Cuvîntul Nou, februarie 1971 (Anul 4, nr. 240-263)

1971-02-26 / nr. 261

* ORĂŞENEASCĂ prio _________ Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al par­tidului. (Aplauze­ puternice, pre­lungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților eco­nomice cu statut de centrală, di­rectori ai unor institute de cerce­tare, conducerile ministerelor, se­cretarii cu problemele economi­ce de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un ade­vărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră, în discuţiile care au avut loc la ministere, cit şi în plenul consfă­tuirii, s-a relevat justeţea h­otărî­­rilor Conferinţei Naţionale a par­tidului privind îmbunătăţirea or­ganizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele indus­triale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe de­plin eficienţa. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atît cu privire la organizarea cen­tralelor, cit şi în legătură cu me­todele şi stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor cen­tralelor, îndeosebi in ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie ac­ţionat pentru a spori eficienţa ac­tivităţii unităţilor noastre econo­mice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul con­sfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discu­ţiilor. Putem aprecia deci că dez­baterile s-au desfăşurat intr-un spirit de lucru ; ele au oglindit creşterea nivelului general al ca­drelor noastre din economie, com­petenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi econo­mice. Problemele ridicate în consfă­tuire vor fi analizate temeinic, ţinîndu-se seama de ele atît la de­finitivarea proiectelor de legi, cit şi la stabilirea măsurilor de îm­bunătăţire în continuare a orga­nizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc în­­tr-o perioadă deosebit de impor­tantă pentru dezvoltarea econo­mică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu suc­ces a cincinalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani După cum cunoaş­teţi cu toţii, prevederile cincina­lului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în rit­muri înalte, superioare celor pre­văzute în plan , s-au construit şi dat în funcţiune numeroase o­­biective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au ob­ţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioa­să a forţelor de producţie pe în­treg teritoriul ţării. România a făcut în această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman Ca urmare a rezultatelor obţi­nute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire a resurse­lor ţării, venitul naţional a cres­cut intr-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost lua­te importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei : au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate în această perioadă toate categorii­le de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alo­caţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea e­­conomică şi socială a patriei noas­tre socialiste. Analizînd aceste re­zultate, recenta plenară a Comi­tetului Central al partidului a­ dat o înaltă apreciere muncii desfă­şurate in perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră mun­citoare, de ţărănime, intelectuali­tate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor, calde felici­tări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a în­semnat totodată pentru ţara noas­tră perioada aplicării unor im­portante măsuri menite să asigu­re o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezol­varea mai operativă a probleme­lor producţiei şi vieţii social-cul­­turale, în cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrîlor Con­ferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţio­nării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administra­ţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor ge­nerale ale salariaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a mase­lor de oameni ai muncii la orga­nizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismului so­cialist în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de plani­ficare, dezvoltarea relaţiilor con­tractuale din economie, organiza­rea mai bună a activităţii de in­vestiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadru­lui legislativ al activităţii econo­mice şi alte măsuri luate în a­­ceastă perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se a­­firme tot mai mult ca organisme principale­ în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii par­tidului şi statului în acest dome­niu hotărîtor pentru progresul în­tregii noastre societăţi. Tovarăşi, Doresc să mă refer, în conti­nuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante, în primul rînd, în legătură cu organizarea şi funcţionarea cen­tralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de a­­ceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am­ adoptat corespunde pe de­plin stadiului actual de dezvol­tare a economiei noastre socia­liste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revo­luţiei tehnico-ştiinţifice contem­porane, de procesul intens de dez­voltare şi diversificare a econo­miei noastre, a apărut ca o nece­sitate obiectivă concentrarea pro­ducţiei în unităţi mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele de­monstrează că era greu să se asi­gure o bună conducere a produc­ţiei materiale, perfecţionarea pro­ceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste, menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate; aceasta presu­punea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă — cît şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive ob­ţinute de centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvol­tare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că ma­joritatea centralelor s-au consti­tuit pe baza conducerilor unor în­treprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a arătat aici, aceste u­­nităţi au obţinut şi cele mai bu­ne rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotărîrii privind organizarea cen­tralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea produc­ţiei în unităţi mari şi nu de crea­rea unor organisme de îndruma­re, lăsîndu-se însă ca activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pa­re că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au în­ţeles acest lucru. Mai există une­le centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac de­cât să reediteze, cu mici modifi­cări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în ve­dere diversitatea mare a sectoa­relor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar a­­ceastă diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să a­­doptăm principii deosebite în or­ganizarea acestor unităţi econo­mice. Putem să avem forme orga­nizatorice foarte diverse, struc­turi sau organigrame foarte di­ferite — şi în această privinţă sunt de acord să lăsăm o liberta­te desăvîrşită ministerelor, cen­tralelor şi organizaţiilor economi­ce cu statul de centrală, dar toa­te trebuie să se încadreze în spi­ritul general de­ care am vorbit, să devină unităţi economice inte­grate care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică aceasta pentru u­­nităţile respective. De asemenea diversitatea de organizare, corespunzătoare spe­cificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în miniministere — aşa cum s-a în­­tîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lin­gă faptul că au o organizare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat numeros, une­le depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama a­­paratului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprin­deri. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu per­sonal de execuţie şi de conduce­re a producţiei, ceea ce a avut urmări negative în acest dome­niu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organiza­rea unităţilor economice cu sta­tut de centrală nu s-au aplicat pină la capăt hotârîrile de par­tid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din mi­nistere. Fiecare minister a cău­tat să procedeze în aşa fel încît, pînă la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămînă în Bucu­reşti. Din toate aşa-zisele redu­ceri de personal care s-au reali­zat în ce priveşte aparatul minis­terelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie în pro­vincie, deşi ştim cu toţii că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în Bucureşti. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul a­­sigurării cu cadre corespunzătoa­re a unităţilor productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulţi tovarăşi că s-a obser­vat o oarecare încetineală în pre­luarea de către centrale a activi­tăţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cau­zele pot fi mai multe. Suntem­ la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarifica­te, dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotă­­rîte în a prelua cît mai operativ atribuţiunile ce li s-au încredin­ţat şi a trece la realizarea tutu­ror sarcinilor ce le reveneau. A­­ceastă reţinere este legată, desi­gur, şi de faptul că noua formă de organizare implică o creştere serioasă a răspunderilor cadrelor­­ respective; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, to­tuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la minis­tere — fireşte din alte motive. în parte, asemenea reţineri s-au năs­cut dintr-o oarecare neîncredere in posibilităţile noilor organisme economice de a soluţiona cores­punzător problemele conducerii şi organizării producţiei; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe a­­tribuţiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menţinerea u­­nui personal atît de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia depla­sării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se hotărăşte pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situa­ţia de a depăşi aceste reţineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o se­rie de probleme în această pri­vinţă şi va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cit mai scurt şi în condiţii cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de ase­menea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în faţa unităţilor economice cu statut de centrală. înainte de toate, doresc să sub­liniez necesitatea ca aceste între­prinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă eco­­nomico-financiară a unităţilor ca­re s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activităţii de pro­ducţie, de bună gospodărire a mijloacelor materiale şi financi­are în acest sens, înseşi legea şi proiectul de statut pun în cen­trul preocupărilor această latură a activităţii centralelor indus­triale. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru profilarea şi specializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noastre economice, ţinînd seama de specificul şi caracterul fiecă­rei activităţi. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul con­strucţiilor de maşini, unde aceas­tă problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza im­portantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în ca­drul planului cincinal actual, şi pentru a face ca ramura construc­ţiilor de maşini să realizeze pro­duse la înalta tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei na­ţionale cu maşini şi utilaje cu pa­rametri de nivel mondial, cît şi pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmi­­ţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a producţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unităţi ale in­dustriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare uni­tate, mai mare sau mai mică. sec­ (Continuare în pag. a 2-a) f1 1­1 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VÅ ! Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul IV Nr. 261 | VINERI, 26 februarie 1971 4 pagini 30 bani Consfătuirea lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat Joi, în sala Palatului Republicii, s-au desfăşurat în continuare lu­crările primei Consfătuiri pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat, organizată din iniţiativa conducerii de partid şi de stat. Lucrările şedinţei plenare au a­­vut loc în prezenţa tovarăşilor Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Mihai Bene. Timp de două zile, muncitori, tehnicieni, ingineri, agronomi şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agri­cole de stat au dezbătut probleme majore privind tehnologiile şi formele cele mai moderne de reor­ganizare a producţiei şi a muncii, care pot contribui la sporirea con­tinuă şi substanţială a aportului întreprinderilor agricole de stat, la dezvoltarea agriculturii noas­tre socialiste, a întregii economii naţionale. In prima zi de lucru, consfătui­rea s-a ţinut pe secţii de speciali­tate — culturi de cîmp; legume şi cartofi; pomicultură ; viticultură; taurine pentru lapte; taurine pen­tru carne, ovine, porcine; păsări şi animale mici — prilejuind un schimb larg de opinii privind căile de perfecţionare continuă a activităţii în toate sectoarele de muncă, în spiritul directivelor a­­doptate de partid, în vederea ri­dicării agriculturii noastre socia­liste pe trepte noi de progres. Reuniţi în plen, participanţii la consfătuire au continuat în tot cursul zilei de joi dialogul fruc­tuos asupra problemelor ce se cer soluţionate în acest sector al e­­conomiei naţionale. Luînd cuvîntul în deschiderea şedinţei plenare, tovarăşul Iosif Banc, ministrul agriculturii, in­dustriei alimentare, silviculturii şi apelor, a subliniat că această reu­niune se înscrie pe linia practicii consecvente a conducerii partidu­lui şi statului nostru de consultare largă a lucrătorilor şi specialiştilor din diferite sectoare ale economiei naţionale, în scopul analizării te-­r meinice a­ activităţii desfăşurate în diferite compartimente ale econo­miei şi vieţii sociale, găsirii căilor şi mijloacelor de valorificare a re­zervelor de creştere continuă a e­­ficienţei muncii. Vorbitorul a exprimat convinge­rea că dezbaterile consfătuirii, des­făşurate în lumina preţioaselor in­dicaţii date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea făcută la şedinţa de lucru de la Comitetul Central al Partidului din noiem­brie anul trecut, în cuvîntarea sa la consfătuirea cu cadrele din a­­gricultura judeţului Ialomiţa şi în cea de la ultima plenară a Comi­tetului Central al Partidului, se vor solda cu concluzii și hotărîri importante pentru activitatea de viitor,‘privind folosirea mai depli­nă a tuturor rezervelor interne, dezvoltarea cooperării între între­prinderile agricole de stat, coope­rativele agricole de producţie şi I întreprinderile de industrie alimen- I tară, astfel incit fermele şi între- I prinderile agricole de stat să-şi în- I deplinească pe viitor cu cinste sar- I cinile de mare răspundere trasate­­ de partid. Tot în şedinţa plenară de joi, I tovarăşul Angelo Miculescu, min­I nistru secretar de Stat, a prezen­tata raportul conducerii Ministeru­lui Agriculturii, Industriei Alimen­tare, Silviculturii și Apelor cu pri­vire la activitatea întreprinderilor agricole de stat și măsurile ne­cesare pentru realizarea sarcinilor de viitor. Totodată au fost prezentate con­cluziile dezbaterilor şi propunerile din secţiile de specialitate. In şedinţele pe secţii şi în ple­nara consfătuirii au luat cuvîntul 160 de delegaţi şi invitaţi care, pe fundalul realizărilor obţinute în unităţile agricole în care lucrează, au făcut, o analiză cuprinzătoare in spirit critic şi autocritic a de­ficienţelor care mai există pe li­nie tehnică, economică şi organiza­torică, au făcut propuneri în ve­derea stabilirii celor mai eficiente măsuri ce trebuie luate pentru în­deplinirea şi depăşirea prevederi­lor planului de stat în actualul cincinal, pentru ridicarea întregii activităţi pe o treaptă calitativ­ superioară. Dezbaterile vii şi nivelul ridicat al discuţiilor, valoarea propuneri­lor făcute de majoritatea partici­panţilor sunt mărturii grăitoare a­­le competenţei profesionale şi ex­perienţei bogate ale lucrătorilor din agricultura, de stat, expresia preo­cupărilor lor de perfecţionare a muncii şi folosire mai judicioasă a capacităţilor de producţie, pen­tru îndeplinirea şi depăşirea sar­cinilor de răspundere trasate de conducerea de partid şi de stat. în cadrul lucrărilor consfătui­rii a avut loc apoi solemnitatea înmînării titlului de Erou al Mun­cii Socialiste şi Medalia­ţie aur „Secera­ şi Ciocanul“, pre­cum şi de ordine şi medalii ale Republicii So­cialiste România unor lucrători din agricultura de stat. înaltele distincţii au fost înmî­­nate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Par­tidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat, în încheierea dezbaterilor, pri­mit cu vii aplauze şi îndelungi a­­clamaţii, a luat apoi cuvîntul to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Cuvîn­tarea secretarului general al parti­dului a fost urmărită cu un deose­bit interes şi subliniată în repe­tate rînduri cu vii şi puternice a­­plauze. In numele tuturor participanţi­lor la consfătuire, tovarăşul Iosif Banc a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu cele mai calde mulţu­miri, exprimînd sentimente de re­cunoştinţă pentru aprecierea pozi­tivă, pentru criticile îndreptăţite, pentru indicaţiile deosebit de pre­ţioase pe care le-a dat. Vom depu­ne, tovarăşe secretar general — a spus vorbitorul — toate eforturile, străduinţa şi priceperea de care dispunem pentru a traduce în via­ţă aceste valoroase indicaţii şi­­a ridica agricultura de stat la nive­lul condiţiilor ce au fost create prin grija partidului şi statului nostru, prin grija permanentă a dumnea­voastră. Indicaţiile date de dumneavoas­tră, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, vor constitui o călăuză permanen­tă şi de mare preţ, pentru noi, pen­tru toate întreprinderile agricole de stat, pentru toate fermele, pen­tru toţi lucrătorii din unităţile a­­gricole de stat, pentru toţi lucră­torii ministerului nostru, în mun­ca lor pentru progresul continuu al agriculturii noastre. Avem posi­bilitatea şi sîntem ferm hotărîţi să îndeplinim înainte de termen sarcinile trasate agriculturii de stat prin Directivele Congresului al X-lea al partidului, de a spori producţia şi productivitatea muncii la nivelul celor mai bune reali­­zări obţinute de statele cu agri­­cultură dezvoltată. Conducerea ministerului, parti­­­cipanţii la consfătuire, toţi lucră­torii din agricultura de stat ne an­gajăm ca prin mai buna folosire a pămîntului şi a celorlalte mijloace de producţie, prin aplicarea crea­toare la condiţiile ţării noastre a tot ceea ce este mai nou şi înain­tat în ştiinţa şi practica agricolă să obţinem peste actualele preve­deri ale cincinalului un milion to­ne cereale, 100 000 tone legume, 50 000 tone struguri şi fructe, 120 000 tone carne, 500 000 hectoli­tri lapte şi 300 milioane ouă, pro­duse ce însumează circa 3,5 miliar­de lei producţie globală. Aceste an­gajamente nu însumează însă tot ceea ce poate da sectorul agricol de stat. Vom analiza încă o dată unitate cu unitate, cultură cu cul­tură şi produs cu produs, astfel ca să găsim şi să punem în valoa­re toate rezervele de care dispun, întreprinderile agricole de stat. Pe deplin conştienţi de rolul şi de răspunderea ce revine întreprin­derilor agricole de stat ,pentru dez­voltarea întregii agriculturi, vom produce cantităţi sporite de seminţe, în ferme specializate, vom genera­liza încă din acest an cooperarea cu unităţile cooperatiste în produc­ţia cărnii de pasăre şi o vom extin­de la porcine, la taurine şi ovine, şi în alte domenii în care trebuie să acordăm sprijinul necesar coo­perativelor agricole de producţie. Ne exprimăm — a spus în înche­iere vorbitorul , deplina adeziune pentru politica internă şi externă a partidului nostru, deplina satis­facţie pentru transformările profund înnoitoare care au loc în viaţa eco­nomică şi socială a ţării şi sîntem hotărîţi să depunem toate efortu­rile pentru realizarea sarcinilor tra­sate de Directivele Congresului al X-lea al partidului nostru. Vă mulţumesc încă o­ dată tova­răşe Ceauşescu pentru înaltele dis­tincţii acordate lucrătorilor din u­­nităţile agricole de stat, pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi în vede­rea dezvoltării întreprinderilor a­­gricole de stat, pentru dezvoltarea întregii noastre agriculturi, pentru progresul şi propăşirea României socialiste. Intr-o atmosferă însufleţită, de entuziasm, participanţii la consfătu­ire au adoptat o chemare către toţi lucrătorii din fermele şi întreprin­derile agricole de stat, prin care adresează un vibrant îndemn la o activitate creatoare, menită să asi­gure avîntul întregii noastre agri­­­­culturi socialiste. Participanţii la­ consfătuire au ma­nifestat îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul său general. Se scandează „P.C.R.­­Ceauşescu“, „P.C.R.­­ Ceauşescu“. Este o expresie grăitoare a dragos­tei pe care lucrătorii din întreprin­derile agricole de stat o poartă conducerii de partid, a recunoştin­ţei lor pentru măsurile permanente adoptate în vederea modernizării rapide a acestei ramuri a economiei naţionale, şi totodată a hotărîrii ferme de a munci cu toată însufle­ţirea pentru sporirea­ producţiei a­­griicole vegetale şi animale, pentru prosperitatea şi progresul, patriei noastre socialiste. Cele şase serii ale ediţiei a patra confirmă şi consolidează imaginea pe care cu toţii ne-am făcut-o des­pre festivalul de la Braşov ca des­pre o competiţie artistică de mare anvergură, impresionantă prin am­ploarea participărilor şi prin bla­zonul de reală nobleţe artistică al protagoniştilor, în prima seară — marţi 2 mar­tie — după festivitatea inaugu­rală şi obişnuita repriză de concurs, vom asista la două recitaluri bors concours susţinute de Doina Badea şi marele şansonetist francez, poet, compozitor şi interpret Alain Barriere. Seara a doua — miercuri 3 martie — după concurs, alte două recitaluri de gală: Lola Ivanovici și Charles Treuet.­ ­ Seara a treia — joi 4 martie — din nou o repriză de, concurs iar apoi recital Enrico Macias. Seara a patra este ultima seară de concurs. Urmează recital de gală Massiel și Sergio Endrigo Seara a cincea — simbătă 6 mar­tie — concurenţii au repaus, ju­­riu­l deliberează retras in afara Braşovului iar la Teatrul dramatic Angela Similea, Maria Toldi şi O. S. Smit vor susţine trei recita­luri bors concours• Ultima seară — duminică 7 martie — decernarea premiilor, concertul laureaţilor şi recitaluri de gală: Thérése Steinmetz şi Da­­lida. Nume ilustre, intrate în istorie, altele auzite abia de curind şi al­tele încă necunoscute multora din­tre noi. Un program inegal ! Răs­punsul mi-l vom putea­­avea decit la urmă. Sa nu uităm că anul tre­­ ce auru­ lut, cele mai frumoase clipe ne-au­ fost dăruite de Ewa Demarczyk, poloneza despre care, la prima ri­dicare a cortinei, nu ştiam mai mult decit ştim astăzi despre Lola Ivanovici, Maria Toldi sau O.S. Smit. De aceea, cu îngăduinţa ci­titorilor noştri, ne vom rezerva dreptul de comentariu pentru mai tîrziu COMPOZITORI ŞI INTERPRET! Patru din concurenţii actualului concurs vor interpreta la Braşov lucrări proprii. în dublă postură de compozitori şi interpreţi, vom avea astfel­­ ocazia să-i cunoaştem pe Chris Eklund (Austria), Derek DANIEL DRAG­AN Serile „Cerbului­­ I (Continuare în pag a 4-a)

Next