Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)
1920-08-08 / nr. 5056
i UNIVEF 'mm.!®®it-iea;;—Ne^sass- |g pSQjlni Q mare criză inspectii. Preocupați cum suntem de atâtea lucruri mici și personale, absorbiți de viața politică internă, plină de pasiuni mărunte nu mai avem vreme ca să vedem și mai departe. Dar dacă ridicăm ochii și ne aruncăm privirile mai departe peste hotare, vedem un nour gros la orizont. Nourul se întinde și este aproape, furtuna amenință să fie îngrozitoare. In Europa îngrijorarea e mare iar augurii și profeții au asmuțit căci evenimentele, cu ciudățenia și iuțeala cu care s’au produs, au surprins pe toți. Pe când factorii determinanți ai Ințelegerei nu mai erau preocupați la Paris și la Londra, decât de subiecte economice și pe când unii politici mai miopi socoteau că a venit vremea ca alianța Puterilor victorioase să fie desfăcută. Rusia sovietică își organiza o armată serioasă și cu o mare energie ofensivă. Astăzi surprinderea faptelor ce se petrec, a deschis ochii și Stăpânitorii zilei se întreabă îngrijorați, ce va aduce ziua de mâine, întreaga alcătuire a tractatului de pace de la Versailles este amenințată cu prăbușirea. Spre a ține în respect atât pe Rusia cât și pe Germania, autorii tractatului au creat Polonia. Această Polonie a primit misiunea de a face oficiul unui tampon între cele două mari împărății, închipuire foarte bună atât timp cât aceste imperii ar rămâne rivale. In adevăr tamponul nu are altă menire decât aceea de a împedeca ori a îndulci ciocnirea între două corpuri pornite unul înpotriva altuia, dar niciodată ■tamponul nu a avut menirea de a împedeca unirea dintre două corpuri dispuse a se uni în mod simpatic. In urma victoriei aliaților de la 1918 și a tractatului de pace ce a urmat, în urma situației creată în Rusia și a ostilității Europei apusene înpotriva guvernului Sovietelor, ostilitatea dintre Rusia și Germania a încetat firește. Ceva mai mult, o alianță necesară a unit pe cele două mari rivale de până la 1914. Din acest moment Polonia ia pierdut de fapt caracterul de Stat tampon pentru care a fost creat, și a trebuit să rămâne numai o sentinelă neadormită însărcinată ca să împedice nu ciocnirea ci înfrățirea dintre Ruși și Germani. Dar este Polonia destul de înarmată pentru acest de al doilea rol ? O Polonie tampon adică un Stat de 32 milioane locuitori, rezemat eventual și pe Ukraina ,era negreșit îndestulător pentru ca să îndulcească sau chiar să împiedice zdruncinul ce ar fi provocat un nou mare războiu între Ruși și Germani, dar pentru ca să împedice împreunarea ruso-germană, Polonia, chiar Secondată de Ukraina, este cu totul neputincioasă. De altel evenimentele dovedesc aceasta. " ■» Acum realitatea se profilează amenințătoare. Expansiunea Rusiei sovietice ia toate caracterele unei acțiuni cuceritoare. Idealul rus, întemeiat pe ceea ce se numește „Testamentul lui Petru cel Mare“, adică mersul asupra Constantinopolului, este reluat sub o altă înfățișare. Toate campaniile țariste erau înfățișate în nobilul pretext al dezrobirei popoarelor creștine de sub jugul turcesc; astăzi Rusia a pornit la atac în numele revoluțiunei sociale și a drepturilor proletariatului. Dar în fond este aceiași nevoie organică a oamenilor cari vor să fugă din jurul polului înghețat, către Mările încălzite care-i chiamă. De când Rusia a devenit un Stat imens, întins și foarte populat, a existat întotdeauna o politică europeană a căreia lozincă a fost îndiguirea torentului rusesc. Zăgazul cel mai puternic al ultimilor vremuri a fost germanizmul. Imperiul german flancat de Austria au ținut în loc revărsarea rusească, până la războiul mondial. Acum problema se prezintă, cu o înfricoșată gravitate. Cine să mai oprească năvala oamenilor de la Nord ? # O telegramă publicată alaltăori de ziare spunea, în câteva cuvinte, cum că Anglia ar trata cu Germania, în special cu Hindenburg și cu Ludendorff încheierea unei alianțe militare înpotriva Rusiei, iar în L’Echo de Paris, a apărut un articol în care, pentru întâia oară după cincizeci și cinci de ani, s’a vorbit despre posibilitatea unei acțiuni anglo-franco-germană atât pentru menținerea păcei cât și pentru refacerea economică a Europei. Și aceste știri vin de abia după o lună de la întrevederea de la Boulogne și de la Spa. Acțiunea bolșevică, ofensiva rusă ia potriva Poloniei și refuzul Rușilor de a opri războiul a deșteptat pe cei vinovați de a fi adormit prea repede, la Paris și la Londra gravitatea situațiunei, a fost văzută, în sfârșit, Wilson s’a hotărât să arunce iarăși în cumpănă greutatea puterei americane, iar la Berlin oamenii politici își freacă mâinile de bucurie, întreaga întocmire diplomatică de la Versailles este repusă în discuție. Negreșit nu trebuie să ne grăbim întru a trage concluziile, dar un colț al pânzei care ascunde viitorul a fost ridicat. Anglia, care se vede acum direct amenințată în toate interesele ei mondiale, pare că a ajuns la concluzia că pacea lumei și echilibrul european nu pot fi asigurate decât tot prin crearea sau menținerea rivalitatei ruso-germane. Deoarece diplomația Antantei nu a putut ridica între Rusia și Europa un zid destul de puternic pentru ca să împedece năvala rusă, ultima resursă ar fi tot Germania. Iată marea problemă a zilei. Constant îm Rr acabața 50 lîRni.îji ndlim ÍSiroetor: 002JST. 3EXUJ3 OGLINDA ZILEI Criza de apă — Ce stai cu gura căscată în ploae? Se cunoaște că ești provincial, noi Bucureștenii n’am mai băut apă de la ploaia trecută... Repartiția materialelor pradă de război aflate în Ardeal Se știe că până în timpul din urmă materialele pradă de război din Ungaria aflate în Ardeal ereau aduse până în gara Chitila unde o comisiune instituită anume se distribuia diferitelor autorități. Sistemul acesta nu a dat rezultatele așteptate întrucât reparatiția nu s’a făcut conform cu interesele reale ale autorităților cărora li s’au distribuit materialele și nici transporturile nu puteau fi accelerate așa că multe materiale de un mare preț, între timp s’au distrus. Pentru remedierea, cel puțin în parte, a acestor rele, s’a decis ca distribuția să se facă pe loc, în Ardeal, între ministerul de industrie și comerț, război, domenii și lucrări publice, apoi fiecare din aceste ministere să îngrijească pentru aducerea materialelor ce li s’au repartizat. După cum ni se comunică din cercuri autorizate sistemul acesta va fi mai norocos și cu toate greutățile de transport se nădăjduește că înainte de venirea iernei, acele mașini și materiale expuse stricăciune să fie aduse la locurile de destinație. Deocmadată comisiunea trimisă a terminat lucrările de repartiție și acum rămâne în grija fiecăreia din autoritățile de mai sus să chibzuiască făcând totul cu putință spre a salva acele valori pe care țara le-a dobândit cu jertfa sângelui. 6 pasin! In trei căi la! și V3?il.Bâ ! Ce curioși sunt unii oameni. Ți se întâmplă să stai la masa unui restaurant sau cafenele, dus pe gânduri, sau chinuit de cine știe ce grije, și te pomenești cu un amic oarecare, nedorânc tronc, se aișează lângă tine și-ți bate capul, cu fel de fel de năzbâtii. Tu, nici nu te gândești la cele ce povestește, dar vrând-nevrând auzi. — Acuma e plecat la băi fiindcă e bolnav de rinichi. Are trei copii; două fetițe și un băiat. Băiatul mic e foarte inteligent; fetița cântă la pian. A angajat o servitoare nouă. Aleia vechi i-a dat drumul fiindcă avea doi amanți. Unul din amanți e născut la Filiași, dar un om foarte de treabă! — Cine? — AmantU. — Care amant? — Al servitoare — Care servitoare? — Care a angajat-o. __ Cine? — El. — Care el? — Ce dracul De un ceas îți tot povestesc și întrebi care cum și cine ! Fi mai atent! Scos din sărite, nu mi-a rămas să-i spun altceva decât vorba ăluia. __ Te rog amice, dacă nu te superi sa o dea început. VERO / bumnică 8 pisguisi iS25 In măsura în care actuala sesiune a Corpurilor legiuitoare se prelungește, coheziunea majorităților pare a se resimți din ce în ce mai vasilt. Am relevat, ori, tendințele deosebite cari se accentuiază în ceea ce privește ideea unei colaborări cu partidele de opoziție. Ultimele consfătuiri convocate de d. general Averescu au avut de scop să niveleze deosebirile dintre diferitele curente cari și-au făcut drum în partidul poporului. Cu toate acestea o simțitoare răceală a putut fi observată între elementele mai înaintate ale taberei guvernamentale și „dreapta partidului, care susține politica, a gravă a d-lui C. Garoflid. Criza de unitate politică a majorităților a izbucnit, după cum se știe, în mod fățiș, într’una din aceste --------------consfătuiri, și e iarăș caracteristic chestiune, faptul că parlamentarii averescani din Ardeal s’au întrunit separat, acum câtva timp la Ateneu, pentru a face o aspră critică unora dintre tendințele mai moderate manifestate pe banca ministerială, în privința împroprietărirei. Aceeaș lipsă de disciplină s'a putut observa în ceea ce privește atitudinea majorităților la Cameră. Nu s-a întâmplat numai odată ca d. general Averescu să intervină personal pentru a da îndrumări chiar în chestiuni asupra cărora cuvântul președintelui de consiliu nu era absolut necesar. Fără îndoială, majoritățile duc lipsă de o directivă precisă și „leaderii" guvernamentali sunt absenți aproape totdeauna de la locul lor de îndrumători. Astfel, s-a întâmplat în repezite rânduri ca votul asupra unor proecte de legi importante să rămână nul, și să fie nevoie de repetarea lor, numai pentru că deputații din majoritate, nu fusese de față la votare. In sfârșit, cazul petrecut eri la Cameră în această privință, e caracteristic. Era în discuție, la Interpelări, chestiunea grevei de la Poștă. O delegație foarte numeroasă se prezintase în fața localului Ateneului, pentru a dovedi ca prezența lor ca lucrul la Poștă nu fusese reluat. D. general Văleanu, ministrul Comunicațiilor era în conferință cu d. general Averescu, pentru a discuta măsurile ce sunt de luat față de greviști. In acel moment, d. Vaida-Voevod se urcă la tribună și citi o propunere pentru instituirea unei anchete parlamentare care, față de neputința guvernului de a aplana greva de la Poștă, să cerceteze cauzele pentru cari conflictul nu s’a aplanat și să găsească mijloacele prin cari s’ar putea înlătura greva. Era, fără îndoială, o dezavuare îndreptată împotriva d-lui general Văleanu, care tocmai atunci căuta o soluție. Ancheta parlamentară însemna de fapt neîncredere în resursele de împăciuire ale ministrului Comunicației. Profitând însă de faptul că majoritatea era slab reprezentată, opoziția a cerut votarea propunerei, și Camera a admis ancheta parlamentară. Abia după ce votul se exprimase, d. Duiliu Zamfirescu și-a dat seama de situație și a amânat constituirea comisiunei de anchetă „pentru că până atunci poate se aplanează lucrurile...“ . Banca ministerială a fost insă rău impresionată de acest incident. D. general Averescu și-a exprimat nemulțumirea sa față de această mică „surpriză”, și a rugat majoritățile, să fie ceva mai conștiincioase în îndeplinirea misiunei lor parlamentare. E probabil că o nouă consfătuire a majorităților se va ține la începutul săptămânei viitoare, pentru a se încerca o nouă strângere a rândurilor guvernamentale. Tot în acelaș timp se va căuta a i se stabili un acord pe chestiunea legei islazurilor a d-lui C. Garoflid care a întâmpinat multe obiecțiuni. Guvernul ar prefera ca aceste obiecțiuni să fie satisfăcute pe cât se poate prin bună înțelegere, pentru ca C. divergentă de vederi să nu isbucnească chiar la Cameră pe această OS. Germania și piesa Roma. 6. — Rastiznar (MoreHo) scri ® în „Tribuna“ că Germania trebui să plătească și să fie Pusă în condiție de a nu mai fi o amernințare pentru Europa. Insă ea nu poate fi condamnată să plătească cu datori ® care trece peste puterile ® I și nu poate fi ținută în sclavie timp de 50 de ani. Nu trebuiește uitat că nu se mai tratează cu imperiul lui Wilhelm II, ci cu poporul german, căruia Antanta i-a făgăduit aplicarea principiilor M Wilson. In cele 14 puncte nu este nici unul care să justifice distrugerea unității germane și readucerea poporului german la robie. Nu se pot continua în timp de pace Patimile ce emi legitim ® în timp de război. Europa nu se poate polariza pe v ® di ® asupra_ duelur lui dintre Franța 91 Germania. ssm h Iii ' ■ [UNK] [UNK]O Sunt în centrul Capitalei câteva restaurante, unde nu există liste de mâncări și prețuri. E cel mai comod mijloc de B mg cât vor. Pentru șosea sa găsesc trăsuri și automobile la orice oră de sl șt de noapte. Pentru a aduce un medic unui bolnav nu se găsește trăsură niciodată. Două seci ofițeri care au luat masai într’o seară la un restaurant de la sosea au plătit această masă 86.000 lei Se anunță din Ardeal că două fabrici de acolo, nu fabrică decât steife pentru ofițeri și soțiile lor, din lâna rechiziționată în Ungaria. Nici un parlamentar nu pleacă și nu vine la București Cu toate acestea zilnic circulă, cu fiecare tren, câte un vagon parlamentar, gol, în timp ce în celelalte vagoane călătorii se strivesc unii pe alții. # Oii viata Tribunul!! iar 3 băia Sf. Hava Sandeni.-Casa și muzica, si nnea prin sat In locuința lui albă și frumoasă de la Jideni, o comună îngrijită și simpatică în județul R.Sărat a închis ochii lui așa de vii și scăpărători în viață cei pe care poporul entuziast din vremea lui, îl botezase. Tribunul. In Italia, unde m’am străduit într’un timp să învăț arta lui Rafael și Giorgione prin diferite ateliere, am avut de sfetnic bun și prieten pe dispărutul și regretatul Tribun, p’atunci ministru al țărei noastre. Reîntoarsă apoi în țară, m’am bucurat de aceeași părintească simpatie din partea și ca primă favoare, cum mă văzu la București, mă pofti la Jideni. Era prin luna lui iunie și ospitaliera casă a bătrânei.. mele gazde strălucea în mijlocul florilor și verdețeî în stilul ei curat românesc. Multe case și castele văzusem până atunci cum și de atunci încolo, dar nici una nu mi-a plăcut așa mult, nu mi-a dat impresia de pace deplină ca locuința de țară a lui Fleva. Largă și încăpătoare, cu multe camere, mai toate mobilate cu divanuri, astfel ca la un moment dat toți prietenii casei veniți în vizită să poată fi adăpostiți, casa lui Fleva era tot așa de zâmbitoare, de primitoare, ca și stăpânul ei. Ceea ce mă fermecase cu deosebire la ea, era pridvorul, neobișinuit de larg, ca și un salon mare în plin aer, ce făcea înconjurul întregei case și în care dădeau arcaane toate ușile odăilor. In acest pridvor cu perdele de viță, de glicină și zorele, mi-am luat în dimineața sosirei mele cafeaua alături de excelenta soră a gazdei, d-na Elena Fleva, un suflet de o bunătate îngerească ce nu i-a lipsit în tot timpul șederei tribunului la Roma. Cum eram foarte tânără și puțin cam timidă, cu o grație de doamnă mare, sora tribunului se ocupă de mine, de viața mea de muncă, de începuturile spinoase pe atunci ale carierei mele de ziaristă și după ce mă îmbie cu tot felul de bunătăți, ca să vadă o lumină veselă în ochii mei, mă îndemnă cu glasul ei dulce. — Să nu uiți să rogi pe Nicu să-ți arate caii. Caii, splendizii, frumoșii armăsari de rasă care făceau admirația întregei Rome, fuseseră aduși la Jidenî de stăpânul lor cu mari sacrifcii. Ei erau slăbiciunnea, dragostea principală lui Fleva care când se simțea bine își petrecea fie în grajduri fie conducând diferitele lui vehicule, o parte din zi. Nici nu am avut nevoe de a pune în practică îndemnul d-nei Fleva, căci Tribunul imediat după „bună-dimineața“ rostită cu proverbiala lui cordialitate, îmi zise de la sine: — Vrei să vezi caii mei? Sunt foarte frumoși. Ca un părinte Tribunul se ocupă de ei, cum ajunse la grajdul mare și luminos îi mângâia mă puse să le dau zahăr, lucru ce făcui cu mare teamă, căci pe vremea aceia eram foarte fricoasă, apoi ca să-mi facă plăcere de pe ordin ca doui din cei mai străluciți armăsari să fie puși la cabrioletă. — Am să te plimb să nu uiți niciodată, îmi zise gazda mea, cu un zâmbet puțin cam malițios. Și e drept că n’am uitat, deși a sunt ani de atunci In cabrioletă lucitoare ca o bijuterie, alături de cel ce o conducea și care în ciuda celor șaptezeci de ani împliniți, avea totuși o mână de fier, am zburat prin întreg Jideniî, cu inima mică cât o gămălie de ac. Roibul din partea mea mai cu seamă, mă teroriza. Sforăia, se ridica din când în când în două picioare, necheza, în fine făcea o mulțime de năzbâtii ce încântau pe Fleva care mă privea cu coada ochiului cum tăceam chitic de frică. Ajunși în fine acasă, Tribunul mă întrebă: — Ei, ți-a plăcut plimbarea! Mai mergem și dup’amiază? Neîndrăznind a spune adevărul, asigurai pe Tribun că mi-a plăcut foarte, dar că dup’amiază ași vrea să ascult puțină muzică. Și am ascultat; divină, fermecătoare, curgând în cascade de LCitii continuarea ia vag. 11*q)4 •• incur- \