Dimineaţa, iulie 1907 (Anul 4, nr. 1214-1244)
1907-07-01 / nr. 1214
Duminică 1 Iulie 1907 Procesul Miglonlalunta din Bruxelles — Un formidabil Incident de ședință —• Cititorii știu dintr’un articol al nostru despre senzaționalul proces care se judecă actualmente la Curtea cu Juri din Bruxelles. Curtea trebue să decidă dacă, tînărul Carlos Waddington a avut un drept moral de a ucide pe Ernest Balmaceda, logodnicul și seducătorul sorei sale . Pînă acum au avut loc șase ședințe agitate prin necurmatele incidente ridicate de avocații apărărei, d-nii Heysenaus tatăl și Sanson și de avocatul părței civile, d. Bonnevie. Martorii au fost mai toți favorabili acuzatului. S’au adus la bară, pentru a face declarațiile lor, părinții acuzatului, d. și d-na Waddington, a căror depunere simplă și dureroasă, a emoționat foarte mult publicul din sală. In a cincea ședință s'a început pledoaria advocatului părței civile, a d-lui Bonnevie, care s’a continuat și în a șeasea, dînd loc unui incident, cum rareori se întimplă în fața unui tribunal, unei manifestații a tuturor asistenților contra procedeelor întrebuințate de partea civilă, pentru a covârși pe acuzat. Scrisorile de dragoste în esență, în prima parte a pledoariei sale d. Bonnevies a încercat să demonstreze că victima Ernest Balmacoda era un naiv, care a căzut în cursa de dragoste pe care l-a întins’o d-șoara Waddington, o fată care cunoștea viața, care negreșit, a iubit pe Ernest, dar n'a putut fi sedusă de dînsul. Dacă purtarea ei la Bruxelles a fost exemplară, la Chill însă a dat loc criticei. De altfel, sunt scrisorile ei—a spus avocatul părței civile—cari dovedesc că Ernest era cu totul în puterea ei și că mai de graba ea l'a sedus, ea l’a chemat mereu. Și pentru aș! demonstra afirmarea, d. Bonnevie a dat citire în ședința a șeasea scrisorilor de dragoste ale „Yayei“, ale d-șoarei Adelaida Waddington. Vom reda aci scena aceasta, care a zguduit cumplit asistența. — Ce descoperim în scrisorie d-șoarei Waddington? a spus cu anticipație avocatul. Nu dragostea curată, dragostea care înalță cugetarea și transportă în regiunea idealului, ci dragostea simțurilor, dragostea însoțită de voluptate. ..In brațele acestei femei, care se intitulează singură „femee de foc“, ce putea să devină bietul copil? (Ernest avea numai 20 de ani). „Tânăra fată scrie lui Balmaceda în termeni cari arată pasiunea cea mai fierbinte, ca să-l roage să vie în camera ei ca să petreacă o noapte cu dînsul; ea face proecte, caută mijloacele de-a asigura o întîlnire, evocă sărutările trecute și visează altele noul; dă zor tînărului într’un grain trebunit de pasiune. Și avocatul începe citirea numeroaselor scrisori în cari dorința cărnea țipă. In care dragostea se tîngue, în cari duioșia se amestecă cu doruri voluptoase. Fața acuzatului e prinsă de contracții nervoase; din cînd în cînd, el aruncă asupra avocatului priviri de ură; o pată plumburie i se lui iade pe obraz; tînărul suferă îngrozitor. Clipele astea, •cina dragostea sorei sale pe care o iubește din toată inima, e dată pradă curiozitatei publice—și e enormă mulțimea care asistă la această ședință, bărbați, femei de rînd și din înalta societate—cînd dragostea sorei sale e comentată, subliniată, analizată,—clipele astea sînt înfiorătoare pentru dînsul. De fapt, o impresie de tristețe, de durere, se degajează pentru toți din spectacolul acestor pagini de roman, zmulse din carte, sosțMti, murdărite prin publicitatea lori dăsvîrșite vîntului, a acestor pagini cari odinioară au fost vestitorii unei dragoste și cari acum sînt analizate o vorbă cu vorbă, scrutate în fiecare intenție a lor, transformate în argumente de pledoarie.. Scrisorile astea arzătoare spun eternele vorbe pe cari toți amanții le șoptesc și le spun, scrisorile astea sunt pline de exaltare și avocatul le scrutează mereu, transformă fiecare suspin de dragoste într-un cuțit aducător de moarte. Paginile urmează după pagini. Avocatul numără strângerile în brațe și le dă calificative, interpretează sărutările, face un dosar din jurămintele schimbate clasează elanurile de dragoste, grupează strîngerile de mînă. Citirea scrisorilor arzătoare continuă și după amiază obsedantă, nemiloasă. Incidental Efectul oratoric pe care îl urmărea d. Bonnevie depăși în curînd așteptările sale. Treptat-treptat durerea pe care o simțea publicul deveni enervarea—o suferință de neîndurat. Ceea ce contribuia ca să întrebe în Sală un curent de furie, care mergea pînă la reprobare, era mai ales atitudinea nenorocitului Carlos, a acuzatului. Palid cu dinții strînși, el îndura de ore întregi această tortură; el vedea pe sora lui înfățișată goală în fața ascultătorilor, pe sora lui care stria: „Simt încă pe corpul meu căldura corpului tău“ sau: „Cînd voiü putea?, iarăși să unesc buzele mei cu alte tale?... fraze din scrisorile ei. O milă adîncă pentru acest nenorocit, cuprindea întreaga asistență, chiar și pe acel cari, în numele părței civile, apărau prerogativele avocatului. Deodată pe cînd d. Bonnevie începea citirea unei noul scrisori, lumea văzu că acuzatul se zvîrcolește pe scaunul său, că strînge pumnii cu turbare; linii afirmă că el ar fi spus, privind pe d. Bonnevie:—„Canalie!“ Un vițel se produse în mulțime, mai intiiü scurt, apoi mai larg, mai crîncen, pe cînd fiul lui Huysmaus se repezea la Carlos ca să-l susție și să-l liniștească. D. Bonnevie, care era cu spatele la acuzat, nevăzînd nimic, urmă cu citirea scrisoarei. Carlos făcu mișcări bruște ca pentru a scăpa de cei care I susțineau. In vitetul care creștea mereu, președintele rostea cuvinte ce nu se înțelegeau. O parte din public se sculase în picioare. In sală, voci de femei strigau: „Destul! destul! E groaznic, înspăimîntător ce faci d-ta!“ Țipetele umplură curînd toată sala. O voce strigă limpede: „Asta e o comedie!“, ceea ce deslănțui cu totul furia celor din sală. D. Bonnevie nu-și pierdu cumpătul. Avocații apărătei îl apostrofează cu vehemență,. Țipetele de „destul destul!“ pornesc din toate colțurile sălei și d. Bonnevie e nevoit să-și întrerupă citirea. Atunci, vreme de cinci minute, sala urlă, aplaudă. Președintele dă ordin să se evacueze sala; după un sfert de oră nu mai rămîne nimeni decit judecătorii și magistrații. După o explicare între părți și considerînd că continuarea ședinței ar fi distrugătoare pentru acuzat, care, printr’o firească reacțiune, plînge cu lacrimi fierbinți și numaidecît apoi își reia calmul obicinuit, procesul se amînă pentru cîteva zile. D. Bonnevie a părăsit Curtea sub paza jandarmilor; el a fost primit cu huidueli și țipete ostile. Achitarea Ședințele următoare au fost consacrate pledoariilor avocaților apărărei și replicelor. In a zecea și ultima ședință s'a dat verdictul. Carlos Waddington a fost achitat spre aprobarea întregului public bruxellez. Mark Twain serios Se asigură că scriitorul umorist american Mark Twain e... serios de vreo cîteva zile. El e hotărît să se folosească de șederea lui actuală în Englitera și de popularitatea de care se bucură acolo, din cauza spiritelor sale, pentru a pleda pe lângă ministrul poștelor introducerea unei reforme care îi stă lui pe inimă, proectul de a reduce la 10 bani taxa poștală pentru toate scrisorile ce se schimbă între Statele Unite și Englitera. El își dă trudă mare ca să convertească guvernul englez la această idee, fiind convins că nu se va putea rezista unui om, căruia i se datoresc atîtea momente vesele. Dacă Mark Twain reușește, el, scriitorul rîsului, va fi promotorul unei reforme universale. Căci dacă se vor trimite cu 10 bani scrisori din Englitera în America, logica nu va admite să se plătească 25 de bani pentru a expedia o scrisoare în Franța, Belgia, Olanda, Romînia, etc., etc. Totuși, chestiunea e prea serioasă și putem sta la îndoială asupra izbîndei umoristului yankeu. O PLÂNGERE - Absolvenții școalelor comerciale superioare și neeliberarea diplomelor și certificatelor — Primim următoarele cu rugămintea de a le da publicității: Absolvenții școalelor comerciale superioare din anul acesta, deși au făcut un an mai mult ca ceilalți, totuși intîmpină greutăți mult mai mari. Așa, conform dispozițiunei luate de d. ministru respectiv, nu li se eliberează nici un soiü de certificat cu care să poată dovedi că ați absolvit școala, pînă ce nu vor face Încă o practică de 6 luni la bănci, sau la instituții de credit publice ori private. Și nu ar fi atît de greu pentru el, dacă ar fi știut de aceasta mai din timp, dar nu numai eî, ci nimene nu a știut de practica în chestie pînă ’n prezent, așa că e ceva surprinzător pentru dînșii și tot odată nedrept. Toată lumea zice că aceasta nu e decit o piedică pentru tinerii absolvenți, și aceasta pentru următoarele motive: Actualii absolvenți au făcut practică în școală în anul al IV-lea, care s’a înființat, anume, tocmai pentru motivul că practică reală nu s’ar putea face nefiind locuri, căci, înainte de a se înființa anul al IV-lea era vorba numai de șase luni de practică; în fine, studiindu-se chestiunea mai de aproape s’a văzut că practica s’ar face mai cu folos în școală și așa s’a înființat anul al IV-lea, în care se predă pe lângă celelalte materii și bluroul comercial. Insă în lege s’a menținut și cele șase luni de practică, lucru ce nu e drept și care pune în o situație rea pe nouii absolvenți. Este oare de vre un folos practica în chestie și cine’i va plasa pe absolvenți pentru a o face? Absolvenții, neposedînd certificatele de absolvire, vor întîmpina greutăți chiar pentru a face practica ce li se cere, căci, cine’i va crede pe cuvînt că’s absolvenți aî școlilor comerciale superioare, cînd ei n’au nici o fidulă la mînă? Apoi, ei au interesul de a face practica ce li se impune și deci, vor fi nevoiți a o face pe gratis, în care timp părinții absolvenților trebue să li mai poarte de grijă încă 6 luni. Ori, ei nefiind salariați, li se va putea da atribuțiuni serioase, de la care să poată profita? Desigur că nu, căci ce responsabilitate pot avea ei față de lege? Așa că această practică e de prisos, căci pe lângă că nu va fi folositoare, va răpi încă o jumătate de an tinerilor absolvenți, în care timp, el ar putea să profite mult mai cu folos, avînd certificatul de absolvire. Prin neeliberarea certificatelor li se mai pune o piedică mai grea, căci se lovește direct în viitorul lor. Majoritatea absolvenților, la Noembre curent trebue să intre în armată, și cum ei n’au știut nimic de practica de 6 luni și de neeliberarea certificatelor, nu s'au îngrijit mai din timp de aceasta, căci de obiceiu, consiliul de revizie al recrutării, îî întreabă pe elevi dacă au nevoe de a fi amînați și ei nu au cerut-o aceasta, ci au cerut ca să fie luați. Cine ar fi făcut aceasta dacă ar fi știut că la finele anului nu pleacă cu certificatul? Și, la Noembrie, cînd se vor prezenta la armată conform ordinului de chemare neavînd nici o dovadă că au absolvit școala comercială superioară, desigur că vor fi luați pe termen de 3 ani. Iată deci, cum li se strică viitorul prin neeliberarea de certificate, căci, după cum se știe la școala comercială nu’șî dau copii bogătașii, ci, cei mai mulți părinți al copiilor sunt săraci și nu vor avea de unde să se plătească taxă pentru a’î amina. Pentru cele ce preced, d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice, este rugat de a dispune ca să se elibereze diplomele și certificatele absolvenților școalelor comerciale superioare, spre a le servi la facerea practicei, în caz cînd nu se desființează cum și la armată pentru care au absolută nevoe. N. G. Sofrocescu Plângeri Pentru d- primar al Capitalei Blaf mulți mahalagii, proprietari, domiciliați pe șoseaua lancaiul, in prelungirea bulevardului Pake, ne roagă să atragem atențiunea d-lui primar al Capitalei asupra faptului că pe acea șosea praful și infecția te îneacă cu desăvîrșire. Pa această șosea, lipsită cu totul de felinare, este imposibil de trecut în timpul nopții. Apoi pe o parte și pe alta a șoselei, prin șanțuri, stagnează apă clocită și diferite cadavre : crini, pisici, găini, porci, cadavre intrate in putrefacție și pline cu vermi. Atragem toată atenția d-lui primar al Capitalei, asupra acestor plîngeri și’l rugăm a lua măsuri de îndreptare. * Mai primim, de altfel drepte constatări, următoarele rînduri: „In fața arsenalului armatei se află ridicat un monument spre aducere aminte că acolo o mînă de pompieri la 1848 s’au luptat cu zeci de mii de turci; cu chiu cu val a fost îngrădit acest monument acum vr’c ețțiva ani; pe urmă apoi, a fost lăsat în părăsire de către părinții orașului, așa că în loc să vezi pusă vr’o floare împrejurul acestui monument, astăzi se află aruncate gunoae și au crescut bălării inalte aproape de doi metri“. Mai multă îngrijire pentru monumentele orașului credem că s’ar putea da. Absolvent de școli Elevii cari au absolvit cursul inferior al liceului „Latzăr“ sînt următorii: Alfandaru Ovidiu, Bădulescu Victor, Brldiceanu Ioan, Brăileanu Mircea, Costin Aurel, Costin Silviu, Coman Livin, Ciocîrdeang. Dobrescu Constantin, Emanuel Eug., Gheciu Diamandi, Grecescu Chiriță, Hamal E., Iliescu Gh., Istăcescu Leon, Lăzărescu Cesar, Mîndreanu Alex., Oprescu L, Popescu Ștefan, Peretz Erast, Priboianu Emil, Rimniceanu Mihail, Steriade G., Stoicescu Stelian, Teodoru Radu, Volc Emil, Zaharia Const. Particular : Glogojan. * Iată lista elevilor care au absolvit gimnaziul clasic „Alecu Donici“ din Fălticeni, în ordinea clasificațiunei: Grigoriu Neculai, Vasiliu Vasile, Rossigoon Gheorghe, Schönfeld M., Pastia Alexandru, Teodorescu Constantin, Emu Alexandru, Băltătescu loan, Granescu Alexandru, Ghețu Constantin, înscriși au fost 19, din cari acești 10 sunt promovați, 5 sunt corigenți, iar 4 repetenți. * Iată elevele admise la examenul de absolvire al clasei a VIII de la „Școala Centrală de fete gr. II-lea după clasificație: Trătinescu Ana, admisă cu laudă, Margareta Godoveanu, Popovici Claudia, Popovici Silvia, Savulescu Eliza, Teodorescu Eugenia, Nicolau Veturia, Ionescu Filoptea, Alexandrescu Eliza, Apostolescu Victoria, Bartolomeu Eliza Botez Florica, Constantinescu Maria Dumitrescu Alexandrina, Georgescu Florica, Hagiescu Aglaia, Leonida Eliza, Rădulescu Silvia, Șteflea Aurelia. «Următorii sublocotenenți au absolvit școala de aplicație de artilerie și geniu Negulescu At., Cățoiu St., Petrescu C., Grigorescu A., Moscu I., Bădescu I., Blezu I., Teodorescu I., Părcălăbescu, Vălcu C., Petrescu V., Dimitriu I., Totirescu I., Drouhet E, Dimitriu S., Predescu C., Russu V., Dimitriu C., Polirib G. Din Predeal Eștii: George Frenkel, Em. Krețulescu, Edgar Dal’Orso, maior Zanipoli atașat militar al Italiei la București, D. V. Borgovan profesor, 1. A. Teodorescu, Elena D. Niculescu-Dorobanțu, Eufrosina Dobrescu, Mana Bălescu. Intrați : Apostol Grăjdănescu, doctor G. N. Iarba, G. Paraschivescu, Florica Ionescu, V. Cristescu, Jaques Rosenberg, S. Löbl, Emn. Fleischman, G. Caliga, Amadeu Paravic, Vasile Băloiu, D. Vlădoianu. Miercuri a plouat continuu, timpul este rece.—Astru il Éli ED« Silii goiînii GALAȚI, 29 Iunie.— Erî a avut loc la Galați al doilea congres socialist din Romînia. La orele 5 dim. delegații sindicaliști din țară au sosit în orașul Brăila. Aci pe tot parcursul au fost urmăriți de numeroși agenți și polițiști. In tren venise cu alți agenți. La orele 9 luni, delegații au sosit la debarcaderul vaporului pentru Galați. In vapor, comisarul portului le-a cerut acte de identitate. Toți au protestat, dar din ordinul poliției ghiletele pentru bilete de la debarcader s’au închis. Delegații au hotărit atunci să meargă la Galați cu bărcile. D-nii Cocea și Constantinescu au protestat față de d. Cantuniari, poiițsiui orașului Brăila, în contra ilegalitățea autorităților. D. Cantuniari a arătat că se teme să nu fie prea mare numărul muncitorilor cari pleacă din Brăila. D. Cocea a răspuns că, vor pleca doar cițiva delegați și dacă autoritățile nu permit plecarea congresiștilor atunci congresul se va ține la Brăila. După violente discuții s’a permis plecătrea delegaților. Pe vapor s’a cîntat Internaționala și s’a strigat : Jos reacțiunea ! Trăiască sindicatele ! La orele 10 și jum. au sosit la Galați. In corpore dela debarcader au mers la sediul cercului „Romînia Muncitoare“. In curte au fost primiți de membrii comitetelor sindicaliste din Galați și de cei veniți cu trenul. S’a cîntat și aci Internaționala. •1* In port se concentrase un mare număr de polițiști care să supravegheze sosirea delegaților străini. Se luase măsuri de a se împedica orice manifestație. La poarta cercului se aflau agenți polițienești în mare număr. Deschiderea congresului Congresul a fost în sfîrșit deschis și d. Andrei Ionescu din Galați a salutat cu bucurie al doilea congres socialist din Romînia, mulțumind delegaților că au ales orașul Galați ca punct de întîlnire. Dezaprobă apoi măsurile administrației și roagă asistența ca să se ridice in picioare în amintirea celor morți și uciși prin închisori pentru cauza sindicalistă. D. Ionescu propune pe d. Irimu ca președinte al congresului. Asistența aprobă și aclamă pe d. Frimu. Se aleg ca secretari, delegații din Iași Otoî, Simion și Marinescu și Bujor din București. D. Andrei Ionescu citește o telegramă din Iași de la sindicatul muncitorilor de la C. F. R. Sindicatul din Iași trimeta călduroase salutări congresului și felicită pa luptătorii gălățeni pentru victoria realizată. D. Irimu amintește evenimentele din Galați și arată disprețul său pentru administrație. D-sa spune: „Cînd conflictul autorităților și muncitorilor ajung la extrem, primele iau armele și muncitorii iau și ei arma lor : greva. Pentru-*"barbadîr",Îiufere au luptat muncitorii gălățeni aduc prinosul meu de admirație. Arată apoi că de cînd a venit la putere partidul liberal, acest partid duce o puternică campanie în contra mișcărei sindicaliste. Partidul venit la putere în momente nenorocite, partid care protesta în contraprigonirea țarei și care cerea domnia legilor, de la primul pas și cel dintîi a călcat acele legi. Spune că delegații sindicatelor din țară nu au primit scrisorile membrilor din Galați. Ziarul „Romînia Muncitoare“ pe de altă parte a fost confiscat. D. Constantinescu a trimis o telegramă d-lui Cocea, dar nu a primit-o. In schimb „Voința Națională“, oficiosul guvernului, avea conținutul telegramei în chestiune. Aceasta însemnează că nu se respectă nici o lege și că scrisorile și telegramele se confiscă. Partidul liberal, venit la putere în numele democrației, dovedește că e de un reacționarism absolut. Tovarășul Rakovski e prigonit și insultat. (Voci: Rușine ! Rușine !) Guvernul a suspendat Constituția și nouă ne cere legalitate. Ne aflăm în țara românească sub un guvern de teroare anarhică, ne-au acuzat pe noi ca instigatori ai țăranilor, ei nu ne găsesc însă nici o vină , noi însă le găsim lor. 1000 de proprietari și arendași conduc azi țara și ne calcă și drepturile de a ne asocia. Aceasta dovedește că importanța congresului e de netăgăduit. Să stabilim acum atitudinea noastră, față de toate partidele guvernamentale și în special față de partidul liberal. Deschidem alt congres și trimeteza disprețul nostru partidelor cari ne guvernează și salutăm cu dragoste pe lucrători. * Azistența apoi se împrăștie, depunînd rapoartele și mandatele pe masa biroului, rămînind ca la ora 3 d. p. delegații să il i întrunească între ei.—Ram. Deschiderea lucrărilor conferinței Participă la conferință 51 de delegațiuni, sindicale, din cari fac parte 6606 muncitori, reprezentați prin 87 de legi Cauza că nu au participat și celelalte 20 delegațiuni sînt autoritățile respective. La validarea mandatelor biroului se propune votarea validărei, care se trece la ordinea zilei conferinței. In primul rînd se discută raportul comisiunei generale a sindicatelor, făcut de d. Al. Constantinescu. Deoarece dela 26 de sindicate nu s’au primit raporturi asupra situației materiale și morale, s’a hotărit să se examineze activitatea proprie a comisiunei generale. S’au creiat, între altele foi de registre tip, care înlesnesc controlul central asupra sindicatelor regionale. In raport se mai spune că a fost interesantă lupta in contra corporațiilor, în contra acțiunelor dezordonate, contra atitudinelor ostile față de muncitori, etc. D. Al. Constantinescu arată că nu s'a trimis cotele regulat pentru buna activitate a secretariatului. D. Sion-Iașî arată părerea de raü că rezoluțiile primei conferințe n’au fost urmate de asociațiile sindicaliste. Delegatul George Ploești spune că sindicatele tinjesc în multe localități, membrii lor nefiind pregătiți îndestul. E nevoe de pregătiri speciale, închee d-sa. D. Nae Georgescu vorbește despre mișcarea muncitorilor din Galați. Președintele spune că primul punct al ordinei de zi va fi chestia tacticei și a mișcărei greviste. D. Nicolescu-Ploești dezvinovățește pe muncitori că nu s au conformat rezoluțiilor primei conferințe, deoarece s’au format multe asociații în urma acelei conferințe. D. avocat Cocea spune că din toate discuțiile reese clar că se aduc sindicatelor învinuiri că nu achită cotele și că n’au organizații puternice și oameni formați. Nu trebue însă încriminări. D-sa propune ca în unele orașe elementele constituite să se consacre pentru educațiunea muncii,orimei, să se alcătuiască un fond de rezervă special pentru propagandă. D. I. Iliescu-Iași, constată lipsa de tactică chibzuită a mișcărei sindicaliste și cere să se deosibească atribuțiile sindicatelor de acele ale cercului. D-sa propune alcătuirea de comisiuni arbitrate în fiecare oraș să rezolve neînțelegerile ce ar izbucni intre muncitori. D. Andrei Ionescu constată că sa face critici prea multe și mai ales critici sindicatului din Galați. Amintește că situația din Galați e excepțională, că acolo sunt proletari mulți și că sa intimpla conflicte dese. Greve după greve ar fi avut loc în acest oraș. Pină acum erau să fie la Galați vreo 50 de greve. In 10 luni insa s’au declarat 24 greve. Cea mai mare parte din ele au reușit. Discursul dlui dr. Kaoovski Voiü spune numai cîteva cuvinte. Din cele discutate pînă acum, se poate constata că numai pe o bază solidă, necesitată de interesele muncitorilor, se poate alcătui o mișcare serioasă, care să aibă dreptul să critice greșelile făptuite. Se dovedește că mișcarea socialistă nu-i o mișcare artificială, deci critica ei e de folos. Mișcarea inițială, cu tactica stabilită la prima conferință, n’a urmat în adevăr calea indicată și pricina e că mișcarea socialistă din Romînia e tînără. Să nu se creadă că o mișcare artificială s’ar putea întemeea pe atîtea sacrificii, mișcarea noastră e puternică și se îndrumează din ce în ce mai bine. Neajunsurile ce se observă la mișcarea sindicaalistă sînt în raport cu intelectualitatea creată de corporații. Se observă că mișcarea de aici are un caracter de revendicări mai mult particulare. Muncitorii trebue să se ridice la un sentiment general. Trebue să se stabilească un contact între mișcarea sindicalistă din centru și cea din țară. Trebuesc aduse și anumite reforme în statutele sindicatelor, precum și în organizațiile administrative ale sindicatelor. Mai departe, d. dr. Racovski accentuează că mișcarea trebue să fie pe de oparte sindicalistă, iar pe de alta politică. Ambele aceste mișcări, deși autonome, vor crea însă o dublă atmosferă: o atmosferă socialistă și una dezrobie a populației muncitorești. D-sa închee că e nevoe de a se cere o lege ocrotitoare a muncitorilor. Concluziile d-lui dr. Racovski au fost aprobate de toți membrii delegațiilor. Irupta sa contra corporațiilor S’au luat în desbateri apoi al 4-lea punct la ordinea de zi. Atitudinea sindicatelor față de corporații. D. I. Demetrescu citește un raport prin care spune că, imediat după disolvarea vechei grupări socialiste s’a pescuit în apă tulbure surprizînd pe muncitori în nici un grup. Aceștia au fost adunați sub un nou drapel, drapelul lui X. Brătescu. Legea corporației a fost făcută pentru a aduce un bine muncitorilor; cînd s’a pus în aplicare însă, s’a constatat că nu e decit o pacoste pentru pînșii. După puțin timp a răsunat din pieptul muncitorilor un puternic strigăt de alarmă de la un cap la altul al țarei. S’a cerut desființarea corporațiilor. Chiar micii patroni se asociază la această cerere. In prezent, peste 30 la sută din muncitorii înscriși în corporații nu mai plătesc cotizațiile. Legiuitorii pentru a masca scopul legei meseriilor, care e în favoarea patronilor, au introdus cîteva puncte folositoare muncitorilor, dar care nu pot fi realizate decît numai prin greve. Legiuitorii au clasat incorporații și pe patroni și pe muncitori la un loc, mai tirziu s-a văzut că între aceste părți sunt indestructibile interese contrare. Pe cînd patronii au interes ca muncitorii să lucreze cît mai mult și să le plătească cît mai puțin, lucrătorii au interes diametral opus. Lucrătorii nu trebuiesc să se mai ducă la corporații. Dacă se va continua însă încă un an cu mișcrea sindicalistă, nu va mai exista corporații pînă la al treilea congres socialist, adică pînă la anul. Lozinca lucrătorilor trebuie să fie următoarea: „Nici un ban, și nici un om corporației“. Sindicaliștii deci să se agite și să ceară guvernanților suprimarea corporațiunilor. Se pune în discuție această chestiune și iau cuvîntul următoarele persoane. D. I. Laic (Iași) aduce salutul tîmplarilor din orașul sau și vorbește de proastele roade ale corporațiilor. D-sa dovedește cum treptat-treptat, corporațiunile se desființează. D. Pandelescu (Galați) protestează în contra corporațiilor și spune, că unii din conducătorii lor s’au și retras de pe acum. D. M. Ionescu (Galați) recunoaște caracterul reacționar al corporațiilor și propune, ca sindicaliștii să se agite, ca să anuleze unele corporații nelegal întemeiate. D-sa mai propune apoi să se redacteze un nou memoriu în contra corporațiilor, care să fie adresat Corpurilor Legiuitoare. D. M. Niculescu (Ploești) spune, că unii muncitori din Ploești propun să se mențină corporațiile, cotizîndu-se cîte 10 bani pe lună; alți lucrători tot din Ploești, propun să se ceară corpurilor legiuitoare să se transforme corporațiile în administrație. D. Răuțeanu (București) propune să se ducă lupta contra corporației cît se poate de aprigător. D. Despa (Galap) arată că corporațiile sunt o sinecură pentru membrii electorali ai partidelor politice. D-sa Propune ca muncitorii să nu achite cotizațiile decit fiind siliți. D. I. Constantinescu (Ploești) propune ca însuși patronii să ceară desființarea corporațiilor. D. Popovici (București) vorbește în sensul d-lui Despa. D. Georgescu (București) cere să se pună în aplicare hotărîrile luate în congresul de azi. D. Stoiculescu (Galați) spune că corporațiile sunt pe cale să dispară. D. Spătaru (Iași) spune că lucrătorii din sindicate să caute să se introducă în corporații, să le critice și să îndemne pe lucrători să plece și să intre în sindicate. D. Mușot (Cimpina) și Zamfir (Galaț) vorbesc în acelșaî sens. D. Al. Const. (București) lucrătorii mai bine să strîngă acte de delapidări, fraude, nereguli, prinse în sarcina corporațiilor, spre a le publica în broșuri, ca să le judece guvernul și opinia publică. D. dr. Rakovski menține soluția hotărîtă în congresul de anul trecut, boicotarea corporațiilor și la caz extrem, numai să lupte contra acestei organizații. E un semn îmbucurător că muncitorii au boicotat corporațiile înainte de a fi vorba de conferințe, prin meetinguri de protestare. Continuînd spune că corporațiile pentru a fi constituite conform legei, trebuesc să aibă cel puțin 50 de muncitori cu drepturi politice. In acest sens, nici o corporație actuală nu e legală. D-sa propune agitații legale și pașnice contra corporațiilor și redactarea unui nou memoriu, care să fie înaintate parlamentului la toamnă. D. președinte Frimu pune la vot această ultimă soluțiune, care se aprobă. Rămîne deci soluția de anul trecut, care în scurt cuprinde următoarele: Muncitorii fiind obligați să se înscrie în corporații, să se folosească de prezența lor acolo și să facă propagandă pentru sindicat. Se mai adaugă întrunirile de protestare și alte mijloace. Discuția asupra acestui punct se declară închisă. D. Frimu citește apoi o telegramă de felicitare din Iași, de la cercul „Tinerimea“. Propune să se trimită o telegramă biroului socialist internațional, astfel concepută: „A doua conferință socialistă din Romînia trimete prin biroul internațional salutul sau, întregului proletariat mondial“, m ! I -! * IJUJ, Congresul va ține mîine 30 Iunie a doua ședință.— Ram. 4 ZILE MalAGOVEAM GRAT; nanilor abonați ai ziarului „DÎREAȚA“, losul’i Clasa I a, > Loteriei Regatului pe a cărei tragere va avea loc Iulie crt., avînd afară da M ALTE CÂȘTIGURI și un principal ev.’de Lei 60.01 în afară de marile premii ce dăm abonaților ziarului Dimineața — toți nouă abonați, primescs total grafi 4 Un sfert las clasa 1 a a I>of Regatului Român tuturor lora ce vor trimite valoarbonamentului pe UNAN și de Ies clasa î-a tuturor ac fi ce vor trimite valoarea antimentului de S LUNI. Loturile sunt cumpărate de la cuta colectură principală Felix G. Comp. București str. Academii 1, recunoscută ca cea mai norocoa. Acest premiu unic se acer mod suplimentar abonaților zi„Dimineaț și participă la el numai abc noul sau cei ce vor reînoi ali mentul, pînă ---------- la 3 IULIE a. c. (inclusiv) Din afară de aceasta, toți abonații fără deosebire, (vechi și nouă) participă la: URILE PREMII „Dimineața“ compuse din: 1. Casa din str. Popa Nan No. 33, liberă de orice sarcini, complect renovată și mobilată. 2. Un traseu complect de damă, în valoare de 800 lei. 3. O mașină de scris Test No. 1O în valoare de 700 lei. 4. O călătorie laFarie dus și întors clasa II și lei 250 cheltuieli de întreținere (biletul valabil 90 de zile). 5. Un ceas și un lanț de aur, pentru bărbat âi a căror tragere se va face la 15 Septembri, a. o. de reprezentanții Camerilor de Comerciu din; ===== BUCUREȘTI, IAȘI, CRAIOVA — BRAILA și CONSTANȚA — Prețul abonamentului: Un an 1,0* 20 avînd dreptul la 15 cupoane și 1/4 Los. (Aceasta numai pînă la 1 Iulie c.) 6 luni Iiei Ia vind dreptul la 7 cupoane) si 1/8 Los.(Aceasta numai p'na la 1 Iulie c. um I,ei O avînd dreptul ,a 2 cupoane v ale Ziarului Scandalul din Buzău BUZĂU, 29 iunie. — Procurorul general Ștefănescu a suspendat ancheta scandalului de la tribunalul local pînă Marțea viitoare cînd va reîncepe cercetările. Dobri d. Murat, directorul serviciului meteorologic, anchetează în localitate diferite neregularități atribuite verificatorului măsurilor Deleanu.—Sandu DIMINEAȚA g^sfiss^mBtees mz Ultime informațiuni . Legațiunea rusă din Capitală a comunicat guvernului grecesc că guvernul român e hotărit să reprimească în țară pe grecii expulzați și să abroge suprataxele vamale ce izbeau produsele eline. In acelaș timp legațiunea rusă a comunicat la Atena că guvernul român nu va relua deocamdată relațiunile diplomatice cu Grecia. Toate tratativele pentru aplanarea conflictului cu Grecia se urmează numai prin legațiunea rusă din București. Din Caracal ni se scrie că sătenii din comuna Gura Radinei n'au voit să iasă la secerat pe motiv că n'au învoeli cu arendașul local Ionovici. Căpitanul de jandarmi Bilciurescu din ordin superior, prin teroare și bătăi, ar fi hotărât pe acei țărani să iasă la muncă. Ni se mai scrie că același ofițer s'a dus apoi în comuna Isbiceni, tot din Romana, și cu sila a hotărit pe țărani să se cere la proprietar cu un leu și 25 bani pe zi. înregistrăm faptele așteptînd să ni se comunice ce măsuri s'au luat în contra celor cari procedează în acest mod. — In cercurile romînilor macedoneni din țară domnește o vie surescitare din cauza faptului că guvernul urmărește aplanarea conflictului cu Grecia. In special rechemarea grecilor expulzați a enervat foarte mult pe romanii macedoneni. ■ —---------- întreținerea lucrărilor pentru alimentarea Capitalei cu apă costă actualmente comuna în fiecare an un sfert de milion. Bineînțeles că pe măsură ce im ANImOXIC", CIHEREI & C-nna MARK ROMAN 95 de LUDOVIC DAUȘ CAP. XII La tribunalul ilfov secția Il-a. vire generală ! Și iată că putem spune: ‘ — Dormi Cora, dormi fericită... Viața a fost pentru tine o vale a lacrămilor, prin care ai trecut ca un vis al suferinței... Dar suferința a încetat și ne-am rămas în mintea noastră ca un vis care ne-a îmbătat... și pe care l’am iubit și îl iubim... Dormi Cora... dormi... dormi în liniștea ți de veci «.«»••• ...... Iarăși trebue să ne întrebăm: -- Ce era luntrea aceia care luneca 1e valurile Dunărei și care părea că spionează malul? Cine erau oamenii cari eu venit pînă la casa în care locuia torși, mînați de cine știe ce gînduri? Și iată că întrebările acestea, adaose pe lingă faptul pozitiv că trupul Corei n’a fost regăsit ne face să credem că poate n’a murit. In cazul acesta care-i este soarta?... A scăpat ea de lacrimi? A scăpat ea de durere?... Sau poate soarta ei e și mai tristă?... Cine știe!... Viitorul singur are a ne spune dacă somnul cel fără de sfîrșit o mîngîe, sau din contra dacă își plînge ea viața... Să mergem deci cu pași repezi spre viitorul acesta, singura dezlegare a enigmei.... • • ••««■> ! ■ ■ « ’.» • CAP. XIII Marta, triumfătoarea! Muzici, cintece, beție !—Du-te le zodiac...—O vrajă de scăpare. Deci ani trecură.. Marta nu mai locuia acum modestul apartament din strada Dionisie, ci o casă mare, cu două saloane splendid mobilate și alte opt camere pentru stăpîn.Amanta lui Alexandru Cozmen își făcuse drum. Nimic nu mai amintea pe umilita de altă dată, care trebuise să lucreze ca să aibă o pline, așteptînd ca Andronic, inel de atunci, să iasă din închisoare. Ce e drept, nu mai era aceiași femee! Virtutea eî ajunsese ca o stea care se stinge în noapte!... Era amanta lui Alexandru Cozmen și, alături de acesta, tot ce avea Bucureștiul mai select și puternic da lupte pentru dînsa ca pentru o conchetă dorită de toată lumea, și toți își făceau o glorie ca s-o aibă! Maria era femeia cea mai în renume a zilei, femeia care era o regină a desfrîurilor de tot felul, neobosită în corupție, vecinie cu zimbetul pe buze, lunecînd din petreceri în petreceri, din orgii în orgii! Ce-i păsa de inimile pe cari călca, de pungile pe cari le golea! — A mea-i lumea! a mea-i viața! striga ea. Vivat! Vivat! La scară o așteptai cupele și faetoane de gală;—era servită de la chei în frac și purtînd mînuși albe și unde apărea ea, la șosea, la teatru, la concerte, oriunde, toate privirile se îndreptau asupra-î și un murmur de admirațiune se ridica de pe buzele bărbaților. — Ea e zi .[ — O vezi! — Marta! amanta lui Cazmen! — Singură ? — Singură? — Nu, cu suita ei!... Și într’adevăr nici odată nu apărea singură... O suită întreagă de oameni de toate vîrstele, bogați din toate treptele sociale se afișau în public lingă dînsa, puțin păsîndu-le că în compania unei asemenea femei nu se cade să-șî facă aparițiunea în lume... Marta, fiica lui Gherey, era cocota la modă, și toate celelalte femei, oricît ar fi fost de frumoase, intrau în umbră pe lîngă dînsa! Ea nu era un ideal de frumusețe, era chiar departe de a fi ceea ce se chiamă frumoasă, dar un aer de mîndrie și aroganță îi da o înfățișare care impunea de la prima vedere și o făcea să treacă pe planul intim... Apoi nici o femee cinstită nu-și plătea rochiile ,pălăriile, mantelurile pe cari le purta dînsa, și le azvîrlea de îndată ce le-a îmbrăcat odată. Toaletele ei erau o bijuterie, un obiect de artă! Luau ochii de la prima vedere. Dar colierele, brățările, inelele, broșele, acele de cap și diademele ei strălucite... Cîte comori cheltuite pentru nimicurile cari slujeau ca s-o împodobească și să-i dea aerul unei închipuiri fantastice de femee bogată, care pe un singur deget poartă mai mult decît îl trebue unei familii ca să trăiască o viață întreagă. Și unde apărea ea se auzeau și unele șoapte ca acestea. — Cozmen s’a ruinat ca să-I dea el. — Cozmen. Dar familia lui? — Are să rămiie pe drumuri, înecată în datorii! Și-a pierdut mințile bătrînul... El, omul superior de altă dată, s’a tîmpit lingă femeia aceasta... Tot viitorul lui politic a căzut in apă!... S’a sfîrșit cu el... s’a ramolit... Și ce-ar mai putea să scape din averea lui, tot el îl dă, și închide ochii la toate nerușinările ei! Ca să nu fie alungat de dînsa, e în stare să meargă să deschidă ușa noilor ei amanții E dezgustător... — In așa grad s’a ramolit? — Da. — Și femeia lui? — Plînge părăsită. — Și fiicele lui? — Nu mai pot să se mărite din lipsă de zestre. — Dar amanții ceilalți? — Așteaptă să le vie rîndul să cumpere o noapte de amor cu Marta. Și plătesc gros, să mă crezi, căci el îl trebue mult ca să fie luxul pe care Alexandru Cozmen nu mai poate să-l plătească. — Dar dacă-a decavat Cozmen, cum se face că Marta îl mai îngădue pe lîngă dînsa? — Mai intiia el îl inofensiv,—și apoi Alexandru Cozmen, prin faima lui trecută „face încă frumos“ în suita ei! Aceste șoapte dovedesc îndestul ce devenise Marta,—și cum era prețuită de unii și de alții. Cu toate opiniile rele ale unora cari o sfîșină, fie pentru că nu puteau s-o aibă, fie că,—lucru mai rar,—se simțeau jigniți în sentimentele lor de cinste și bună purtare, Marta mergea în triumf pe drumul pierzărei sale și se bucura de o trecere deosebită. Nu putea cere unui ministru ceva fără să se împlinească. Cuvîntul ei era lege, o obhiadă a ei era un ordin. Cu un zîmbet numea într’o funcție înaltă un om de nimica;—cu un alt zîmbet scăpa de pușcărie pe un protejat al ei,—și c’o sărutare ce n’ar fi putut ea să facă! Sunt unele femei cari sînt par’că predestinate ca să domnească și să poruncească. Cu cît cad mai jos, cu atît devin mai puternice, căci au mai mulți oameni la picioarele lor... Asemenea femei le întîlnim mereu în drumul vieței noastre și o asemenea femee era și Marta.... In seara din care reluăm șirul povestirei noastre, Marta dădea o serbare amanților ei. . . Sute de luminări ardeau în candelabre și sfeșnice iluminînd amîndoua saloanele ei și camerele toate. In sufragerie, o masă bogată, cu tot soiul de trufandale, fel de fel de vinuri, șampanie și licheururî, sta la dispoziția invitaților în vreme ce două tarafuri de lăutari cintau pe rînd, cînd melodii ,suave, cînd cîntece obscene, amestecind, duioșia cu trivialul, într’o cascadă de note care curgeau de sub arcușuri, din naiuri și din flaute. Lume de pe lume erau în salotinele Martel; tineri cari au pus mina pe o moștenire și au lor s’o risipească; bărbați însurați cari și-a fi uitat soțiile tinere și frumoase ca să respire, aerul din casa lui’tizanei ;—părinți de familie cari își uită cele mai sfinte datorii și se îneacă în drojdia viciului șia de, cădere!. Pentru ca petrecerea să fie mai vioae, Marta a invitat pe mai multe din cunoscutele-i rivale, cari, dacă nu pot s-o ajungă, se uită cu resemnare la dînsa, și caută să pară cel puțin niște stele palide, ca niște sateliți ai soarelui în lumina1 căruia se mișcă.... ! —Cîntați, beți, petreceți! strigă Marta. Și ea singură dînd exemplul orgiei bare ,trebuia să înceapă lua cupe cu șampănie și le deșerta strigînd: — Vivat cheiul și amorul! — Vivat! vivat! i se răspundea der pretutindeni, bărbații sorbind’o cu ochiii femeile invidiind’o și rîvnind să triumfe o clipă măcar în lumina în care strălucea dînsa. printru ocazie, ea se îmbrăcase într’o toaletă de gaz subțire, cu fluturi de aur și diamante, lăsînd să i se vază conturuile trupului, abia mascat de vălul suțvezin al gazului. Corsajul foarte decoltat, îî arăta grumajiî, cărnurile umerilor goi, brațele goale și valea sînurilor rotunzi și tari, cu o alunică la miile», atrăgînd privirile și ațîțînd simțurile. *— Ești divină! !— Ești sublimă! — Stea între stele! — Și-a viselor mele! Ii strigați pe rînd toți cîțî veneau să i se închine cerșind o privire mai dulce de la ea și o făgăduință pentru una din nopți. ! — Vrei? !— Cît? — Trei mii! — E puțin. — Patru atunci? — Cine mă licitează nu mă are!...., H (Va urca?) O pri-