Cuvântul Liber, iulie 2016 (Anul 28, nr. 128-148)

2016-07-15 / nr. 138

CUVÂNTUL VINERI, 15 IULIE 2016 OMAGIU LUI EMINESCU însetaţi de vraja operei lui Eminescu, la data de 13.07.2016, „Casa tancului" a fost din nou neîncăpătoare pentru cei care au dorit să rămână o clipă din tre­cătorul lor timp, sub fiorul poeziei şi a gândirii de geniu a DOMNULUI POEZIEI ROMÂNEŞTI. De această dată am avut plăcerea de a audia doi lectori noi, cunoscuta prof. de limba română Rodica Duşa şi domnul ing. Emil Cecălăcean din cadrul Băncii Naţionale­­filiala Mureş. Maiestoasă, impunătoare, arzând parcă în dor de Eminescu, doamna prof. Rodica Duşa ne-a prezentat tema „­Spirit naţional şi univer­salitate în opera poetică emi­nesciană". Discursul presărat cu nenumărate citate din poeziile Eminescului a avut elocinţă, sa­voare, noutate, farmec, încântând auditoriul, care a răsplătit-o cu nesfârşite aplauze, aşa cum n-a mai fost „răsplătită" încă nicio persoană care a conferenţiat la „Casa lancului" până acum, motiv pentru care doamna prof. a fost invitată să conferenţieze şi pe alte teme în referire la Eminescu, dr. Suciu Felician propunând imediat ca temă de discuţie pentru data viitoare, publicistica marelui poet. Domnul Emil Cecălăcean ne-a prezentat o temă extrem de inte­resantă „Realităţi contemporane „intuite de marele Eminescu" demonstrându-ne cu date, citate, documente ceea ce geniul emi­nescian a prevăzut cu mult înainte de a fi descoperite unele formule, proprietăţi, fenomene fizice, cunoscute abia astăzi (Big Bang-ul, viteza luminii, formula energiei, Bosonul, dilatarea universului etc.) Ne-a uimit cu dovezile aduse ale intuiţiei poetului, rod al gândirii şi genialităţii sale, care, la o vârstă atât de fragedă, avea temeinice cunoştinţe de fizică cuantică, optică, astronomie, logică, istorie. Tema şi bogatul material prezentat au făcut ca timpul propus pentru expunere să treacă atât de repe­de, pentru că totul a fost extrem de interesant pentru noi, domnul Cecălăcean, la insistenţele audi­toriului, a promis să vină în viitor cu alte noi şi incitante teme. în final, subsemnatul am citit mai multe poezii din creaţia pro­prie, prin care l-am omagiat pe Eminescu, cel mai complex şi mai genial fiu al naţiei noastre româneşti. SĂRUTÂNDU-I URMA TRECERII SALE Cam aşa ar fi trebuit să fie intitulată activitatea susţinută la „Casa lancului" de dr. Valentin Marica şi prof. Alexandru Ciubîcă în data de 29.06.2016 când, această personalitate istorică atotcuprinzătoare, complexă şi de neegalat până acum a neamului nostru românesc, poetul, publicistul, dramaturgul Mihai Eminescu a fost evocată de aceşti doi distinşi lectori târgumureşeni. Dl dr. Valentin Marica s-a referit la perioada transilvană a Eminescului, la importanţa acesteia pentru noi, pentru el şi opera sa viitoare, înrâurirea pe care a avut-o acest tânăr de geniu asupra Blajului şi mai ales asupra seminariştilor de acolo, parte din ei devenind personalităţi ale neamului românesc, la traseul urmat şi cei pe care i-a întâlnit prin periplul său transilvan, toate acestea punctate cu amănunte şi noutăţi deosebit de interesante, expunerea desfăşurându-se în binecunoscutul stil al Domniei Sale care a impresionat asistenţa. Prof. Alexandru Ciubîcă, în debutul expunerii, ne-a făcut o surpriză deosebită în sensul că, ne-a adus spre ascultare două cântece pe versurile Eminescului, „Sara pe deal" şi „Doina", lăsându-ne fără cuvinte. A continuat apoi cu noutăţi privind activitatea de jurnalist a marelui poet, activitate încă prea puţin studiată şi cunoscută de cercetători, dacă ţinem seama de valoarea ei. Subsemnatul am selectat şi citit doar câteva strofe din cele peste 15 poezii pe care i le-am închinat marelui şi inegalabilului nostru poet. Cu toate că s-a depăşit cu mult durata alocată, de obicei, acestor activităţi, nimeni nu a fost deranjat de acest lucru, pentru că am avut în persoana celor doi lectori surse de informaţii agreabile, de primă mână, care ne-au fermecat pur şi simplu. întrucât tema nu a putut fi nici pe departe epuizată, audienţa a cerut continuarea ei pentru data viitoare. MIRCEA DORIN ISTRATE ..MULT E DULCE ȘI FRUMOASĂ... ” Alternanţe fonetice Săptămâna aceasta, am citit mai mult din Fonetica experimentală de I.T. Stan, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Necesitatea folosirii unor aparate precise pentru prezentarea sunetelor vorbirii a fost reliefată de B.P. Haşdeu. Primul astfel de aparat a fost utilizat la Cluj de către profesorul Iosif Popovici, având ca model laboratorul de fonetică din Franţa. De ce este necesar un astfel de laborator? în primul rând, cercetătorul trebuie să fie cât mai aproape de forma culeasă pe teren în evidenţierea diferitelor parti­cularităţi fonetice ale idiomurilor (graiurilor) româneşti, în al doilea rând, în sprijinirea studenţilor străini, pentru însuşirea limbii române şi, nu în ultimul rân­­, în corectarea unor deficienţe de vorbire încă de la o vârstă fragedă. Astfel de laboratoare fonetice există astăzi în întreaga ţară. Lucrarea profesorului I.T. Stan prezintă şi metodele folosite de cercetători: metode somatice, metode electroacustice, metode expresive etc. Am dorit să specificăm acest aspect, stimaţi cititori, pentru a prezenta efortul conjugat al lingviştilor şi al medicilor în vederea evitării unor pronunţări defectuoase. Centrele de logopedie au, astăzi, un rol important. Alternanţă fonetică s.f. Schimbarea regulată a unui sunet din temă, prin altul, în flexiunea sau în familia lexicală. (DEX) tema 1 (...), 2 (...), 3 (...), 4 (sing.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedate de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia şi aceluiaşi cuvânt - Din lat. thema. O definiţie asemănătoare a alternanţelor fonetice se întâlneşte şi în manualele şcolare, modificări suferite de sunetele unui cuvânt în timpul flexiunii sau în formarea cuvintelor noi. Alternanţele fonetice în tema cuvintelor pot fi vocalice sau consonantice. a) alternanţe vocalice: a - e; a - ă; â - i (tânăr - tineri); oa - a (foaie - foi); ă - e (măr - meri); ea - e (geamăt - gemete); (geană - gene); e - ea (negru - neagră). „A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare / Un cântec trist adus din alte ţări / De nişte păsări albe - călătoare / Pe - albastrul răzvrătit al altor mări­­ / Un cântec trist, adus de marinarii / Sosiţi din Bos­ton, .../" (Ion Minulescu). Forma de plural al substantivului mare, conţine o alternanţă fonetică (mări); pluralul formei de participiu­­ masculin aduşi conţine o alternanţă consonantică motivată şi de prezenţa lui­­ şoptit, afonizat (ca în exemplele surzi, veniţi - participiu - plural) exemplele din paranteză conţin şi alternanţele consonantice d - z. t - t. CORNELIA TOŞA ­ PICURI DE INŢELEPCIUlviry „CUGETĂRI FILOCALICE" „Aurarul aruncând aurul în topitorie, îl face mai curat. Tot aşa şi creştinul adevărat învăţând nevoinţa supunerii şi răbdând focul tuturor întristărilor vieţii după Dumnezeu, recâştigă strălucirea şi se face vrednic de comorile cereşti, de viaţa cea nepieritoare şi de locul cel fericit, de unde a fugit durerea şi suspinarea şi unde s-a sădit veselie şi bucurie neîncetată. Credinţa dreaptă şi lăuntrică naşte frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne învaţă păzirea poruncilor din care se naşte virtutea cu fapta, care e începutul virtuţii contemplative. Iar roada acestora e nepătimirea. Iar despre dragoste zice învăţăcelul cel iubit: «Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în ei»". Sfântul TEODOR al EDESD, „FILOCALIA” vol. IV, pag. 215 „Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, vedere a celor nevăzute, petrecere a îngerilor, îndemn la virtuţi, ipostaz ai celor nădăjduite. Prinde-te cu toată puterea de această împărăteasă a virtuţilor, o nevoitorule creştine! Roagă-te cu frică şi cu cutremur, cu minte trează şi veghetoare, ca să fie primită de Domnul rugăciunea ta. Căci: «Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui la cererea lor» ". Ibidem pag. 220 *** „Cei din vechime cu multă dreptate şi foarte nimerit au spus că cei dintâi diavoli care ni se împotrivesc în războiul cu ei sunt aceia cărora li s-au încredinţat dorinţele lăcomiei pântecelui, cei ce pre pun în minte iubirea de argint şi cei ce îmbie spre slava deşartă. Iar toţi ceilalţi vin pe urma acestora, luând în primire pe cei răniţi de ei. Cuvântul lui David ne învaţă să urâm cu ură desăvârşită pe diavoli, ca pe vrăjmaşul mântuirii noastre. Iar acest lucru este foarte trebuitor pentru lucrarea virtuţii (faptei bune). Cine este, deci, cel ce urăşte cu ură desăvârşită pe diavoli? Cel ce nu mai păcătuieşte cu lucrul şi cu gândul." Ibidem pag. 221 P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua şi nici ceasul, şi... cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece ". „COMORI FILOCALICE” vol. II, Preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂŞANUL . Toţi oamenii caută fericirea. Prea mulţi însă au încercat de-a lungul timpului să o definească, încât efortul de a o cuprinde într-o definiţie ar fi zadarnic. Dacă ar fi o simplă noţiune, am putea uşor să zicem că fericirea este o stare a sufletului, chiar un mod de a trăi. „Se povesteşte că într-un sat uitat de timp, unde toţi oamenii erau săraci, un ţăran care mun­cise o viaţă întreagă, şi abia, abia reuşise să-şi ducă traiul de pe urma muncii lui, s-a trezit într-o bună dimineaţă şi pe când se spăla şi-şi mânca micul dejun, i-a venit aşa deodată un gând: uite, eu am trăit o viaţă întreagă doar pentru muncă şi nu am ştiut ce e «fericirea». Am auzit odată, demult, că cineva spunea că este fericit, dar eu, eu nu am ştiut niciodată ce este aia «a fi fericit»! Oare cum o fi? Şi, muncit de acest gând, s-a hotărât să meargă să-l întrebe pe călugărul bătrân de la marginea satului, în ziua aceea nu a reuşit căci a avut mult de lucru, iar seara obosit, s-a gândit că e prea târziu să-l mai deranjeze pe părinte. Toată noaptea s-a perpelit şi nu a reuşit să adoarmă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, s-a dus la schit şi, după sfânta slujbă, cu sfială, l-a întrebat: - Părinte, de câteva zile mă munceşte o întrebare şi mi-am făcut curaj să vin să te întreb: Ce este fericirea? Eu am trăit o viaţă întreagă şi numai am muncit din greu, pentru mine şi pentru cei ai casei, şi nu am aflat, şi te rog mult pe sfinţia ta să-mi spui. Părintele l-a privit un timp, l-a cântărit din ochi şi... într-un târziu i-a spus: - Tu ai avut vreodată încălţări? - Nu, i-a răspuns acesta, nicio­dată n-am avut. Atunci părintele i-a măsurat talpa piciorului cu un pai de grâu şi i-a spus: - Du-te la oraş şi acolo să cumperi o pereche de încălţări, dar să fie cu două degete mai mici decât măsura aceasta, şi i-a dat paiul de grâu. Ţăranul şi-a luat în sân câteva prune, ca să aibă ce mânca pe drum, şi a plecat la oraş. Acolo, după multă târguială, a cumpărat o pereche de încălţări, aşa cum îi spusese călugărul. Apoi, s-a întors la schit şi aştepta ca părintele să-i spună ce este fericirea. Părintele s-a uitat la el şi i-a spus: - Mâine dimineaţă, de cum răsare soarele, te vei încălţa cu aceste încălţări, şi nu le vei da jos, decât atunci când va apune soarele. Ţăranul a respectat întocmai ceea ce-i spusese părintele şi seara, când a apus soarele, s-a descălţat şi a exclamat: - Vai ce fericit sunt!!!" Părintele GHEORGHE ŞINCAN, paroh la Târgu-Mureş Cultul spiritual CE APROAPE DE NOI ESTE FERICIREA!

Next