Dimineaţa, martie 1920 (Anul 17, nr. 4942-4947)

1920-03-26 / nr. 4944

Rostul conferinței.— Stadiul acțiunei noas­tre diplomatice In cercurile politice de la noi, precum și’n presă se vorbește de la o vreme de „Conferința din Varșovia». Nu s’a precizat încă până a­­cum ce este această conferință și care este rostul ei, explicație pe care o vom face în rându­rile de mai jos. * Conferința din Varșovia a luat ființă din dorința pe care toate țările cuprinse intre Baltica și Marea Neagră o au de a încheia pacea cu Rusia sovietista,­­ Așa­dar avem Polonia, Esto­­nia, Letonia, Finlanda și Româ­nia deoparte, Rusia și Ukrainia de alta. Până In momentul de față toate țările sus-menționate cu escepția Poloniei au început parte trata­tive de pace propriu zise, parte preliminarii sau simple tatonări. Dar și Polonia dorește pacta cu Rusia de care o desparte — ca și pe noi dealtminteri — un fapt a cărui realizare formează prima preocupare a Conferinței din Varșovia. Intr- adevăr în cea ce privește România , guvernul nostru a căutat prin repetite intervenții să obție asentimentul Aliaților pen­tru începerea de tratative cu Rusia. Pe cât se pare însă, Aliații au refuzat să ne dea acest asenti­ment, nu pentru motivul că inten­ția guvernului român nu cores­punde punctului de vedere al lor ci mai cu seamă pentru aceea că Aliații nu vor să-și ia nici un fel de răspundere pentru cazul când aceste tratative nu ar avea rezultatul dorit de statele limi­trofe Rusiei. Această hotărâre al Consiliu­lui Ambasadorilor a fost comu­nicata guvernului român prin­­tr-o notă primită în ziua de 24 Februarie a. c. Astfel stând lucrurile confe­rința din Varșovia are ca prim scop obținerea unei clarificări în atitudinea aliaților, față de do­rință de pace a statelor vecine cu Rusia . Paralel cu refuzul Aliaților de a da asentimentul lor fn această chestiune, România nu poate grăbi începerea tratativelor de pace și dintr’un alt motiv, pe care un înalt diplomat al nostru, ni la expus: m Nu suntem încă pe deplin cla­rificați, ne spune convorbitorul nostru, asupra unui fapt de o mare importantă. In începutul de convorbiri p cari d. Florescu ministrul nostru ■ln Varșovia, l'a avut cu câțiva­­ delegați ai Rusiei, convorbiri cu ca­racter de sondări, d-sa s’a oprit asupra unui punct. In Rusia există actualmente două feluri de soviete în puterea cărora stă directiva politică a ei: sovietele militare și sovietele așa numite „de consum“. Ultimul soviet deține astăzi e­­fectiv puterea. In numele acestui soviet și con­form punctului său de vedere, a lansat­ Cicerln oferta de pace Ro­mâniei. «Nimeni nu poate garanta în­să, continuă interlocutorul, că în starea politică neclară din Ru­sia, nu s'ar putea întâmpla ca hotărârile reprezentanților din Varșovia ai actualului regim la putere în Rusia, nu vor fi con­testate de celălalt soviet care e­­ventual ar putea deține la un moment dat puterea. Prin urmare, ministrul nostru în Polonia, sesizat de guvernul din București și-a exprimat do­rin­a față de delegații ruși, ca în cazul când bazele unor tra­tative de pace ar fi stabilite, re­prezentanța rusă să cuprindă de­legați ai ambelor soviete. Acesta este stadiul în care se află tratativele, dacă le putem numi astfel—cu Rusia sovietică» conchide informatorul nostru. G. Rosin GÂNDURI SIMPLE Strada Vlăsiei Deoarece trăim In zodia prefaceri­lor, când­­ of ce a fos­t vechiu trebue aruncat sau primenit, credem că ne putem­ da cu gravitatea necesară pă­rerea în­tr'o schimbare de nume ab­solut utilă și f. t. pistă. Strada IJ.plaant să fie numită Stra­da Vlăsiei• — De ce ? o să întrebe unul și al­tul. Hm. hm. cei cari vor întreba vor face pe prostii căci toată lumea știe de ce. Dar hal• să fiu mai gentil de­cât un sex slab și să Vă dau unde amănun­te: Un metru de țesut zis Picardy care la 19 februarie costa 30 lei, acum la 24 Marie costă 55 lei. Un metru de stofă car­e luna­ trecută costa 145 lei, azi costă 250 lei- Un metru de gabar din care acum 3 săptămâni cos­ta 117 lei, azi un petic rămas din a­­cea stofă, 60 centimetri costă 106 lei ! — Păi mai aveți glas să ziceți de cic să-l zicem Lipscaniimi strada Vlă­siei ? Așa’l dați tăcut ca melcii ! El< dar dacă o să ajungem să invadăm viile pentru a vie îmbrăca un fel de vHă, (aviz sindicatvfid viticol f) In ches­tiunea locuințelor, de mul­t <am ajuns mai rău d­e­cât melcii. El umblă cu căsuța lor în spinare, noi numai cu calabalâcul-Dar să mai așteptăm nițel înainte de a desesperi, căci despre alimenta­ție nu putem zice nimic; find în pos­tul mare, ne putem lipsi de carne ba­ni de pâine, ca să păzim cu adevărat postul cal mare. Sperăm, că ideia noastră atât de justificată in chestiunea botezului stradei Upscand va da un deget de ajutor •l Ligei con­tra Luxului"­Toate reprezentantele se­xului fru­mos citind numele străzei (,"Vlesia") Iși vor aduce aminte­ri de coâruri cu acelaș nume. Ori­cum sexul frumos e și fricos, nu va mai călca prin Vlă­­sia. Ați priceput ? Faină .dde t . STAN BOLOVAN Azi 25 Martie Toată lumea trebua să subscrie la împrumutul refacere! i\ Hu plânge, mamă, toată lumea va sub­scrie la împrumutul Statului și ne vom clădi din nou casă. Lovitura reacționarilor germani Legătura lor cu reacționarii unguri Cum se pregătește războiul de mâine patrunilor unguri Comentând cornu­ral revoluția ger­mană. ..L’H­uam­anité“ expune as­tfe­l legăturile dintre ea și reacțiunea un­gară. Se știe cu cât entuziasm a fost privită de pangermaniști realc­­ții umrea din Ungaria. D. von Heimz­burg, ziaristul, atașat în special la serviciul gem­eratului von Lutwitz­­nu see sătura să repete în Presa pan­­germanistă: „Ungaria e pe cale de a deveni statul co] man ,,crești­n“ d­in Europa!“ Insă nu era vorba nu­mai de o campanie de presă. De câteva săptămâni contele Normann recruta în Germania so­dați pentru a-l trimite în Ungariaa. Acest conte Normann este cumniatul contelui Tisza, președintele con­sili­ului un­­­gar în timpul războiu­lui­ asasinat îmi momentul­ când a izbucnit prima revoluție ungară. Contele Normann este un personagiu foarte suspect- In timpul­ ultimei revoluții el a ju­cat întâi rolul unui agent Provoca­tor la Munich, apoi a fost un timp spion la Budapesta, îm u­rmă a re­crutat oameni pentru »rmta baltică pentru a se deda în sfârșit cu trup și suflet contra-revoluției ungare. El spera să îndemne Ungaria ne­mulțumită de pace la un războiu împotriva Antantei. Și mai spera că în cazul acesta Germania se va alătura Ungariei. Să trimeată întâi soldați în Ungaria pentru a des’ăn­­țui acolo o mișcare care să dea im­puls Germaniei, aceasta era ideea sa fixă. De altfel, contele Norman nu era singurul amestecat în afacere. El era mult susținut de locotenentul Bauer care pe lângă incontestabile talente militare, poseda și un ade­vărat geniu "Comercita'.­ El trebuia să procure întreprindere­ fondurile ne­cesare, și er­a sprijinit de căpitandi Espe din divizia de for staționată 1» Koenigsberrg­, prieten foarte intim cu von Kapp, precum și de contele vom der Gö­tz, comandantul corpu­lui de armată din provinciile bal­tice. întreprinderea jusnlierior germani a fost mult înlesnită prin faptul că Printre trupele baltice se aflau zece mii de supuși ai fostului imperiu au­­stro-ungar cari trebuiau să forme­ze sâmburele armatei contra-rev­o­­luționare ce urma să se trimită în Ungaria; pe­­ de altă parte, armata formată în Ungari« «ra bine pregătită pentru a favoriz» mișcarea­ Orie« soldat ungar care intra în armată, trebuia să facă jurământul următor: „Jur Pe sfânta Fecioară că voi iu Com­itribui din răsputeri ca să com­bat pe cehi și pe români pentru a libera teritoriile« ocupiate și a le uni cu vechiul regat al Ungariei, pre­cum jur pe­ sfânta Fecioară să îupt contra oricărei mișcări socialiste“. Lovitura «i­a deci bine pre­gătită. Lucrurile niu s’au petrecut însă în­tocmai cum se prevăzuseră jumkerii germani și unguri, întărire» react»­­umea trebui­a să receapă la­­ Bud­a­­pest», de alcol­o­m^care mai avea să se Propage la Vioria, «»li­mb­a în ur­mă trebuia să sufere contagiunea și Berlimu­l Rolurile au fost însă in­versate și ea a izbucnit întâi !a Beri/P. »- »jur­iul­u­­i«» Hu ® m­arțSania,­ di ® Ardeal, pub^că un iarcool prin care, mi n>umaî c^tribate idei­a diczoffrarei piairiolmetullui dar încă s­usțitam că ortului patrlotmemit nu poat« fi dezolvați. Dar da c ® mu poate fi dizolva­t ? Nu poate fi. dizolvat­^spun« „patria —de­oa­rece nu există motivul con­­stituțion­al pentru dizolvare. Motivul co­ns­tituțional nu ar fi­­după părerea ,patriei“, de cât fie un cond­ îmrtdr« parlam­en­t și gu­vern, fi im conflict între parlameint și coroană. Sunt foarte caudate atât atitudi­nea cât și a­rgu­ montarea ziarului d-lui Miamin. Sun­nt foarte ciudate fi« «ndcă dovedesc lipsă de memiorie, fie o schimbare de convingeri mo­­toivată de împrejurările schimbă­toare. In a­rticolul, din care nie ocupăm am găsi seara următoare. Singu­rul argument pentru care se cere d« unii dizb’ivarea", este acela că la a­­leger­­e trecut« unele partide poli­tice s’au a­bu­mați. Este însă foarte slab pentru că prin aceasta și’aui do­vedit neputința, este și cel mai S.'^. prim faptul că 'a alegerii nopți ar pu­tea să se abți e partidele care au luptait și iocuil acesta ar fi fără sfâr­șit și periculos. Primi faptul că iper­­sonaliități­ marcante ale partidelor ■ care s’au abținut an candidat totuși l­­­a alergî­rile parțiale Ș­i acest singur argument calde de la sine, Cine o fii scris acest articol? Este foarte interesant dne știut cine s’a sens. Fiindcă mu me puitem închipui că Ta scris vre­un membru al con­­siliulu­i diriigent și nici măcar miu putem băiiui că vreunul din ate ©^» au pu­tut inspira articolul­ Spmra%rt acestea fiindcă, dacă Pa­tria a uitat, «au­ m­ aim uitat culm că în Octombrie 1­919, Consi­iul­ Națio­­nal de la Sibiu a redactat un Me­­­­moriu pe care d-­l Monim a fost « însărcinat să prezinte regelui» Me­i­mori,u în care se ceuta: amâmiairea­­ alegoriilor pentru ca opozițîa să se­­ poată prezintă la un­a ei schimbarea | guvernuflu­i miitar și retragerea « Miniștrilor Aird-ler» de guvern, pen­­­tru ca Andeattufl să nu răsmâie tipi­­• dar cu guvernul generalului VăHo­­r­­ariu. Prin aite]. Memoriu se «trataui Regele# primejdiile ce «r urma dacă­­ întâiul parlament al României Mari i s’«tr­alege î­m condițiu­]«­­apronmale de e atunci. Este adevărat — da s ® m rnt — ca ■ un asemenea document a existat?... ! Negreșit că este adevărat­! Gutmn se face, dar, că foaia aedo­­rai și oameni, i­ari la Octombrie 1919 , considerau că alegerile cu alb tinerea 1 dipozițției1 nu puteau dia un parlament , potrivit pentru România Mare, cum i se fa­ce că aceeia cari se retrăgeau din i cabii neiuii Vă ® toiaimi spre a mu x se siobdar­iza nu numai au actele­­ dar și chiar cu fdm­țai lui», astăzi afir­­­mă că opozița, abț­inânidu-se de la i alegeri și’a dovedit doar slăbiți«­■­ne«­? ! Să ne fie iertat a răspunde pe șleatu, or câtă ține plăcere aim, stării .. îm­ umple ooiniștiințe, neputință Și Slă­■ b«ciume față de corpul electoral do­­r­ved«se as­tă­zi numai aicei cairi com­­­b»t dizolvarea. A­ltfel nu se explică­­ acățarea desperată de niște scaune , cu care nu mai nădăjduasc să le sus. .­tâ­nea­scă. ! Argumentul! Pair tel cum că nat . exista motive cPnnstitutio­nale pentru­­ dizolvarea parlamentului este pue­rili. Căci Pa­ria nu poa te uita căi de dani anii d* ziffe — cri­­puffal — Ro­mania Mare « guv«nr.»tă fără mic* un motiv Comistatuțional. Cabinetul Marghiloman a fost comigen flat, ca­­binetuil Coandă a fost adus și fon­­­d­at trimis. cabinetul Brătieanu s** compu­n oalbiniitul Averescu »cum există numai« din nn» Ș* aceiași vo­ință și iniția­tiva. Să lăsăm dar K?n­­m» cu ..motivele con­stituțion­ale“ care sunt invocate toarnă* spre » se sperietuia urmările demoralizatoare ale Cela« mai neconstitituiti­ ouiau­ re­gim pe care l’a avut Români» de la Vodă Cuza. Poporul român, îm m­area foartte, marea lui­­ majoritate — ce] put­ea­ în vechiul regat, nu știin ce v­a fi în Ardeal, — nu este reprezentat îm ac­­tuialul parisim­ent. Alegerile parțiale din urmă au dovedit, cui prisos față, dic ast fapt. Po­poru­l român din ve­chimii reg»t reclamă dreipîlul acesta Și istociotiim că ziarul parriîdulu ® na­­ttaraal din Ardeal] mu are căderea. .să «’] refuze. Parlame mituit actuali — măc»r ni­c« ne privește — est» o mfaclamă- El mu est ® ridici ,parliament­ul Româ­niei Mari mici »La româniili mici1. El este născut din violentarea Comisti­­s] a conștiințelor, căci rodul alegerilor n’a fost de cât a emoB#«. Afară de agita Pria capitu­lări ®« le succesive a piMUt orice «utoire» taie morala. Nascut cu prezfanții» de a fi o Cameră constitațamită «t­reimHN to t repede la această aafr'fa­t« ții nu mai reveridică de­cât dreptul uuei existențe materiale pr 'care «r f8, #­­vând !» face puit pretenția de a nu tragera d­e cât guv­ernul «șif« din volunitat­ea suver.auta »cu­m se prească sub autoritatiia tpouIn guvern nu» mai de nteaimia să nu provoace ,,ni ° W fl'vuä con­tstituHan­ Bl,“ care place «fâr de mail Patrie». România M­are are dreptul l­a o reprezentare care să fie la acelaiși timp a poporu­lui.. a bărbăției și g conVfargerilor hotărâte. CONSTANTIN BACALBA$A Una pa zi La ciorapi Cel cari bagă banii la ciorapi, sunt sfătuiți să­­ bage mul JAne in Împru­mutul naț­ional. Ce să facă cucoanele cari Vagi ban­­l In ciorapi­., de mătase P Consfătuirea dela clubul liberal Eri. f» ora 3’ a avut loc, La cMăr­ liberal din Or­a Ha Victoriei, o cana­­fatuire a parlam­entariil­or proriali. D. lor.«­ Brătianuu a declarat că guvernul genera­lui Aver«sot «iri ® un guvern de ordi pe și­ că er« ifflare» dar« pn reformel e pe aari intent»­­me«za noul guvern să se pue în Preț­tică. Este­­ sigur că prin «ceste reforma se va puteai »sigura ordinea la stat. Deși guvernul a venit în condițen ® critice, crede că «?» va achit» sarci­na iu«tă și de aicea cere ca Partidul liberal să acord« tot sprijin»­ noului guvern. In ședința d« Vineri se vor discu­­­ta ''Pate ponet^țe di n programul gu­vernului câinid se vor lua 9» hotărâ«­rille defiiittive. i B-Tnawr... * Foița „Dimineței“ grj Cercetașul glorios Hare roman popular din războiul nostru de­­ f­eorg­he Frunză — Al nostru, a degerat­ vezi moșu­­lor­izmare ? Moșul desfăcu velința, pipăi botul și labele animalului apoi zise liniștit. — Nu moare, a hrăpăit prea­ lacom­­idați-i să bea­­ apă caldă. Ceaonul ia pus repede pe pirostrii și pe când făceau pregătirile astea îndrumată o poveste din cari reieșea că erau feciori de boeri deghizați, fugiți de urgia dușmanului. Țăranul crezu că boerii aceștia a­­veau­ bani și să oferi să-i ducă ei în­tr’un foc sigur dar până seara, era pericol să fie ajunși de vreo o patrulă trimeasă du­pă ei­— Am eu leac și pentru asta, mai odihnit­i^vă­d i am să vă duc la o groapă de lup, acolo stații la cald în pământ, nu vă găsesc ei să răscoleas­că țara. O capă de apă caldă fu turnată pe­­ gât lui Azor care se întinse și adormi sfârâind ca un om. — De nu era el, nu mai aj­ungeam eu până aci, zise Roșu privindu-l cu dragoste. M’a dus cu sa­ni­a ca uin cal. . . Câinile ăsta e bunm la mitraliere, zise țăranul. Când veți fi pe front să-[ dați acolo că e un voinic și ju­mătate-După un ceas se îmbrăcară din nou, luară armele, sania și pe Azor liber, plecând după țăranul care-i ducea la o cursă lăcuită de cu toamnă pentru prinderea lupilor. Era o groapă a­d­âncă în pământ, a­­coperită cu fese de m­ere. Nimeni nu mai îngrijise de cursă, dar cu oare­care muncă­ reușiră să ridice leasa plină de zăpadă. Aruncară întâi sania, apoi sări Pe­tre, după el MUică Roșu, iar tărâmul ]e dete puștile și sacul cu merinde, un amnar cu fitil și câteva vreascuri, o legătură de pae, adusă cu grijă de dânsul în spinare. — Acu puteți sta aci până mâine, ba și o zi două’ trei, că fri? nu vă este. Așeză la Ioc leasa grea și porni îna­poi-Ziua trecu fără nici o tulburare Pe acolo­•In satul însă de unde fugarii plecase­ră în ajun, sos'se din Buzău o comisii b •ne de cercetare-Ordin telegrafic fu dat în tot județul turistri complecte. Bătrânul învățător fu arestat-Or­din telegrafic fu dat In tot județul pentru prinderea fugarilor. Spre seară o trupă de călăreți se a­­bătu­se pe la coliba pitarului, dar lfa îș­ Hi. mirat de întrebările ce­ i se punea, omul ridică brațele spre cer afirmând că nu văzuse absolut pe nimeni la acea zi. CAP- 49 SPIONII De cât­eva sutptomâni- Vasile Codura­­ru­ și Margareta se întâlniseră în p­aza din Fălticeni cai patroni­ unei pamorame­­menagerii­­ Dispariția tinerei sate pe care o răp’i­­se din Iași el bănuise ‘m­edia] că o da­tora tovarășei lui geloasă, dar nu-1­1% cu prea multe imputări. Nu venise în orășel cu acela decât ca să afle ce dispoziție domnea la armata rusă de pe front și să adune Și­­bani, căci trebuia să trăiască din ceva până în primăvara când era convins că ar­­matele germane vor trece și în Moldova-Manscerin­Jta de pânză­ era o sărăcie, dou­ă vulturi bătrâni și bolnavi, două mici marmuțe aproape oarbe, câteva păsări împăiate, și un tablou circular cu mici geamuri de sticlă ce măreau fi­­gurile, era toată grozăvia anunțată cu l‘‘ere de -n metru afară­ unde băiatul sulemanit ca un clov bălan­t din două talgere de t­indhea toată ziua spunând ce-i trecea prin “mic. Dar cum soldații ruși se plictiseau romță­nd sâmburi de floarea soarelui ma gh­ernita eira veșnic plină de ei. Margareta îmbrăcată în roșu, cu o că­ciulă rusească pe o ureche, râdea și glu­mea fi­nd acum ca mici odată la largul Soldatei începură a veni mai Trult pentru dânsa și fața’o Duminică, fiind mai mu­lțî beți, se luară acolo la bătae- Vrednicul patron, se amestecă în cear­tă de teamă că-i vor devasta prăvălia și se alese cu capul spart. Sodularu al‘as Stuhapietz, trebui să se pună la pat, în căruța­­ lui cu roate, bine încălzită, ce era o locuință preți­oasă pe acele vremuri de anangh­e- Mada ® Marigo, cum o numeau clienții civil­­iin orășel nu mai deschisese ma­­gihernita din fată ci stătea la “aș'nă gătind mâncare pentru sabatul rănit in luptă din cauza ei, Ba'afal Iosif, scaTMatorul trupei, rân­­dașul boilor, argatul și în sfârșit mâna dreaptă a stapanilor, era nespus i de con­trariat de cele ce s’au petrecut- la îmbulzeala de seudatu ei fură ca în codru să lucru feerie plăcut pentru dân­sul­ nici odată nu fusese Ibănuit de nici unul dintre păgubași-El ședea pe treptele de scânduri ale panoramei ca să explice clienților de ce nu fusese deschisă în­ acea zi și avea grijă să adauge că generalul «i va îm­pușca pe vinovați! Un tânăr slăbuț, binișor îm­brăcat» care de mai mult timp îi dăduse târcoa­le- se apropia de el întrebând unde-l poate găsi pe stăpân­— E în casă, bolnav­ răspunse băiatul răstit. Abia după ce-i lămuri că vagonul vecihiu și petfait cu bucăți de tinichea era ”,casa“ tânărul plecă într’acolo și cu bastonul bătrân de câteva ori în ușă­ Margareta apără spen­ața, căci înce­puse a se teme de vre’o intervenție a poliției. — Vreau să vorbesc cu dom’ Vas'le Spunem­ că sunt un prieten din Iași-Ea închise ușia și apropiindu-se de pat spuse cuvintele ce auz­se­— Din Iași? exclamă Stahiametz ri­­dicându-se ipe un coș. Ei­ cine dracul să fie-Ușa se deschise și cu pălăria pe cap,­­tânărul se propti în prag. — saună dimineața prietene, cred că h­ai să mă dai afară! —­ Caro!! Tu la mine! — Ei, da, chiar eu, zise tânărul și veni spre pat cu mâna întinsă. Cred,ea* că m’ai”. — Taci- f­ re-aî afurisit, zise S­uha­­n«fa privnd spre femeea care asealta cu ochii lucitori de curioz'ta'e­— Bine tac, dar trabue să știi, că sunt literlamente pe drojd­!!; dacă ,nu “ă flii­­“eș­i ac*> sau mirmi dai bani. — Te pricesc Id­otule! Iweihkfe giff*. tu nu ști* că vorba lungă e sărăcia o­­mului?. — Las nu vă mai feriți așa, zise Mar­gareta ofensată. Ia'ă aci două cești cu ceai, puteți bea și vorbi, eu mă rmbrăc și­­ ei în­ târg, să vă las în pace, își puse paltonul și căciula rusească și în câteva clipe fii în stradă. — Ui! excitară Carol Weill, cu el« un om cu noroc, de mine numai neno­rocirea se lipește. — Mare noroc, cu copii span­t! — Eri pe când era scandalul venise TM și eu să vădi ce elte, și știi, eu La» pus rusului piedică, altfel­­e făcea­­ pifâe. — Mulțumesc, dar nu TMi-ai spus cum ai ajuns aci, eu *o credeai TM pe front­— Da, mi-ai dat hârtiile cerce­așului, frumoasă recomandat’e, să TMă duc te re­giment să TMă prăpădesc de exantem­atic­— Acolo puteai fi denunțat Carole, vrut să fie din nou la o îasă. TM«î­aie$ că “audă a­cum în țara asta­— Știi -d-ta S­uhane­z că fa*a « aci? excla­Mă Weill. Di n cauza ei sunut pe idru TMur­. Și fără să-i T Mai dea timp cl povest cu­ TM venise !» Făliceni în casa frumoa­sei Aloys unde ea din senin a apărut și Florica Mureș, al cărui nu­Me msă el nu-i știa. (Vaartj­­ ei-

Next