sucul tău, căci îmi este tare foame?... Şi mărul, în bunătatea lui, l-a lăsat pe vierme să se hrănească din pulpa sa. Pe zi ce trecea, viermele devenea tot mai gras şi mai frumos, devorând conţinutul gustosului fruct... şi, înmulţindu-se, transforma conţinutul zemos şi dulce într-o masă amorfă, neagră, urât­or­­rositoare, de putregai. De seminţe,însă, hrăpăreţul vierme nu putea să se atingă... Acolo scânteia însăşi viaţa mărului... Am ajuns, apoi, mai povesteşte părintele, în mâna unui copil, care, văzând că sunt stricat, a vrut să mă arunce. Dar chiar în acel moment i-a sclipit o idee: să scoată seminţele mărului din putregaiul care le înconjura şi să le planteze în pământ. Copilul a avut apoi grijă ca, în fiecare zi, să ude cu apă seminţele plantate şi să le vorbească mereu, ca şi când ar fi fost nişte fiinţe. Seminţele au încolţit şi, adăpate de cuvintele iubitoare ale copilului, s-au înălţat, au devenit un pom frumos, care, după câţiva ani, a rodit mere frumoase şi curate. Copilul a avut grijă ca niciun vierme să nu mai atace roadele copacului crescut cu atâta iubire. M-am trezit din vis când eram un alt măr, încheie povestirea părintele, mai mare, mai frumos, mai curat, mai sănătos decât eram prima dată, şi odihneam fericit în mâna unui copil. Rămâneţi cu bine, oameni buni! Părintele GHEORGHE ŞINCAN, paroh la Târgu-Mureş Folosiţi serviciile­­ de publicitate ale cotidianului­­! „Regatul de gheață" c­ât). // Filmele de la „Arta" de la cele mai frumoase, interesante, la cele mai... controversate! Săptămâna aceasta am vizionat trei filme foarte diferite, începând cu „Frozen" („Regatul de gheaţă"), care este cel mai frumos musical de animaţie posibil! Deşi...pentru copii, nu mi-am putut reţine lacrimile la sfârşit pentru cât de frumoasă a fost povestea în sine, „doar iubirea poate topi o inimă de gheaţă", muzica de excepţie, care mi-a amintit de musicalurile văzute la Operetă, imaginile, costumele şi prinţesele cu rochii de epocă, toate în 3D (tridimensional)! Al doilea film vizionat, „Her" („Ea") are titlu fictiv...fiindcă „ea" este un SO - program de inteligenţă artificială­­ care îi împlineşte toate dorinţele, îi dă sfaturi, îi citeşte agenda zilei, emailurile, mesajele, doar că nu poate fi ceva... real, „nu am corp". Practic, tipul în genul lui Franco Nero, conversează cu o fficţiune şi devine îndrăgostit, dependent de ea, iar când află că „Samantha" lui „vorbeşte" la fel cu peste 600 de bărbaţi ca şi cu el, o părăseşte şi se întoarce la o cunoştinţă din tinereţe, la fel de îndrăgostită...de alt program aproape identic, produs de inteligenţă artificială! Filmul tratează problema dependenţei tot mai multor oameni de internet, în ziua de azi, care nu mai pot deosebi ficţiunea de realitate! în fine, „Nimfomana 2", film erotic în continuarea celui cu nr.1, care se zvonea că a fost interzis în România, este şi mai plin de scene de sex decât primul, dar nu mai conţine aceleaşi nume mari pe afiş, în afară de Charlotte Gainsbourg. Este de înţeles de ce putea fi interzis, nu pentru scene porno, ci pentru profanările simbolurilor creştine. Protagonista devine sadomasochistă în momentul când nu mai simte plăcerea de a se culca cu mii de bărbaţi, părăsindu-şi propriul copil în noaptea de Crăciun, pierzând singura ei iubire adevărată, cazul fiind unul mai mult decât patologic, dovedind că nu este doar nimfomană, ci şi ...nebună de-a dreptul, căreia tortura fizică a 40 de bice... îi provoacă plăcere, ironizând acelaşi număr de lovituri primite de... Iisus. Pentru asta,într-adevăr, filmul merită să fie interzis! Regizorul Lars von Trier depăşeşte orice limite. Protagonista îl împuşcă, înainte de a se putea apropia de ea, pe călugărul „virgin", care îi ascultase povestea, fiindcă nici el nu poate să-i reziste, povestea având un sfârşit la fel de tragic precum viaţa ei - primul bărbat, singurul pe care l-a iubit, trăieşte cu fiica ei adoptată! Pedeapsa este maximă,în momentul când devine şi criminală. Este un caz în care se aplică legea karmică (răul făcut se întoarce), dar şi pedeapsa creştină. „Nimfomana" într-adevăr este cel mai controversat film pe care l-am văzut în viaţa mea, fiindcă mi se pare un caz patologic periculos. în ceea ce priveşte programul cinematografului care începe de azi până la sfârşitul săptămânii viitoare, îndrăgostiţilor le recomandă doamna Eva Şuteu „Poveste de iarnă", de la ora 19, iar pentru cele îndrăgostite... de George Clooney, „Eroii monumentelor", de la ora 15. IOANA FLOREA PICURI DE ÎNŢELEPCIUNE Poetul american Robert Frost (1874-1963) denumea POCĂINŢA .. Revoluţia unui om o revoluţie nu împotriva lumii sau a altor oameni, ci împotriva răului din noi. „POCĂINŢA ADEVĂRATĂ" cere cinci lucruri interesante: 1. ..Minte schimbată - cuvântul grecesc pentru pocăinţă este „metanoia", care înseamnă .,schimbarea minţii". Aceasta te ajută să vezi răul din mintea ta, care te-a făcut să acţionezi greşit. Apoi te ajută să actualizezi „mintea lui Hristos", Care locuieşte în tine de la Botez. 2. ..Inima schimbată­­ este inima ce exprimă adevărata tristeţe pentru păcat; inima e centrul spiritual al fiinţei umane, eul cel mai adânc şi adevărat, care e menit să fie sălaş pentru Hristos. Scriitorul teolog Nicolae Cabasila (1319-1391) spune: ..inima omului a fost creată pe măsura lui Hristos, o radlă atât de largă cât să încapă pe Dumnezeu în ea". 3. Direcţie schimbată- schimbarea inimii şi a minţii, prin pocăinţă, duce la schimbarea direcţiei vieţii. Cuvântul evreiesc pentru pocăinţă înseamnă .,a te întoarce", adică să lepezi răul, întorcându-ţi faţa către Dumnezeu. Sfântul Pavel s-a întors din drumul Damascului şi a ajuns atlet al lui Hristos. 4. .. Viaţă schimbată­­ este necesară, după îndemnul Sf. Ioan Botezătorul. ..Faceţi roade vrednice de pocăinţă" (Luca 3,8). Nu-i suficientă căinţa şi mărturisirea, ci acestea trebuie exprimate printr-o viaţă nouă. Mântuitorul Hristos zice: ..Pomul bun face roade bune". Pocăinţa lăuntrică trebuie să se manifeste şi în afară. Trebuie să înlocuim ura cu iubirea, necinstea cu cinstea, răul cu binele". 5. Slujire schimbată- o viaţă schimbată duce la o slujire schimbată. Pocăinţa înseamnă că noi încetăm să slujim păcatul, sinea şi idolii, şi ne întoarcem la adorarea şi slujirea lui Dumnezeu, aşa cum a procedat şi Fericitul Augustin. Pocăinţa este deci, cu adevărat. ..revoluţia unui om", implicând o minte schimbată, o inimă schimbată, o direcţie schimbată, o viaţă schimbată şi o servire schimbată. Aceasta este ca şi cum ai spune: „Am fost orb şi acum văd, am fost pierdut şi sunt aflat, am fost mort şi am înviat." Aceasta este pocăinţa în adevăratul sens al cuvântului, nu aşa cum cred unii „rătăcitori pe cale", că ar fi părăsirea credinţei moşilor şi strămoşilor neamului românesc, şi aderarea la unele gândiri străine total de tot ce-i românesc şi strămoşesc (n.a). Pop Irineu Bistriţeanul (1953 -), doctor în Teologie, cărturar creştin ortodox „1001 CUGETĂRI” Preot ortodox român, ILIE BUCUR SĂRMĂŞANUL

Next