Cuvîntul Nou, mai 1970 (Anul 3, nr. 125-128)
1970-05-23 / nr. 127
Sînt foarte puţine momentele cînd oamenii devin unul, un singur om, cînd cuvintele îşi pierd rostul, cînd poate nici nu pot fi rostite din cauza zgomotelor şi a imposibilităţii de a le rosti, dar şi fiindcă ar fi inutile. Rarerori apingem să trăim zilele pe care nu le credeam posibile, cîndsperăm că ceea ce se întîmpla nu este adevărat, că nu poate fi adevărat, şi că totul este o farsă. Dar ploile nu se opresc, torenţii se umflă, se adună, converg spre şuvoaiele duşmănoase şi indiferente. La început, drumurile, kilometri care se transformă în noroaie şi gropi, căile ferate forestiere, care se descompun, podurile care încep să tremure ameninţător, apoi apa izbucneşte în curţi se apropie de fabrică îmbrăţişează casele rupe stăvilarul centralei electrice, smulge firele de telefon pătrunde în sufletul oamenilor. Comandan — un punct aproape fără nici o rezonanţă, cîteva case, cîţiva oameni care smulg sutelor de hectare lemnul pentru mari fabrici de cherestea, izolaţi la 20 de kilometri de prima localitate, la 1100 m. altitudine. Şi apele forţează această izolare, o amplifică împiedică munca, produc tensiune în cei care doar cu un an în urmă au cunoscut ravagiile produse de o natură nepăsătoare. Oamenii fac front în preajma podului singurul care face legătura între cele două părţi ale comunei, LUPTAtu APEIE care leagă pădurile, fabrica de cherestea de restul lumii. Podul de cale ferată este distrus, drumul de fier forestier devine impracticabil, vijelia doboară brazii culcă pădurea la pănîînt. .. Dar oamenii rezistă, devin ordonaţi, de o disciplină aproape de necrezut. Podul este în pericol, oamenii întăresc elementele de fixare ale lui. Tăiaţi copacii din faţa şcolii ! Directorul şcolii generale de opt ani, cu inimă strînsă de regret participă personal la transformarea acestei podoabe naturale în elemente de susţinere. Drujbele mîrîie fără încetare, tractoarele tîrîie brazii uriaşi, oamenii îi fixează în dig, basculantele transportă pămînt, bolovani, apele spală totul, copacii sínt scobitori, plouă fără încetare, toţi sínt uzi, se lasă noaptea, firele de telefon sínt smulse, legătura cu oamenii din păduri, de la parchete, este complet, întreruptă căile de acces blocate. Maşina salvării pătrunde spre Dlves pentru a transporta primul accidentat, prins sub copacii care se culcă la pămînt ca firele de iarbă, creîndu-şi drum cu securi şi drujbe. Apa sapă drum pe marginea podului, pătrunde pe lîngă el, macină, însă oamenii nu dorm, utilajele lucrează și apar zorii, podul este pe loc, apele scad. Dar nu s-a terminat. Plouă în continuare, parchetele sunt izolate, drumul se degradează . . . Oamenii sunt însă la posturi, muncesc pentru a stăvili, apele . CORNEL DIMOVICI Simplitatea curajului Zile de ploaie. Norii îşi descarcă parcă necazul în sute şi sute de metri cubi de apă. S-ar părea că s-au rupt băierile cerului. Apele cresc, matca pîraielor se umflă, nivelul creşte vertiginos. Mai sînt cîteva clipe, poate, şi năvala valurilor a trunchiurilor de stilii, a buturugilor, a copacilor smulşi de ape va rupe podul care leagă Baraoltul de Augustin. Şi arborii se îngrămădesc continuu, şi apele vin tot mai puternice, smulgînd totul în calea lor, încercînd să urca peste nivelul podului, să-l sfarme, să-l ducă în pierdute depărtări. Oamenii privesc. Cineva ar trebui să treacă pînă acolo, unde valurile se învîrtoşează, se lovesc unele de altele, unde apele se învîrtejesc, şi să împingă tot ceea ce apa, în goana ei turbată, a adunat. Dar cine ? Cine ? Şi, deodată, din maşina condusă de şoferul Iuliu Dendero sare un tînăr. Ajutorul de şofer, András Ferenc. Sprinten, neînfricat cu abilitate se caţără pe parapetul podului, apoi, sărind de pe un trunchi de copac pe altul, agăţîndu-se de crengi, riscînd la fiecare clipă să cadă şi să fie înghiţit de tumultul cenuşiu şi furios al Oltului, se apropie de locul „nevralgic". Izbuteşte, cu caznă, cu fruntea şiroindu-i de apă şi sudoare, să împingă un trunchi de salcie. Apoi, altul. Şi altul. Deodată, alunecă. Se agaţă în ultima clipă. Şi iar încleştarea dintre om şi furia torentelor se încrîncenează. Dar, încetul cu încetul, locul devine tot mai liber, apele pot curge nestingherite la vale. Podul nu mai e în primejdie. V. ARTENIE Meandrele drumului care mă poartă către Băţanii Mari sînt muşcate, ici-colo, de năvala apelor ce s-au prăvălit în torente, de pe creasta Hotodului pînă către vatra comunei. Totuşi, munca de modernizare a drumului continuă. Camioanele vin şi aduc pietriş, savura, oamenii le descarcă, apoi vin concasoarele şi apasă piatra cu putere, dîndu-i înfăţişare de cale pentru oameni. Nimic n-ar putea vorbi despre celelalte eforturi pe care locuitorii acestei comune le fac pentru a veni în ajutorul sinistraţilor din alte judeţe. Şi totuşi... Din proprie iniţiativă consătenii noştri au venit să întrebe cu ce şi cum i-ar putea ajuta pe cei care acum, în aceste revărsări sălbatice de ape, sunt în grea încercare — îmi spune locţiitorul secretarului Comitetului comunal de de partid Băţani, Ion Dimery, în adunările populare organizate de Comitetul comunal partid, cetăţenii noştri s-au angajat să vină în sprijinul celor din judeţele calamitate, cu bani, cu produse agro-alimentare. Notez la repezeală : 2.000 kg. cartofi, 1 .000 kg. grîu, 1.000 kg. porumb... Deputatul Dezideriu Bardóez, din Băţanii Mici, — om la aproape 50 de ani, avînd experienţa cărunteţelor de la tîmple — a adunat, împreună cu cetăţenii din circumscripţia sa nu mai puţin de 3.170 lei. în timpul dezlănţuirii forţelor năprasnice ale naturii, conducta de gaz melan era ameninţată. în urma unei alunecări de teren, conducta a fost dezvelită din stratul de pămînt, rămînînd circa 20 metri suspendată în aer. Se impunea de urgenţă luarea de măsuri. Şi cei din Bălani au ştiut cum să răspundă acestei urgenţe. 30 de oameni, echipaţi cu unelte, cu material Oameni alături de oameni lemnos pentru stăvilirea furiei apelor au pornit către Vîrghiş, în vreme ce ploaia îi biciuia năprasnic, înspumînd crestele dealurilor şi munţilor, escavatoarele, buldozerele, tractoarele pe care lucrau şi cei din Bălani, au izbutit să înlăture pericolul. In acelaşi timp, neprecupeţind nici un efort, tot locuitorii Bălanilor, au reparat podurile către Micfalău şi, — în tot acest timp — activitatea s-a desfăşurat normal, fiecare înţelegînd că acum, în aceste ceasuri, trebuie să muncească, şi muncă înseamnă a fi alături de oameni, de cei care fac totul pentru frumuseţea zilelor noastre. După orele de producţie, cetăţenii Bătăliilor veneau la Comitetul comunal de partid, la Consiliul popular, întrebînd : „Noi ce trebuie să facem, cum putem să-i mai ajutăm pe cei care se află în necaz?“ Aşa l-am cunoscut pe Arpad Kiss. Cuvintele sale simple, erau rostite din inimă, avînd acel tremur pe care-l încearcă omul numai în clipe de profundă emoţie şi grijă. — M-am simţit şi eu lovit, cînd am auzit veştile cu privire la inundaţii. Am stat cu nevastă-mea, cu mama şi cu copiii de vorbă. „Ce trebuie să facem?“ ne-am întrebat. Şi, iată, am adus 372 lei. Nu e mult, poate că nici puţin, dar îi dau din toată inima. Oamenii trebuie să fie alături unii de alţii în ceasurile de restrişte. Are o privire limpede, curată, Arpad Kiss. Şuviţele de păr negru şi argintiu, amestecate între ele, îi dau un aer de nobleţe, nobleţe pe care o are însă în adîncul sufletului său, suflet de om cinstit şi vrednic. Şi privindu-l, îi înţeleg şi mai bine cuvintele: „Oamenii trebuie să fie alături de oameni!“ VASILE TUDOR Sîntem hotărîţi să contribuim, cu toate forţele noastre, la înlăturarea grabnică a pagubelor provocate de calamităţi Pe întregul cuprins al patriei, înlăturarea pagubelor provocate de inundaţii — datorie primordială a fiecărui cetăţean, a fiecărei organizaţii politice, economice, a tuturor unităţilor — se desfăşoară în spiritul entuziasmului, omeniei şi al solidarităţii. Întreprinderile, instituţiile economice şi social-culturale din judeţul nostru îşi consacră întreaga lor energie pentru restabilirea întregii activităţi economice şi sociale. Colectivele de muncă din diferite sectoare de activitate îşi iau angajamentul ca prin munca, însufleţirea şi disciplina lor să dea dovadă de o profundă omenie. Mulţimea telegramelor adresate Comitetului judeţean de partid, tovarăşului Carol Király, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, dovedesc cu prisosinţă dorinţa tuturor cetăţenilor, români şi maghiari, de a contribui cu toată forţa şi capacitatea lor la reducerea pierderilor provocate de inundaţii. Lucrătorii O.C.L. Sfîntu Gheorghe au hotărît în unanimitate ca în luna mai să depună 5.760 de lei, iar pînă la sfîrşitul anului, 177.000 lei la fondul de ajutorare a sinistraţilor, întreprinderea va trimite la Sighişoara un grup de specialişti pentru repararea unităţilor comerciale avariate", în telegrama colectivului de salariaţi de la Industria cărnii — secţia Sfîntu Gheorghe se menţionează. Ne-am hotărît ca în luna mai să suplimentăm angajamentul luat în întrecerea socialistă cu 130.000 lei la producţia marfă. Totodată să cedăm în folosul celor loviţi de calamităţi salariul pe o zi în fiecare lună pînă la sfîrşitul anului, sumă ce se va ridica la 30.500 lei. în telegrama cadrelor didactice din comuna Zăbala se spune : „Ne exprimăm profundul ataşament, alături de întregul popor, în aceste clipe grele, pentru cetăţenii patriei noastre din judeţele lovite de calamităţi. Fiecare cadru didactic oferă o zi din salariu pînă la sfîrşitul anului. Vom organiza spectacole artistice iar veniturile vor fi donate sinistraţilor. Adunarea generală propune ca premiile ce vor fi acordate cadrelor didactice în acest an şcolar, să fie donate judeţelor lovite de calamităţi". ,,în aceste zile grele — se spune în telegrama lucrătorilor de pe şantierul nr .3 — Tîrgu Secuiesc al cei 385 de membri ai grupei noastre sindicale îşi exprimă ataşamentul faţă de sinistraţi solidaritatea lor cu cei care au suferit sau suferă de pe urma calamităţilor. Oferim pentru ajutorarea lor 2 zile din salariul pe luna mai şi cîte o zi pînă la sfîrştul anului. Vom economisi materii prime şi materiale, prin respectarea cu stricteţe a normelor de consum, peste angajamentele pe care le-am luat: faţă de 10 tone ciment vom economisi 50 de tone, în loc de 3.000 buc. cărămizi 6.000 bucăţi, 3 tone de fier-beton, faţă de o tonă şi 60 m.c. de material lemnos şi cherestea faţă de 10 m.c., angajament iniţial. Printr-o gospodărire raţională a materialelor vom economisi 100 m.c. de nisip şi 50 m.c. de pietriş. Colectivul de muncă al Institutului judeţean de proiectare ,prin nelimitarea programului de lucru, va realiza un beneficiu suplimentar de 50.000 lei ,iar în cadrul a 2.000 de ore suplimentare se vor executa, la cerere, proiecte pentru judeţele afectate de inundaţii. Fiecare salariat şi-a oferit salariul pe o zi, în fiecare lună pînă la sfîrşitul anului, sumă ce se ridică la 50.000 lei." Lucrătorii secţiei mecanic-şef de la Combinatul textil din Sfîntu Gheorghe se angajează: „să dea ajutor la întreţinerea maşinilor şi utilajelor, iar dacă este nevoie şi la repararea lor. Vom repara maşinile de la Fabrica de aţă din Odorhei şi vom contribui la ţimontarea utilajului de la Mediaş, care este dirijat la unitatea noastră. în continuare, pînă la sfîrşitul anului, vom lucra o duminică pe lună, iar în fiecare lună vom oferi sinistraţilor cîştigul de pe o zi". Secţia de ţesătorie de la Fabrica „Oltul" va produce, în zilele nelucrătoare, 400.000 m.p. de ţesături. Totodată, muncitorii de la diferitele secţii îşi oferă ajutorul materializat în 325.000 de lei. Lucrătorii secţiei finisaj de la aceeaşi întreprindere arată că „sunt hotărîţi ca în fiecare lună să lucreze într-o zi de odihnă, astfel vor da 500.000 m.p. de produse finite, donînd pentru ajutorarea sinistraţilor o zi din salariu ce echivalează cu 85.200 lei. Asigurăm Comitetul judeţean de partid, ca vom depune o muncă conştiincioasă pentru repararea utilajelor dirijate unităţii noastre de la întreprinderile lovite de calamităţi. Angajaţii secţiei de filatură oferă 90 de tone fire bumbac şi 255.520 lei din salariul lor pentru restabilirea grabnică a pagubelor provocate de inundaţii. Telegramele trimise pe adresa Comitetului judeţean de partid, de către Comitetul de direcţie al Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc şi altele, exprimă hotărîrea fiecărui angajat de a contribui cu toate forţele la acţiunea de normalizare a vieţii economice şi socialculturale din judeţele lovite de inundaţii. „Rugăm Comitetui judeţean de partid se spune in telegrama secţiei de filatură şi bobinaj de la Fabrica textilă „Oltul" — să considere contribuţia noastră drept o dovadă a profundului nostru ataşament faţă de partid, de patria socialistă şi vă asigurăm că toţi lucrătorii unităţii noastre sunt mereu gata să răspundă la chemările Comitetului judeţean de partid" . ANULUII nr. 127 pag. 3