Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)

1920-08-08 / nr. 5056

i UNIVEF 'mm.!®®it-iea;;—Ne^sass- |g pSQjlni Q mare criză in­­spectii. Preocupați cum suntem de a­­tâtea lucruri mici și personale, absorbiți de viața politică in­ternă, plină de pasiuni mărun­te nu mai avem vreme ca să ve­dem și mai departe. Dar dacă ridicăm ochii și ne aruncăm privirile mai departe peste hotare, vedem un nour gros la orizont. Nourul se întinde și este aproape, furtuna ame­nință să fie îngrozitoare. In Europa îngrijorarea e ma­re iar augurii și profeții au as­muțit căci evenimentele, cu ciu­dățenia și iuțeala cu care s’au produs, au surprins pe toți. Pe când factorii determinanți ai Ințelegerei nu mai erau pre­ocupați la Paris și la Londra, de­cât de subiecte economice și pe când unii politici mai miopi so­coteau că a venit vremea ca a­­lianța Puterilor victorioase să fie desfăcută. Rusia sovietică își organiza o armată serioasă și cu o mare energie ofensivă.­­ Astăzi surprinderea faptelor ce se petrec, a deschis ochii și Stăpânitorii zilei se întreabă în­grijorați, ce va aduce ziua de mâine, întreaga alcătuire a tractatu­lui de pace de la Versailles este amenințată cu prăbușirea. Spre a ține în respect atât pe Rusia cât și pe Germania, auto­rii tractatului au creat Polonia. Această Polonie a primit mi­siunea de a face oficiul unui tampon între cele­ două mari împărății, închipuire foarte bu­nă atât timp cât aceste imperii ar rămâne rivale. In adevăr tamponul nu are altă menire de­cât aceea de a împedeca ori a îndulci ciocnirea între două corpuri pornite unul în­potriva altuia, dar nici­odată ■tamponul nu a avut menirea­­ de a împedeca unirea dintre două corpuri dispuse a se uni în mod simpatic. In urma victoriei aliaților de la 1918 și a tractatului de pace ce a urmat, în urma situației creată în Rusia și a ostilității Europei apusene în­potriva gu­vernului Sovietelor, ostilitatea dintre Rusia și Germania a în­cetat firește. Ceva mai mult, o alianță necesară a unit pe cele două mari rivale de până la 1914. Din acest moment Polonia ia pierdut de fapt caracterul de Stat tampon pentru care a fost creat, și a trebuit să rămâne nu­mai o sentinelă neadormită în­sărcinată ca să împedice nu ciocnirea ci înfrățirea dintre Ruși și Germani. Dar este Polonia destul de înarmată pentru acest de al doi­lea rol ? O Polonie tampon adică un Stat de 32 milioane locuitori, rezemat eventual și pe Ukraina ,era negreșit îndestulător pentru ca să îndulcească sau chiar să împiedice zdruncinul ce ar fi provocat un nou mare războiu între Ruși și Germani, dar pen­tru ca să împedice împreunarea ruso-germană, Polonia, chiar Secondată de Ukraina, este cu­­ totul neputincioasă. De altel e­­venimentele dovedesc aceasta. " ■» Acum realitatea se profilează­­ amenințătoare. Expansiunea Rusiei sovietice ia toate caracterele unei acțiuni cuceritoare. Idealul rus, înte­meiat pe ceea ce se numește „Testamentul lui Petru cel Ma­re“, adică mersul asupra Con­­stantinopolului, este reluat sub­­ o altă înfățișare. Toate campa­niile țariste erau înfățișate în nobilul pretext al dezrobirei popoarelor creștine de sub jugul turcesc; astăzi Rusia a pornit la atac în numele revoluțiunei so­ciale și a drepturilor proletar­­iatului. Dar în fond este a­­ceiași nevoie organică a oame­nilor cari vor să fugă din ju­rul polului înghețat, către Mă­rile încălzite care-i chiamă. De când Rusia a devenit un Stat imens, întins și foarte po­pulat, a existat în­totdeauna o politică europeană a căreia lo­zincă a fost­ îndiguirea toren­tului rusesc. Zăgazul cel mai puternic al ultimilor vremuri a­­ fost germanizmul.­­ Imperiul german flancat de­ Austria au ținut în loc revăr­sarea rusească, până la războiul mondial. Acum problema se prezintă, cu o înfricoșată gravi­tate. Cine să mai oprească nă­vala oamenilor de la Nord ? # O telegramă publicată alaltă­­ori de ziare spunea, în câte­va cuvinte, cum că Anglia ar trata cu Germania, în special cu Hin­­denburg și cu Ludendorff în­cheierea unei alianțe militare în­potriva Rusiei, iar în L’Echo de Paris, a apărut un articol în care, pentru întâia oară după cinci­zeci și cinci de ani, s’a vorbit despre posibilitatea unei acțiuni anglo-franco-germană a­­tât pentru menținerea păcei cât și pentru refacerea economică a Europei. Și aceste știri vin de a­­bia după o lună de la întreve­derea de la Boulogne și de la Spa. Acțiunea bolșevică, ofensiva rusă ia potriva Poloniei și re­fuzul Rușilor de a opri războiul a deșteptat pe cei vinovați de a fi adormit prea repede, la Paris și la Londra gravitatea situați­unei, a fost văzută, în sfârșit, Wilson s’a hotărât să arunce iarăși în cumpănă greu­tatea­ puterei americane, iar la Berlin oamenii politici își frea­că mâinile de bucurie, întreaga întocmire diploma­tică de la Versailles este repusă în discuție. Negreșit nu trebuie să ne gră­bim întru a trage concluziile, dar un colț al pânzei care as­cunde viitorul a fost ridicat. Anglia, care se vede acum di­rect amenințată în toate intere­sele ei mondiale, pare că a a­­juns la concluzia că pacea lumei și echilibrul european nu pot fi asigurate de­cât tot prin crea­rea sau menținerea rivali­tatei ruso-germane. De­oarece diplo­mația Antantei nu a putut ridica între Rusia și Europa un zid destul de puternic pentru ca să împedece năvala rusă, ultima resursă ar fi tot Germania. Iată marea problemă a zilei. Consta­nt îm Rr aca­bața 50 lîRni.îji n­dlim ÍSiroetor: 002JST. 3EXUJ3 OGLINDA ZILEI Criza d­e apă — Ce stai cu gura căscată în ploae? Se cunoaște că ești provincial, noi Bucureștenii n’am­ mai băut apă de la ploaia trecută... Repartiția materialelor pradă de război aflate în Ardeal Se știe că până în timpul din urmă materialele pradă de război din Unga­ria aflate în Ardeal ereau aduse până în gara Chitila unde o comisiune in­stituită anume se distribuia diferitelor autorități. Sistemul acesta nu a dat rezultatele așteptate întrucât reparati­­ția nu s’a făcut conform cu interesele reale ale autorităților cărora li s’au distribuit materialele și nici transportu­rile nu puteau fi accelerate așa că multe materiale de un mare preț, în­tre timp s’au distrus. Pentru remedierea, cel puțin în par­te, a acestor rele, s’a decis ca distri­buția să se facă pe loc, în Ardeal, în­tre ministerul de industrie și comerț, război, domenii și lucrări publice, apoi fiecare din aceste ministere să îngri­jească pentru aducerea materialelor ce li s’au repartizat. După cum ni se comunică din cer­curi autorizate sistemul acesta va fi mai norocos și cu toate greutățile de transport se nădăjduește că înainte de venirea iernei, acele mașini și materia­le expuse stricăciune­ să fie aduse la locurile de destinație. Deocmadată co­­misiunea trimisă a terminat lucrările de repartiție și acum rămâne în grija fie­căreia din autoritățile de mai sus să chibzuiască făcând totul cu putință spre a salva acele valori pe care țara le-a dobândit cu jertfa sângelui. 6 pasin! In trei căi la! și V3?il.Bâ ! Ce curioși sunt unii oameni. Ți se întâmplă să stai la masa unui restaurant sau cafenele, dus pe gân­duri, sau chinuit de cine știe ce grije, și te pomenești cu un amic oare­care, nedorânc­ tronc, se aișează lângă tine și-ți bate capul, cu fel de fel de năz­bâtii. Tu, nici nu te gândești la cele ce povestește, dar vrând-nevrând auzi. — Acuma e plecat la băi fiind­că e bolnav de rinichi. Are trei copii; două fetițe și un băiat. Băiatu­­l mic e foarte inteligent; fetița cântă la pian. A angajat o servitoare nouă. Aleia vechi i-a dat drumul fiindcă avea doi amanți. Unul din amanți e născut la Filiași, da­r un om foarte de treabă! — Cine? — AmantU. — Care amant? — Al servitoare — Care servitoare? — Care a angajat-o. __ Cine? — El. — Care el? — Ce dracul De un ceas îți tot po­vestesc și întrebi care cum și cine ! Fi mai atent! Scos din sărite, nu mi-a rămas să-i spun altceva decât vorba ăluia. __ Te rog amice, dacă nu te superi sa­ o de­­a început. VERO / bum­nică 8 pisguisi iS25 In măsura în care actuala sesiune a Corpurilor legiuitoare se prelun­gește, coheziunea majorităților pare a se resimți din ce în ce mai vasilt. Am relevat, ori, tendințele deosebite cari se accentuiază în ceea­ ce pri­vește ideea unei colaborări cu par­tidele de opoziție. Ultimele consfă­tuiri convocate de d. general Ave­­rescu au avut de scop să niveleze deosebirile dintre diferitele curente cari și-au făcut drum în partidul poporului. Cu toate acestea o simți­toare răceală a putut fi observată în­tre elementele mai înaintate ale ta­berei guvernamentale și „dreapta partidului, care susține politica, a­ gravă a d-lui C. Garoflid. Criza de unitate politică a majori­tăților a izbucnit, după cum se știe, în mod fățiș, într’una din aceste --------------­consfătuiri, și e iarăș caracteristic chestiune, faptul că parlamentarii averescani din Ardeal s’au întrunit separat, a­­cum câtva timp la Ateneu, pentru a­­ face o aspră critică unora dintre ten­dințele mai moderate manifestate pe banca ministerială, în privința îm­­proprietărirei. Aceeaș lipsă de disciplină s'a pu­tut observa în ceea ce privește ati­tudinea majorităților la Cameră. Nu s-a întâmplat numai odată ca d. ge­neral Averescu să intervină personal pentru a da îndrumări chiar în ches­tiuni asupra cărora cuvântul preșe­dintelui de consiliu nu era absolut necesar. Fără îndoială, majoritățile duc lipsă de o directivă precisă și „leaderii" guvernamentali sunt ab­senți aproape totdeauna de la locul lor de îndrumători. Astfel, s-a întâmplat în repezite rânduri ca votul asupra unor pro­­ecte de legi importante să rămână nul, și să fie nevoie de repetarea lor, numai pentru că deputații din majo­ritate, nu fusese de față la votare. In sfârșit, cazul petrecut eri la Ca­meră în această privință, e caracte­ristic. Era în discuție, la Interpelări, chestiunea grevei de la Poștă. O de­legație foarte numeroasă se prezin­­tase în fața localului Ateneului, pentru a dovedi ca prezența lor ca lucrul la Poștă nu fusese reluat. D. general Văleanu, ministrul Comuni­cațiilor era în conferință cu d. gene­ral Averescu, pentru a discuta măsu­rile ce sunt de luat­ față de greviști. In acel moment, d. Vaida-Voevod se urcă la tribună și citi o propune­re pentru instituirea unei anchete parlamentare care, față de neputința guvernului de a aplana greva de la Poștă, să cerceteze cauzele pentru cari conflictul nu s’a aplanat și să găsească mijloacele prin cari s’ar putea înlătura greva. Era, fără îndoială, o dezavuare în­dreptată împotriva d-lui general Vă­leanu, care tocmai atunci căuta o soluție. Ancheta parlamentară în­semna de fapt neîncredere în resur­sele de împăciuire ale ministrului Comunicației. Profitând însă de faptul că majo­ritatea era slab reprezentată, opozi­ția a cerut votarea propunerei, și Camera a admis ancheta parlamen­tară. Abia după ce votul se exprimase, d. Duiliu Zamfirescu și-a dat seama de situație și a amânat constituirea comisiunei de anchetă „pentru că pâ­nă atunci poate se aplanează lucru­rile...“ . Banca ministerială a fost insă rău impresionată de acest incident. D. general Averescu și-a exprimat ne­mulțumirea sa față de această mică „surpriză”, și a rugat majoritățile, să fie ceva mai conștiincioase în în­­deplinirea misiunei lor parlamentare. E probabil că o nouă consfătuire a majorităților se va ține la începutul săptămânei viitoare, pentru a se în­­cerca o nouă strângere a rândurilor­ guvernamentale. Tot în acelaș timp se va căuta a i se stabili un acord pe chestiunea le­­gei islazurilor a d-lui C. Garoflid­­ care a întâmpinat multe obiecțiuni. Guvernul ar prefera ca aceste obiec­­țiuni să fie satisfăcute pe cât se poa­­te prin bună înțelegere, pentru ca C. divergentă de vederi să nu isbuc­­nească chiar la Cameră pe această OS. Germania și piesa Roma. 6. — Rastiznar (MoreHo) scri ® în „Tribuna“ că Germania trebui să plătească și să fie Pusă în condiție de a nu mai fi o amer­nințare pentru Europa. Insă ea nu­ poate fi condamnată să plătească cu datori ® care trece peste puterile ® I și nu poate fi ținută în sclavie timp de 50 de ani. Nu trebuiește uitat că nu se mai tra­­tează cu imperiul lui Wilhelm II, ci cu poporul german, căruia Antanta i-a făgăduit aplicarea principiilor M Wilson. In­ cele 14 puncte nu este nici­ unul care să justifice dis­trugerea unită­ții germane și rea­­ducerea poporului german la ro­bie. Nu se pot continua în timp de pace Patimile ce emi legitim ® în timp de război. Europa nu se poa­te polariza pe v ® di ® asupra_ duelur lui dintre Franța 91 Germania. ssm h I­ii ' ■ [UNK] [UNK]O Sunt în centrul Capitalei câteva restaurante, unde nu există liste de mâncări și prețuri. E cel mai comod mijloc de B mg cât vor.­­ Pentru șosea sa găsesc trăsuri și automobile la orice oră de sl șt de noapte. Pentru a aduce un medic unui bol­­­nav nu se găsește trăsură nici­odată. Două­ seci ofițeri care au luat masai într’o seară la un restaurant de la sosea au plătit această masă 86.000 lei Se anunță din Ardeal că două fa­brici de acolo, nu fabrică decât stei­fe pentru ofițeri și soțiile lor, din lâna rechiziționată în Ungaria. Nici un parlamentar nu pleacă și nu vine la București Cu toate aces­tea zilnic circulă, cu fiecare tren, câ­te un vagon parlamentar, gol, în timp ce în celelalte vagoane călăto­rii se strivesc unii pe alții. # Oii viata Tribunul!! ia­r 3 b­ăia Sf. Hava Sa­ndeni.-Casa și muzica, si n­nea prin sat In locuința lui albă și fru­moasă de la Jideni, o comună îngrijită și simpatică în jude­țul R.­Sărat a închis ochii lui așa de vii și scăpărători în via­ță cei pe care poporul entuziast din vremea lui, îl botezase. Tri­bunul. In Italia, unde m’am străduit într’un timp să învăț arta lui Rafael și Giorgione prin dife­rite ateliere, am avut de sfetnic bun și prieten pe dispărutul și regretatul Tribun, p’atunci mi­nistru al țărei noastre. Reîntoarsă apoi în țară, m’am bucurat de aceeași părintească simpatie din parte­a și ca pri­mă favoare, cum mă văzu la București, mă pofti la Jideni. Era prin luna lui iunie și os­pitaliera casă a bătrânei.. mele­­ gazde strălucea în mijlocul flo­rilor și verdețeî în stilul ei cu­rat românesc. Multe case și castele văzusem până atunci cum și de atunci în­colo, dar nici una nu mi-a plă­cut așa mult, nu mi-a dat im­presia de pace deplină ca locu­ința de țară a lui Fleva. Largă și încăpătoare, cu multe came­re, mai toate mobilate cu diva­­nuri, astfel ca la un moment dat toți prietenii casei veniți în vi­zită să poată fi adăpostiți, casa lui Fleva era tot așa de zâmbi­toare, de primitoare, ca și stă­pânul ei. Ceea ce mă­ fermecase cu deosebire la ea, era pridvo­rul, neobișinuit de larg, ca și un salon mare în plin aer, ce fă­cea înconjurul întregei case și în care dădeau­­ arcaane toate ușile odăilor. In acest pridvor cu perdele de viță, de glicină și zorele, mi-am luat în diminea­ța sosirei mele cafeaua alături de excelenta soră a gazdei, d-na Elena Fleva, un suflet de o bu­nătate îngerească ce nu i-a lip­sit în tot timpul șederei tribu­nului la Roma. Cum eram foarte tânără și puțin cam timidă, cu o grație de doamnă mare, sora tribunu­lui se ocupă de mine, de viața mea de muncă, de începuturile spinoase pe atunci ale carierei mele de ziaristă și după ce mă îmbie cu tot felul de bunătăți, ca să vadă o lumină veselă în ochii mei, mă îndemnă cu gla­sul ei dulce. — Să nu uiți să rogi pe Nicu să-ți arate caii. Caii, splendizii, frumoșii ar­măsari de rasă care făceau ad­mirația întregei Rome, fuseseră aduși la Jidenî de stăpânul lor cu mari sacrifcii. Ei erau slăbi­­ciunn­ea, dragostea­ principală lui Fleva care când se simțea bine își petrecea fie în grajduri fie conducând diferitele lui ve­hicule, o parte din zi. Nici nu am avut nevoe­­ de a pune în practică îndemnul d-nei Fleva, căci Tribunul imediat după „bună-dimineața“ rostită cu proverbiala lui cordialitate, îmi zise de la sine: — Vrei să vezi caii mei? Sunt foarte frumoși. Ca un părinte Tribunul se o­cupă de ei, cum ajunse la graj­dul mare și luminos îi mângâia mă puse să le dau zahăr, lucru ce făcui cu mare teamă, căci pe vremea aceia eram foarte fri­coasă, apoi ca să-mi facă plă­cere de pe ordin ca doui din cei mai străluciți armăsari să fie puși la cabrioletă. — Am să te plimb să nu uiți nici­odată, îmi zise gazda mea, cu un zâmbet puțin cam mali­țios. Și e drept că n’am uitat, deși a sunt ani de atunci In cabrioletă lucitoare ca o bijuterie, alături de cel ce o conducea și care în ciuda celor șaptezeci de ani împliniți, avea totuși o mână de fier, am zbu­rat prin întreg Jideniî, cu ini­ma mică cât o gămălie de ac. Roibul din partea mea mai cu seamă, mă teroriza. Sforăia, se ridica din când în când în două picioare, necheza, în fine făcea o mulțime de năzbâtii ce încân­tau pe Fleva care mă privea cu coada ochiului cum tăceam chi­tic de frică. Ajunși în fine acasă, Tribu­nul mă întrebă: — Ei, ți-a plăcut plimbarea! Mai mergem și dup’amiază? Neîndrăznind a spune adevă­rul, asigurai pe Tribun că mi-a plăcut foarte, dar că dup’amia­­ză ași vrea să ascult puțină mu­zică. Și am ascultat; divină, ferme­cătoare, curgând în cascade de LCitii continuarea ia vag. 11*q)4 •• incur- \

Next