Dimineaţa, noiembrie 1919 (Anul 16, nr. 4851-4876)
1919-11-19 / nr. 4866
I mm» încă o Notă din partea Consiliului suprem si poate cea din urmă Aceasta este Nota supremei noastre umilințe. Ulima notă remisă guvernului român în urma plecărei d-lut general Coandă la Paris este un ultimatum. Consiliu acordă României un număr restrâns de zile neutru ca sa evacueze Ungaria și să semneze tratatul de Pace. Odată Urmenit trecut, România este înștiințată că va fi considerată ca efoifă din alianța Puterilor Antantei și că nefăcând parte din Liga Națiunilor. Drept răspuns la acest uit mature care pune România nV una din cele mai îngrozitoare situatUinY, partidul liberal, care în mod clandestin și combinație de timp încă puterea, răspunde în după feluri: pe de o parte a întreprins o campanie de violente desperate în potriva confruntei si a aliaților, iar pe de altă răspândește în public versiunea că România este atât de puternică încât poate rezista aliat.» Fior fără n’ci o primejdie pentru ea. Tată tot ce trăiește de răspuns d- Brătianu în cardul său patriotizm ?! înalta sa capacitate diplomatică Don Quichotte a rămas celebru pentru valoarea sa ră^borps multiplele stale talente cavalerești, dar a rămas ?i ridicol Dar cu puțin Don Quichotte avea lângă dânsul un spirit cumpănit și realitate. ■ Din fericire Pentru viitorul acestui popor și pentru noul stat întregit, tara nu a voit să se solidarizeze Cu d. Brătianu. r Bineînțeles nu există în această țară un singur partid și nici un singur român care să primească con»eițiunile umilitoare ce i se impun. Bineînțeles nu este partid și nu este român care să nu dorească ca fiecare și uitimia palmă de pamânt locuită de români să nu fie a"riPită regatului român. Insă iarăși nu este român înțelept care să-și poată închipui că revendicările românești pot fi obținute pe calea rodomontadei, pe calea sfMărel, marilor Puteri în Vund-Atacurile „Viitorului“, atacuri brutale, violente și absurde imspiră milă și dezgust. Fiindcă vezi încercarea disperată a omului care și-a înăbolit țara în cea mai înfricoșată catastrofă, silndu-se să-și salveze situația Personală Printer’o demagogie criminală-Atacurile neputincioase împotriva Consiliului Suprem sunt o desgustătoare demagogie- Căci s-ai închipui că România, mică sau mare, ar fi capabilă să be piept cu succes Puterilor Antantei. Tărie își apără drepturile și interesele în două feluri cu armele sau cu dibăcia. Armatele au misiunea de a apăra drepturile naționale prin ultima razio, adică prin război.e Diplomații au menirea de a face această apărare pa calea pacifică și dibace a persuasiunilor. Caiac cea de a treia, calea aleasă de d. Brătianu prin publicitatea presei sa la calea injuriilor și atacurilor grotești, era necunoscută până la d. Brătianu. In tot cazul agresiunile de presă de felul celor din Viitorul nu pot duce decât la concluziuni fatale : ori d. Brătianu este relegat definitiv în opozițiune și este împedecat de a mai avea vreun contact cu cârma Statului, ori d. Brătianu este chemat din nou la guvern și însărcinat să rupă raporturile cu înțelegerea și să-i declare război. De data aceasta Coroana nu mai are nici putința, nici timpul, nici dreptul să mai amâne soluția firească. Dacă Coroana crede că demnitatea și interesele României cer ca să ieșim din Alianța înțelegere! și dacă crede că putem suporta un războiu cu marii noștri aliați să cheme din nou pe d. Brătianu la guvern, dar să-î cheme fățiș, iar dacă voește ceea ce ne închipuim — că politica nebuniilor grandomanie și dezgustătoare trebuie încheiată, în acest caz să o rupă definitiv cu autorul dezastrului și să cheme la cârmă un guvern serios, capabil de a înlătura dezastrul. CONSTANTIN BACAIBAȘA IH ziua ESS mare a Intrărea în Capitala tarei a armatelor americane, engleze, franceze, italiene, sârbești și românești învingătoare, cerul era senin și vremea caldă, cu toate că ne găseam în toiul toamnei. Dumnezeu oprise o o clipă frigul și umezeala, ca poporul îndurerat și pedepsit, prea crud pentru păcatele conducătorilor lui să se bucure în toată voia de ziua mântuirei. Și toți câți fugiseră de urgia dușmanului, toți câți stătuseră ascunși în casele lor ca să nu vadă brutalitatea și sălbătăcia domnind peste emisiul oraș al Bucureștilor și al Bucuriei, se scuturaseră de povara ce-î apăsa până atunci, îmbrăcaseră haine de sărbătoare și ieșiseră înaintea falnicelor armate. Podul Mogoșoaiei, botezat după războiul de la 1877 calea Victoriei se boteza acum a doua oară. Atunci, de armatele țărei noastre, acum, de armatele Europei. Și martori erau toți locuitorii Bucureștilor așezati pe amândouă părțile străzei de la Șosea până la Bulevard și pe Bulevard până dincolo de Universitate. Erau bătrâni și tineri, bărbați și femei, muncitori și funcționari, țărani și boieri. Erau mai cu seamă copii cu miile. Nu’i mai cunoștea din flori și din stegulețe. Ișî uropiaseră cu ele mânuțele și brațele, ca să mângâe pe mantele cari îșî pierduseră pe veci flăcăii în amarnbele lupte și nu le putuseră duce la înmormântare nicî flori, nici lăcrimî. Veniseră să ne aducă aminte că mai avem o mângâiere ți o nădejde și că România Mare nu va fi lipsită de suflete bune și de viteji. Veniseră cu entuziasm și cu frigăte nesfârșit« de bucurie, ci> să împlinească o lipsă in sufletele prea mult» trerspe de dureri. Ziua cea mai a fost ziua lor, a copiilor. Gura nu le-a făcut de cum au sosit până la plecare. Mâinea lor au desemnat într’una gesturi de bucurie dela mândra apariție a primului soldat al defilărei până la cel din urmă. Când șî-a văzut pe colegii lor cercetași, cari plecaseră cum putuseră în Moldova, ca să dea țării micul, dar inimosul lor ajutor, au izbucnit un bucuria revederii. Ei îi știau pietruți, căzuți pe drumurile grele, noroioase și friguroase de peste Siret, ori de peste Prut și chiar de peste Nistru. $î faîfî în‘ TiTo-uil, crîncoși și frumoși și purtători de vestea li mintei. Gud au văzut pe soldații basarabeni, bucovineni, ardeleni și bănățeni, au simțit acvea întruparea României Mari și nouă. Se întorsese lumea îndărăt, se desferecaseră porțile de veacuri ruginite ale Rusiei și ale Austro Ungariei, ca să dea drumul la față poporului românesc asuprit. Când au trecut fenurile, s’au aruncat pe ele și le-au făcut să ducă astfel prin fața Universitatea cele mai frumoase flori ‘din lume, florile vieții* Petre W. Hines 16 Noembri* 1916. Hegem $1 reneras?*! Berth-elot în frunți Srupilor aliate S. T. B. asasinează cu toptanul Trei victime dintrodată in același loc și de același vagon, și alte 2 victime, tot dintr’odată, in altă parte a orașului — iată isprava S- T- Butul pe ziua de, eri. Protestul publicului' campania preseu plângerile celor rămași de pe tirpul victimelor nu mai impresionează pe acei de la S. T. B. Vagoanele UI continuă mersul lor vertiginos și asasin; se joacă cu vința trecătorilor și pasagerilor — nimic și nimeni nu e atât de puternic" să poată clinti din nepăsarea lor criminală pe acei ce-și măresc veniturile, dau dividente fabuloase și lasă publicul să călătorească’ strivit și r &glomemt in vagoane și pe scări. In altă țară parchetul ar fi Intervenit de mult și traseul nenorocit, cum e cel din strada Lipscani, unde mai zilele trecute au fost două asasinate Intr’o zi’ precum Si curba tn pantă cum e locul din apropierea palatului regal, unde au căzut ori trei victime noari, de mult ar fi fost desființate. La noi comuna deși cointeresată, se mărginește să facă forul celor cu lefuri și jetoane grase, de la S. T. B. spre a acorda sporiri de taxă pentru călători — dar aceiași administrație indolentă a primăriei noastre închide ochii nepăsătoare la crimele ce se comit zilnic de S. T. B. Si pentru că nici parchetul, nici comuna nu-și fac datoria, nu ne-ar surprinde ca intr’o zi publicul revoltat subsă facă singur dreptate. Căci cei ce sunt cointeresați la S. T. B. și-au cam mâncat lefteria la cetățenii Capitalei. DACIAN. Direcția RedEcția Adrei*3»! strațis Paliditatea •S5R5S 6.67 •S1/IS4 « Ziarele franceze publică nota iugoslavă *»* ^renală consiliului *««^rem prin care se expun chestiunile cari azi împiedicat până acum pe plenipotențiarii ruso - slavi de a semna tratatul de la Saint-Germain.Aceste chestiuni privesc in primul rând convenția relativă la protecția minorităților. Guvernul iugoslav declară că nu a contestat niciodată principiul general al acestei convențiuni. El adaugă că e de acord cu punctul de vedere al Conferinței definit nu nota către România t menținerea principiului general care este la, daza convențiunei și examinarea modificațiilor ce s’ar putea aduce dativelor sale. Delegația indee .* j.Bî? CB* câne! «’ar acorda creninal ameliorări României și Gesiei în ce privește tratatul minorităților, cerem să fie bine recunoscut că ele vor rapfica Shile de plin drept și regatului sârbescr^ cro»orior și slovenilor. O astfel de asigurare de-ar permite să scurtăm, fără ezitare, discuția acestei convensiuni^ Situațiunea financiară a Franței DECLARAȚIUNEA D-lH KLOTZ, MINISTRUL DE FINANȚE Eana banchet oferit ministrului de finanțe de către „Reodettene* presei economice“ în Paris, d-sa a declarat, între altele: „Cuvântul de ordin« de erî a fost: Incredere . Cuvântul de ordine de azi rămâne: Încredere! Cel de mâine: încredere !“ După cum *« vede, o pofi^k’s bazată pe realități de moment De altfel, uSaitetraI de flosinț# al Franței n’a «*tat *R adauge că realizarea unei situatmri financiare solide a tărei este ?n strânsă legătură cu chipul în care vor decurge alegerile și de modul în care se va echlibra burger. Războiul a transformat, profund, viața socială. Pricinile sunt prea cunoscute. Trebue să insistăm, doar, asupra enormei coriturii financiare pe care «I le necesită pentru a ne da seama de gradul de istovire la care au ajuns toate spatele beligerante. Intre cele mia grop încercate se află Franța. Necesitatea refacerea este evidentă. Toate spiritele luminate ale țării, toți oamenii poliici și cei cari se preocupă de visu! statului, se străduiesc din răsputeri să înlocuiască lipsuri« și să îndrumeze tapa pe calea revenirii la prosperitatea anterioară.Cuvântul plin de greutate al d-lui Klotz, care cer« dela totî: încredere ! este în acelaș timp exprimarea unei nădejdi sab’tere în restabilirea financiară a Frânte!. I Mm aLprior clifg UN RĂSPUNS LA DECLARAȚIILE D-LUI MISTOR Conducătorii partidului national evreesc din Bucovina, d-ml dr. Bilbig și Ebner avocați din Cernăuți, ne adresează următorii răspuns la declarațiile drui Mator în chestiunea libertăței an legenCloch, acea provincie. ..Ca toate uriașele morțri făcute de administrație nu s’s ! ar găsi in toată Bucovin'? nici un tam care sa accepte candidatura i it>ru C noră* Mamdat de senator s tojțț oferit de J. Mistor mai multor cetățeni evreii cari însă l’au refuzat. ? Tot ceia ce partidul rar donna!«vre wa a voit să publice privitor !» acest ref bre. a fost suprimat de cenzură. în ceea ce privește candidatura ă bsi Iacob Hecht, ea a fost respinsă în un**nimitate de toate grupurile evreești ca Bucovina. î Și atunci când partidra nosem a vot să țină vr’o întrurafir' pentru a lua Q atitudine față de această candidaturi, bea întrunire a fost interzisă. Ca și tot ce voiam să publicăm în organiul nostru oficios și, în diaMk ziare, privitoare la alegeri, toate [■ strucțianiile noastre asupra modului la care alegătorii aveau să-și exprime abținerea lor de la vot. și a fost suprim mute de cenzură. Procedarea la votare a fost incorectă deoarece președinții a omisihmilor de vot. au dat alegătoror Irastrucțina* în senzul că ..trebuei să votes» pe eA nevaî ^ ! Având în vedere faptele arătate «de șefii partidului național-evreesc deci** ră din nou că libertatea mior * fost limitată tn ultimul gr. g. de schiml« nisimiia ?4 receantanții eî. B. Iacob Kit este omul de ‘nerodei*® ăî d-lui Nistor și în raid un • ■ el eu trebue considerat ca repricinitul evreiilor, bucovineni Acesta ‘ât mai mult cu cât el a fost impus evreilor contra voinței lor exprimată cu tărie El nu aparține nici ’unui parti evreesc n’a ținut nici o rotrunire șî nici n’a obținut un numit chis^dorabil de vo*t uri de la e.ecălor rvroî“. : Un nume predestinat E acela »1 d-bi1 C 8,pita ® Băt&fere»cu, ciur» er* dimineață, în tramvaiul Obor-Cotroceni e luat te baza› pe un conductor *ț tramvaiului, fără să se sinchisească de Protestele publicului i ndigmat Oare v« trebui »ă mai treacă multă vrem» pănâ ce acești oameni vor înțelege că bătaia e o barbarie Ce nu t*-e îngăduită «i* chiar attmne* când te numești Bătătorescuî Demisia Consiliului comunal MOTIVELE DEMISIUNEI — PRIMIREA DEMISIEI. — CĂUTAREA UNEI COMISII INTERIMARE Consiliul comunal. In fața greutăților și a cererilor populației de apăr procizional a găsit că e momentul să demisioneze, motivat. Demisia cuprinde grave acuzații contra direcției C. F R. time nu i-a dat nici un concurs nu a putea aduce lemne, și contra Direcției de aprovizionare care nu i-a dat putința de a aduce zahăr și alte alimente. In partea finală a demisiei membrii consiliului insistă asupra situației precare, pe care a găsit-o. de la fostul consiliu din tmpul ocupației și încheie arătând că a făcut tot ce i-a stat în putința de a aproviziona populația. Demisia care a fost înaintată %-lui ministru de interne va fi primită azi. După știrile ce ne-au fost date de la ministerul de interne, până la două zile va fi instalată noua comisie interimară. Greutățîle cele mai mari se ridică însă în jurul constituirii nouei comisii interimare. Se vorbește de, o comisie interimară de militari și civi. Nu sta luat insă o decizie definitivă ™ Gândul Simple 18 Noembrie! S’a împlinit anul zi cu zi de cănd soldații noștri Intr’o frumoasă solemnnitate și-au făcut intrarea in Bucuresti. Ca frunzele luate de furtună se risipiseră dușmănii semeți in hohotele de râs și blestemele popularei suptă până la os de vajnicii ocupanți. A fost o sărbătoare dela pământ și până la cer, o aclamație supremă. O bucurie cum numai sufletul unui neam desrobit e în stare să o resimtă. Eroii eroii dela Mărășești și Mărăști, erau reprezentanții, tuturor medicilor neamului nostru cei cari reveneau sub cutele tricolorului condus de rege și regină, de generalul Berth riot cu bravii lui soldați veniți dela Dunăre, I Bucureșteni "dacă «ti cunoscrt noaptea invaziei au asistat și la zorile libertățe, pe cari cei refugiați le-au simțit fără să le acid. JS doembrie zi neuitată, astăzi sub -crutării mohtorl aceiași populații Ji:olește energia cu grijile mărunte dar grele pricinuite de , conduceri, fâră cap dar cu multe cozi! Și cu drept cuvânt astăzi n* am putea întreba: — Scăpat-om de dușmani, dar de cozi nu vom scăpa niciodată? Specula și speculanții au huat locul lipitorilor ocupante, iar administrația care nu mai e „vitregă“ e așa de uluită în toate, încât parcă nici n'am fi scăpat de liftele străine. Așa cugetă amărâții cu lefurile sporite dar cari nu vor atinge niciodată sporurile speculei și oricât ai vrea să jubilezi acum la amintirea bucuriei de alunel, vederea cozilor de prin piețe pune plumb aripilor! Jumuliți de dușmani, disputați de speculanți nu uităm topiși țp automobilele luxoase (când nu ne dă nasul pe Pământ!) și ne zicem ca niște îndrăciți ce suntem. Tjelbetl Cel puțin sunt deci noștrii STAN BOLOVAN. ‘ Ce shiatofet Un cititor ne aorte: Cum mersi pe șase oi:* Bucureștî-i uieștî, pe moale „Florie*" proprietatea Brăilenilor, U vre-O 20 ®. de aproape asfonsa țitiilar luasă «Joc» se ace panta dealaltă către palatul stăpânilor lapetoi, rărești, pa nsodcai, eau male*«din părăsitul mormân ai »«ut* âtfctro ,notți wotrepMatt, eăeuți bittpipBt rsiragsni. leahi« i ne sârdocean do roâarfwrit spre epa mărâpănai, o a nici da tema ce a t* s* se ptiLbușească, acest mormânt stârnește iuleberea: Nu e’ar putea ca si fie si*î bine luj-ruit »coat ’"..-ei de —elitică ofiter* ai,unui croc, can n’e păcătuit cu u..-i tdzlSlitter heart,*cât doar că ocupă au pedao crd-t da Io«, pe care an *• »ti mati... sáman* de röblan « ami bist«. wo«, dă itoa/3mr.c-td* briUaultltnt | «