Dacia, ianuarie-iunie 1932 (Anul 19, nr. 1-66)

1932-01-01 / nr. 1

Anul XIX No. 1 4 pagini Leî 2 Fondator, C. IRIMESCU APARE ZILNIC LA ORELE 12 I — I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA |­­ | Str. Petru Rareș No. 3 — TELEFON No. 82|2 Director-proprietar, S. M. MOSCU : „„„ . . Pentru autorități și insti-ABONAMENTUL $ P« « luni........................«|22 s tuțiuni bancare abonă­­ 6.........................2820 - mentul îndoit -AN­UN­CI­URI DUPĂ — TARI­ — „Dacia“ ura azi cititorilor săi, ca în 1932, belșugul și veselia să izgonea­scă necazurile și sărăcia din 1931. Amnistia în Bulgaria In Bulgaria, parlamentul a vo­tat ori o lege care este menită să aducă peste stările de lucruri din regatul vecin, peste învrăjbi­rea ce a adus atâta rău, împăca­rea oamenilor și uitarea greșeli­lor și dușmăniilor. Parlamentul bulgar, cu o im­presionantă majoritate a votat amnistia pentru toate delictele de ordin politic. In urma frământărilor ce au durat mai mulți ani, în țara de peste Dunăre, mulți oameni cum­­se­cade, însuflețiți pentru o idee și luptând pentru un ideal al co­lectivității au putut deveni la un moment dat infractori la diferite legi cari statuiază într’un anume fel ordinea publică, deși poate acești «infractori» nu țintiseră în b­unea lor, câtuș de puțin vă­­’rea ordinei publice și nici­­ măriseră păgubirea țării, ba îimpotrivă, r dacă n’ar fi fost toc­atul parlamentului bul­­ă o dovadă de mat­­politică pentru sim­­ntrrile , pe acordarea le dintre im­mo­­t ce se nemul­­stuiți­întu­­r­în­de ate n­î DATORIA CEASULUI DE FAȚA Intr’altă parte a ziarului înregistram știrea neliniștitoare a unei isprăvi anar­hice, pe care versiunea oficială o pune in sarcina unor cetățeni, dar pe care ne re­fuzăm s’o socotim drept alta, decât acținea vreunor briganzi iresponsabili, pornită din intențiunea de a jefui. Și cum am putea crede cu atâta ușurință în vina presupusă a țăranilor din Dunărea, când cunoaștem atât de bine puterea de stăpânire, dreapta chibzuință și în­țeleaptă judecată a rumânilor noștri, virtuți așa de prețioase și de specifice nației căreia aparținem și prin puterea cărora neamul nostru a învins toate vicisitudinele vremurilor? Niciodată românul, element de ordine și disciplină morală, nu s’a făcut agen­tul pescuitorilor în ape tulburi, spre a zădărnici măreața operă realizată de genera­­țiunile trecute, de a căror jertfă fiecare ins din țara aceasta liberă, beneficiază. Cu a­­tât mai puțin nemulțumirile de­ o clipă și greutățile destul de mari ale timpurilor prin cari străbatem, pot hotărî pe luminatul cetățean al României și în special pe sătea­nul păstrător al atâtor virtuți strămoșești, să se dedea la acte de vandalism. Repetăm, aceasta e credința noastră cea mai sinceră. Dacă însă relațiunea oficioasă privitoare la întâmplarea de la Dunărea va fi a­­devărată, în tot cuprinsul ei, trebue să ne simțim zguduiți de imensitatea prăbușirii morale ce se anunță, ca un fatidic semn de înmormântare al idealurilor noastre și al speranțelor în vremuri mai bune. Și, să ne străduim toți aceia cari mai putem crede în viitor, să îndreptăm păcatele cari roci la rădăcina sufletelor rătăcite, pentru că o­­menirea poate să abată cursul fatalității și să-i stăvilească, să-i înfrângă chiar, efectele. Pentru aceasta se cere numai să ne amintim cât mai des — și nouă și altora— că suntem patrioți și că mântuirea noastră, a tuturora, stă numai în apărarea ordinei. DAC Ultima filă de calendar Lil atl Ö 30JccSî Un­e de zile bune și rele. Când zilele rele sunt mai multe decât cele bune, anul este rău după cum în caz invers, este an bun. De veacuri, de când s’a statornicit calendaristic înce­putul anului alături de marea sărbătoare a nașterii mântui­torului, ceva din misticismul religios al sărbătorii acesteia a trecut și asupra zilei celei dintâi a anului ce vine. Și alături de misticism a venit ezia și optimismul, spe­­ța, marea virtute a vă­­m bine, tocmai acum în ziua "Manifestăm mai pu­­' de mai bine, nuri peste ' nimic '* me­nte ' 4-asupra anulii­i­e la "«..ax " Un bilanț al anului înche­iat ? La ce oare a tât de deosebit, A­u­st­el a­­al­s ce va­riat de la zi 'a zi încât să fie necesar,­ și interesantă o recapitulație ? Și chiar de vom face această recapitulare, găsi-vom în ea suportul mo­ral pentru acțiunile viitorului. Poate, învățăminte. Acestea întotdeauna de mult în pățaniile găsesc mai rele decât în exemplele bune. Și cum anul ce a trecut a fost un an plin de cele mai neplăcute întâmplări, s’ar cădea să fie și învăță­mintele tot atât de multe și se pare că și sunt. Iată un exemplu : cine mai spune astăzi că salvarea țării stă în guverne de mână forte, în cabinete de teh­nicieni, specialiști etc . că acum un an, Ne amintim pe vremea asta, erau pline cafenelele de asemenea baliverne. Guver­­­n de teh­nicieni a fost p­­rin necazurile cari au­­ capul țării. Hifică astăzi toată bineînțeles de câștigat direct de­simnului. rem­­o Este a­­de zi la­­învățământ "ămână în­­ nțe poii­piiuiK' "și al imaginației al cafenea. Iar dacă mai e nevoie de un alt exemplu, să ne gân­dim puțin la potopul de pră­bușiri bancare Ce să scoa­tem de aici ? Că viața noa­stră financiară are nevoe de o altă organizare, că aceea din trecut era defectuasă etc... Mai departe, dacă teoretic se demonstra mai înainte că industriile românești nu sunt viabile, în timpul anului ce a trecut, realitatea a verificat teoriile arătând că s’a făcut o enormă greșală investin­­du-se energiile unei țări bo­gate în industrii fără rost Dacă mai trebuia un ar­gument în contra acestei in­dustrii, anul trecut a adus destule și definitive. Și câte încă nu s’ar putea spune­. Iar nădejdile pentru anul ce începe? Sunt tot atât de multe ca și deziluziile anului încheiat Ele constituesc un de optimism care este fond bine să nu se distrame. Cu acest mare capital, cu acest element indispensabil oricărei acțiuni omenești, cu răbdare și curaj, cu expe­riența tristelor vremi în care trăim, putem pregăti ziua de mâine pe care dacă o vrem altfel, o putem avea așa cum 2022 Vineri 1 Ianuarie 1W2 Datine cari degenera­igj Nu știm cum și cari ar fi — la alte popoare —­ datinele res­pective colindelor noastre, pen­­tru că asemenea cercetări nu ne-au preocupat și nici nu țin de specialitatea noastră; dar întrucât ne privește pe noi ro­mânii, credem că aceste datine cari aparțin tezaurului spiritual al neamului moldo-valah, se deosebesc prin latura lor mis­tică, de similarele manifestări de aiurea. Caracterul mistic care se de­gajă din colindele rumenești, contrastează evident cu firea poporului nostru care, deși st a născut odată cu ivirea crești­nismului printr'această parte a lumei, și s’a dezvoltat In sinul acestei religiuni, totuși n’a ma­nifestat prea intens sentimen­tul și practica adorafiunii su­pranaturalului. Deci la baza d­­esipi Cărci Citist:a trecut și presupunem ceremonialul în­depărtat, în care străbunii noș­tri — primii rumâni și creștini — invocai­ dumnezeirea, In o­­­f­iZiti&L­igi­ir,ne o slSgș­ * Această particularitate a do­linelor și colindelor noastre, firește nu poate fi identificată decât în satele pur rumânești, de dincolo de Dunăre, unde s'au putut păstra neatinse și, poate chim și ai unei e ^irji din Dobrogea, unde sunt așe­zări compacte de coloniști din vechiul regat. In asemenea lo­curi, cât mai puțin întinate de amestecuri streine, colindul e aproape un oficiu divin, iar colindătorul se socotește în îm­plinirea unui sacerdoțiu; și nu este gospodărie, cât de modestă, în care colindătorul să nu fie primit cu toată dragostea și ascultat cu o adevărată religio­­sitate. O analogie cu colindele noas­tre, sub raportul misticismului, am găsi poate în faimoasele reprezentări ale patimilor cari au loc din 10 în 10 ani, în preajma sărbătorilor Paștilor, la Obergmergau în Germania. Dar origina acestor manifes­tări este cu totul alta și de mai recentă dată, decât a colindelor românești. Într’un cuvânt, pentru a în­țelege frumoasele și mișcător de simplele colinde, pentru a te putea pătrunde în taina lor profund mistică, trebue să se fi auzit în cea mai fragedă co­pilărie, atunci când omul ce se formează trăește prin sen­timente și percepe mai mult prin instinct. Să le fi auzit cui­bărit lângă soba *oarbă* din tinda scundă, în atmosfera că­reia ar fi plutit mirosul de grâu copt al c­lăcilor rumenii și calzi, unși cu miere, cari adăstați — întinși pe o pânză *s1UX ~~ t-r-sl — S­-Z î**»

Next