Cuvîntul Nou, februarie 1970 (Anul 3, nr. 113-115)

1970-02-14 / nr. 113

INFORMAŢIE Ieri, in oraşul Sfîntu Gheorghe a avut loc şedinţa de analiză a activităţii lucrătorilor din cadrul Inspectoratului judeţean al miliţiei Covasna, la care au participat tovarăşul Carol Király, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, general maior Haralamb Vlăsceanu, adjunct al inspectorului general al ofiţeri şi subofiţeri Raportul de activitate, prezentat de col. Rudolf Izsák, inspector-şef al I.J.M. Co­vasna, ca şi cei care au luat cuvîntul, au fă­cut o temeinică analiză a modului în care organele de miliţie au activat în anul 1969, pentru întărirea stării de legalitate socialistă, prevenirea descoperirea şi combaterea in­fracţiunilor, apărarea avutului obştesc şi per­sonal, prevenirea accidentelor de circulaţie, respectarea normelor de convieţuire socială. In încheiere a luat cuvîntul tovarăşul Carol Király, care a dat o apreciere pozitivă activităţii desfăşurate de lucrătorii de miliţie, făcind recomandări preţioase, privind activi­tatea lor de viitor. Intre dezinteres şi improvizaţie Am poposit la întorsura Bu­zăului după cîteva zile de la deschiderea celei de a zecea ediţii a „Lunii cărţii la sate". După informaţiile primite de la Comitetul judeţean pentru cul­tura şi artă Covasna, mă aş­teptam să găsesc aici, ca de altfel în toate localităţile ju­deţului, acţiuni de amploare, menite să sprijine populariza­rea cărţilor în rîndul localni­cilor, manifestări cultural-artis­­tice de o înaltă factură cali­tativă care să contribuie la creşterea neîncetată a numă­rului iubitorilor lecturii. Spre surprinderea noastră în­să la Casa de cultură orăşeneas­că nu am zărit nici măcar un afiş care să semnaleze eveni­mentul ce se desfăşoară în în­treaga ţară. Bibliotecara prin­­cipală — Ileana Petrie — a clătinat doar din cap : „Nu am primit nici o indicaţie in acest sens in anii trecuţi parcă a mai existat ceva mişcare. A­­cum nu ni s-au trimis nici mă­car afişele necesare". Tovarăşul Gheorghe Popica, directorul Casei de cultură, ne-a explicat că s-au gîndit să im­provizeze nişte afişe şi even­tual să înfiinţeze un stand şi o expoziţie de cărţi. Pentru a­­cestea însă, ar fi fost necesar ca biblioteca să dispună de un număr apreciabil de volume e­­ditate recent, care să stîrneas­­că interesul cititorilor. Dar cu toate că a semnalat acest fapt, încă de la primele discuţii pur­tate pe marginea acestei ac­ţiuni cu organele judeţene de resort, se pare că efectul scon­tat continua să se lase aştep­ta! „Fără materialul necesar nu văd cum am putea să sus­ţinem in mod eficient această acţiune" — conchidea interlo­cutorul, după părerea noastră, perfect justificat Conform ce­lor aflate de la tovarăşul Ale­xandru Petre, preşedintele co­operativei de consum orăşe­neşti, în afară de planul de acţiune întocmit la nivel de judeţ, pe baza căruia s-a ela­borat planul propriu de acti­vitate pe durata „Lunii cărţii la sate" n-au fost sprijiniţi cu nici un alt material. Se pare că în anii trecuţi a existat un in­teres mai susţinut, în sensul că se trimitea din timp un ma­terial de afişaj bogat în con­tinui, se întocmeau recenzii şi informări, lucru ce s-a omis totalmente la această ediţie. Şi, oricum se putea face mult mai mult. Cele cîteva cărţi, în valoare de 2.600 lei, primite de gestionara Rodica Cristea, în cursul lunii ianuarie, s-au e­­puizat foarte repede şi libră­ria, practic, acum dispune doar de ediţii mai vechi, care se caută mai puţin. Standurile ca­re funcţionau de regulă la şcoa­lă, la spital şi la sectoarele de exploatare ale U.E.I.­L. de a­ceastă dată n-au fost valorifi­cate decit foarte puţin. Edi­ţiile şcolare, atît de căutate de elevi, sosesc intr-un număr mult prea mic iar literatura ac­­tuală, cerută de către ceilalţi oameni ai muncii, ajunge la întorsura Buzăului doar spo­radic. Pentru recuperarea a­­cestui neajuns cauzat de dis­tribuţia defectuoasă care se face de la centrul de judeţ, conducerea cooperativei de con­sum a hotărît să insiste ca cel puţin în această lună, care are o importanţă deosebită în ac­tivitatea cu cartea, să se e­­fectueze o reîmpărţire a fon­dului de cârţi existent în re­ţeaua cooperaţiei de consum din judeţ, ca astfel cititorii, în funcţie de profesia şi sfera de interese a fiecăruia, să poată obţine volumele pe care le caută. Asemănător se petrec lucru­rile şi în comuna Sita Buzău­lui. Aici, pe motiv că directo­rul căminului cultural este ple­cat în concediu de studii, bi­bliotecarul Moraru Ion n-a luat încă nici o măsură pentru declanşarea acţiunii prevăzute. Ba mai mult, după cum ne spunea profesoara Mioara Ru­­su, directoarea şcolii generale din localitate, în acest an, nu numai că n-au primit mate­rialele de propaganda necesa­re, dar s-a simţit şi o lipsă acută de cărţi care să poată fi recomandate spre lectură co­piilor. Am ajuns în comuna Barcani ferm convinşi fiind că şi aici ne vom întîlni cu acelaşi leit­motiv, însă ne-am înşelat. Spre deosebire de celelalte două lo­calităţi, unde rafturile desti­nate cărţilor în cadrul magazi­nelor cooperaţiei de consum, sunt aproape goale, la gestio­narul Alexandru Solomon, am zărit, într-un colţ, un maldăr impresionant de cărţi noi-nou­­ţe, dar de care numai praful se atinge Este şi explicabil. Numai un cumpărător neavi­­zat s-ar putea aventura să es­caladeze derdeluşul necunoscut al volumelor stivuite de parcă ar fi lemne de foc. Iar cum localnicii cunosc mult prea bi­ne valoarea timpului pe care ar trebui să-l piardă în căuta­rea volumului preferat, mai bi­­ne renunţă şi ca urmare, în această unitate lunar se vînd cărţi doar în valoare de 40— 50 lei. Nici măcar loan Jaru, direc­torul căminului cultural, nu s-a impacientat, de această stare de lucruri, împreună cu bibliote­cara Virginia Godrn, s-au mul­țumit să afirme că în acest an încă în biblioteca comunală n-a intrat nici o carte nouă, dar nu s-au gîndit nici o­pinii că în cadrul „Lunii cărţii la sate", în bibliotecă s-ar putea înfiin­ţa o expoziţie de cărţi cu vîn­­z­are pentru care materialul ne­cesar există chiar în comună, la amintita cooperativă. Comparînd toate aceste si­­tuaţii întâlnite pe teren, cu ce­rinţele şi planurile de acţiune întocmite pentru prezenta ediţie a „Lunii cărţii la sate", vom constata că în contradic­ţie cu aşteptările noastre, prac­tic, în multe localităţi acţiu­nea se desfăşoară sporadic, mai mult formal, iar în altele ea încă nu a început. După păre­rea noastră, pentru această sta­re de lucruri se fac deopotrivă vinovate atît organele locale, care n-au manifestat interesul necesar pentru pregătirea şi susţinerea la nivelul cerut a „Lunii cărţii la sate", cit şi Co­mitetul judeţean pentru cultu­ră şi artă, care s-a mulţumit să elaboreze planul de acţiune a­­mintit dar a neglijat asigura­rea condiţiilor menite să spri­­jine manifestările preconizate, a dat dovadă de o îndrumare insuficientă şi a omis să ve­rifice modul în care se apli­că în viaţă măsurile propuse. Până la încheierea acţiunii mai sunt aproape două săptămâni. Poate acum, la „ultima oră", se va trezi şi interesul necesar al celor în drept şi se vor reme­dia neajunsurile semnalate, ca cel puţin o jumătate de lună să putem vorbi intr-adevăr, de... „Luna cărţii la sate". IUDOVIC CSATA Iniţial, scopul pe care şi l-a propus autorul rânduri­lor de mai jos, atunci cînd a întreprins această anchetă­­sondaj, a vizat modul în care tineretul celui mai tânăr oraş al judeţului, este vorba de întorsura Buzăului, îşi petrece în mod util şi plăcut răgazul oferit de" „cel de-al doilea ”", noţiune ce semnifică de fapt — timpul lor liber. Am cules pe parcursul anchetei, un mare număr de răspunsuri, care impun, trebuie să o spunem încă de la început, o concluzie oarecum alarmantă : accentuată modestie la capitolul activităţi cultural-distr­active, ca­pitol de­ o importanţă vitală nu munca cu tineretul. Această monotonie prelungită a acţiunilor este ne­justificată, întrucît tineretului din Buzaie nu-i sînt străine entuziasmul, hărnicia, optimismul şi de ce n-am spune-o, talentul. Dar să re dăm cuvîntul. Nicolae Cristea, muncitor la U.E.I.L. : „Tinerii din oraşul nostru nu au practic unde să-şi petreacă în mod organizat timpul lor liber. Singurul loc unde ne putem întîlni este casa de cultură, însă şi aici numai pentru a viziona un spectacol, ori un film. De ce ? Deoarece casa noastră de cultură este deficitară în privinţa spa­ţiului. Are doar o sală mare de spectacole, ce funcţio­nează şi ca cinematograf apoi încă două încăperi, din care una este ocupată de bibliotecă. Unde se pot orga­­niza atunci nişte acţiuni specifice, destinate tineretului — să zice de pildă „foi ale tineretului" ? Singura solu­ţie rămîne înfiinţarea unui club al tineretului, club pe care tinerii de aici şi-l doresc de­­multă vreme". Maria Mitrofan, secretara Comitetului orăşenesc U.T.C. : „Propunerea înfiinţării unui club în oraşul nos­tru, a fost formulată de către utecişti încă in vara anului trecut. Ideea a fost îmbrăţişată imediat, fără nici un fel de rezerve de toţi tinerii. De atunci însă, TINERII DIN ŢARA BUZAIELOR SE ÎNTREABĂ: ____ _ _________________________________ Clubul tineretului, este o „fata morgana” ? în afara unui număr interminabil de discuţii, propuneri şi tatonări, altceva nu s-a mai întreprins. Am ridicat această problemă în toate plenarele şi în toate adună­rile ce le-am ţinut, am încunoştiinţat în nenumărate rînduri Comitetul judeţean U.T.C. dar .. . Toată lumea este de acord, însă numai atît Am ajuns în cele din urmă la două alternative : prima se referă la transfor­marea unui imobil vechi în club operaţie ce ni se pare tranzitorie şi deocamdată irealizabilă, aceasta din cauza lipsei unui asemenea spaţiu, iar cea de-a doua, pentru care de altfel şi optăm vizează ridicarea unei con­strucţii noi, special destinate acestui scop. Deocamdată însă, „din această dilemă nu putem ieşi!" Opinii asemănătoare, am cules şi de la alţi inter­locutori. Este vorba, printre alţii de Gheorghe Popica, directorul casei de cultură, Salvador Bularca, elev , Margareta Popica, secretara Comitetului U.T.C. din Bră­­det, Elena Zărnescu, elevă Ş.c.l. Argumente solide, care pledează în favoarea înfiin­ţării acestui club, ne-au fost oferite în final şi de tova­răşul Sergiu Manolatos, secretarul Comitetului orăişe­­nesc de partid din întorsura Buzăului. „Ne este necesar acest club al tineretului, precum aerul, ne-a declarat tovarăşul Manolatos. Este foarte bună ideea construirii unui sediu Consiliul popular a analizat această problemă. S-a găsit şi terenul necesar. Ne trebuie însă fonduri pentru a începe lucrările. Nu este vorba de o sumă mare, căci tinerii s-au angajat să-l ridice prin muncă voluntară şi noi ştim că din acest punct de vedere, nimeni nu-i întrece ! Comitetul jude­ţean U.T.C. a promis mai de mult că ne va ajuta la acest capitol, însă pînă in prezent sprijinul de care vorbeam, nu s-a materializat în nici un fel. Noi ne-am gîndit la toate aspectele. Cărămida necesară construc­ţiei o putem procura pe plan local, lucrările de fun­daţii pot fi prestate de tineri, pînă şi proiectul poate fi executat tot aici. Din păcate săptămânile trec una după alta, fondurile acelea nu ne mai parvin tinerii şi nu numai ei, îşi tot fac planuri, dar totul este ca la-nceput. Poate că prin intermediul ziarului ne vom face din nou auziţi!” Să sperăm că S.O.S.-ul lansat de tinerii din întorsura Buzăului va fi. . . recepţionat de către Comitetul jude­ţean U.T.C., iar problema acelor mult-rîvnite fonduri, va putea fi în sfârşit rezolvată favorabil, spre marea sa­tisfacţie a celor peste 400 de entuziaşti, dornici să-şi suflece voiniceşte mânecile, pentru a ridica un atît de necesar edificiu cultural în tînărul lor oraş. HORIA DELE­AN­U ANUL III nr. 113 pag. 3

Next