Cuvântul Liber, septembrie 2015 (Anul 27, nr. 168-189)

2015-09-11 / nr. 176

CUVÂNTULVINERI, 11 SEPTEMBRIE 2015 ­ . Coltul spiritual Fiţi sănătoşi­­­t si sporiţi in facerea binelui Un credincios istorisea urmă­toarele: „Eram tânăr student şi am fost nevoit să mă duc iarna pe un ger cumplit într-un oraş aflat la o depărtare destul de mică (întâmplarea avea loc cu peste 60 de ani în urmă, când nu erau aşa de multe mijloace de transport). Pe drum, povestea creştinul, m-a apucat o ame­ţeală aşa de mare, încât n-am mai putut să merg şi m-am aşezat jos încredinţându-mi sufletul în mâna lui Dumnezeu. Am adormit. Când m-am trezit, eram în braţele unui căruţaş care, cu multă greutate, mă adusese în simţiri, apoi m-a luat în căruţa lui până în satul vecin. Acolo am vrut să-i dau nişte bani, ca mulţumire pentru osteneala lui, dar căru­ţaşul n-a vrut nicidecum să pri­mească, spunând că pentru un astfel de serviciu nu poate primi nici un ban, fiindcă şi-a făcut doar datoria de om faţă de aproapele său. - Spuneţi-mi cel puţin numele, ca să mă rog pentru dumnea­voastră, i-am spus eu. Nici aceasta n-a voit, ci a adăugat: , - Spune-mi dumneata, cum îl cheamă pe samariteanul milos­tiv? (Lc 10,30-35). Nu am ştiut ce să zic. Căruţaşul a dat bici cailor şi a plecat mai departe". Părintele CHEORCHE ŞINCAN, paroh la Târgu-Mureş MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ŞTIINȚIFICE 1------------------------------------------------------------------------­INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Dragi elevi, Stimaţi părinți, STIMAUi PROFESORI­­ Iată că a sosit şi ziua în care reîncepem un nou an şcolar marcat cu emoţie de sunetul clopoţelului. Pentru cei care au trecut demult de anii de şcoală, sunetul clopoţelului le aminteşte de clipele tinereţii, de primele prietenii, de emoţia examenelor. Pentru dragii noştri elevi, clopoţelul marchează finalul unei vacanţe minunate, revederea colegilor şi reîntoarcerea la activităţile şcolare. Pentru cei care urcă azi timid, pentru întâia dată treptele cunoaşterii, în grădiniţe sau şcoli - bobocii, pentru aceştia, clinchetul clopoţelului marchează începutul unui drum lung al educaţiei, însă, să nu-i uităm pe cei care ne-au educat şi format ca oameni. Pentru ei, dascălii, începutul unui nou an şcolar înseamnă o nouă generaţie de elevi, noi provocări pe care le vor duce la bun sfârşit cu profesionalism, răspundere şi responsabilitate. Investiţia în educaţie, în calitatea actului educaţional trebuie să devină o prioritate permanentă a societăţii româneşti. Mulţumim pe această cale tuturor celor care, an de an, aduc un aport semnificativ la modernizarea şcolii româneşti, oferindu-le elevilor noştri sprijin în dezvoltarea lor profesională şi morală, permiţându­­le să performeze şi să concureze în diferite domenii, atât pe plan naţional cât şi internaţional. Fiecare început de an şcolar este un prilej de bucurie. Aşadar, dorim să ne bazăm pe toţi factorii implicaţi în actul educaţional - părinţi, cadre didactice, asociaţii profesionale sau nonguver­­namentale, instituţii publice, comunităţi locale, mass-media pentru a sprijini în continuare accesul la educaţie pentru fiecare copil, pentru a respecta educaţia, cartea de vizită a societăţii româneşti. Vă dorim tuturor spor la învăţătură, putere de muncă şi cât mai multe realizări! Inspector şcolar general, prof. ŞTEFAN SOMEŞAN pagina de internet : www.cuvantul-liber.ro . ..MULT E DULCE ŞI FRUMOASĂ ”... Limba română comună (I) O cunoaştere a specificităţii neamului românesc presupune, fără îndoială, pe lângă aprofundarea datelor istorice, pe lângă circumscrierea şi descrierea structurii geografice, pe lângă încadrarea dezvoltării liberale într-un ansamblu european şi universal şi o cercetare ştiinţifică a evoluţiei limbii (a limbii române). în Cea dintâi învăţătură, istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) mărturiseşte că prin faptele prezentate în letopiseţele vechi a trăit intens, oricând şi oriunde, cu aceeaşi pasiune ca şi aceea de la care plecase şi se simţea stăpân pe întreaga lume... Dar scrierea şi lectura presupune exprimare şi exprimarea presupune ca element esenţial­­ cuvântul. „Omul şi-a făcut cartea în toată mate­rialitatea şi spiritualitatea sa..." (Tudor Arghezi). Limba română, în evoluţia ei, a cunoscut mai multe etape. Limba română comună este un idiom abstract, o convenţie propusă de lingvişti. Este în felul acesta denumit mijlocul de comunicare lingvistică folosit la sud şi la nord de Dunăre, înainte de separarea aromânei de dacoromână. Pentru acest idiom convenţional s-au folosit şi alţi termeni: Sextil Puşcariu propunea denumirea de „străromână", Ovid Densuşeanu numeşte acest idiom „românică balcanică"; G. Ivănescu „româna primitivă"; D. Macrea propunea termenul „româna comună primitivă" iar I. Coteanu apelează la termenul „limba traco-romanică". Considerăm că este necesar să răspundem cel puţin la două întrebări: De ce se recurge la aceste convenţii (în cazul nostru la un idiom abstract: limba română comună)? şi a doua întrebare: Cum explicăm demersurile pe care le-au folosit lingvvştii amintiţi? Pentru a răspunde la prima întrebare, insistăm asupra faptului că procesele (evenimentele) istorice (sociale) nu cunosc discontinuităţi: nu pot exista hiaturi (goluri) în evoluţia istorică, socială, economică şi lingvistică. Nu putem opri mersul istoriei câteva secole pentru că nu avem documente, relicve arheologice, fortificaţii etc.) Şi nu putem spune că nu avem! Dar se poate pune o întrebare subsidiară. Dacă în secolele II - VI d. Hr. s-a folosit pe teritoriul de la nord de Dunăre latina târzie (dunăreană) pentru exprimarea legăturilor economice şi administrative, atunci după dezmem­brarea Imperiului Roman, cum s-a asigurat conti­nuitatea în comunicare (şi nu numai!). Răspunsul la această întrebare e dat în manualul de limba şi literatura română pentru clasa a XI-a, coordonator Eugen Simion, prin acest proces de dezmembrare (explicaţiile istorice, sociale, economice, administrative sunt cuprinse în tratatele istorice) s-a deschis calea formării limbilor romanice (neolatine) dintre care menţionăm pe cele mai cunoscute şi cu o arie mai mare de răspândire: franceza, spaniola, portugheza, italiana şi româna etc. Ceea ce ne-am propus în această tabletă este să explicăm termenul de idiom convenţional: limba română comună şi să motivăm prezenţa termenului „comună", raportarea făcându-se la limba daco-românilor, aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor. Această unitate, într-un proces care a durat câteva secole s-a destrămat, constituindu-se în dialecte, fiecare cu specificitatea lui. Să nu uităm, dragi cititori, că procesul trecerii de la latina târzie la limba română comună și apoi la desprinderea dialectelor a fost un proces continuu. La întrebarea a doua vom răspunde în tableta următoare. CORNELIA TOȘA 0 La Staţiunea de Cercetare pentru Creşterea Ovinelor din Reghin funcţionează Centrul Teritorial aparţinând de Univer­sitatea de Stat „Lucian Blaga" din Sibiu, cu două grupe de studenţi la Facultatea de Agri­cultură (anii II şi III). „înfiinţarea Centrului s-a reali­zat în baza unui studiu de caz, care a urmărit situaţia existentă pentru o parte din tinerii absol­venţi de liceu cu diplomă de bacalaureat, din zonă, tineri care au început să lucreze, dar fără calificare, cu retribuţii modeste, dar şi a persoanelor mai puţin tinere care au o afacere în agri­cultură, turism, agroturism, co­merţ, administraţie publică loca­lă, îndeletniciri ce nu le permit înscrierea la facultăţi cu frec­venţă zilnică, nici deplasarea în marile centre universitare, chiar la sistemul de învăţământ cu frecvenţă redusă. Este o bună iniţiativă, dacă avem în vedere Programul naţional pentru dez­voltare rurală 2015-2020, cu instru­mente de finanţare nerambur­sabilă, program care solicită pen­tru accesare pregătire superioară de specialitate pentru activităţi agricole şi neagricole", afirmă conf. univ. dr. ing. Vasile Rău, începând cu anul universitar 2015-2016, Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, universitate de stat acreditată, propune Centrului Teri­torial din Reghin o ofertă edu­caţională sporită faţă de anii anteriori şi adecvată activităţilor specifice din zonă. Facultatea de Ştiinţe Economice (economia comerţului, serviciilor şi turismului), Facultatea de Agricultură (specializarea agri­cultură montană) şi Facultatea de Drept (administraţie publică). Cei interesaţi pot obţine infor­maţii privind condiţiile de înscriere la Centrul Teritorial Reghin - tel. 0265. 51.20.41,0740 - 65.66.77 sau la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, tel. 0269. 25.04.32. Reghin învăţământul superior - mai aproape de studenţi PICURI DE ÎNŢELEPCIUNE Ştiinţă şi... Religie „ Toţi cei care au ascultat cu bună-cuviinţă dumnezeiasca LITURGHIE părăsesc biserica mai blânzi, mai milostivi în relaţiile cu oamenii, mai prietenoşi, mai chibzuiţi în ceea ce fac. De aceea, tot cel ce doreşte să meargă înainte şi să se facă mai bun, trebuie să fie de faţă cât mai des la SFÂNTA LITURGHIE, să o asculte cu luare aminte; ea îl edifică şi îl formează pe om, fără să-şi dea seama, puţin câte puţin. Şi dacă societatea actuală încă nu s-a dezagregat cu totul, dacă oamenii nu s-au lăsat pătrunşi de totală şi neîmpăcată ură, cauza tainică este că dumnezeiasca LITURGHIE îi aduce aminte omului de cereasca, sfânta dragoste pe care se cuvine să o nutrească faţă de aproapele său. De aceea, cel ce doreşte să se întărească în dragoste, trebuie să fie de faţă cât mai des, cu cutremur, cu credinţă şi cu evlavie, la sfântul ospăţ al dragostei creştine". (Gogol, un etern tânjitor după Dumnezeu, 2012, pag. 18).­ ­ **** „ Omul poate lupta cu cei mai crunţi duşmani, dar ferească-/ Dumnezeu de această teribilă luptă cu prietenii. In această luptă se vlăguieşte tot ce ai în tine..." *** „Sunt învinuit că am discutat cu DUMNEZEU... Ce să fac dacă-mi vine să vorbesc cu DUMNEZEU?... Ce să fac dacă vine un timp când fără să vrei, vorbeşti cu DUMNEZEU?... Nu, cei care o fac pe deştepţii, n-or să mă facă să mă simt jenat de faptul că nu sunt demn, că nu e treaba mea, şi că nu am dreptul de a scrie o Istorie a criticii ruse; oricine din noi până la ultimul are acest r//-//??".(Corespondenţă cu Puşkin). NICOLAI VASILIEVICI GOGOL (1809-1852), prozator şi dramaturg rus născut în Ucraina. S-a afirmat ca un scriitor care urmăreşte să redea adevărul vieţii, smulgând fără cruţare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menţionat, drept calitate principală a creaţiei lui Gogol ,,fidelitatea sa extraordinară faţă de realitate". Eusebiu Ca­m­­ar spunea că Gogol în poezia sa adâncă şi puternică descoperea moravurile clasei de mijloc ruseşti, împărţit între pasiunea pentru Dumnezeu şi cea pentru neamul său. Gopo­ îşi va trasforma propria existenţă într-un poem al căutării nestăvilite de Dumnezeu, manifestată uneori prin nelinişti chinuitoare, iar alteori prin practici sihăstreşti, cu posturi lungi, şi nopţi petrecute în veghe şi rugăciune. Influenţa lui Gogol asupra literaturii ruse a fost imensă. Pe drumul arătat de el, s-au avântat nu numai toate tinerele talente, ci şi unii scriitori care se bucurau deja de un renume. Printre operele de seamă amintim: „Suflete moarte", „Mantaua", „Revizorul", „Arabescuri" ș.a. A fost înmormânat la 25 februarie 1852 în locul unde a lăsat cu limbă de moarte - Mănăstirea Sfântului Daniil din Moscova. „1001 CUGETĂRI” Preot ortodox român, ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL

Next