Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)

1920-08-08 / nr. 5056

4 ULTIMELE ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEAJ d­iplomația bolșeviciior Proclsmii actoriei externe rusești Interven­ția Angliei mere Colonia și XLusia Bolșevicii vor pace sau râsboSt In tratarea cestiunilor politice pri­vitoare la bolșevici, a lipsit până a­­cum In toată lumea chiar și acea obiectivitate relativă, fără de care nici o cestiune politică nu poate fi înțeleasă, necum rezolvată. In gene­re bolșevicii au găsit in Europa sau dușmani neîmpăcați, sau prieteni necondiționați, unii și alții orbiți de pasiune. O apreciere mai exactă, mai realistă a situațiunei lor, s’a pro­dus târziu de tot, prea târziu chiar pentru nevoia de pace a omenirei sângerate. De când Lloyd George a luat primul contact cu bolșevicii, de când adică de fapt i-a recunoscut ca o forță efectivă în politica interna­țională, deși in mod formal le-a re­fuzat această recunoaștere, de când în fine armatele roșii au pătruns a­­dânc in Polonia, bolșevicii au înce­put să fie judecați cu mai multă a­­tențiune și pe baza unor fapte cu­noscute și pipăite. In acelaș timp a început să li se aprecieze calități­le. Astfel la Paris și la Londra a în­ceput să se sublinieze marea lor a­­bilitate diplomatică. Dacă asupra ideilor bolșevice, a țintelor lor socia­le, sunt și e natural să fie cele mai deosebite aprecieri, puterea de profe­litism­ a acestor idei în aceste mo­mente grele și tulburi de după război, nu e de nimeni contestată. Dacă la aceasta, se adaogă o diplomație abilă a statului in care aceste idei conduc pe guvernanți, atunci problema bol­șevică ia o înfățișare de incisivă și dureroasă actualitate și ubiquitate. Or­­in toate cancelariile din Occi­dent abilitatea diplomatică a guver­nului bolșevic din Londra este recu­noscută. Sunt cari afirmă chiar că diplomația superioară atât de nece­sară Europei și atât de așteptată in­­ vremea de tranziții pe care o trăim, pare a se arăta din Moscova, întreaga acțiune care a dus până la acceptarea, fie și condiționată, a Conferinței din Londra, este consi­derată la Paris și în capitala Angliei, extrem de abilă și eficace. Ea este Înlesnită de faptul că dintre toate guvernele marilor state, singurul ca­re urmărește o țintă lămurită inde­pendent de fluctuațiunile zilei, este cel din Moscova. El singur știe e­­xtact ce vrea și știe exact că ceia ce vrea, nu cuprinde ritmic din ce a fost și ce este. El singur, și aceasta este esențialul, poate avea o diplo­mație bogată pe principii, căreia nu li este frică de revoluție, pe care re­voluția nu­ o obsedează, pentru că ceia ce ea vroiește, este tocmai re­voluția pe care partenerii ei vor s-o evite. Această situațiune dă diplomației bolșevice o libertate, pe care cele­lalte nu o au. Ea este ferită de o obse­­siune care trebuie să întunece și judecata și acțiunea. Ea îi dă posi­bilitatea superiorităței și în acțiu­­n­ea ei generală, ca și în amănunte. Cât nu este de ingenioasă chiar și din punctul de verede al vechei di­plomații, acțiunea îndreptată prin Caucaz, spre Persia, adică spre In­dia, spre nodul Vital al Angliei? In amănunt se relevează câte­va note reușite ale diplomației sovietice. De exemplu cea privitoare la dato­ria publică exterioară a Rusiei. Se știe că in cele din urmă guvernele aliate și în special cel francez prin d. Millerand, a condiționat recuno­așterea guvernului sovietic de recu­noașterea de către acesta a angaja­mentelor luate de guvernele țariste in materie financiară, recunoaște­rea adică a datoriilor contractate sub regimul tarist în Occident. Răs­punsul diplomăției sovietice a fost: „Nu recunoaștem datoriile contrac­tate de regimul țarist, in conformi­tate cu repetatele declarații pe cari partidele revoluționare le-au făcut la vreme, fără a fi asculate. Dar da­că în decursul tratativelor cu pute­rile interesate, republica servicilor ar considera că e in interesul ei de a face concesiune In această privin­ță, ea va trebui să ceară și execuța­­rea obligațiunilor pe care puterile in­teresate le-au contractat față de Ru­sia țaristă și să ceară executarea diferitelor tratate și convenții înche­iate înainte și după războiul cel ma­re. Rezultatul a fost că la Spa și Boulogne Lloyd George a renunțat a mai pune condițiunea recunoaște­rea datoriilor rusești, ci s-a mulțu­mit­ să se mărginească a cere înche­ierea armistițiului ruso-polonez, pentru a convoca Conferința de la Londra. Un succes asemănător l-a a­­vut diplomația bolșevică în cestiunea tratativelor cu Polonii. Lloyd Geor­ge ar fi vroit pentru Anglia rolul de intermediator. Răspunsul Mosco­vei a fost că deoarece Anglia nu a intervenit când polonezii au înain­tat în Rusia, intervenția lui nu po­ate fi primită acum după ce au fost învinși. Cât despre granița pe care premierul englez o fixase pentru Po­lonia, guvernul din Moscova o decla­ra nedreaptă­ și izvorâtă din con­cepții burgheze și anunțat că e ho­tărât să apere una mai bună. Rezul­tatul: cu tot tonul notei atăt de dras­tice în­cât d. Millerand o calificase d­e impertinență, Lloyd George inti­ma la Spa Poloniei ca să ceară fă­ră întârziere Moscovei armistițiul și pacea. Acestea sunt unele din succesele diplomatice ale guvernului din Mos­cova. Au fost ele de natură a'l încu­raja în tendințe războinice ? Așa s’ar părea dacă avem în vedere că tratativele de armistițiu și pace nici n’au fost începute. In realitate toți cari sunt ln curent, din izvor bun, cu politica moscovită, cred că aceasta tinde spre încheierea păcei și nu spre o perpetuare a stărei de război. Aceasta nu numai pentru că în­treaga doctrină politică bolșevică e pacifistă, dar și pentru că pacea e neapărat necesară Rusiei bolșevice. Numai încheiând pacea, ea poate ob­ține locomotivele, mașinile, uneltele, fără de cale ținta ei, în teorie civi­­lizatorie nu numai că nu poate fi a­­tinsă, dar amenință să se intoarcă în contrarul ei. Războiul cu Polonia a dat guvernului bolșevic Înăuntru și in afară, un mare prestigiu. Dar Le­nin, Trotzk­i și Cicerin știu că un războiu prelungit ar însemna în cele din urmă sfârșitul regimului sovie­tic. Tergiversările in tratativele cu polonezii nu au deci de scop prelun­girea războiului, extinderea eventua­lă a lu­i, ci diplomația bolșevică cro­­ește un succes militar cât mai com­plect in Polonia pentru a ajunge la pacea, nu numai cu aceasta, dar cu Europa, pe baze făurite de Rusia so­vietică. _ B. Br. * lttlle sudföii­ni UN ARTICOL AL LUI LUZZATTI Roma. G. — Luzzatti scrie în „Corriere della Sera“ că Italia n­u va primi decât 200.000 de tone din cărbunii germani, pe câtă vreme Franța Primește 1.600.000. Și când te gândești că Franța are bogate mine de cărbuni și mai are și pe Șatre, pe când Italia nu are de­loc cărbuni iar industriașii ita­lieni răziseră cel puțin 500.000 de tone. Este evident că acum când războiul s’a terminat, aliații nu se sinchisesc să înlesnească refacerea economică a Italiei. Ei par dimpo­trivă a se teme de concurență in­dustriei italiene. „Times“ sfătuieș­te lămurit pe Italia să se lase de industrie și să se­ dedice agricul­turei. D. Luzzatti termină spunând că aliații,nu vorbeau așa în timpul războiului când o zoreau pe Italia să—și desvolte industria ca să fur­nizeze munițiuni nu numai armate­lor ei, ci și Rusiei, României, etc. DIMINEAȚĂU ortalul Parlamentar C­AMERA INCINTA Nu știu dacă se găsesc mulți naivi cari să vină la ședințele Camerei la ora anunțată. Eu mnai sosesc totdeau­na cu un ceas mai târziu, ca să nu aștept mai mult de două­zeci de mi­nute... Ședința convocată la 9 dimi­neata, se deschide deci abia la 10 și un sfert. Pe banca ministerială ,d. general A­­verescu ține un consiliu de război ca d. general Nicoleanu. Pe undeva, pe aproape e și d. general Mihail, coman­dantul militar al Poștei. D general Va­­leanu e așteptat să sosească, pentru a desăvârși... „careul" . La intrarea Ca­merei un număr impunător de funcțio­nari P. T. T. au venit să desmintă în­corpore comunicatele guvernului cari asigură că lucrul a fost reluat aproape in întregime, Iată pentru ce d. N. D. Cocea împarte deputaților foi volante, cuprinzând o doină ocazională a grevei dela Poștă... Acest mic divertisment a primit cu satisfacție. Jumătate din in­terpelări au pierdut norocul de a fi as­cultate. Nu insă și interpelarea d-lui Schița­nescu, a căruia apariție la tribună e primită cu aplauze ironice din partea opoziției D. Schintănescu interpelează pe d. ministru al Industriei și Comer­țului asupra cinstei d-lui Virgil Mad­­gearu, pe care-l acuză de incapacitate, furt, omor prin imprudență, pruncuci­dere și complot contra siguranței Sta­tului. Cariera râde. D. Schintănescu se supară. Majoritatea s'a declarat neutru. D. Toplicescu interpelează pe d. C. Argetoianu și se ridică împotriva ne­gustorilor ambulanți cari vând­­igarete pe străzile Capitalei. Protestul rămâne fară răspuns. Printro misterioasă presimțire, mi­­nistrul interpelat lipsește totdeauna du.­roja miniserială. Iară pentru ce nici d. ministru de interne, nici d. ministru de război, nici, mai cu seamă, d. ministru al co­municațiilor nefiind de față, deși a­­proape toate Interpelările anunțate pri­vesc departamentele de mai sus. D. ministru Mocioni (fără portofoliu) e de față. Dar, vai! nimeni nu se gân­dește să-l interpeleze dacă are de gând să demisioneze.„ D. Vaida-Voevod propune o anchetă parlamentară la Poștă, pentru a se stabili răspunderea d-lui general Vălea­­nu care, după cât se pare, a încurcat singur lucrurile Majoritatea amabilă, votează și ea „pentru­".. D. I. Buzdugan, ~ poetul Nică Ro­­mănaș, ~ citește, de la tribună, o lun­gă nuvelă cu subiect din viața Basara­biei. D. Duiliu Zamfirescu a uitat că prezidează Camera și ascultă nuvela cu atenție, “ ca literat. La 11 jumătate reîncepe discuția le­gei d-lui Trancu-lași. D. Madgearu servește, ca aperitiv, un documentar is­toric al chestiunei muncitorești in Ro­mânia. Deși foarte interesant, discur­sul e puțin „gustat". Asta e desigur, soarta pateurilor dela Bufetul din ro­tondă... # Ședința de după amiază se deschide mai greu. Timp de jumătate de oră so­neriile stările pe culoare si in incinta. „Domnii deputați sunt rugați să por­­tease d­in Adunare!" Soluția mai bună ar fi ca soneria Camerei să fie pusă in legătură cu domiciliul aleșilor na­țiune! D. Ioanitescu, vice-președinte, reu­șește aproape de ora 6 să dea drumul desbaterilor cari trebuiau să înceapă la 4 jumătate. Or­i­ce căldură... Vorbește, în continuare, d. Madgea­ru la legea d-lui Trancu-lași. Simpa­ticul ministru al Muncei, în timpul a­­cesta, citește „îndreptarea" OBSERVER Propunerea fiind pusă la vot se ad­mite. D. PREȘEDINTE spune că se va al­cătui lista comisiei de anchetă. D. I. RADUCANU aduce la cunoș­tința d-lui subsecretar a refacerii că în jud. Tecuci, prefectul nu distribue alimente și îmbrăcăminte comunelor Și le distribue pe un preț mai ridicat de­­cât cel fixat D- METIANU aduce la cunoștința Camerei că In Basarabia bătaia conti­nuă a fi la modă. D. N. D COCEA întreabă pe minis­trul de comunicații dacă are cunoștin­ță că în fața Belgradului cum și în alte porturi se găsesc șlepuri și o mulțime de vase ale noastre cari zac în pără­sire. Precizez vaporul Pângăreni azi a ajuns în stare foarte rea, mașinile fi­ind luate de sârbi. Rog să se ia măsuri pentru a nu se pierde această avere a țării. D BUZDUGAN aduce la cunoștința Camerei un conflict provocat de jan­darmi în jud Bălți. In al doilea rând cere ca salariile în­vățătorilor basarabeni să le fie achi­tate la sediul lor. D. COSTESCU în aplauzele unanime ale Camerei depune proiectul de lege pentru acordarea unei pensiuni vădu­ve, regretatului dr. Istrati, pensia pe care o primeșt­e în prezent fiindu-i ab­solut Insuficientă. Se cere urgența ca­re e admisă unanim. ROMANIA E NEUTRA D. GENERAL A­VERESCU.­­ Am fost întrebat de asa zisele transporturi de trupe cari s’ar face prin Molova. Declar că România a avut și are cea mai strictă atitudine de neutralitate față de războiul ruso-polon. Afirmația că ar fi trecut trupe pri (ară e lipsită de temei. A doua întrebare t relativ la trata­tivele de pace sare noi și Rusia sove­­tică. Guvernul Vaida a început trata­tivele; guvernul nostru le-a continuat; dacă ele au fost întrerupte, e bine să se știe că nu Rmânia e partea care e datoare cu un răspuns. REGLEMENTAREA CONFLICTE­LOR DE MUNCA D. V. MADGEARU începe prin a fa­ce un istoric al problemei muncitorești. Conflictele de muncă au la bază un caracter profesional condițiile de mun­că, salariile ș 1 orele de lucru, resenti­­mentele pricinuite de atitudinea patro­nilor, administratorilor, șefilor pe ateli­er, față de lucrători, recunoașterea principiului sindicalizării, grevele de simpatie cari nu trebuesc confundate cu cele politice, înainte de 1914 se credea că dacă capita­l­ s’ar organiza ar distruge ar­mata proletară. După război muncito­rimea s’a organizat și s’a afirmat ca o putere de stat, înlăturând prezumția că industria a fost creată pentru satisfa­cerea capitalului. In stare rudimentară consiliile mun­citorești au existat și înainte de răz­boi, așa că nu trebuie să ne speriăm de ele, căci sunt un simbure al viitoarei organizări muncitorești. Dacă nu se va ajunge la un echl Ibru al producției, atunci se va ajunge la o catastrofă a producției și chiar a actualei organiza­­țiuni de stat. Oratorul vorbește despre arbitraj și legislația de muncă expunând cum se prezintă situațiunea în Australia și An­­g­lia. ^ Ședința se suspendă. * La redeschiderea ședinței, Camera ne mai fiind în număr. D. N. IORGA în chestiune de regu­lament constată că nu se poate conti­nua discuția. in acelaș timp nu se poa­te’intercala într’un discurs o altă lege. D. GENERAL AVERESCU spune că după ce d. Madeearu a cerut suspen­darea ședinței, tribuna era liberă, deci se putea depune un proiect de lege. (Fiind putini deputat­ discuția con­tinuă pe un ton familiar, dacă se poate sau nu depune un proiect de lege în cursul unei discuții. Președintele trimi­­te agenți de legătură după chestori, ca să numere deputații operația foarte ușoară de altminteri Au mai venit vreo zece deputați in incintă. Preșe­dintele anunță adunarea că e în nu­măr. Se dă cuvântul d-lui dr. I. Ange­­lescu. D. Iorga părăsește incinta. Cei­lalți deputați din opoziție îl urmeaz­. A rămas numai d. Madgearu. IMPUNEREA CÂȘTIGURILOR DE RĂZBOI D. /. N. ANGELESt U depune pro* ectul de lege din inițiative parlam­en­­tară pentru impunerea câștigurilor de război de la 19IS, a confiscărei averi­­lor nejustificate ale ofițerilor și func­­ționarilor, impozitul pe plus valuta mo­­biliară și imobiliară fapt). D. G-RAL AVERESCU. Proecto. ie lege intră în programul partidului po­porului , consider ca bine venită din Inițiativă parlamentară și guvernul sr­e însușește. Dorim ca o comisiune par­lamentară să facă legea foarte severă ln efectele ei si cât se poate de efi­cace și reală fa et­ Se cere urgenta care se admite. Ședința se ridică la orele 12.40. Azi la orele 4.30 ședință. Ședdința de a 6 August 19 20 Ședința se deschide la orele 10 sub preșidenția d-din D. Zamfirescu. De față toți miniștrii. PAR.­MANESCU întreabă pe minis­trul de instrucție ce răspuns crede că poate da memoriului înaintat de o de­legație de preoți, în numele a 2000 ab­solvenți și licențiați în teoogie, cari doresc să intre în învățământ pentru a ajuta la luminarea copiilor poporului. Aceasta, dată fiind lipsa de învățători din teritoriile alipite, cere să i se fixe­ze o zi pentru desvoltarea interpelării. A doua interpelare o adresează d-lui ministru de interne asupra faptelor pe­trecute în com­. Sărulești (Ilfov) în zi­ua de 6 iulie când din îndemnul d-­ui Tem­ocle Demitriade, arendașul mo­șiei Filipeasca și al administratorului său, o ceată de bătăuși armați cu pari și furci de fier au atacat pe agriculto­rii colonizați pe moșia Sărulești, consti­tuiți în obștia Hartieștii Noi, pe când prășeau porumbul, cu scopul vădit de a-i înfrișcoșa pentru a părăsi moșia pe care o lucrează sub formă de obștie de 2 ani, așteptând împroprietărirea. Nu crede d-1 ministru al agriculturei că este de datoria d-sale să protejeze pe acești coloni, cari și-au părăsit mi­­cile lor gospodării din partea mun­toasă a lud. Muscel spre a merge în regiunea de câmp să lucreze pământul cu femei­e și copii lor fără să aibă vre­un sprijin și străini de localitate. Dacă nu se iau m­ăsurile cuvenite de anchetare și pedepsire acești nenoro­ciți, înfricoșați cu drept cuvânt vor trebui să părăsească munca lor de pâ­nă acum spre bucuria asupritorilor. D. MINISTRU GAROFLID: N’am­ cunoștință de acest fapt, vom orândui o anchetă. PAR.­MANESCU: Dela 6 Iulie s’a reclamat însă nu am căpătat nici un răspuns. D. TRANCU-IAȘT. ministru depune proiectul de lege pentru depunerea de duplicare a valorilor aflătoare la Mos­cova. D. SCHITANESCU cere să I se pu­nă la ordinea zilei interpelarea în ches­tia d-’uî Virgil Madgearu. D. PETRE NECULESCU depune înființarea facultatea proiecție de lege pentru catedrei de ginecologie la din București și transformarea confe­rinței de psihhologie și fiziologie des­criptivă la universitatea din București. D. COS TOPLICESCU Interpelează pe d. ministru de finanțe cu privire la invaizii cari vând produsele regiei. D. N. FOROA: Prin surprindere s’a votat ori intre alte recunoașteri și a­­ceia a d-lui Victor Eftimiu, care la Pa­ris s'a servit de un certificat otoman pentru a scăpa de armată. Această recunoaștere e în legătură cu numirea sa ca director al Teatrului Național, întreb pe d. ministru de culte și al ar­telor, dacă are cunoștință de acest lucru. PREOTUL ION­ TOMESCU anunță o interpelare asupra stărei materiale precare a corpului didactic și a școale­­lelor care se găsesc într-o complectă stare de ruină. TRECEREA TRUPELOR UKRAI­­NIENE PRIN ȚARA D. G. CRISTEFCU întreabă guver­nul care e rostul trecerei prin țară a resturilor de trupe ucraininene și de ce nu ia în discuție pacea propusă de so­viete. Interpelez guvernul asupra grevei de la poștă, care continuă, deși poșta și guvernul dau comunicate că greva a încetat­­ inexact deoarece greviștii se găsesc în fața Camerei unde-i pu­teți vedea își dă seamă guvernul de pierderile pe care le suferă Statul și locuitorii? Cer să mi se acorde o zi cât mai apropiată pentru desvoltarea interpelării. D. P. BALAN propune o anchetă parlamentară care să constate că în portul Brăila șlepurile și magaziile sunt arhipune de cereale care se stri­că, producând daune producătorilor și consumatorilor. Cere să se aplice sanc­țiuni vinovaților D. AL. VAIDA propune să se insti­­tue imediat o comisiune de anchetă parlamentară care să ancheteze cau­zele grevei de la poștă, starea actuală a localului, pierderile care au fost cau­zate și să găsească mijlocul de a apla­na greva. î I Árumat 1930 BUCUREȘTI Ședința de după amiază Ședința se deschide la orele 5.15 su­b president­a d-lui Ioanitescu. De fată miniștrii Greceanu, Mocioni, Trancu-lași. D. MADGEARU în continuare se întreabă dacă există un punct de ple­care in legea d-lui Trancu. Legea a­­ceasta e ordonanța în formă de ucaz pe care d. general Averescu a dat-o la venirea sa la gineri. Despre lege a­­firmă că e o copie a legei Millerand depusă în camera­­ franceză. Leega o­­prește greva colectivă, adică în mod indirect e împotriva grevelor. Legea ne contrazice în concepțiile pe care le a­­rată raportorul. Arbitrajul obligator in­stituit pentru instituțiunile publice, constitue de asemeni o prohibițiune a dreptului de grevă. De ce se face dis­tincție intre lucrătorii statului și cei de la instituțiunile particulare, oprin­­du-se drept... ceior d­ntâi de a decla­ra greva ínat­uul susține că textul lege­ e mort și nu poate fi aplicabil. Se ridi­că in­potriva sancțiunilor, de­oarece, spune d-sa grevele nu sunt rezultatul Instigatorilor. Sancțiunile colective sunt o imposibilitate de aplicat. Reglemen­tarea amenzilor și sporirea­ închisoare­ sunt măsuri nedrepte in afară de a­­ceasta, care va fi organul de execuție? Dacă lucrătorul nu are de unde să plătească sima la care e condamnat, atunci i se va transforma amenda in închisoare. De acela d. Madgearu con­sideră că legea e inaplicabilă. In altă ordine de idei, oratorul se ocupă de conceptiunea proectului in ce privește sabotajul și arbitrajul Relevă că există o contrazicere între cele două concepții ale raportorului și mi­nistrului. Așa cum e reglementat sa­botajul, va da naștere la dese confe­rințe între patron și lucrător. Arbitra­jul fortat nu va da nici un rezultat, In conflictele pe care guvernul are să le provoace între „roșii" și „galbeni“ va fi un dattns produethmet. Crede că sco­pul legii este pentru a avea ce repri­ma. Guvernul trebuia să statornicească un regim al muncii Începând cu regle­mentarea Asociațiimllor, să acorde larg dreptul de grevă, să caute a a­­plica participarea la gestiuune a munci­torilor, și crearea unui parlament eco­nomic, așa cum n’a făcut !n Germania. In loc de toate acestea spune d. Mad­­gearu, guvernul vine cu un proiect de represiune și cred c’ar face un gest frumos retrăgând acest proect (M lege (apl.) CUVÂNTAREA D-LUI H. VLADESCU D. M. VLADESCU crede că legea t bine-venita. Întrucât conflictele dintre capiiil și mancă erau lăsate până acum la voia Intâmplărei. Trebue să felicităm guvernul, spoM d-sa, fiindcă a înființat Minister* Muncei. _ Ghestiuna muncitorească și Roma­nța, e influențată de cele ce ne petrec în Rusia sovietistă. Singura clasă care s'a păstrat indruninată în țara noa­stră, trebuie să recunoaștem, a clasa țărănească (apl.) Dintre celelalte clase, chiar și unii bărbați politici s’au re­­simțit de efectele revoluției rusești Comparând cele ce se petrec la noi ca muncitori, d. Vlădescu amintește că la Franța Clemenceau a spus muncitori­lor: „Intre noi și dv. muncitorii e vor­ba de luptă. Dv. vreți să distrugeți statul, ei bine să dam­ lupta și să ve­dem cine e mai tare. Ce înseamnă apelurile permanente la violențe ? O­­poziția s’a speriat de lege, c'ar fi reac­t(Citi­t urmar­ea In pag. IV a) toȚI „Ol IfeETii“ (4­») Femeia fatală ! e ..Astf^N CRAWFORD Desperarea îi dăduse o stranie putere asupra mâniei și cuvintelor lui; glozia îl învățase arta rănilor repezi și sigure, făcute cu o mână ușoară. El știa bine, că mai curând sau mai târziu, ea se va întoarce împotrivă­­ și îl va anihila într’un vis de inconștiență, mai știa că nu e capabil nici măcar de slabele re­zistențe pe cari i le opunea odi­nioară. Dar atât cât va voi ea să-l as­culte, își va plăti bucuria crudă de a o tortura cu propria lui înjosire; când răbdarea Unornei va fi la ca­păt sau când își va schimba capri­ciul: el spera că va găsi un cuvânt­­ de o supremă amărăciune înainte d’a pierde facultatea d’a gândi și forța d’a vorbi.Cu cruzimea ascuțită și fină a omului slab, el continuă. — Tot ce ea dorește, îl obține. Nimeni nu scapă de sub farmecul ei teribil; nimeni nu-i rezistă multă vrem­­e. Și totuși este scris în car­tea toartei ei că într’o zi va gusta din fructul amar al disperărea. Este scris asemeni că oricine va răni cu sabia va pieri de sabie. Ea a ucis, cu dragostea, va pieri din , dra­goste. Am iubit-o­,,, știu ceia ce spun. Ei se opri din nou. Strannick a­­runcă o privire Unoriei ca și când ar fi vrut să o întrebe,dacă nu tre­bue să pună un brusc sfârșit aces­tui monolog straniu. Era palidă și ochii el străluciau, dar e>a dete din cap. — Lasă-1 să spună tot ce vrea, răspunse dânsa, ca și când chestiu­nea ar fi fost formulată cu glas tare. Să vorbească... căci e poate pentru ultima oară. — Așa­dar, îmi acorzi voia d’a vorbi, zise Israel Kafka, mă vei lăsa chiar să spun tot ce am pe su­­­flet... și în fața acestui om... ș’apoi, vei sfârși cu mine? Înțeleg. Primesc această ofertă. Ba chiar îtî mulțumesc pentru răbdarea d-tale. Ești bună azi... te-am cunos­cut mai crudă. Bine. Voi vorbi. Voi povesti istoria mea„ care e scurtă. Te-am iubit. Iată toată povestea. Mă înț elegi d-ta. domnu'e? Am iu­bit pe femeia "••ta: ea nu a voit e* TV.X Tîi Dî m­i f­’aud­ ? privește-o și privește mă, începutul tî. După chipul familiar al orientalior: renorocitul tânăr îi­ puse «n deget pe piept și cu mâna cealaltă arătă spre frumosul chip al Unoniei. Ochii lui St­­armick ascultară de indicația acestui gest Și el îî privi­se amândoi pe rând și acelaș gând îl trecu din nou prin minte că era mai puțină nebunie în Israel Kafka decât ar fi voit Kevork să-l facă să crează, încercând a griici adevărul în o­­chii Unoriei, el băgă de seamă că ei evitau P“ ai lui și își închipui că descopere simptomele neliniște­ în valoarea și £e buzele ei contrac­­tatei t astea sunt adevărate, ea va impun tăcere lui Kafka și că singurul mo­tiv al rabdă­rei sale trebuia să fie în bunăvoința cu care cineva a­s­­cultă rătăcirile unui creer bolnav. Intr’unu­l sau celălalt caz el l’ân­­gea adânc pe Israel Kafka și mila iul se mărea din clipă în clipă. — Am iubit-o. In aceste trei cu­vinte este o întreagă istorie. Vezi cum vorbesc de rece, cum sunt de stăpân pe cuvintele mele. Pot căuta și alege printre miile de vorbe și fraze și să descriu amorul după cum îmi place. Ea îmi acordă timp, e foarte ca­ritabilă azi. Ce vrei să spun? D-ta sfii ce 6 amorul?... gândește-te deci ce ar fi putut să fie o­rragoste "'a a d-tale si închipuiti-o de zece. dp o n’tă de o m’e do nr? m*>ji pu­ternică. ș’apoi arunc’o arzătoare în mit rân­d-ta’e gata d’a se sparge­.. xrpy fvntlfinnl-a O y.PC'gft T>°rt6 a suferințelor prin care am trecu­t. ’ zoli?. rSn.­. 3 mit„ț cu­noaște amorul, dacă nu eu? Sunt singur.­De când această tristă lume a suferit, a tremurat și a început să se agite, nici un om nu a suferit cum am suferit eu nici un om nu a fost zdrobit ca mine, sfâșiat și aruncat de o parte spre a fi lăsat să moară, fără chiar a inimi mi’a unei lovituri de gratie. Să descriu amo­rul? Să-l povestesc?.. Privește-mă­! Sunt totodată descrierea amorului și epitaful de pe mormântul lui. El a trăit în mine și m’a torturat; el moare cu mine spre a nu mai re­trăi nici­când cum a trăit această singură dată-Nu mai este dreptate, nu mai e milă! Să nu crezi că e destul să iu­bești ca să fii iubit. Ah! nu te ră­tăci astfel cu iluzia! Nu știi oare­ce. Cea mai arzătoare uscă­ciune este pentru niște stânci la fel o ploae primăvăratecă,deoarece stâncile nu cunosc setea și nevoia unei ape răcoritoare?­ E! fixă din nou Privirea pe chipul Unornei și zâmbi ușor. Ea părea ne­­mulțumită. — Ce am vrut să spui? zise dânsa cu răceală. Ce ai venit să ne vor­bești de stânci, de ploaie, de lovi­­turi mortale și toate celelalte? D-ta spui că m’am iubit odinioară... A fost o nebunie. Spui că eu nu te-a­m iubit niciodată... asta, cel puțin este adevărul Oare asta e toată povestea d-tale? Ea e un adevăr scurtă, și admir că ai vorbit atâta pentru a spune nimica în fond. Ea­­ ase cu un râs strident. Dar ochii lui Israel Kafka se întunecară și un foc mistuitor îl umplură când reluă cuvântul. Zâmbetul obosit și silit îl părăsi buz ®le palide Și figura lui deveni rigidă. — Râzi, râzi, Unorna! strigă «î. D-ta nu vei râde singură. Și totuși te iubesc încă, te iubesc atâta, fără de voia mea, încât ironia mea nu ar putea să te pedepsească cum ași voi. — D-ta să mă pedepsești? d-ta, care ești un inconștient și un copil și ne-ai spus Povești pentru copil. Trebuia să fii mai ejociat amic» dacă voiai să ne zmulgi mila și la­crimile... Atunci te-am fi aplaudat și asta ar fi fost recompensa d-tale, izbucni Unorna cu o bătaie de joc acreatoare. Strannick o privea cu mirare. Era în tonul ei o amărăciune de care nu ar fi crezut în stare voce» ei cea dulce*­ ­Va urma’

Next