Cuvântul Poporului, 1925 (Anul 7, nr. 1-40)
1925-01-11 / nr. 1
An VII. Nr. 1 Duminecă 11nuarie 1925 FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ. APARE DUMENECA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Sibiiu, Str. Şcoalei de înot 8 — 10 Redactor responsabil: El. Măgeanu ANUNŢURI ŞI INSERAŢIUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MÂRUNTE : Prima oară — — — 4 Lei A doua şi a treia oară 3 Lei Orice corespondenţă să se trimită la adresa «CUVÂNTUL POPORULUI», Sibiiu Str. Regina Maria 1. A BONA MEN TU L Pe un an — — — — — — — — 10 Lei Pe o jumătate — — — — — — 5o » Pe trei luni — — — — — — — 25. In America pe an — — — — — 3oo . Chestiunea dezarmărei. Sunt mulţi oameni, aşa numiţii pacifişti cari cred şi susţin că pacea lumii nu poate fi asigurată decât printr’o dezarmare complectă şi generală. Ne mai fiind nimeni Înarmat, nu va avea cine mai porni râzboiu. Aceşti pacifişti fac pentru ideea lor o propagandă foarte întinsă în toată lumea. Scopul este ceva ideal, pentru că tot pământeanul s’ar bucura de o pace veşnică. Chiar şi Liga naţiunilor se ocupă cu ideia dezarmării, iar Danemarca şi-a desfiinţat armata menţinând numai un număr foarte mic de poliţişti pentru liniştea internă. Din punctul nostru de vedere încă se admite dezarmarea, pentrucă România este o ţară doritoare de pace, căci numai aşa se va putea consolida şi progresa. Insă această dezarmare trebue să o facă mai întâiu vecinii, cari din zi în zi devin tot mai ameninţători şi numai In ultimi I caz noi. — Dar să ne întrebăm ce zic la aceasta Ungurii, cari visează învierea Ungariei milenare ; Ruşii cari vor Basarabia şi revoluţie mondială provocată cu arma; Bulgarii cari au pus gând pe Dobrogea ? In ce fel vor admite ei dezarmarea şi unde este puterea care ie-ar putea-o impune ? Am văzut că prin tratatele de pace puterilor învinse li s’au impus de către învingători reducerea armatelor sau chiar desfiinţarea lor, li s’au interzis fabricarea de arme şi gaze otrăvitoare, pentrucă să nu mai fie agresivi. Intr'adevăr învinşii au primit aceste condiţiuni, dar nu le-au respectat şi nu le respectă nici în prezent. Germanii fabrică arme, armata o ascund sub diferite societăţi sportive. Ungurii la fel iar Bulgarii au introdus munca obligatorie pentru toată lumea. Cât priveşte Rusia bolşevică numai acum în ultimul timp a făcut comenzi de sute de aeroplane în străinătate, ţine sub arme cel mai mare efectiv de oameni şi face pregătiri pentru o cât mai bună înzestrare a armatei sale cu tot ceea ce e necesar. Din acestea toate, rezultă că ideia dezarmare, oricât de frumoasă şi înălţătoare este ea, la noi nu poate primde, pentru că dezarmarea însemnează distrugerea neamului, iar cei ce o propoveduesc sunt duşmanii ascunşi ai ţării. A avea armată nu însemnează imediat războiu, în cazul nostru însă a avea armată însemnează a avea viaţă asigurată. Iată de ce guvernanţii noştri nu trebue să-şi întoarcă nici pe un moment gândul de la nevoile și lipsurile armatei, pe cari vor trebui să le satisfacă imediat, căci dacă armata n'are ce-i trebue, nu-și va putea îndeplini misiunea. La începutul «Vremea trece, vremea vine», a spus Eminescu în celebra sa glossâ, de care, — vrând-nevrând, — ne aducem aminte de câteori vr’un nou an vine sâ-i ia locul celui prăbuşit în adâncul veciniciei. Anul 1925 a venit, — conform uzului, — cu urări, promisiuni, veselie şi cu mese întinse, ca şi când din păţaniile anului trecut n‘am avea nimic de învăţat. In loc de atâta vorbărie, de atâtea sorcoveli, mai mult sau mai puţin sincere, mult mai bine ar fi dacă privirile noastre le-am îndrepta asupra anului 1924 iar din cele pătimite şi păţite, să tragem învăţături pentru anul 1925. Politica financiară a ţării, aşa cum a fost practicată de marele vistiernic Vintila Brâtianu, a dat greş pe toata linia. A ţinea funcţionarii statului cu lefuri de mizerie, a face economii la tărâţe şi a fi prădător la făină, a cheltui pentru banchete, pentru sinecure, pentru misii şi misiţi milioane şi a lăsa cerşetori pe drumuri pensionarii neputincioşi sau a nu plăti pe aceia cari au fost devastaţi şi năpăstuiţi pe urma războiului este cât se poate de neuman şi condamnabil. E condamnabilă politica de aroganţă faţă de capitalul străin, care ne-ar fi accelerat refacerea, pe lângă condiţii neumilitoare. E condamnabilă politica «prin noi înşine», fiindcă după paravanul ei se monopolizează pentru anumiţi oameni şi anumite societăţi de-ale partidului toată avuţia ţârii în detrimentul intereselor naţionale, susţinute de acei cari nu fac parte din partid, dar cari sunt tot atât de cu durere faţă de nevoile ţârii. E condamnabilă politica de duplicitate dusă faţă de studenţime, cărora «Ianus»-ul din guvern cu ochiul cel neoficios îi aţâţa şi îi încurajază iar cu ochiul cel oficios îi arunca in închisori şi îi persecuta, fără să studieze această gravă chestiune, care tulbură de atâta timp liniştea ţării, anului 1925« La alegerile parţiale s'a procedat cu aceiaş brutalitate cunoscută din alegerile generale, jignind astfel sentimentul cetăţenilor şi vătămând încrederea în sfinţenia legilor. Cea mai neagră pagina a anului trecut fără îndoiala ca a fost panamaua cu paşapoartele, unde sub masca unei afaceri de petrol, patronată de bărbaţi sus puşi, s-a făcut adevărat negoţ de robi cu necăjiţii noştri ţărani. In preajma anului 1925 reprivind asupra celor înşirate mai sus şi asupra multor ca aceste, am putea să tragem dureroase învăţături, căutând să îndreptam ce se mai poate şi să ne ferim ca să nu se mai întâmple asemenea fapte în anul care ne aşteaptă. Altcum toate urările vor fi zadarnice. Va fi vai de noi, dacă din experienţa trecutului nu vom putea trage învăţături pentru viitor. Partenie Navrea nu nu raism Conform tradiţiei, în seara de Bobotează «Reuniunea culturală a meseriaşilor români» a dat un reareuşit concert în sala «Unicum» sub isteaţa conducere a dlui I. Stanciu, un harnic membru al clasei meseriaşilor. Nu putem decât să admirăm stăruinţa depusa de dl Stanciu la pregătirea acestui concert. Domnia sa a avut de luptat cu multe elemente potrivnice, ca: invidia răutăcioşilor din mijlocul cărora face parte, absenţa de la repetiţii, voci neîngrijite, lipsa de cunoştinţe muzicale a coriştilor etc. etc. Având în vedere toate acestea, reuşita concertului o vedem şi mai mare, findcă prin ea triumfa voinţa unui om, pusă în slujba binelui. Acei cari ţin aprins focul discuţiilor economice au ţinut să strălucească prin absenţă de la manifestarea culturală, spre a dovedi încă odată cân„ sunt oameni şi ca atari sunt subjugaţi de ambiţii şi vanitate.