Dacia, iulie-decembrie 1932 (Anul 19, nr. 67-126)

1932-07-01 / nr. 67

Anul XIX No. 67 4 pagini Lei 3 Fondator, C. IRIMESCU Director-proprietar, L. M. MOSCU APARE ZILNIC II ~­ LA ORELE 12 || REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Traian No. 9 — TELEFON No. 82|2|­­ | ABONAMENTUL­­ ( Pe 12 luni. . . 6 ) . .a. „Ca producătorul agri­col să obțină prețul drept al muncii și riscurilor lui, partidul național-țărănesc va păși la organizarea și controlarea comerțului de cereale". (Din manifestul partidului național-țărănesc) Pentru autorități și insti­­l.­323­­oi tuțiuni bâncăre abonă­­________— mentul îndoit — ANUNCIURI DUPĂ — TARIF — Faram d­omnii! Pe v­amurile când partidul li­beral era atotputernic, când gu­verna și din opoziție, perioada de timp care preceda alegerile generale însemna deslănțuirea tu­turor abuzurilor, a tuturor opre­liștilor. Oamenii bănuiți de a fi adepți ai altui partid politic decât cel liberal, erau arestați, schingiuiți, funcționarii erau dați afară etc. Satele erau declarate din ofi­ciu contaminate de epidemii, pe șosele automobilele nu puteau circula decât cu autorizațiuni spe­ciale, cari se eliberau pe sprin­ceană... Partidul național-țărănesc Către care în deosebi s'a îndreptat pri­goana liberalilor, venind la gu­vern în 1928, a făcut primele a­­legeri libere în țara românească. Nu numai că votul a putut fi exprimat fără nici o constrân­gere, dar chiar propaganda elec­torală s'a bucurat de cea mai mare libertate. Primind din nou sarcina de a prezida alegerile, partidul națio­­nal-țărănesc înțelege să nu pără­sească linia sa de conduită. Nu numai atât, fruntașii național­­țărăniști în propaganda pe care o fac, se mențin în cadrul celor mai civilizate reguli. Ei nu lansează calomnii și nici injurii la adresa fruntașilor sau membrilor celorlalte partide po­litice. Ceea ce nu înțeleg să imite liberalii Din partea lor circulă tot felul de invențiuni calom­nioase care lovesc mai ales în cinstea personală a fruntașilor partidului național-țărănesc. Spre exemplu, la noi, la Con­stanța, ținta atacurilor liberale este cu deosebire de Vasile Le­pădatu, președintele organizației național-țărănești Reeditarea și de către noi a minciunilor liberale cari vor să lovească în d. Lepădatu este i­­nutilă și fără sens. Interesează însă persoana celui care conduce acțiunea de pone­grire. Pentru că este un fapt, altceva e când un trepăduș fără impor­tanță debitează calomnii și alt­ceva când vorbește o căpetenie. Un trepăduș poate vorbi orice. El nu este responsabil și nu an­gajează partidul. Un fruntaș însă are îndatorirea de a-și măsura vorbele pentru că acțiunile lui sunt—sau se presu­pun a fi—și ale partidului De aceea, ținem să se știe că din­tre calomniatorii d-lui Lepădatu, tocmai d. Radu Roșculeț este a­­cela care dă dovezi de mai multă înverșunare și patimă, ceea ce-l oprește să-și aducă aminte de cele ce se cer unui fruntaș politic. D. Radu Roșculeț este dator față de ceea ce este d-sa în par­tidul liberal constănțean, față de ceea ce dorește să fie într'o vii­toare guvernare liberală, să nu uite ca în trecutul d-sale pot fi unele lucruri cari i sar putea reproșa. D-sa n'are dreptul să se sco­­boare in ceata calomniatorilor ordinari și iresponsabili iar dacă totuși o face, i se va plăti cu vârf și îndesat, D, c. Adevăruri ce se impun la solemnitatea ce a avut loc cu prilejul reinstalării comitetului bursei de mărfuri și cereale, s’au rostit ca de obiceiu în asemenea ocaziuni, mai multe discursuri. Intre acestea ne facem datoria să relevăm pe acela al distinsului fruntaș al comerțului local de cereale, d. A. Damadian. Concetățeanul nostru, fără a face aprecieri de ordin politic, a amintit unele adevăruri cari în ordinea politică locală au o deosebită importanță. D. Damadian, între altele, a mulțumit foștilor parlamentari și cu deosebire d-lor V. Lepădatu și Gh. Mihail, pentru râvna pe care au dovedit-o în apărarea interese­lor comerțului constănțean și pentru stăruințele ce le-au depus pentru promovarea portului Constanța. D-sa a amintit că două mari lucrări, construirea uscătoriei de porumb și ter­minarea celui de al treilea siloz se datoresc intervențiunilor susținute ale celor doi foști parlamentari și pentru aceste realizări, le-a adus mulțumiri în numele comer­țului constănțean. Discursul d-lui Damadian are însă și o altă însemnătate, în strânsă legătura cu necesitățile portului nostru în momentul de față. Mulțumind celor doi fruntași politici, cari singurii după război, au înțeles să dea portului Constanța atențiunea pe care o merită, d. Damadian, fără să spună, le-a amintit că astăzi, când din nou ei sunt sortiți să ne reprezinte în parlament, au a continua rodnica muncă, de acolo de unde au lăsat o. Trecutul lor este o dovadă că așa va fi, pentru că în doi ani și jumătate de guvernare, d-nii V. Lepădatu și Gh. Mihail au realizat lucruri la care alții, în zeci de ani, nici nu s’au gândit. De aceea, încrederea constănțenilor trebue să meargă deplină către acești doi oameni de la priceperea și hărnicia cărora, portul, orașul și județul Constanța au multe de câștigat. DATORIA PARTIDELOR - M. ■ [UNK] [UNK]. .­N­­­­ .1 Rândurile acestea se a­­dresează în­deosebi celor cari acum, în preajma ale­gerilor iau satele la rând spre a face aceea ce se chiamă propagandă electo­rală. Din nenorocire, suntem încă în situația în care pro­paganda aceasta n'are, pen­tru cei mai mulți dintre oamenii politici, alt scop de­cât acela de a capta un număr cât mai mare de vo­turi. De aceea, în loc de pro­pagandă politică, în loc de acțiune de popularizare a programelor diverselor par­tide, a restului fiecăruia din ele în viața statului, noi a­­vem propagandă electorală, care de multe ori e ne­demnă și necinstită. Ne­demnă, pentru că ea se măr­ginește la solicitarea votu­rilor pur și simplu chiar dacă odată cu această so­licitare se adaugă și unele schițări ale câtorva proble­matice puncte din planul de guvernare. Necinstită pentru că ea se folosește de promisiuni de cele mai multe ori goale, sau de calomnii pe cari le preferă la adresa celorlalte partide politice. Rezultatul acestei tactici poate să fie un momentan și trecător succes electoral. Nu este însă mai puțin adevărat că sistemul acesta de luptă politică poate a­­vea—și chiar are—și un alt rezultat pe care toți cei ce au luat contact cu massele n'au putut să nu-l observe: plictiseala, lipsa de încre­dere a masselor în tot ceea ce li se spune. Aceasta, pentru că li s'a spus prea mult față de ceea ce în adevăr s'a realizat. A so­sit sau se anunță, falimen­tul politicei de promisiuni goale, de vorbărie umflată, de ponegrire a adversarilor. Acțiunea de convingere, de prozelitism a partidelor politice este datoare să ia alt curs. Ea trebue să pă­răsească înfățișarea de ma­nifestare sporadică, electo­rală, să se transforme intr'o lentă dar neîntreruptă operă de luminare a masselor pe tă­râmul politic în spiritul pro­gramului fiecărui partid. Astfel politice pot numai: partidele avea deplina încredere a țării și numai astfel ele pot fi reale in­strumente de guvernare. In ce privește felul în care se prezintă astăzi par­tidele noastre, sub raportul celor de mai sus, vom ob­serva că în genere, impro­­vizațiunile politice cum sunt diversele ligi, blocuri și mai ales uniuni, cari în fața vii­torului n­ou ce pierde, se dedau tocmai la acea acți­une care discreditează par­tidele politice fără ca să aducă în schimb vreun câș­tig formațiunilor mai mici. Tocmai acestea se încume­tă să promită lucruri la care un partid mare nici nu îndrăsnește să se gândească. Țărănimea încă nelumi­nată politicește, nu poate face deosebirea între parti­dul politic serios și forma­țiunile acestea răsărite fără rosturi precise. Confundând unele cu altele, ea le re­trage în mod egal încre­derea. Datoria partidelor mari este deci aceea de a se prezenta în fața masse­lor altfel decât grupările a­­cestea fistichii. Ele au datoria să fie cin­stite. Să spună numai aceea ce pot face. Din nenorocire însă, toc­mai partidul cel mai vechiu și anume partidul liberal nu înțelege acest lucru ele­mentar. El continuă aceeași me­todă lipsită de răspundere a promisiunilor goale, a for­mulelor vagi, a acuzațiunilor rușinoase, a calomniilor de­gradante. Ce face partidul național­­țărănesc ? El n’are nevoe să mintă. Are la activul său o guvernare care a dove­dit pe deplin bunele sale intențiuni, strânsa lui legă­tură cu realitățile vieții românești, încrederea masselor se îndreaptă către el din ce în ce mai puternică. Bazat pe această încre­dere, el va învinge în lupta electorală. Iar în opera de guver­nare va fi secondat de po­porul întreg. VIATOR Vineri 1 Iulie 1932 Omu cu câmașO­ m­orții „Si non­e vero, e ben’trovato“... Argumentul în chestiune înfă­țișează, în forma celui mai pur sofism, grijulia îndeletnicire a fraților întru latinitate din ma­rea peninsulă italică, pentru a­­devăr. Când ceva trebue rostit cu orice preț, dar lipsește ne­­voiei rostirii sprijinul net­ al verității sau cel puțin contro­lul absolut al acesteia, spre a se evita tâlcul defăimărei ori păcatul calomniei, oamenii de bun simț încep sau sfârșesc is­torisirile, cu scuza acestei măr­turisiri. Drept care, urmăm a­­șijderea. Pentru că istoria ce ur­mează e foarte interesantă — dar mai cu seamă perfect ve­rosimilă. Ea poate în acelaș timp să fie și perfect adevă­rată, cel puțin în măsura rea­lității zvonului care a circulat până mai era atât de inzistent, susținând tragedii cu dame, pistoale și alte marafeturi lan­sate din oficina în care omul nostru, ține un hram foarte în­semnat. Pătrcndem la tu.am ■ înțeleși... Așa­dar, într’una din zilele mai călduroase sau ploioase ale săptămânei trecute, în camera ofițerului de gardă al palatului regesc din Capitală a fost in­trodus de santinela cu mișcări mecanice, un individ bărbos îmbrăcat în haute forme, plas­tron, ghete de lac, izmenele în­nodate peste ciorapi etc. etc., originar de pe meleagurile noa­­tre și înscris în actele de stare civilă sub numele încântător : V. P. S...SU. (In fel es, nu ?) — 'Domnu ?* — «...Cutare, fost ministru, solicit audiență Majestat­ii Sale*. — 'Vă rog să așteptați. Tre­bue să vă anunț d-lui mareșal al Curții*. — *■ Aștept. Mor și­­» După câteva minute, fosta excelență era introdusă în can­celaria mareșalului Curții Re­gale. Aceleași sau, aproximativ, aceleași întrebări. — "Așa­dar, dvs. sunteți dom­nul... Cutare ?* —­­Exact. Eu sunt cutare din Constanța și am venit pentru a solicita audiență Majestății Sale*­ — «Bine ! Dar,... cămașa mor­ții, unde a­ți lăsat-o ?* — «Cămașa­m... mor... (în fo­rul său intim : «ei, acum pe unde scot cămașa !») — Cămașa morții spuneați ? (zâmbind dul­ceag) Despre ce fel de cămașă e vorba ? / (râde galben, cu pre­făcută dispoziție)­­, vreți să spuneți despre cămașa lui Ne­­sus, cu care infidela soție a lui Hercules...* — '...lasă-l pe Nesus, pe Her­cules și pe infidela lui, dom­nule! la sfârșit, care este sco­pul audientei ce o cereți? Ce doriți să spuneți Majestății Sale ?* — (revenindu-și subit) «Cred că aceasta trebue s’o afle nu­mai Majestatea Sa. (sardonic) Urmarea în pag. H­a

Next