Cuvântul Liber, ianuarie 2015 (Anul 27, nr. 1-20)

2015-01-13 / nr. 6

MARTI, 13 IANUARIE 2015 • AXUL XXVI, HR. 6 (0.405) • 12 PAGINI, 1,50 LEI. ---------------------------EDITORIAL----------------------------- Paris - „Marşul Solidarităţii” la „kilometrul zero” al lumii! Nu terorismului! Nu ameninţării şi crimei! Totală libertate de exprimare! Bilanţ tragic după atentatul criminal de la Paris: 17 francezi, oameni nevinovaţi, din care 12 ziarişti de la „Charlie Hebdo", cărora li se adaugă încă cei luaţi ostatici şi ucişi şi cei trei terorişti lichidaţi, în urma unui asalt al Jandarmeriei şi Poliţiei. Trei zile de groază, urmate de 20 de morţi, care au îndoliat, nu doar Franţa, „Oraşul luminilor", capitală europeană a culturii, ci întreaga Europă şi lume, care au produs multă suferinţă şi durere în familiile celor ucişi, fără milă, fără nicio justificare, fără niciun motiv real. Victime ale unei reţele teroriste, ale unor smintiţi, din rândul celor cu condamnări pentru terorism, adepţi ai Al Qaida, antrenaţi, dovedit, în cazul unuia, prin Yemen, să ucidă, să ia vieţi, fără niciun regret, unor oameni nevinovaţi. Oameni deveniţi ţinta unor descreieraţi într-o Europă nu destul de precaută, atunci când fanatici adepţi ai religiei fundamentalist - jihadice. Religie care, pentru fanatici, devine, din ce în ce mai mult, după cum s-a văzut, și în acest moment tragic, îngrijorător fundament de manipulare criminală. Protestele lumii întregi s-au ridicat, vai, împotriva terorismului, sub acel slogan care a înconjurat globul pământesc: „Je suis Charlie!",împotriva acestor „morţi, cadavre vii", care, în momentele acela tragice, în plin secol 21 şi mileniu trei, după comiterea crimei, clamau: „Alah e răzbunat!". Foarte mulţi, nu doar francezi, ci chiar şefi de state, lideri politici se întreabă, acum, după lichidarea celor trei terorişti - fraţii Cherif şi Said Kouachi şi Amedy Coulibaly (unul fiind încă în libertate!), după 53 de ore de spaimă şi teroare, să fie, oare, doar începutul unui val de viitoare atentate similare în Europa şi în S.U.A.? Apoi, o altă întrebare: cine finanţează aceste acte de tip terorist? Cine-i în spatele crimei bine organizate? Cine sponsorizează fundamentalismul jihadist cu consecinţe atât de grave? Se ştie doar că, în spatele lor, se află două miliarde de dolari! Teroriştii de la Paris au murit. Teroarea, însă, continuă să existe, odată cu brutalitatea fără sfârşit, atâta timp, cât s-a aflat că o grupare din Siria este pregătită pentru alte atentate teroriste în Europa aflată sub cod roşu de alertă. Domnul Frangois Hollande, preşedintele Republicii Franceze, declara, după lichidarea teroriştilor, referindu-se la caricaturile apărute în „Charlie Hebdo", care au declanşat ura fanaticilor islamiştifundamentalişti, că, într-un stat de drept, „cetăţeanul e liber să râdă de orice". Numai că imediaţii completa un jurnalist: „Da, poţi râde, dar nu cu oricine!". Nu şi cu extremismul islamo-fundamentalist! Da, există toleranţă, dar nu şi la unii fanatici ai islamului, după cum se vede şi se ştie bine! Unul dintre terorişti striga, după ce au comis oribila crimă: „Alah e răzbunat!", încât te întrebi: asta le-a dictat lor Profetul Mahomed? Să ucidă? Să producă durere, spaimă, suferinţă? Există multe alte posibilităţi pentru clarificarea unor poziţii, a unor atitudini divergente (scuze, amenzi, apelarea la justiţie), dar nu luarea vieţii unor oameni, în numele religiei! Asta nu mai e religie, ci fanatism! Asta să fie iubire faţă de om,faţă de aproapele tău? Adevărul e că fanatismul religios nu se împacă cu apărarea valorilor umanităţii, cu apărarea unui drept fundamental, cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului! Chiar dacă,în urmă cu sute de ani, au existat precedente, când oameni nevinovaţi erau arşi de vii, de Inchiziţie, când o mor bănuiţi doar, li se scoteau ochii pentru erezie! Acele vremuri au trecut demult, îngropate în cenuşa istoriei! Dar nu se făceau, oare, toate acele nelegiuiri tot în numele unui sistem religios?! Şi o precizare necesară, din partea unui jurnalist care, de 53 de ani, poartă condeiul în slujba Adevărului, care crede, cu sfinţenie, în libera exprimare,în libertatea cuvântului: pentru anumite publicaţii europene n-ar strica o benefică precauţie! Felicitând Poliţia şi Jandarmeria, pe profesioniştii din forţele speciale, care i-au lichidat pe cei trei terorişti, ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, spunea că „dreptul la râs nu justifică crima." Mai ales când arma râsului este creionul şi umorul. Da, o libertate nu trebuie să interzică o altă libertate! Da, există o sensibilitate a fiecărui popor, a fiecărei credinţe! Dar unde-i libertatea de exprimare cuprinsă în cele trei cuvinte: „Libertate, fraternitate, egalitate!"?, dacă libertăţii neîngrădite a cuvântului i se răspunde cu arma? Da, libertatea presei, libertatea de exprimare trebuie respectate. Nu poate fi pus pumnul în „ , o V LAZAR LADARIU (Continuare in pagia 3-a) TRĂDĂRI IX LANŢ! în cartea sa „Tezaurul României de la Moscova", recent apărută la Editura Enciclopedică (Bucureşti, 2014), cunoscutul şi eruditul profesor univ.dr. Ioan Scurtu, care, de la înfiinţare, până în anul 2012, când şi-a prezentat demisia, a fost co-preşedintele „Comisiei pentru Tezaur", care se ocupă cu studierea problemelor româno-ruse izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv de problema Tezaurului depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial, face cunoscute lucruri prea puţin accesibile marelui public, în paginile cărţii sale de memorialistică, prof.univ.dr. Ioan Scurtu face cunoscut faptul că, în cei 10 ani de preşedinţie la Cotroceni,Traian Băsescu „s-a exprimat în privinţa Tezaurului României doar în termeni facşi, de tipul unei bătăi pe umăr şi unei glume la o recepţie". Din aceeaşi carte a profesorului Scurtu reiese că Mihai Răzvan Ungureanu, fost ministru de Externe, fost lider al Forţei Civice, recent numit consilier personal al preşedintelui Klaus Iohannis, pe perioada cât a fost în înalta funcţie, „a sabotat, prin acte oficiale, activitatea Comisiei amintite, pentru recuperarea Tezaurului României de la Moscova! Iar Emil Boc, premierul fostului președinte Traian Băsescu, a scos complet problema Tezaurului românesc, confiscat de ruși, din Programul său de guvernare, după alegerile parlamentare din anul 2008." Conform sursei Dan Tănasă blog, în acelaşi timp, Mihai Răzvan Ungureanu a întreprins toate „demersurile posibile pentru transmiterea, ilegală, a Tezaurului Moştenirii Gojdu către Ungaria" - aşa cum scrie jurnalistul Victor Roncea,în w.ww.bursa.ro., preluat de Romanian Global News. Totul, cu sprijinul fostului premier Constantin Anton Călin Popescu Tăriceanu! LAZAR LADARIU (^Secvența^ „Mă bucur că am putut să-i fiu alături in aceste momente grele!” Prezent la „Marşul Solidarităţii" de la Paris, şeful Statului Român, Klaus Iohannis, a dorit să mulţumească preşedintelui Franţei, Frangois Hollande, pentru invitaţie şi pentru călduroasa primire. După sosirea de la Paris-conform sursei Mediafax-preşedintele României a declarat: „Mă bucur că am putut să-i fiu alături preşedintelui Franţei,în aceste momente grele pentru naţiunea franceză". (Continuare în pag. a 3-a) MUREȘ IMITAŢIE la lansarea cărţii „Frigul de VALENTIN MARICA Motto: Pururi voi omeni/Pe cel care se-apropie /De izvoarele suferinţei mele/ Prelungire în Dumnezeu/ A vieţii pe care o trăiesc... (Grigore Vieru, Cel care se-apropie) Vineri, 16 ianuarie 2015, ora 18.00, sub semnul Nesfârşirii Eminesciene, la Radio România Târgu-Mureş, în Sala de concerte, Valentin Marica îşi va lansa volumul de versuri„Frigul visului", apărut la Editura „Nico“ din Târgu-Mureş. Vor prezenta: prof. dr. Mariana Cheţan, alături de poeţii Lazăr Lădariu şi Nicolae Băciuţ. Va susţine un recital la pian Andrada Stoica Badi. întrebare de început de an: Se va reforma, vreodată, UDMR?... ... Sau, altfel spus, se va transforma, oficial, în partid politic, câtă vreme, cu politica lui... „nici în car, nici în căruţă", suge ca mielul la două oi, iar în parteneriat cu nişte lideri români slabi, fără demnitate şi simţ patriotic îşi fac, aproape nestingheriţi, mendrele? Unii analişti cred, ca şi noi, de altfel, că doar viaţa le va impune liderilor UDMR o schimbare de... macaz, aşa încât un răspuns cu „Da" sau „Nu" este, deocamdată, riscant. Argumente, iată GHEORGHE GIURGIU (Continuare în pag. a 7-a)