Cuvîntul Nou, februarie 1970 (Anul 3, nr. 113-115)
1970-02-14 / nr. 113
INFORMAŢIE Ieri, in oraşul Sfîntu Gheorghe a avut loc şedinţa de analiză a activităţii lucrătorilor din cadrul Inspectoratului judeţean al miliţiei Covasna, la care au participat tovarăşul Carol Király, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, general maior Haralamb Vlăsceanu, adjunct al inspectorului general al ofiţeri şi subofiţeri Raportul de activitate, prezentat de col. Rudolf Izsák, inspector-şef al I.J.M. Covasna, ca şi cei care au luat cuvîntul, au făcut o temeinică analiză a modului în care organele de miliţie au activat în anul 1969, pentru întărirea stării de legalitate socialistă, prevenirea descoperirea şi combaterea infracţiunilor, apărarea avutului obştesc şi personal, prevenirea accidentelor de circulaţie, respectarea normelor de convieţuire socială. In încheiere a luat cuvîntul tovarăşul Carol Király, care a dat o apreciere pozitivă activităţii desfăşurate de lucrătorii de miliţie, făcind recomandări preţioase, privind activitatea lor de viitor. Intre dezinteres şi improvizaţie Am poposit la întorsura Buzăului după cîteva zile de la deschiderea celei de a zecea ediţii a „Lunii cărţii la sate". După informaţiile primite de la Comitetul judeţean pentru cultura şi artă Covasna, mă aşteptam să găsesc aici, ca de altfel în toate localităţile judeţului, acţiuni de amploare, menite să sprijine popularizarea cărţilor în rîndul localnicilor, manifestări cultural-artistice de o înaltă factură calitativă care să contribuie la creşterea neîncetată a numărului iubitorilor lecturii. Spre surprinderea noastră însă la Casa de cultură orăşenească nu am zărit nici măcar un afiş care să semnaleze evenimentul ce se desfăşoară în întreaga ţară. Bibliotecara principală — Ileana Petrie — a clătinat doar din cap : „Nu am primit nici o indicaţie in acest sens in anii trecuţi parcă a mai existat ceva mişcare. Acum nu ni s-au trimis nici măcar afişele necesare". Tovarăşul Gheorghe Popica, directorul Casei de cultură, ne-a explicat că s-au gîndit să improvizeze nişte afişe şi eventual să înfiinţeze un stand şi o expoziţie de cărţi. Pentru acestea însă, ar fi fost necesar ca biblioteca să dispună de un număr apreciabil de volume editate recent, care să stîrnească interesul cititorilor. Dar cu toate că a semnalat acest fapt, încă de la primele discuţii purtate pe marginea acestei acţiuni cu organele judeţene de resort, se pare că efectul scontat continua să se lase aştepta! „Fără materialul necesar nu văd cum am putea să susţinem in mod eficient această acţiune" — conchidea interlocutorul, după părerea noastră, perfect justificat Conform celor aflate de la tovarăşul Alexandru Petre, preşedintele cooperativei de consum orăşeneşti, în afară de planul de acţiune întocmit la nivel de judeţ, pe baza căruia s-a elaborat planul propriu de activitate pe durata „Lunii cărţii la sate" n-au fost sprijiniţi cu nici un alt material. Se pare că în anii trecuţi a existat un interes mai susţinut, în sensul că se trimitea din timp un material de afişaj bogat în continui, se întocmeau recenzii şi informări, lucru ce s-a omis totalmente la această ediţie. Şi, oricum se putea face mult mai mult. Cele cîteva cărţi, în valoare de 2.600 lei, primite de gestionara Rodica Cristea, în cursul lunii ianuarie, s-au epuizat foarte repede şi librăria, practic, acum dispune doar de ediţii mai vechi, care se caută mai puţin. Standurile care funcţionau de regulă la şcoală, la spital şi la sectoarele de exploatare ale U.E.I.L. de această dată n-au fost valorificate decit foarte puţin. Ediţiile şcolare, atît de căutate de elevi, sosesc intr-un număr mult prea mic iar literatura actuală, cerută de către ceilalţi oameni ai muncii, ajunge la întorsura Buzăului doar sporadic. Pentru recuperarea acestui neajuns cauzat de distribuţia defectuoasă care se face de la centrul de judeţ, conducerea cooperativei de consum a hotărît să insiste ca cel puţin în această lună, care are o importanţă deosebită în activitatea cu cartea, să se efectueze o reîmpărţire a fondului de cârţi existent în reţeaua cooperaţiei de consum din judeţ, ca astfel cititorii, în funcţie de profesia şi sfera de interese a fiecăruia, să poată obţine volumele pe care le caută. Asemănător se petrec lucrurile şi în comuna Sita Buzăului. Aici, pe motiv că directorul căminului cultural este plecat în concediu de studii, bibliotecarul Moraru Ion n-a luat încă nici o măsură pentru declanşarea acţiunii prevăzute. Ba mai mult, după cum ne spunea profesoara Mioara Rusu, directoarea şcolii generale din localitate, în acest an, nu numai că n-au primit materialele de propaganda necesare, dar s-a simţit şi o lipsă acută de cărţi care să poată fi recomandate spre lectură copiilor. Am ajuns în comuna Barcani ferm convinşi fiind că şi aici ne vom întîlni cu acelaşi leitmotiv, însă ne-am înşelat. Spre deosebire de celelalte două localităţi, unde rafturile destinate cărţilor în cadrul magazinelor cooperaţiei de consum, sunt aproape goale, la gestionarul Alexandru Solomon, am zărit, într-un colţ, un maldăr impresionant de cărţi noi-nouţe, dar de care numai praful se atinge Este şi explicabil. Numai un cumpărător neavizat s-ar putea aventura să escaladeze derdeluşul necunoscut al volumelor stivuite de parcă ar fi lemne de foc. Iar cum localnicii cunosc mult prea bine valoarea timpului pe care ar trebui să-l piardă în căutarea volumului preferat, mai bine renunţă şi ca urmare, în această unitate lunar se vînd cărţi doar în valoare de 40— 50 lei. Nici măcar loan Jaru, directorul căminului cultural, nu s-a impacientat, de această stare de lucruri, împreună cu bibliotecara Virginia Godrn, s-au mulțumit să afirme că în acest an încă în biblioteca comunală n-a intrat nici o carte nouă, dar nu s-au gîndit nici opinii că în cadrul „Lunii cărţii la sate", în bibliotecă s-ar putea înfiinţa o expoziţie de cărţi cu vînzare pentru care materialul necesar există chiar în comună, la amintita cooperativă. Comparînd toate aceste situaţii întâlnite pe teren, cu cerinţele şi planurile de acţiune întocmite pentru prezenta ediţie a „Lunii cărţii la sate", vom constata că în contradicţie cu aşteptările noastre, practic, în multe localităţi acţiunea se desfăşoară sporadic, mai mult formal, iar în altele ea încă nu a început. După părerea noastră, pentru această stare de lucruri se fac deopotrivă vinovate atît organele locale, care n-au manifestat interesul necesar pentru pregătirea şi susţinerea la nivelul cerut a „Lunii cărţii la sate", cit şi Comitetul judeţean pentru cultură şi artă, care s-a mulţumit să elaboreze planul de acţiune amintit dar a neglijat asigurarea condiţiilor menite să sprijine manifestările preconizate, a dat dovadă de o îndrumare insuficientă şi a omis să verifice modul în care se aplică în viaţă măsurile propuse. Până la încheierea acţiunii mai sunt aproape două săptămâni. Poate acum, la „ultima oră", se va trezi şi interesul necesar al celor în drept şi se vor remedia neajunsurile semnalate, ca cel puţin o jumătate de lună să putem vorbi intr-adevăr, de... „Luna cărţii la sate". IUDOVIC CSATA Iniţial, scopul pe care şi l-a propus autorul rândurilor de mai jos, atunci cînd a întreprins această anchetăsondaj, a vizat modul în care tineretul celui mai tânăr oraş al judeţului, este vorba de întorsura Buzăului, îşi petrece în mod util şi plăcut răgazul oferit de" „cel de-al doilea ”", noţiune ce semnifică de fapt — timpul lor liber. Am cules pe parcursul anchetei, un mare număr de răspunsuri, care impun, trebuie să o spunem încă de la început, o concluzie oarecum alarmantă : accentuată modestie la capitolul activităţi cultural-distractive, capitol de o importanţă vitală nu munca cu tineretul. Această monotonie prelungită a acţiunilor este nejustificată, întrucît tineretului din Buzaie nu-i sînt străine entuziasmul, hărnicia, optimismul şi de ce n-am spune-o, talentul. Dar să re dăm cuvîntul. Nicolae Cristea, muncitor la U.E.I.L. : „Tinerii din oraşul nostru nu au practic unde să-şi petreacă în mod organizat timpul lor liber. Singurul loc unde ne putem întîlni este casa de cultură, însă şi aici numai pentru a viziona un spectacol, ori un film. De ce ? Deoarece casa noastră de cultură este deficitară în privinţa spaţiului. Are doar o sală mare de spectacole, ce funcţionează şi ca cinematograf apoi încă două încăperi, din care una este ocupată de bibliotecă. Unde se pot organiza atunci nişte acţiuni specifice, destinate tineretului — să zice de pildă „foi ale tineretului" ? Singura soluţie rămîne înfiinţarea unui club al tineretului, club pe care tinerii de aici şi-l doresc demultă vreme". Maria Mitrofan, secretara Comitetului orăşenesc U.T.C. : „Propunerea înfiinţării unui club în oraşul nostru, a fost formulată de către utecişti încă in vara anului trecut. Ideea a fost îmbrăţişată imediat, fără nici un fel de rezerve de toţi tinerii. De atunci însă, TINERII DIN ŢARA BUZAIELOR SE ÎNTREABĂ: ____ _ _________________________________ Clubul tineretului, este o „fata morgana” ? în afara unui număr interminabil de discuţii, propuneri şi tatonări, altceva nu s-a mai întreprins. Am ridicat această problemă în toate plenarele şi în toate adunările ce le-am ţinut, am încunoştiinţat în nenumărate rînduri Comitetul judeţean U.T.C. dar .. . Toată lumea este de acord, însă numai atît Am ajuns în cele din urmă la două alternative : prima se referă la transformarea unui imobil vechi în club operaţie ce ni se pare tranzitorie şi deocamdată irealizabilă, aceasta din cauza lipsei unui asemenea spaţiu, iar cea de-a doua, pentru care de altfel şi optăm vizează ridicarea unei construcţii noi, special destinate acestui scop. Deocamdată însă, „din această dilemă nu putem ieşi!" Opinii asemănătoare, am cules şi de la alţi interlocutori. Este vorba, printre alţii de Gheorghe Popica, directorul casei de cultură, Salvador Bularca, elev , Margareta Popica, secretara Comitetului U.T.C. din Brădet, Elena Zărnescu, elevă Ş.c.l. Argumente solide, care pledează în favoarea înfiinţării acestui club, ne-au fost oferite în final şi de tovarăşul Sergiu Manolatos, secretarul Comitetului orăişenesc de partid din întorsura Buzăului. „Ne este necesar acest club al tineretului, precum aerul, ne-a declarat tovarăşul Manolatos. Este foarte bună ideea construirii unui sediu Consiliul popular a analizat această problemă. S-a găsit şi terenul necesar. Ne trebuie însă fonduri pentru a începe lucrările. Nu este vorba de o sumă mare, căci tinerii s-au angajat să-l ridice prin muncă voluntară şi noi ştim că din acest punct de vedere, nimeni nu-i întrece ! Comitetul judeţean U.T.C. a promis mai de mult că ne va ajuta la acest capitol, însă pînă in prezent sprijinul de care vorbeam, nu s-a materializat în nici un fel. Noi ne-am gîndit la toate aspectele. Cărămida necesară construcţiei o putem procura pe plan local, lucrările de fundaţii pot fi prestate de tineri, pînă şi proiectul poate fi executat tot aici. Din păcate săptămânile trec una după alta, fondurile acelea nu ne mai parvin tinerii şi nu numai ei, îşi tot fac planuri, dar totul este ca la-nceput. Poate că prin intermediul ziarului ne vom face din nou auziţi!” Să sperăm că S.O.S.-ul lansat de tinerii din întorsura Buzăului va fi. . . recepţionat de către Comitetul judeţean U.T.C., iar problema acelor mult-rîvnite fonduri, va putea fi în sfârşit rezolvată favorabil, spre marea satisfacţie a celor peste 400 de entuziaşti, dornici să-şi suflece voiniceşte mânecile, pentru a ridica un atît de necesar edificiu cultural în tînărul lor oraş. HORIA DELEANU ANUL III nr. 113 pag. 3