Dacia, ianuarie-iunie 1926 (Anul 13, nr. 1-140)

1926-01-01 / nr. 1

DOI LE! EXEMPLARUL ANUL XIII No. t Director Proprietar L. n. MOSOD Redacția șl Administrația Strada Tralan No. 22 ABONAMENTUL Pe 12 luni . . , . . 600 lei 6 500 J Manuscrisele nepublicate nu se — înapoiază —DACIA TELI?QN No. 42/3 I­ Director politic AL. DOINARU Apare­ zilnic la ora 12 11 — Reclame după tarif -Atunci când miezul no^1.0 Pleca-va anul cu piu, Dar vor veni tot timp­, gr@­e, De’si va uita sacul cu Mare revelion in saloanele restaurantului și cofe­tăria „GRAND" cu meniu bogat Diferite surprize: muzică clasică și națională sub*, conducerea renumitului maestru IANCU constantinesgo An Nou Omenirea stă astăzi înfri­gurată în fața porții magice cu inscripția aurită „1926”. Ce va aduce Noul An ? In toate direcțiile, orizon­turile lumii’s întunecate, pe­ste tot liniștea ce s’a lăsat e vestitoarea furtunei care s’a­­propie. Vântul războiului a și mU­put să bată in Siria și Maroc. Se semnează tratate de pace, dar aceasta nu împre­unca pe uniii m­ai afl­au 9i bu­cută baionetele. Probleme coloniale, con­flicte surde de ordin terito­rial și financiar, toate aces­tea pot servi oricând de „ul­­timatism“. Bolșevismul e falit în chiar statul care l-a creiat, fascis­mul a devenit ridicol­— o parațerie italienească — ; pre­tutindeni, massele popoare­lor sunt dornice de o de­mo­crație largă, reală—de înfră­țire. In România mai ales, ra­tele democrației nu prea râs­­bat ; avem mulți democrați de paradă, formați în luptele murdarei politici interne, și nu democrați născuți, sunt demagogii nemulțumiți. Și totuși, când va bate în miez de orologiul noapte de douăsprezece ori, omeni­rea frământată va trece prin clipe de beție a simțurilor, clipe de uitare, în cari va domni speranța. Noi dobrogenii, ce dorim să aducă Anul Nou ? Pace în toată lumea, pro­gres civilizației, succes de­mocrației adevărate, iar țârii noastre, vremuri mai bune. Al. Doinaru —------xxoxx-------­ Ce doriți să aducă Anul Nou? *Să se facă voia lui Dumne­zeu, precum în cer așa și pre pământ. Să nu dea pânea de toate zilele. Să nu ierte Dumnezeu greșa­­lele din anul trecut, iar noi sâ ne rugăm să nu mai cădem în ispita de a le mai face și în timpul anului 1926. Să nu păstreze Dumnezeu mintea întreagă ca să ne pu­tem feri de curentele sociale primejdioase. Să ne trăiască Regele, Regi­na și Dinastia. Să sporim în credință și în dragoste evanghelică, spre Sla­na Bisericii și cinstea neamu­lui nostru românesc”. Gherontie St. Episcop­ al Tomisului „La comună să se facă nu­mai gospodărie comunală și nu politică. Dr. N. Mărgărint Președintele comisiunii inte­rimare a orașului Constanța „Mulțumesc celor cari m'au înconjurat cu dragostea lor în trecut, iar în viitor, un con­curs cât mai eficace bazat pe aceleași sentimente de iubire, pentru ridicarea județului Con­stanța la Înălțimea la care situația sa geografică o in­dică. Radu RoșGUIuț Prefect al județului Constanța noi» A Ispparli I*1* se anarează Anadolchioi și Brătian­u, la orașul Constanța, nui iiuu,vroiam s'aducă niște pentru tot anu. Dar sunt sigur că mi-aduce Anadolchioi și Brătianu“. er. Stefi* Prefectul poliției orașului Constanța „Doresc, cetățenilor Con­stanta, sa aiua parte de un oraș curat și o administrație comunală cinstită și părin­tească" Horia P. Grigorescu Prim vicepreședinte al comisiunei interimare M­L* r „Realizarea colaborării pentru guvernare, între partidele național și țărănesc“ Selim Abdulachim Deputat de Constanța * „Doresc ca’n anul care vine, să are caii și să mănânce boii iar nici de cum să se mănânce între ei, ca armăsarii. Mai doresc, ca toți cetățenii Constanței, să aibe câte un auto­mobil*. Gogu Rigani Mare agricultor , Să-mi readucă șefia și pri­măria". Virgil Andronescu Ex. * Unge roata ca să nu scârție. „Dorința mea e, de se poate: Să meargă treaba ca pe roate. Și’n anul viitor s’ajungem Să mearg roata, „iar’s’o ungem“. Artur Călin Directorul Bancei­en­trale de comerț * „Nu doresc nimic". K. Zambaccian Vicepreședinte al comi­siunei interimare * „Urez concetățenilor să poată să suporte ușor noul val de scum­pete ce fatal vine curând“. Arnold Birnbaum Consilier comunal * „Doresc în mod sincer asa­narea partidului Național local prin înlăturarea din comitet a vice-președinților și membrilor certați cu morală și cu cinstea, spre a fi o chezășie de cinstea ce trebue să domnească în viitoarea administrație locală. D. G. Rizescu : „Doresc linie ferată la Hâr­­șova". D. Gheorghiu­ Președintele comisiunei in­terimare a orașului Hârșova. * Pace în Europa întreagă și belșig în România“ Mamut Celebr Consilier județean „Sporurile pe cari ni le-au ră­pit arbitrar, foștii edili". Funcționarii Primăriei jfț Sănătate și noroc concetățeni­­mei". Suleiman A. Hamid ♦ „La oricare cetățean S’aibe bani în tot momentul. Și să-mi poată achita abonamentul. „DACIA“ Citiți in pag. 2­a ultimile știri interne și ex­terne primite a z­i dimineață, precum și cro­nica rimată de Anul Nou. Constanța^Vineri 1 Ianuarie 1926 ' % RE­VESION ö ! — Stai, nu pleca! Să ne in­­țelegem. — Ce să ne înțelegem ? Eu fac cum zici tu. — /Vi­ așa, trebue să chib­zuim puțin să nu dăm greș. Mama ne chiamă la dânșii, mai­­că-ta la ei. Bornenii le dânșii, unde vom face revelionul? — Ei ast­­­i ! — Da, să hotărâm... El rămase puțin pe gânduri... — Ei, drăcia dracului... Ce ne facem... — Asta zic și eu, ce ne fa­cem ?... — Și-i primul nostru '■*reve­lion... — Așa-i! Primul nostru re­velion... Știi ce ? Dacă i am chema pe toți la­­ noi. Să facem revelionul îm­preună... —■ Știi bine că nu se poate.. — De ce ? — Cum de ce ? Și ai mei și ai tăi își au și ei invitații lor. Cum să-i lase, ca să vină la noi.. Vezi bine că nu-i cu pu­tință... — Atunci, ce-i te făcui? — ?... — Mare încurcătură.... zise el cam încurcat. Mergem la ai mei se supără ai tăi, mergem la ai tăi, și su­părăm pe ai mei... Cum de nu s’au gândit oamenii ăștia, să se fi înțeles între dânșii ca să fim cu toți la un loc... — Vezi că nu-i tocmai ușor lucru. — De ce ar fi greu ? — Știi prea bine că părinții noștri, din nefericire, nu se prea înțeleg... — Așa-i, dar cel puțin acum de anul nou puteau să se înțe­leagă... — Da, puteau, dar vezi că n’au vrut... — Stai­­... am găsit soluția l strigă triunfător dânsaâ... — Să vedem. — Tu ie duci la mama și eu mă duc la maică-ta... Așa împă­căm și capra și varza, vorba celuia... — Glumești?... — Ba de­loc... — Imposibil? De ce imposibil ? duc­ul — Cum o sc­rie intr'o parte Ș‘ altul într'altci? Ce-o să zice părinți, lumea ? — Ce-o să zică? — Lasă! Du-te tu de-i vezi de treabă și diseară vino mai devreme acasă. Las că m­ă în­grijesc eu de afacerea asta... — Bravo, nevastă !. Dacă te însărcinezi tu s’o descurci treaba asta, cu-atât mai bine, numai s’o scoți la capăt cu fața curată. — Las pe mime , n’crea nicio grijă ! O să vezi ce Zne o să aranjez lucrurile, de-o si-ți placă și fie, sunt sigură. * * * Se luaseră din dragoste acum un an și iubirea lor cnștea pe fiece zi. E drept că această căsătorie se făcuse cam fără voie părinți­lor și ai lui și ai ei, dar dra­gostea lor puternică sfârșise prin a învinge opunerea, părin­ților și acum trăiau fericiți, unul pentru altul, unul prinți altul în cuibușorul lor retras. Amânaoi firi bune, leseji și veșnic p­ed­spuși spre râs și glume. El era procuror la tribunal și dânsa profesoară la externat. Și unul și altul așteptau cu înfrigurarea îndrăgostii lor în­toarcerea acasă, orele de ser­viciu la tribunal și de clasă la școală li se păreau nesf­îrșit de lungi și de plicticoase. Numai când se găseau acasă un­u! lângă altul se simțeau mulțumi­ți. Acum, în ajunul anului nou se ivise pentru ei prima dificultate. Pe cine să prefere ? Mintea născocitoare a femelei găsise repede soluția pentru a ieși din încurcătură. In adevăr, seara când soțul se întoarse de la tribunal o găsi îmbrăcată de drum și cu o va­liză gata lângă dânsa. — Dar ce-i cu tine ? — Repede, mai avem trei sferturi de ceas până pleacă trenul. — Ce tren, dragă ? — Pentru Ploești... — Pentru Ploești ? Și ce sa căutăm acolo ? — Nu mă tot întreba , repede și să plecăm la schimbă te iră. — Bine, dar de ce ? —­ Ca să facem revelionul a­­colo .. — La Ploești ? — Afară dacă nu vrei să mer­gem până la Lipoia sau la Bra­șov. . — Nu ’nțeleg... — Nu ți-am spus că am gă­sit soluția să împăcăm pe toată lumea ! — Da... — Atunci, repede, repede că scăpăm trenul și nu am mai făcut nimic... — Bine, draga mea, dar aș vrea să știu.. — Ce să știi, nu ai priceput ? — Zău, nu.­­~1­ Cu toate acestea e foarte simplu. Plecăm cu trenul de 8, ia 9 suntem la Ploești ; luăm o cameră la hotel, dar o telegramă din gară că ești chemat urgent la o cercetare și pe urmă ne ducem la un restaurant dacă vrei, dacă nu, comandăm în ca­mera noastră o masă bună și facem revelionul amândoi. El o privi un moment cu ad­mirație apoi luând o in brațe, o sarule cu frenezie... — Bravo 1 bravo ! foarte inge­nios .. — Și foarte simplu. — Cu atât mai mare meritul tău, draga mea. . — Cu mijlocul acesta ii îm­păcăm pe tații.. — Da... dar... — Dar, ce ?.. — O să fim numai noi doi singuri acolo... — Ba vom fii... trei, zise ea plecând ochii în jos și îndujo­­rându se... — Trei? — Da, eu tu și... — — Copilul nostru, zise ea că­zând în brațele lui rușinata... căci în curând... — Draga mea, scumpă!.. Ce fericit mă faci!..­C. P. Demetrescu. • —-—sex-—---­ Se t­­r­­e­că de sfintele sărbă­­­ VpHPr> iartă, părinții trec cu : „ •­feerica se bucură, duș­,­­mpaca, toți se sărută, e­ ‘satisfăcuți, și, — cel " 11­12 ore, —1 o armonie locul C" domnește peste tot ■ acelașiru se putea spune și despre ne Erimia‘ Dănulescu, care vreme două_zeci de ani a închis ușa­t­ul Didinei Cine era E • __ și se? ia și cu ce gre­ Conul Erim­ia bo­t á av­­vea decât o sin­­­r dina, Didi sau T fata'. ^ ^ zicea în intuuitat0r> împlinind la c­ f^ la­spre­zece Plăveri, copila j­ ‘ a a. Și n5'vin’uă, născu ca din semn un băetel, Danul Sraiini,­^ Pri"'â"d­e mai arăta în cale câte zi ar avea Zadarnice au fost lacrim. lui Zls­zi, intervențiile mamei unui unchi mai inteligent, mai ier cu­­getator, mai uman. Din­­ noro c are Barbu Sălăgeanu era s,ac­ul nu putea veni în ajutorul ligiei Eremia era strâns la prig și Bănulescu n’avea de unde era o­­misi. Didina părăsită de toți.Cu toate promisiunile seducătorlui murea de foame. Ce-i rămânea de­­ făcut? Și-a luat lumea în cap, um­blând pe drumul cel strâmb,' sin­­gura cale dreaptă... De Crăciun ",de Paște și mai ales de Anul­ Nou încerca poarta părinteasă pe care ‘întotdeauna a găsit-o închisă.­­ Să plece răspundea Ermia pentru mine e moartă. ‘ Intre tiap Dumnezeu, adusese in casa Dănuieștilor o altă fată Eufrosina. Va­ Fi fi cuminte, as­cultătoare, suitoare, blândă și mo­destă, care ți-ar fi ridicat­­,rhu din pamâp^ măcar dacă i sar fi ivit Făt-F­­umos în cale. r: *­­ **" <'o purmurile liniștite ale celei de a doua odrasle* si s^tisfâcțio. im , cu­­ m­are cu cât acum de rând cu riăzboiul, era sărac, era T •' \ ‘ aj>e li|>sii e­ dere și incapabil sa supravegheze cu de la sine putere; cât despre Dănuieasca, ea odihnea de nvdi • sub crucea de piatră a cimitir In sfârșit, pacea domnie com­­­plectă în sufletul mi-au plecatulu­­ i de oîhn­­iama, nu mai dă- b­ Mie de viață. Trecuseră îi ■ s'­evă­, două ierni fără ca și-­­ 1 mai turbure sărbătorile ci muogealg: T O fi crăpat pe undeva, — gândea moșneagul și’n fundul ini­mei haine nu-i tresărea nici o fibră sentimentală, —­ bine că s’a știm rușinea. ................................* . Iată-1 deci în seara revelionului, tolănit într’un jilț cu catifeaua roa­să,sorbindu-și în tihnă feligeanul, picând de somn și așteptând mie­­­­zul nopții ca să-și sărute fetița, „singura lui fată.” In gând răsu­cea o frază de efect, pe care nu o putea întocmi, dar care în esență­­ vroia să spună următoarele: — Frusink­o, acum ești mare, frumoasă și înțeleaptă, în primă­vară îți iei bacalaureatul... Eu sunt bătrân și avere nu mai am... Vezi, fata mea iubită, să fii cu ochii’n v patru și să fugi de ispită, pentru că... pentru c­ă... Cum putea el s’o aducă mai bine ca să nu mototolească sensi­bilitatea și mai cu seamă, să nu­­ deștepte naivitatea copilei?... Se uita la ea cum citește, — probabil într’un manual de școală, — și i se părea că toată nevinovăția înge­rilor din ceruri se îngrămădise a­­colo, în căpșorul acela neștiutor de relele lumești. In momentul acela clopotul de­­la intrare bălăngăni ca o talangă. Erimia ridică sprîncenile stufoase pân’ aproape de mijlocul frunții. Fifi își lăsă nervoasă cartea și se repezi la fereastră. — Tăt­cule, făcu ea par’că ușu­­­rată de un gând secret, e unchiul­­ Barbu... Dănulescu, râse pe ’nfundate­: — Sălăgeanu? să poftească, să poftească... Fratele nevesti­ și îl plicticea câ­­te­odată cu intervențiile în favoa­rea Didinei, dar de doi ani amuțise și el. In orice caz, mai bine să dea­­ ochii cu Barbu, decât să fie ne­voit să pue servitoarea să-i alunge din prag „lista cea spurcată”. — Bună seara Barbule, — făcu­t Eremia, întinzându-i vesel mâna, — dar cum se face de ți-ai adus aminte de noi ? Barfeu răspunse grav, aplecân­­du-se peste el ca să nu audă Fru­zsina . — Erimia, îți aduc o veste tri­stă... —Ei!... Sălăgeanu își­­ șterse în pripă o lacrimă. Didina a murit. — facă pagubă, — zise Dănu­lescu lăsându-se afunci în jilț, — o păcătoasă mai puțin... Sălăgeanu îl privi cu compăti­mire, trase un scaun, se așeză cu­minte și nu mai scoase nici o vorbă. Ceasul din perete bătu un­­spre­zece. Tăcerea era grea. Fifi își făcu de lucru prin salonaș, a­­poi eși închizând ușa fără zgo­­mot. — Erimio, grăi cumnatul abia stăpânindu-și plânsul. Didin a murit în America... Stai odată b­­a­bului și ascultă-mă... Copilașul știi doar că i-a murit... Ei, și nu mai da din mâini ca o babă isterică.... A murit și a lăsat un milion de dolari... Cum?... Mi s’ă părut c’ai­­ spus ceva... Averea o lasă prin tes­tament Frusinicăi. Dănulescu se frământă în fo­toliu ca un brutar care mestecă a­­luatul cu picioarele. — Averea o lasă prin testament’ Frusinicăi, dar cu o singură con­diție... Mufluzul sări din jilț, își prinse m­âinile la spate și apucă să facă cocolul sălii, mărind pasul ca un„om grăbit. A um­blat mai întâi din dreapta înspre stânga, apoi, schim­bând macazul, a pornit în sens in­vers. După aceia a tras diagonale în lung și în lat, a desemnat câte­va dreptunghiuri, cu ochii mereu pironiți pe covorul deșălat. Barbu tăcea. Erimia tacea, și el. După vre-o zece minute, a început a se poticni și, la urmă­, a venit ca o vijelie de s’a trântit din nou în jilț. — Care ? — întrebă el fără să ridice privirile din pământ. — Ce „care” ? — scândi Sălă­ Q-c.cir-.il ■O.Pißixmi v it Ai zis, „cu o singură condiție”, te întreb „care”... ori nu vorbim românește ?­­ — Ba, rumânește, aftă Barbu cu nespusă tristețe, numai că... Dar la urma urmei trebuie să ți-o spun. Prin urmare, iată cum stau lucru­rile... Bietul om își opri respirația și zise într’un suflet: — Didina lasă un milion de de­­dolari, — și Sălăgeanu apăsă pe aceste 16 slove minunate, — un mi­li­on de do­lari, c­u o singură condiție. Frușina să aibe un co­pil din flori... Dănulescu înclină grumazul și­­și potrivi bărbia în palmă ca un bou care pleacă capul la jug. Nu­mai atât. Nici o explozie. Nici un strigăt. A rămas acolo, pironii locului, ca o bucată de carne împietrită. Bărbu înțepenise și el cu brațele înfipte în genunchi ca niște labe de dulău gata să urle la lună... Au stat așa, parcea trăzniți cu maiul în creștetul capului. Au stat până mai erau câte­va clipe ca să sune mie­zul nopții. Și iată că de-odată cea­sul prinse a vesti respirat: Bang-bang-bang-bang... Ușa se deschise și Frusinica a­­păru cu ochii roșii și umflați. Tăticule, tăticule, făcu ea repe­­zindu-se la picioarele bătrânului iartă-mă, iartă-mă, sunt o păcătoa­­să, sunt o nemernică, sunt o... Dar ce-i, abia de putu să îngân Dănulescu tremurând ca o vargă ce-i, spune, vorbește... Un glas înfundat, venind par’că de pe alte tărâmuri, răsări din pivniță. Era Fifi, care, cu țap ascunsă în palme, se tânguia. — Tăticule, tac-mă, omoară mă.. Am un copil­. am­ un­ co­pil, am un., dar nu sunt eu... am să­­explic... nu sunt eu de vină.. . sunt eu de.... Părintele cu inima de fier, des­ch­ise ochii, deschise gura, descri­se mâinile și căzând pe spate jilțul cu catifeaua roasă: — Frusino, gângăvi­el ca t prunc de țâță, pe când lacrimile curgeau pe obrajii uscați, ai.. ■copii ? Da... dar nu sunt eu... sunt eu de vină, am să-ți explic — Ei , bine, zise, dintr’odată D nulescu cu totul schimbat, păi... dai tu seama, Frusinh­o, ce’nsea­nă un copil în casa noastră, pen bătrânețele mele?... Fifi, vru să vorbească, Erimi întrerupse în pripă: — Un nepoțel!... M’aștept ca,în toți anii, să-mi faci un cac de revelion, dar asta, Frusim ăsta nu mai e cariou, ăsta e împărăteia I­AX, P ® NI Pftweslifi do­­ Anul Nou In dar împărătesc rca’troc'^!»«’.' Lacas! C. P. Demetrescu

Next