Cuvîntul Nou, mai 1970 (Anul 3, nr. 125-128)

1970-05-23 / nr. 127

Sînt foarte puţine momente­le cînd oamenii devin unul, un singur om, cînd cuvintele îşi pierd rostul, cînd poate nici nu pot fi rostite din cau­za zgomotelor şi a imposibili­tăţii de a le rosti, dar şi fiind­că ar fi inutile. Rarerori apin­­gem să trăim zilele pe care nu le credeam posibile, cînd­­sperăm că ceea ce se întîm­­pla nu este adevărat, că nu poate fi adevărat, şi că totul este o farsă. Dar ploile nu se opresc, torenţii se umflă, se adună, converg spre şuvoaie­le duşmănoase şi indiferente. La început, drumurile, kilome­tri care se transformă în no­roaie şi gropi, căile ferate fo­restiere, care se descompun, podurile care încep să tremu­re ameninţător, apoi apa iz­bucneşte în curţi se apropie de fabrică îmbrăţişează case­le rupe stăvilarul centralei electrice, smulge firele de te­lefon pătrunde în sufletul oa­menilor. Comandan — un punct a­­proape fără nici o rezonanţă, cîteva case, cîţiva oameni ca­re smulg sutelor de hectare lemnul pentru mari fabrici de cherestea, izolaţi la 20 de ki­lometri de prima localitate, la 1100 m. altitudine. Şi apele forţează această izolare, o am­plifică împiedică munca, pro­duc tensiune în cei care doar cu un an în urmă au cunos­cut­ ravagiile produse de o na­tură nepăsătoare. Oamenii fac front în preajma podului sin­gurul care face legătura între cele două părţi ale comunei, LUPTA­­­tu APEIE care leagă pădurile, fabrica de cherestea de restul lumii. Po­dul de cale ferată este distrus, drumul de fier forestier devine impracticabil, vijelia doboară brazii culcă pădurea la pă­­nîînt. .. Dar oamenii rezistă, devin ordonaţi, de o disciplină aproape de necrezut. Podul este în pericol, oamenii întă­resc elementel­e de fixare ale lui. Tăiaţi copacii din faţa şco­lii ! Directorul şcolii generale de opt ani, cu inimă strînsă de regret participă personal la transformarea acestei podoabe naturale în elemente de susţi­nere. Drujbele mîrîie fără în­cetare, tractoarele tîrîie brazii uriaşi, oamenii îi fixează în dig, basculantele transportă pămînt, bolovani, apele spală totul, copacii sínt scobitori, plouă fără încetare, toţi sínt uzi, se lasă noaptea, firele de telefon sínt smulse, legătura cu oamenii din păduri, de la parchete, este complet, între­ruptă căile de acces blocate. Maşina salvării pătrunde spre Dlves pentru a transporta pri­mul accidentat, prins sub co­pacii care se culcă la pămînt ca firele de iarbă, creîndu-şi drum cu securi şi drujbe. Apa sapă drum pe marginea podului, pătrunde pe lîngă el, macină, însă oamenii nu dorm, utilajele lucrează și apar zo­rii, podul este pe loc, apele scad. Dar nu s-a terminat. Plouă în continuare, parchete­le sunt­ izolate, drumul se de­gradează . . . Oamenii sunt însă la posturi, muncesc pentru a stăvili, apele . CORNEL DIMOVICI Simplitatea curajului Zile de ploaie. Norii îşi des­carcă parcă necazul în sute şi sute de metri cubi de apă. S-ar părea că s-au rupt băierile ce­rului. Apele cresc, matca pî­­raielor se umflă, nivelul creş­te vertiginos. Mai sînt cîteva clipe, poate, şi năvala valuri­lor a trunchiurilor de stil­ii, a buturugilor, a copacilor smulşi de ape va rupe podul care leagă Baraoltul de Augus­tin. Şi arborii se îngrămădesc continuu, şi apele vin tot mai puternice, smulgînd totul în calea lor, încercînd să urca peste nivelul podului, să-l sfarme, să-l ducă în pierdute depărtări. Oamenii privesc. Cineva ar trebui să treacă pînă acolo, un­de valurile se învîrtoşează, se lovesc unele de altele, unde apele se învîrtejesc, şi să îm­pingă tot ceea ce apa, în goana ei turbată, a adunat. Dar ci­ne ? Cine ? Şi, deodată, din maşina con­dusă de şoferul Iuliu Dendero sare un tînăr. Ajutorul de şo­fer, András Ferenc­. Sprinten, neînfricat cu abilitate se ca­ţără pe parapetul podului, apoi, sărind de pe un trunchi de copac pe altul, agăţîndu-se de crengi, riscînd la fiecare clipă să cadă şi să fie înghi­ţit de tumultul cenuşiu şi fu­rios al Oltului, se apropie de locul „nevralgic". Izbuteşte, cu caznă, cu fruntea şiroindu-i de apă şi sudoare, să împingă un trunchi de salcie. Apoi, altul. Şi altul. Deodată, alune­că. Se agaţă în ultima clipă. Şi iar încleştarea dintre om şi furia torentelor se încrînce­­nează. Dar, încetul cu încetul, locul devine tot mai liber, ape­le pot curge nestingherite la vale. Podul nu mai e în primejdie. V. ARTENIE Meandrele drumului care mă poartă către Băţanii Mari sînt muşcate, ici-colo, de năvala apelor ce s-au prăvălit în to­rente, de pe creasta Hotodului pînă către vatra comunei. Totuşi, munca de modernizare a drumului continuă. Camioa­nele vin şi aduc pietriş, savura, oamenii le descarcă, apoi vin concasoarele şi apasă piatra cu putere, dîndu-i înfăţişare de cale pentru oameni. Nimic n-ar putea vorbi despre cele­lalte eforturi pe care locuitorii acestei comune le fac pentru a veni în ajutorul sinistraţilor din alte judeţe. Şi totuşi...­­ Din proprie iniţiativă con­sătenii noştri au venit să în­trebe cu ce şi cum i-ar putea ajuta pe cei care acum, în aceste revărsări sălbatice de ape, sunt în grea încercare — îmi spune locţiitorul secretaru­lui Comitetului comunal de de partid Băţani, Ion Dimery, în adunările populare organi­zate de Comitetul comunal partid, cetăţenii noştri s-au angajat să vină în sprijinul celor din judeţele calamitate, cu bani, cu produse agro-ali­­mentare. Notez la repezeală : 2.000 kg. cartofi, 1 .000 kg. grîu, 1.000 kg. porumb... Deputatul Dezideriu Bardóez, din Băţanii Mici, — om la aproape 50 de ani, avînd expe­rienţa cărunteţelor de la tîmple — a adunat, împreună cu ce­tăţenii din circumscripţia sa nu mai puţin de 3.170 lei. în timpul dezlănţuirii forţelor năprasnice ale naturii, conducta de gaz melan era ameninţată. în urma unei alunecări de teren, conducta a fost dezvelită din stratul de pămînt, rămînînd circa 20 metri suspendată în aer. Se impunea de urgenţă lua­rea de măsuri. Şi cei din Bă­lani au ştiut cum să răspundă acestei urgenţe. 30 de oameni, echipaţi cu unelte, cu material Oameni alături de oameni lemnos pentru stăvilirea furiei apelor au pornit către Vîrghiş, în vreme ce ploaia îi biciuia năprasnic, înspumînd crestele dealurilor şi munţilor, escava­­toarele, buldozerele, tractoarele pe care lucrau şi cei din Bălani, au izbutit să înlăture pericolul. In acelaşi timp, neprecupe­ţind nici un efort, tot locuitorii Bălanilor, au reparat podurile către Micfalău şi, — în tot acest timp — activitatea s-­a desfă­şurat normal, fiecare înţele­­gînd că acum, în aceste ceasuri, trebuie să muncească, şi mun­că înseamnă a fi alături de oameni, de cei care fac totul pentru frumuseţea zilelor noas­tre. După orele de producţie, cetăţenii Bătăliilor veneau la Comitetul comunal de partid, la Consiliul popular, întrebînd : „Noi ce trebuie să facem, cum putem să-i mai ajutăm pe cei care se află în necaz?“ Aşa l-am cunoscut pe Arpad Kiss. Cuvintele sale simple, erau rostite din inimă, avînd acel tremur pe care-l încearcă omul numai în clipe de pro­fundă emoţie şi grijă. — M-am simţit şi eu lovit, cînd am auzit veştile cu privire la inundaţii. Am stat cu nevas­­tă-mea, cu mama şi cu copiii de vorbă. „Ce trebuie să facem?“ ne-am întrebat. Şi, iată, am adus 372 lei. Nu e mult, poate că nici puţin, dar îi dau din toată ini­ma. Oamenii trebuie să fie ală­turi unii de alţii în ceasurile de restrişte. Are o privire limpede, curată, Arpad Kiss. Şuviţele de păr negru şi argintiu, amestecate între ele, îi dau un aer de no­bleţe, nobleţe pe care o are însă în adîncul sufletului său, suflet de om cinstit şi vrednic. Şi privindu-l, îi înţeleg şi mai bine cuvintele: „Oamenii tre­buie să fie alături de oameni!“ VASI­LE TUDOR Sîntem hotărîţi să contribuim, cu toate forţele noastre, la înlăturarea grabnică a pagubelor provocate de calamităţi Pe întregul cuprins al patriei, înlăturarea pagubelor pro­vocate de inundaţii — datorie primordială a fiecărui cetăţean, a fiecărei organizaţii politice, economice, a tuturor unităţilor — se desfăşoară în spiritul entuziasmului, omeniei şi al soli­darităţii. Întreprinderile, instituţiile economice şi social-cul­­turale din judeţul nostru îşi consacră întreaga lor energie pentru restabilirea întregii activităţi economice şi sociale. Colectivele de muncă din diferite sectoare de activitate îşi iau angajamentul ca prin munca, însufleţirea şi disciplina lor să dea dovadă de o profundă omenie. Mulţimea telegrame­lor adresate Comitetului judeţean de partid, tovarăşului Carol Király, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular ju­deţean, dovedesc cu prisosinţă dorinţa tuturor cetăţenilor, români şi maghiari, de a contribui cu toată forţa şi capaci­tatea lor la reducerea pierderilor provocate de inundaţii. Lucrătorii O.C.L. Sfîntu Gheorghe au hotărît în unanimi­tate ca în luna mai să depună 5.760 de lei, iar pînă la sfîr­­şitul anului, 177.000 lei la fondul de ajutorare a sinistraţilor, întreprinderea va trimite la Sighişoara un grup de specialişti pentru repararea unităţilor comerciale avariate", în telegrama colectivului de salariaţi de la Industria căr­nii — secţia Sfîntu Gheorghe se menţionează. Ne-am hotărît ca în luna mai să suplimentăm angajamentul luat­ în întrece­rea socialistă cu 130.000 lei la producţia marfă. Totodată să cedăm în folosul celor loviţi de calamităţi salariul pe o zi în fiecare lună pînă la sfîrşitul anului, sumă ce se va ridica la 30.500 lei. în telegrama cadrelor didactice din comuna Zăbala se spune : „Ne exprimăm profundul ataşament, alături de între­gul popor, în aceste clipe grele, pentru cetăţenii patriei noas­tre din judeţele lovite de calamităţi. Fiecare cadru didactic oferă o zi din salariu pînă la sfîrşitul anului. Vom organiza spectacole artistice iar veniturile vor fi donate sinistraţilor. Adunarea generală propune ca premiile ce vor fi acordate cadrelor didactice în acest an şcolar, să fie donate judeţelor lovite de calamităţi". ,,în aceste zile grele — se spune în telegrama lucrători­lor de pe şantierul nr .3 — Tîrgu Secuiesc al cei 385 de membri ai grupei noastre sindicale îşi exprimă ata­şamentul faţă de sinistraţi solidaritatea lor cu cei care au suferit sau suferă de pe urma calamităţilor. Oferim pentru ajutorarea lor 2 zile din salariul pe luna mai şi cîte o zi pînă la sfîrştul anului. Vom economisi materii prime şi ma­teriale, prin respectarea cu stricteţe a normelor d­e consum, peste angajamentele pe care le-am luat: faţă de 10 tone ci­ment vom economisi 50 de tone, în loc de 3.000 buc. cără­mizi 6.000 bucăţi, 3 tone de fier-beton, faţă de o tonă şi 60 m.c. de material lemnos şi cherestea faţă de 10 m.c., an­gajament iniţial. Printr-o gospodărire raţională a materiale­lor vom economisi 100 m.c. de nisip şi 50 m.c. de pietriş. Colectivul de muncă al Institutului judeţean de proiecta­re ,prin nelimitarea programului de lucru, va realiza un be­neficiu suplimentar de 50.000 lei ,iar în cadrul a 2.000 de ore suplimentare se vor executa, la cerere, proiecte pentru jude­ţele afectate de inundaţii. Fiecare salariat şi-a oferit salariul pe o zi, în fiecare lună pînă la sfîrşitul anului, sumă ce se ridică la 50.000 lei." Lucrătorii secţiei mecanic-şef de la Combinatul textil din Sfîntu Gheorghe se angajează: „să dea ajutor la întreţinerea maşinilor şi utilajelor, iar dacă este nevoie şi la repararea lor. Vom repara maşinile de la Fabrica de aţă din Odorhei şi vom contribui la ţi­m­ontarea utilajului de la Mediaş, care este dirijat la unitatea noastră. în continuare, pînă la sfîrşi­tul anului, vom lucra o duminică pe lună, iar în fiecare lu­nă vom oferi sinistraţilor cîştigul de pe o zi". Secţia de ţesătorie de la Fabrica „Oltul" va produce, în zilele nelucrătoare, 400.000 m.p. de ţesături. Totodată, mun­citorii de la diferitele secţii îşi oferă ajutorul materializat în 325.000 de lei. Lucrătorii secţiei finisaj de la aceeaşi întreprindere a­­rată că „sunt hotărîţi ca în fiecare lună să lucreze într-o zi de odihnă, astfel vor da 500.000 m.p. de produse finite, do­­nînd pentru ajutorarea sinistraţilor o zi din salariu ce echi­valează cu 85.200 lei. Asigurăm Comitetul judeţean de partid, ca vom depune o muncă conştiincioasă pentru repararea utilajelor dirijate unităţii noastre de la întreprinderile lovite de calamităţi. Angajaţii secţiei de filatură oferă 90 de tone fire bum­bac şi 255.520 lei din salariul lor pentru restabilirea grabni­că a pagubelor provocate de inundaţii. Telegramele trimise pe adresa Comitetului judeţean de partid, de către Comitetul de direcţie al Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc şi altele, ex­primă hotărîrea fiecărui angajat de a contribui cu toate for­ţele la acţiunea de normalizare a vieţii economice şi social­­culturale din judeţele lovite de inundaţii. „Rugăm Comitetui judeţean de partid se spune in tele­grama secţiei de filatură şi bobinaj de la Fabrica textilă „Oltul" — să considere contribuţia noastră drept o dovadă a profun­dului nostru ataşament faţă de partid, de patria socialistă şi vă asigurăm că toţi lucrătorii unităţii noastre sunt mereu gata să răspundă la chemările Comitetului judeţean de partid" . ANUL­UII nr. 127 pag. 3

Next