Cuvântul Poporului, 1928 (Anul 10, nr. 1-52)
1928-01-01 / nr. 1
An. X. Duminecă, 1 Ianuarie 1928. Nr. 1 ABONAMENTUL Pe un an — — — — — — — ■* 200 Lei Pe o jumătate — — — — — — 100* Pe trei luni — — — — — — — „50 » In America pe an — — — — — 600 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Pintenului 1, (la Librăria Săteanului) PREŢUL UNUI EXEMPLAR LEI 3.ANUNŢURI ŞI INSERAŢIUNI se primesc la biroul administraţiei noastre UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Prima oară — — — 5 Lei A doua şi a treia oară 4 Lei II! 191 O nouă filă s’a întors în cartea vremii, un nou an trece în uitare, încă un pas spre capătul vieţii, care se confundă cu groapa rece. Trece vremea în pas neschimbat, aci dând aci ridicând viaţa acestei mici jucării a naturii, care se cheamă omul. Se închee un an, se începe altul, dar mulţi foarte mulţi o ştiu aceasta numai după noaptea nedormită petrecută în chef, pe urma căruia să uite ce-a fost. E bine să uite omul durerile trecătoare, pentru că cu o energie refăcută săpornească din nou la muncă; şi nu e bine să uite omul, pentrucă trecutul se leagă cu prezentul şi acesta cu viitorul formând astfel lanţul vieţii. Acest lanţ constă din urcuşuri pănă la fericire, din scoborâşuri pănă la desnădejde, viaţa oscilează între aceste două, şi cum se poate dirija viaţa noastră în viitor dacă uitam cele trăite şi bune şi rele. Numai cântărind faptele din trecut putem să ne facem un plan de traiu şi muncă pentru noul an, că numai cel ce n’are nici un scop aici pe pământ trăeşte de azi pe mâine în neştire. Acest control al anului trecut şi-l face fiecare în parte, dar trebue făcut şi pentru toţi la un loc. îngropăm noi anul 1927, dar dacă aruncăm privirile înapoi, vedem cu durere, că ţara a stat pe loc; cinstea şi omenia au ajuns lucruri din poveşti; fraţii de-un sânge şi de-o lege sunt tot mai învrăjbiţi între ei, şi pare că chiar graniţele păcătoase din trecut, geograficeşte desfiinţate, există încă despărţind sufletele. Iată pe scurt bilanţul unui an, iată ce trebue să facem în cel care intrăm. Să începem deci anul nou prin a fi muncitori cinstiţi adevăraţi patrioţi şi buni români. Materialele sanitare O scrisoare a dlui profesor Dr. I. Lupaş, fost ministru al Sănătăţii publice. In faţa furiei deslănţuite de adversarii regimului averescan prin calomnierea sistematică a tuturor faptelor acestui regim, care a cauzat atâtea surprize naţionaliştilor încrezători şi liberalilor încrezuţi, ne trezim acum că miazmele murdarelor calomnii s’au înteţit asupra gestiunei Ministeterului sănătăţii şi bat cu furie în chestia contractului cu Germania, referitor la aceste materiale. D! Dr. I. Lupaş ne trimite de la Cluj o scrisoare lămuritoare, — după lămuririle date în Septemvrie — pe care o publicăm mai la vale în întregime: Cluj, în ajunul Crăciunului 1927, Domnule Director, Când s’a organizat cea dintâi ofensivă publicistică împotriva subsemnatului pentru pretinse iregularităţi în chestia contractului privitor la materialul sanitar comandat din Germania, am dat ziarelor din Cluj şi Bucureşti explicaţiuni amănunţite asupra felului, cum am procedat în chestiunea aceasta aşa de importantă şi de salutară pentru îmbunătăţirea serviciului sanitar al României întregite. Pentru toţi cei ce au avut dorinţa şi voinţa sinceră de a se lămuri în mod obiectiv, socot, că explicaţiunile publicate în Septemvrie a. c. în mai multe ziare, puteau fi suficiente. Nu cercetez motivele, cari au determinat factorii conducători să organizeze acum o nouă ofensivă în parlament şi în presa capitalei. Nici nu voiu plictisi publicul cititor cu reproducerea esplicaţiilor mele din Septemvrie. Declar însă de calomnie grosolană afirmaţiunea că la Paris aş fiinsistat foarte mult să se omologheze contractul”, cum relatează ziarele din 23 şi 24 c. că ar fi spus d. ministru Inculeţ în şedinţa Camerei de la 21. Declar apoi că în viaţa mea n'am avut niciodată onoarea să discut cu d. Zăuceanu vreo chestiune, cu atât mai puţin chestiunea omologării vreunui contract. Mulţumesc tuturor celor cari au semnat propunerea pentru anchetă. Dacă nu am făcut la Paris intervenţie „pentru accelerarea omologării“, în schimb promit a face toate intervenţiile posibile la actualii oblăduitori ai ţării pentru accelerarea anchetei. ’ .i văpare inadmisibil procedeul de a înfăţişa fragmentar şi tendenţios istoricul unei chestiuni administrative, la resolvarea cărei au lucrat din Noemvrie 1926 până în Aprilie 1927 funcţionarii specialişti ai ministrului sub controlul permanent al secretarului general, a colaborat delegaţia economică a guvernului în mai multe şedinţe preocupându-se de ea timp îndelungat însuş consiliul de miniştri? In ce priveşte cantitatea şi calitatea materialelor comandate ştiu că fostul conducător tehnic al ministerului, dimpreună cu colaboratorii săi au procedat în temeiul informaţiunilor culese de la organe competinte a le da, în deplină cunoştinţă de cauză. Toate aceste constatări prevăd că nu vor avea darul de a împiedeca pe calomniatori să-şi continue meseria cu hiperzelul, de care au dat aşa de strălucite dovezi de la 4 iunie pănă în timpul de faţă. Mă întreba ori un prietin dacă nu i-am dat în judecată pe infatigabilii mei calomniatori? I-am răspuns afirmativ arătându-i totodată şi scrisoarea, prin care eram avizat din partea apărătorului meu, — un eminent advocat din Bucureşti — despre zădărnicia oricărei încercări de a obţine satisfacţie, prin următoarele cuvinte: „Durere, nu se mai poate face nimic. A venit amnestia pentru toate delictele de presă”... In adevăr legea recentă, care amnestiează pe desertorii la inamic, cuprinde şi amendamentul sau subamendamentul (sprijinit la Senat de d. Horia Carp) pentru amnestierea „calomniilor şi injuriilor săvârşite prin presă“... Lozinca cea veche: Calomniare andacter, semper aliquid haeret e transformată deci prin generositatea aşa de prost cheltuită a legiuitorului român din Decemvrie 1927 în această formulă nouă: Calomniaţi, calomniaţi! Vine amnestia. Impunitatea este asigurată! Primiţi etc. I. Lupaş. Mişcarea studenţească Incidentele de la Oradea-Mare şi Cluj au readus în discuţie chestiunea studenţească. Se zice că guvernul ar fi complice în cele întâmplate, dar nu încearcă nimeni a arăta folosul ce l-a dorit sau pe care l-ar fi putut avea guvernul în urma tulburărilor produse. E deci evident că aceste acuzații ce se aduc Guvernului sunt în mare măsură inspirate de interese de partid şi nu pot fi luate în serios nici din motivul că nu se poate concepe o atât de gravă imprudență din partea unui guvern. Dar poartă totuşi o mare vină şi guvernul şi vina lui consistă în faptul că domnii miniştrii parlamentează cu domnii studenţi şi se încred în promisiunile solemne ale „reprezentanţilor studenţimii“. Intr’adevăr dacă urmărim cu atenţiune mişcarea aşa zisă studenţească vedem că ea nu este nicidecum studenţească nici în privinţa elementului uman nici în privinţa „programului“ căci ceea ce se numeşte mişcare studenţească se confundă cu mişcarea cuzistâ, care este o mişcare socială revoluţionară, deşi în aparenţă revendicările partizanilor ei se mărginesc la domeniul naţionalismului. Elementele studenţeşti ce iau parte activă în această mişcare nu sunt decât o frică minoritate din totalul studenţimii universitare, dar ei sunt paravanul după care se ascunde acţiunea dlui Cuza. Atributul de student a devenit un titlu care nu-ţi mai inspiră respect şi stimă ci mai mult teroare. Sunt băeţandrii cari abia au părăsit băncile liceului şi încep a „face politică“, încep a se considera ca „generaţia viitorului“ factori politici“ „cele mai nobile vlăstare ale neamului“ etc. Majoritatea lor e caracterizată printr’o mentalitate foarte naivă. Oricine —• indiferent dacă are