Dacia, iulie-decembrie 1932 (Anul 19, nr. 67-126)
1932-07-01 / nr. 67
Anul XIX No. 67 4 pagini Lei 3 Fondator, C. IRIMESCU Director-proprietar, L. M. MOSCU APARE ZILNIC II ~ LA ORELE 12 || REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Traian No. 9 — TELEFON No. 82|2| | ABONAMENTUL ( Pe 12 luni. . . 6 ) . .a. „Ca producătorul agricol să obțină prețul drept al muncii și riscurilor lui, partidul național-țărănesc va păși la organizarea și controlarea comerțului de cereale". (Din manifestul partidului național-țărănesc) Pentru autorități și instil.323oi tuțiuni bâncăre abonă________— mentul îndoit — ANUNCIURI DUPĂ — TARIF — Faram domnii! Pe vamurile când partidul liberal era atotputernic, când guverna și din opoziție, perioada de timp care preceda alegerile generale însemna deslănțuirea tuturor abuzurilor, a tuturor opreliștilor. Oamenii bănuiți de a fi adepți ai altui partid politic decât cel liberal, erau arestați, schingiuiți, funcționarii erau dați afară etc. Satele erau declarate din oficiu contaminate de epidemii, pe șosele automobilele nu puteau circula decât cu autorizațiuni speciale, cari se eliberau pe sprinceană... Partidul național-țărănesc Către care în deosebi s'a îndreptat prigoana liberalilor, venind la guvern în 1928, a făcut primele alegeri libere în țara românească. Nu numai că votul a putut fi exprimat fără nici o constrângere, dar chiar propaganda electorală s'a bucurat de cea mai mare libertate. Primind din nou sarcina de a prezida alegerile, partidul național-țărănesc înțelege să nu părăsească linia sa de conduită. Nu numai atât, fruntașii naționalțărăniști în propaganda pe care o fac, se mențin în cadrul celor mai civilizate reguli. Ei nu lansează calomnii și nici injurii la adresa fruntașilor sau membrilor celorlalte partide politice. Ceea ce nu înțeleg să imite liberalii Din partea lor circulă tot felul de invențiuni calomnioase care lovesc mai ales în cinstea personală a fruntașilor partidului național-țărănesc. Spre exemplu, la noi, la Constanța, ținta atacurilor liberale este cu deosebire de Vasile Lepădatu, președintele organizației național-țărănești Reeditarea și de către noi a minciunilor liberale cari vor să lovească în d. Lepădatu este inutilă și fără sens. Interesează însă persoana celui care conduce acțiunea de ponegrire. Pentru că este un fapt, altceva e când un trepăduș fără importanță debitează calomnii și altceva când vorbește o căpetenie. Un trepăduș poate vorbi orice. El nu este responsabil și nu angajează partidul. Un fruntaș însă are îndatorirea de a-și măsura vorbele pentru că acțiunile lui sunt—sau se presupun a fi—și ale partidului De aceea, ținem să se știe că dintre calomniatorii d-lui Lepădatu, tocmai d. Radu Roșculeț este acela care dă dovezi de mai multă înverșunare și patimă, ceea ce-l oprește să-și aducă aminte de cele ce se cer unui fruntaș politic. D. Radu Roșculeț este dator față de ceea ce este d-sa în partidul liberal constănțean, față de ceea ce dorește să fie într'o viitoare guvernare liberală, să nu uite ca în trecutul d-sale pot fi unele lucruri cari i sar putea reproșa. D-sa n'are dreptul să se scoboare in ceata calomniatorilor ordinari și iresponsabili iar dacă totuși o face, i se va plăti cu vârf și îndesat, D, c. Adevăruri ce se impun la solemnitatea ce a avut loc cu prilejul reinstalării comitetului bursei de mărfuri și cereale, s’au rostit ca de obiceiu în asemenea ocaziuni, mai multe discursuri. Intre acestea ne facem datoria să relevăm pe acela al distinsului fruntaș al comerțului local de cereale, d. A. Damadian. Concetățeanul nostru, fără a face aprecieri de ordin politic, a amintit unele adevăruri cari în ordinea politică locală au o deosebită importanță. D. Damadian, între altele, a mulțumit foștilor parlamentari și cu deosebire d-lor V. Lepădatu și Gh. Mihail, pentru râvna pe care au dovedit-o în apărarea intereselor comerțului constănțean și pentru stăruințele ce le-au depus pentru promovarea portului Constanța. D-sa a amintit că două mari lucrări, construirea uscătoriei de porumb și terminarea celui de al treilea siloz se datoresc intervențiunilor susținute ale celor doi foști parlamentari și pentru aceste realizări, le-a adus mulțumiri în numele comerțului constănțean. Discursul d-lui Damadian are însă și o altă însemnătate, în strânsă legătura cu necesitățile portului nostru în momentul de față. Mulțumind celor doi fruntași politici, cari singurii după război, au înțeles să dea portului Constanța atențiunea pe care o merită, d. Damadian, fără să spună, le-a amintit că astăzi, când din nou ei sunt sortiți să ne reprezinte în parlament, au a continua rodnica muncă, de acolo de unde au lăsat o. Trecutul lor este o dovadă că așa va fi, pentru că în doi ani și jumătate de guvernare, d-nii V. Lepădatu și Gh. Mihail au realizat lucruri la care alții, în zeci de ani, nici nu s’au gândit. De aceea, încrederea constănțenilor trebue să meargă deplină către acești doi oameni de la priceperea și hărnicia cărora, portul, orașul și județul Constanța au multe de câștigat. DATORIA PARTIDELOR - M. ■ [UNK] [UNK]. .N .1 Rândurile acestea se adresează îndeosebi celor cari acum, în preajma alegerilor iau satele la rând spre a face aceea ce se chiamă propagandă electorală. Din nenorocire, suntem încă în situația în care propaganda aceasta n'are, pentru cei mai mulți dintre oamenii politici, alt scop decât acela de a capta un număr cât mai mare de voturi. De aceea, în loc de propagandă politică, în loc de acțiune de popularizare a programelor diverselor partide, a restului fiecăruia din ele în viața statului, noi avem propagandă electorală, care de multe ori e nedemnă și necinstită. Nedemnă, pentru că ea se mărginește la solicitarea voturilor pur și simplu chiar dacă odată cu această solicitare se adaugă și unele schițări ale câtorva problematice puncte din planul de guvernare. Necinstită pentru că ea se folosește de promisiuni de cele mai multe ori goale, sau de calomnii pe cari le preferă la adresa celorlalte partide politice. Rezultatul acestei tactici poate să fie un momentan și trecător succes electoral. Nu este însă mai puțin adevărat că sistemul acesta de luptă politică poate avea—și chiar are—și un alt rezultat pe care toți cei ce au luat contact cu massele n'au putut să nu-l observe: plictiseala, lipsa de încredere a masselor în tot ceea ce li se spune. Aceasta, pentru că li s'a spus prea mult față de ceea ce în adevăr s'a realizat. A sosit sau se anunță, falimentul politicei de promisiuni goale, de vorbărie umflată, de ponegrire a adversarilor. Acțiunea de convingere, de prozelitism a partidelor politice este datoare să ia alt curs. Ea trebue să părăsească înfățișarea de manifestare sporadică, electorală, să se transforme intr'o lentă dar neîntreruptă operă de luminare a masselor pe tărâmul politic în spiritul programului fiecărui partid. Astfel politice pot numai: partidele avea deplina încredere a țării și numai astfel ele pot fi reale instrumente de guvernare. In ce privește felul în care se prezintă astăzi partidele noastre, sub raportul celor de mai sus, vom observa că în genere, improvizațiunile politice cum sunt diversele ligi, blocuri și mai ales uniuni, cari în fața viitorului nou ce pierde, se dedau tocmai la acea acțiune care discreditează partidele politice fără ca să aducă în schimb vreun câștig formațiunilor mai mici. Tocmai acestea se încumetă să promită lucruri la care un partid mare nici nu îndrăsnește să se gândească. Țărănimea încă neluminată politicește, nu poate face deosebirea între partidul politic serios și formațiunile acestea răsărite fără rosturi precise. Confundând unele cu altele, ea le retrage în mod egal încrederea. Datoria partidelor mari este deci aceea de a se prezenta în fața masselor altfel decât grupările acestea fistichii. Ele au datoria să fie cinstite. Să spună numai aceea ce pot face. Din nenorocire însă, tocmai partidul cel mai vechiu și anume partidul liberal nu înțelege acest lucru elementar. El continuă aceeași metodă lipsită de răspundere a promisiunilor goale, a formulelor vagi, a acuzațiunilor rușinoase, a calomniilor degradante. Ce face partidul naționalțărănesc ? El n’are nevoe să mintă. Are la activul său o guvernare care a dovedit pe deplin bunele sale intențiuni, strânsa lui legătură cu realitățile vieții românești, încrederea masselor se îndreaptă către el din ce în ce mai puternică. Bazat pe această încredere, el va învinge în lupta electorală. Iar în opera de guvernare va fi secondat de poporul întreg. VIATOR Vineri 1 Iulie 1932 Omu cu câmașO morții „Si none vero, e ben’trovato“... Argumentul în chestiune înfățișează, în forma celui mai pur sofism, grijulia îndeletnicire a fraților întru latinitate din marea peninsulă italică, pentru adevăr. Când ceva trebue rostit cu orice preț, dar lipsește nevoiei rostirii sprijinul net al verității sau cel puțin controlul absolut al acesteia, spre a se evita tâlcul defăimărei ori păcatul calomniei, oamenii de bun simț încep sau sfârșesc istorisirile, cu scuza acestei mărturisiri. Drept care, urmăm așijderea. Pentru că istoria ce urmează e foarte interesantă — dar mai cu seamă perfect verosimilă. Ea poate în acelaș timp să fie și perfect adevărată, cel puțin în măsura realității zvonului care a circulat până mai era atât de inzistent, susținând tragedii cu dame, pistoale și alte marafeturi lansate din oficina în care omul nostru, ține un hram foarte însemnat. Pătrcndem la tu.am ■ înțeleși... Așadar, într’una din zilele mai călduroase sau ploioase ale săptămânei trecute, în camera ofițerului de gardă al palatului regesc din Capitală a fost introdus de santinela cu mișcări mecanice, un individ bărbos îmbrăcat în haute forme, plastron, ghete de lac, izmenele înnodate peste ciorapi etc. etc., originar de pe meleagurile noatre și înscris în actele de stare civilă sub numele încântător : V. P. S...SU. (In fel es, nu ?) — 'Domnu ?* — «...Cutare, fost ministru, solicit audiență Majestatii Sale*. — 'Vă rog să așteptați. Trebue să vă anunț d-lui mareșal al Curții*. — *■ Aștept. Mor și» După câteva minute, fosta excelență era introdusă în cancelaria mareșalului Curții Regale. Aceleași sau, aproximativ, aceleași întrebări. — "Așadar, dvs. sunteți domnul... Cutare ?* —Exact. Eu sunt cutare din Constanța și am venit pentru a solicita audiență Majestății Sale* — «Bine ! Dar,... cămașa morții, unde ați lăsat-o ?* — «Cămașam... mor... (în forul său intim : «ei, acum pe unde scot cămașa !») — Cămașa morții spuneați ? (zâmbind dulceag) Despre ce fel de cămașă e vorba ? / (râde galben, cu prefăcută dispoziție), vreți să spuneți despre cămașa lui Nesus, cu care infidela soție a lui Hercules...* — '...lasă-l pe Nesus, pe Hercules și pe infidela lui, domnule! la sfârșit, care este scopul audientei ce o cereți? Ce doriți să spuneți Majestății Sale ?* — (revenindu-și subit) «Cred că aceasta trebue s’o afle numai Majestatea Sa. (sardonic) Urmarea în pag. Ha