Cuvântul Liber, septembrie 2017 (Anul 29, nr. 166-187)

2017-09-16 / nr. 177

Asociaţia Culturală „PUNŢI DE LUMINĂ" - preşedinte Mariana Crotescu, sub egida Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România - preşedinte Doru Dinu divan, în colaborare cu Consiliul Judeţean Mureş, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Editura „Vatra Veche” (director Nicolae Băciuţ) şi Despărţământul Judeţean Mureş al ASTREI (preşedinte Lazăr Lădariu), organizează o nouă ediţie a amplei manifestări „Punţi de lumină”, care împlineşte cinci ani de existenţă. Invitaţie Proiectul cultural „Punţi de lumină” Vineri, 22 septembrie 2017 Hotel „Continental”, sala „Tor­itza”, ora 11,00 Sâmbătă, 23 septembrie 2017 Palatul Culturii, Sala Mică, ora 18,00 iMo.ti:ci/otoi,iTlLlaiiifilÍKTE(aias.UöTsWil^iiD.oúülDjTTutGI.'<,v.o'i:t*g Vwcblb t * «Rural» „Punţi dt* tumb­.V (prrwdfim* Marlaiu CriciMcu), sul» i’gitl» I­nfunit ?,l rişti tor Pruic-vionial din Român b (pri­ şt ditilv Doru Dinu Gttv.mj, b colaborare cu Consulii Judeţean Mureş. Direcţia Judeţeană jieniru ( uituci Mureş (director Nicolle Baciul), lîcspârţânbnlul Judeţean Mureş al ASIREI (preşedinte l.a/âr l.âdariu) organizează, la Târgu-Mureş, OPERA FOREVER”­IA CRISTESCU, muzicolog intrarea liberă, și limita locurilor disponibile. Punţi de lumină” Asmiaza Culturală , PUNŢI OE 1,1"MISA" presrtUnle Mariana Ch­irij,cu. sub egida Uniunii /Jad­pilor Profesion­aU din România preşedinte Dori»­l»nu Glavan, I« colaborare cu Cnnsiliid Judeţean Mur«., Direcţia Judeţeană pentru t'tdlarâşi Erbt­ura „Vatra Y re fee" (director Marija* Baciul) ,1 Despăt lanmntul Judeţean Mares al ASTREI (prietenie laidartit), proaiâzea/â mutua «8­1«* a amplei manlfrvtaii „l*d­«tl de Iustina' fat­e împlinește ciad au­l de «xHtMltâ. ITAess-deíaíga t es járatit' dia tepir tort til inter national, de Oate ' ■>/ rrandscnSartnri. Fr. ÍAH*>»e >i C;«»rge Gershain) Paebai, Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU Patriarhul Miron Cristea AȘTEPTÂND ÎNVIEREA d[HSH Povești de seară, ca „între fete”, cu LILIYA SHOLOMEY - Vorbeşte-mi despre tine, Lily! Povesteşte-mi ceva!­­ M-am născut la 15 martie, în oraşul Baştanka, regiunea Nikolaev, în Ucraina, într-o familie internaţională, unde iubitul meu tată, Nicolae, era un basarabean din Nordul Moldovei, iar mama o ucrai­­neancă din Zaporojie. Când aveam doi anişori, familia noas­tră, cu trei copii, s-a mutat în cel mai frumos sat, Myhiya, deoarece Colegiul părinţilor - unde ei predau Limba latină şi Farmacologie (mama) şi Chirurgia şi Expertiza veterinară (tata) - a fost transferat acolo. Azi lumea îl numeşte ELVEŢIA MICĂ... Pentru mine e plaiul natal şi va rămâne mereu, pentru că acolo am făcut primii paşi pe pământ... am crescut acolo. Am ieşit pentru prima dată pe scenă la vârsta de 4 anişori, cu tatăl meu, care cânta formidabil. Am mers la şcoală..., m-am îndrăgostit pentru prima dată... Am avut o familie foarte prietenoasă..., bună..., educată..., talentată..., frumoasă! - Ţi-ai dorit să fii cântăreaţă? Ţi-ai imaginat vreodată, în satul acela al copilăriei, că vei ajunge să cânţi pe mari scene, în lume? - Am mers la şcoală la 7 ani şi jumătate. De la vârsta de 6 anişori eram deja elevă la Şcoala de muzică (pian), încă nu puteam scrie în agendă.... Am avut o perioadă amuzantă, când la şcoală a fost anunţată vacanţă. Am stat mai multă vreme acasă şi, când părinţii mă întrebau când trebuie să mă duc la şcoală, eu le spuneam că sunt în vacanţă. Nu ştiu cât timp a trecut, dar am pierdut locul meu la şcoală. Persoana care mă ajuta cu agenda n-a scris când reîncepe şcoala! Aşa că încă o dată am fost elevă la Şcoala de muzică, am studiat mi se pare 3 sau 4 ani. Tata mi-a dat voie să las şcoala... Am fost nevoită să mă duc singurică la Şcoala orăşenească, în autobuzul plin cu studenţii de la Colegiu.­­ Ai fost un copil curajos.­­ Nu ştiu cum am putut să merg singură, dar atunci era un timp mai liniştit. Da, am cântat de la patru anişori, şi am avut un vis frumos: să devin o cântăreaţă de muzică uşoară şi... veterinar! - Deci, pentru asta ai lăsat Ucraina ta natală, atât de dragă, şi te-ai stabilit în Republica Moldova! - în clasa a VI-a am plecat la Chişinău, unde am fost acceptată în Corul de copii al Teleradicompaniei „Moldova". Corul era cazat la şcoala-internat. - Altă provocare pentru o fetiţă de... 12 ani.­­ Pentru mine era foarte greu, pentru că am fost în clasa cu copii orfani, care n-au cunoscut ce înseamnă o familie mare, cu părinţi care au grijă de copiii lor. Totuşi, la Chişinău am avut un îngeraş care a fost păzitorul meu, era mătuşa mea Elena, cea mai mică soră a tatălui meu, Nicolae. La sfârşitul fiecărei săptămâni, eu eram la tanti acasă, unde mă simţeam iubită ca şi fiicele ei, cele mai dulci verişoare ale mele, Susanna şi Tatiana.­­ Cred că îţi era tare dor de casă şi de familie.­­ Ar fi fost bine dacă şi mama, şi tata, şi fraţii mei ar fi putut să trăiască alături de mine, la Chişinău..., dar erau atât de departe! Mama plân­gea acasă fără mine. Venea la mine câteodată şi nu-mi spunea niciun cuvânt ca să mă răzgândesc şi să mă întorc la baştină. Pentru că nu voia să distrugă visul meu de a deveni o cântăreaţă! Numai acum, când şi eu sunt mamă, şi am o fiică, eu înţeleg că era IUBIREA MAMEI, atunci când ea tăcea! Dar..., totuşi, eu voiam ACASĂ. Şi, la un moment dat, m-am întors. Voi continua mâine. Pentru prima dată scriu ceva în româ­neşte şi sper foarte mult că vei înţelege sensul gân­durilor mele. Te sărut, Marianocika! (va urma) MARIANA CRISTESCU CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ,16 SEPTEMBRIE 2017

Next