Cuvîntul Nou, aprilie 1973 (Anul 6, nr. 912-936)

1973-04-01 / nr. 912

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean (Continuare in pag. a 2-a) SO DEDE EA CREAREA PARTIDULUI POLITIC AL CLASEI MUNCITOARE Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la adunarea festivă din Stimaţi tovarăşi Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România , care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mişcării revoluţionare din ţara noastră, pentru evoluţia naţiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mişcării noastre muncitoreşti, a tradiţiilor revoluţionare, demo-Dragi tovarăşi, Istoria mişcării muncitoreşti din România este strîns legată de dezvoltarea generală economico-socială a societăţii noastre, de progresul forţelor de producţie şi de schimbările petrecute în relaţiile de producţie ale ţării. Se cunoaşte că, în comparaţie cu alte ţări din centrul şi apusul Europei, dezvoltarea economică a ţărilor române a fost mult timp frînată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menţinut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieţei interne, apariţia relaţiilor de producţie capitaliste. Totodată, o influenţă profund negativă asupra evoluţiei economico-sociale a ţării a avut-o dominaţia străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român şi care a secătuit avuţia naţională, a produs grele suferinţe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forţelor de producţie, mersul înainte pe calea progresului social şi economic. Abia către sfîrşitul secolului XVIII şi începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activităţii manufacturiere şi a industriei, relaţii de producţie de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd şi, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mişcări sociale, cum au fost revoluţia din 1821, revoluţia burghezo-democratică de la 1848-1849, unirea principatelor Române în 1859, proclamarea independenţei de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică şi industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Ţărilor Româneşti în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale industriei naţionale. Penetraţia capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creşterea datoriei statului faţă de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale ţării, trusturilor imperialiste. La sfîrşitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care îşi desfăşurau activitatea în Muntenia şi Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliştii străini. O situaţie asemănătoare exista şi în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcţiilor de maşini, chimică, textilă, de celuloză şi hîrtie, capitalul autohton investit în societăţile industriale pe acţiuni avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penecratice ale poporului român, ale forţelor progresiste, patriotice, ale comuniştilor , de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obţinute pe calea revoluţiei proletare şi a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite.) îngăduiţi-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregului popor, precum şi vechilor militanţi comunişti, socialişti, revoluţionari traţiei capitalului străin, ale exploatării bogăţiilor ţării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenţei de stat în 1877, Ţările Româneşti plăteau încă bir — în bani şi în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forţelor de producţie, în relaţiile de producţie — şi care demonstrează că la sfîrşitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forţe sociale şi politice ale societăţii româneşti. Moşierimea, care continua să aibă o poziţie economică şi politică puternică, era clasa cea mai reacţionară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societăţii era ţărănimea, crîncen exploatată de moşieri şi arendaşi, profund interesată în lichidarea proprietăţii feudale, în realizarea reformei agrare şi a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forţă progresistă a ţării. Paralel cu dezvoltarea industriei creştea tot mai mult rolul social şi politic al burgheziei, care acţiona pentru desfăşurarea largă a activităţilor economice, comerciale şi implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerinţelor obiective ale dezvoltării societăţii noastre. Specificul desfăşurării revoluţiei burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moşierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloci mici meseriaşi şi negustori, precum rupătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a ţării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluţia societăţii româneşti în această perioadă este dezvoltarea şi intrarea fermă în arena vieţii politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forţa cea mai înaintată a ţării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluţionare ale maselor populare, exponentul aspiraţiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unităţii naţionale, cucerirea independenţei de stat, spre o viaţă liberă şi demnă. (Aplauze puternice prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliştii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acţionau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forţă de muncă ieftină şi de piaţă de desfacere a produselor lor, accentuează contradicţiile de claşi democraţi cele mai calde felicitări, precum şi urarea de a ţine mereu sus steagul socialismului şi comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite.) Aniversînd în mod sărbătoresc înfiinţarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupeţind nimic, nici chiar viaţa, s-au ridicat împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, pentru progresul naţiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente şi înfloritoare, să din sinul societăţii româneşti de atunci, impulsionează mişcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economicosociale a ţării, al schimbărilor care au loc în raportul de forţe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa şi a maselor muncitoare de exploatare şi asuprire, căpătând, totodată, şi un caracter naţional, patriotic, prin aceea că ţintea la apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acţiuni revoluţionare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut: greve şi demonstraţii care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice , au fost iniţiate de clasa ■muncitoare, de militanţii socialişti pentru obţinerea dreptului de vot universal şi a altor libertăţi democratice indispensabile desfăşurării luptei de clasă împotriva burgheziei şi moşierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în ţărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea fiinţei noastre naţionale, pentru neatîrnarea ţării — şi care, în noile condiţii, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forţă revoluţionară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale ţărăneşti de la 1888, care au provocat panică în rîn■durile stăpînitorilor vremii, şi intervenţia sîngeroasă a forţelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă şi fraternitate între ţărănime şi mişcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaţilor, a victimelor opresiunii burghezo-moşiereşti. în această perioadă, în Ţările Româneşti se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresişti animaţi de ideile înaintate ale timpului şi care îşi consacră cu abnegaţie energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate şi neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi şi libertăţi democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esenţială a mişcării muncitoreşti din ţara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenţei lui, proletariatul şi-a pus problema organizării ca clasă, înţelegînd că aceasta este o condiţie hotărîtoare pentru desfăşurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea ţelurilor sale revoluţionare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut şi s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sunt asociaţiile profesionale de întrajutorare — organizaţii ce-şi propuneau la început revendicări cu caracter economic şi care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizaţii se consolidează şi se înmulţesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înfiinţarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociaţiei generale a tuturor lucrătorilor din România care-şi propunea, pentru prima dată în istoria noastră unirea muncitorilor din întreaga ţară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară naţională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea şi intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut şi au început să se propage tot mai larg în ţara noastră ideile socialiste. Dealtfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Ţările Române, cîştigînd adepţi în rîndul unor intelectuali preocupaţi de găsirea unor căi noi de dezvoltare a societăţii, şi care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din iniţiativa lui Teodor Diamant. Revoluţia burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mişcarea revoluţionară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoaşterea programului Internaţionalei întemeiate de Marx şi Engels care a avut o puternică influenţă asupra dezvoltării luptei revoluţionare din România, în 1869, la Timişoara, ia fiinţă o secţie a Internaţionalei muncitoreşti, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la Bucureşti, Iaşi şi în alte oraşe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfăşurat o largă activitate propagandistică, editînd o seamă de publicaţii ca : „Socialismul“, „Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ şi altele, prin intermediul cărora socialismul ştiinţific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al maselor muncitoare, precum şi al unor cercuri de intelectuali progresişti. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului ştiinţific, Marx şi Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialis-. mului de la utopie la ştiinţă“, „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capitalul“ şi altele, la puţin timp după apariţia lor. In felul acesta, militanţii socialişti, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului ştiinţific, în cadrul procesului de unire a mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist“, a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de important în evoluţia politică spre realizarea acestui ţel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiştii români?“ în care eră susţinută şi argumentată temeinic necesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluţionară pentru cucerirea puterii în stat începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluţionar al proletariatului cu opt decenii în urmă 1973 — an hotărîtor pentru realizarea CINCINALULUI CU 185 DE ZILE ÎNAINTE de termen Confecţioner!! „Secuianei“ raportează: 9 luni avans în realizarea cincinalului! Credincioşi propriului angajament de a îndeplini sarcinile ce le revin în actualul cincinal cu un an mai devreme, confecţionerii de la Fabrica „Secuiana“, Tîrgu Secuiesc au încheiat primul trimestru al anului cu rezultate ce le fac cinste. Volumul producţiei ,obţinut suplimentar, de la începutul anului 1971 şi pînă la acest final de trimestru, va permite celor de aici ca încă din prima decadă a lunii aprilie, săraporteze îndeplinirea sarcinilor de producţie repartizate lor pentru primii trei ani ai cincinalului. — Avansul de aproape 9 luni, ciştigat în înfăptuirea actualului cincinal — ne mărturisea tov. Bucs László, şeful biroul plan — stimulează puternic întregul nostru colectiv, hotărît ca pînă la finele anului, să amplifice cit mai mult succesul obţinut... În acest prim trimestru nu am înregistrat nici un refuz de calitate, iar ritmicitatea livrărilor la fost foarte bună ! Un nou şi modern atelier de preparaţie a ţesătoriei Odată cu încheierea celei de-a doua etape de investiţii, pentru dezvoltarea sectorului industrial, la Cooperativa meşteşugărească „Avîntul“ — Covasna, s-a început montajul utilajelor tehnologice pentru noul atelier de preparaţie a ţesătoriei. Este vorba de utilaje perfecţionate de înaltă productivitate, între care : o maşină de răsucit fir ,,de efect“buclat, alta de scutuit şi alta de bobinat conic. Aici vor fi montate de asemenea şi unele utilaje realizate în atelierul mecanic al cooperativei, în cadrul acţiunii de autoutilare. Noul atelier — unde vor lucra 24 de muncitoare în trei schimburi — urmează a fi pus în funcţiune spre sfîrşitul lunii aprilie. Avînd în vedere că producţia ce se va realiza aici în numai două schimburi, satisface nevoile ţesătoriei, cel de-al treilea schimb va produce în cadrul prestărilor de servicii pentru populație. L. VOICULESCU Atenţie, pricepere, responsabilitate, doar citeva din calităţile muncitorului Orbán István de la Fabrica de confecţii din Tîrgu Secuiesc. La autobaza din Tîrgu Secuiesc : Reparaţii de calitate Puternic angrenat în întrecerea socialistă, colectivul de muncă al Autobazei de transporturi din Tîrgu Secuiesc este hotărît ca în acest an — an hotărîtor în îndeplinirea cincinalului înainte de termen — să-şi realizeze sarcinile de plan maximale în mod exemplar. Demn de remarcat este faptul că aici, datorită reparaţiilor de calitate a maşinilor, precum şi a întreţinerii şi exploatării lor corespunzătoare, s-au obţinut importante economii de benzină. De la începutul anului şi pînă în prezent s-au economisit circa 20-10 litri de benzină. Printre mecanicii fruntași care efectuează lucrări de calitate se numără István Varga și Gheorghe Ola. I.I.L. „Bazaltul“ Şi-a depăşit planul trimestrial Muncitorii, inginerii şi tehnicienii întreprinderii de industrie locală „Bazaltul“ au obţinut rezultate remarcabile în îndeplinirea sarcinilor de plan pe primul trimestru. Planul producţiei globale şi marfă a fost substanţial depăşit, cu 5 şi respectiv, 10 la sută, în această perioadă s-au livrat beneficiarilor cantităţi sporite de prefabricate, produse de carieră şi turbă. D. T. c^viervintihi Doină pe frunză de nuc Foaie verde foi de nuc... sau de tei.. sau de alun... Aşa încep toate doinele, exprimînd sintetic un element de psihic românesc : profunda, indisolubila legătură dintre om şi natura care dintotdeauna i-a fost leagăn, l-a hrănit, i-a dat adă,post. Şi-a fost dintotdeauna pă GH. POPIȚA (Continuare în pag. a 4-a) VALORIFICAREA ZONEI CARSTICE VÎRGHIŞ Valoarea turistică a zonei car-stice-del la Vîrgfars-Tester de multă vreme cunoscută şi apreciată. Şi tot de multă vreme lăsată în voia soartei. Ce-i drept, la Baraolt, există o mină de oameni inimoşi care nu se împacă cu gîndul renunţării la această frumoasă mie, am zice, generoasă idee. Cel mai priceput şi totodată cel mai entuziast dintre ei este Kysgyorgy Zoltán, geolog de exploatare la I. M. Căpeni cu care am stat zilele trecute îndelung de vorbă, părţile cele mai interesante ale discuţiei, din punctul de vedere al cititorului mai ales, reproducîndu-le mai jos. — Tovarăşe Kysgyörgy, aveţi, prin însăşi formaţia dumneavoastră profesională cel mai autorizat cuvânt în privinţa valorii zonei carstice a Vîrghişului. Pentru început, în ce constă valoarea ştiinţifică a acestei zone, valoare de care, cea turistică, nu poate fi separată ? — Este singura zonă din judeţ cu forme geomorfologice caracteristice zonelor carstice. Din punct de vedere antropologic, peşterile din Valea Vîrghişului au o valoare deosebită, pentru că aici s-au descoperit citeva schelete et homo sapiens şi unelte din neoliticul timpuriu. Tot aici se află o bogată faună din cuaternarul, superior. Flora caracteristică este iarăşi interesantă, desigur şi din punctul de vedere turistic — aici găsindu-se arbuşti şi arbori ornamentali caracteristici acestui sol acid. Şi însuşirea de argumente ar putea continua. — Pentru că aţi amintit de valoarea turistică, cea care ne interesează acum, în primul rînd, în ce mai constă aceasta ? — întreaga zonă este de-o frumuseţe peisagistică cu totul aparte, frumuseţe pe care nu m-aş încumeta să o descriu. Imaginaţi-vă o vale de rîu cu pereţi de calcar de 60—70 metri înălţime, de-o parte şi de alta, apoi frumuseţea unică a peşterilor carstice cu stalactitele şi stalagmitele specifice, cu liniştea aceea atît de adîncă Incit pare să aibă... greutate, fiind „adunată“ de milenii... -s- Practic, cîte peşteri sînt ? — Au fost inventariate un număr de 60 de peşteri dintre care 30 constituie obiectul unei monografii întocmite de un colectiv al Institutului de speologie. — Văd că aveţi o predilecţie deosebită pentru criteriile ştiinţifice de apreciere. Cum stăm însă cu turismul ? — Nu tocmai bine, deşi despre un început poate fi totuşi vorba. — Să luăm deci lucrurile pe rînd. Care este starea drumurilor de acces spre zonă ? •— Zona Vîrghişului este legată de drumul interjudeţean 131. Braşov — Odorheiu Secuiesc, din care pleacă o derivaţie care poate fi folosită în bune condiţii, fiind marcată. — Este singurul drum de acces ? — Singurul... comod. S-a mai făcut un drum marcat pe creasta Munţilor Perşani, care leagă zona carstică de şoseaua internaţională E 15, respectiv comuna Crizbav din judeţul Braşov. Marcajele măsoară peste 100 de km. Este un traseu foarte pitoresc care trece prin Valea Carhaga, un afluent al Oiului, prin rezervaţia geologică a defileului de la Racoş, apoi pădurea Bogăţii, monument al naturii, pe la cetatea medievală a Crizbavului. Un al treilea drum de acces a fost făcut prelungind marcajul care venea din judeţul Harghita pînă la Vîrful Pilişca, iar de acolo la gara Băile Tuşnad. Acest drum a fost prelungit cu încă 60 de km. pe teritoriul judeţului nostru prin Ozunca-Băi, Hanul Hatod, şi staţiunea Vîlcele. Toate aceste marcaje au fost făcute de un grup pe care l-aţi condus. Acest voluntariat vă face cinste. Din cine se compune acest grup ? — Sîntem 12 inşi : geologi, topograf!, elevi, mineri pensionari. . — Aţi fost ajutaţi ? — Hm... Am fost ajutaţi, dar nu de cine trebuia s-o facă în primul rînd. De pildă, marcajul primului drum de care aminteam, a fost făcut de o echipă aparţinând Asociaţiei sportive „Minerul“ Baraolt, în cadrul concursului turistic „Firul Ariadnei“ organizat de C.N.E.F.S., Consiliul Naţional al Pionierilor, B.T.T. şi revista „România pitorească“. — Aţi fost ajutaţi de O.J.T. ? — Nu, deşi conform unei circulare primite, Oficiul judeţean de turism trebuia să ne ajute dacă nu cu bani, măcar cu unele materiale : vopsea, tăbliţe indicatoare, stâlpi metalici etc. Din păcate instituţia de care aminteam înţelege doar turismul făcut cu trenul, autocarul şi maşinile particulare. Cam la aceasta se rezumă pentru unii turismul. — Cum v-aţi descurcat pînă la urmă ? — Cum am putut. Ne-a ajutat Asociaţia sportivă „Minerul“ Baraolt şi Casa orăşenească de cultură. — Accesul propriu-zis în defileu este bun ? — A fost destul de bun, dar în ’70, apa Vîrghişului a distrus cele 11 poduri peste meandrele rîului. Am refăcut trei poduri şi mai a-Interviu realizat de IOAN DRAGAN (Continuare în pag. a 4-a)