Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)

1920-09-16 / nr. 5088

V /-» ANUL XVI-lea. - No. 50886 pagini SO bani este si plarai­n pagini In toată tara . Joi 16 Septembrie 1920 Ziar fondat în 1904 de CONST. MILLE întinderea spiritului revoluționar cu­ mom­­entul izbucni­rei răz­boiului european, când spiritul naționalist cucerise toate parti­dele socialiste din Europa și când nici unul din acestea n’a îndrăznit să ridice glasul împo­triva războiului, s’a crezut că mișcarea socialistă internațio­nală se va topi sub valul națio­nalismului biruitor și nu puțini au fost aceia cari au cântat pro­­hodul socialismului. Dar iată tó astăzi, după înche­­erea păcei, se observă în toată lumea o puternică expansiune socialistă, ceea ce înseamnă­mu că socialismul a reînviat din cenușa sa proprie, dar că nici nu a murit vreodată. împiedicat o clipă în­ manifes­tările lui, el a găsit în mizeriile provocate de războia hrana ne­cesară pentru a lua un avânt mai mare decât oricând. Expansiunea aceasta îngrijo­rează cu drept cuvânt clasele cari au beneficiat până astăzi­­ de ordinea burgheză. <Și nu vorbim de îngrijorarea provocată de bolșevism, care chinuește ca o fantomă imagi­nația beneficiarilor regimului de azi. Bolșevismul­­— sau cel puțin a ceea ce se înțelege obiș­nuit la noi sub acest nume — poate fi un fenomen­ trecător, menit să dispară odată cu pri­cinile cari l’au produs și cu in­trarea omenirei într’o fază de ’»creiUtri­ î mat­eabil. Ceea ca fa­șă e caracteristic pentru vremu­rile de după războiu și ceea ce îngrijorează cu drept cuvânt guvernele. eu difuziunea pe o scară tot mai întinsă a spiritu­lui revoluționar. Fenomenul e cunoscut și el se manifestă în toate ramurile de activitate. Dar nu burghezia stăpânitoa­­re se poate plânge de existența acestui fenomen, căci ea însăși la provocat. In adevăr, nesigu­ranța zilei de astăzi, spiritul re­voluționar starea de permanentă agitație a masselor lucrătoare se datoresc dezorganizări econo­mice pod­use de războiu. Faptul este atât de evident, încât până și un ziar conservator ca „Stea­gul*, de pildă, poate scrie: „Bolșevismul­ pentru ziarul d-lui Marghiloman face manifestare cu caracter revoluționar e bolșevism <— este un semn de degradare a civili­zației și el e opera burgheziei, care sub masca naționalismului și a civi­lizației a ascuns rapacitatea și cal­cule infame de concurență“. Provocând războiul mondial, capitalismul și-a greșit socote­lile, și astăzi, guvernele din toa­te țările văd crescând mereu valul nemulțumirilor produse de dezagregarea economică. Menit să întărească regimul capitalist, războiul l’a slăbit și a sporit enorm de mult numărul adversarilo săi. Massele sânt frământate, spi­ritul revoluționar se întinde tot mai mult, socialismul ia o ex­pansiune din ce în ce mai mare. §j burghezia trebue să-și mărtu­risească că ea singură,­­prin ne­­chibzuința ei a dat avânt aces­tor fenomene. Vina ei principală e că a făcut războiul, fără să fi putut calcula consecințele lui i­­m­ense. O a doua vină e că, dar pă ce n’a știut să înlăture răz­boiul, nu știe acum să încheie pacea. Vorbim nu de pacea for­­m­­ală, care se poate formula în câteva paragrafe dintr’un tra­tat oarecare, ci de pacea reală, , ceea care dezarmând arde din­tre națiuni, restabilește în ace­laș timp echilibrul lăuntric în sânul fiecărui stat Incapabile să realizeze acest echilibru, cla­sele guvernante oftează acum —­­la Steagul de pildă — după „stările normale în cari trăiau d?r>q milioanele de oameni dina­intea războiului". Ziarul conservator progre­sist se consolează cu gândul că orice primejdie ar dispărea dacă viața economică s’ar normaliza dacă s’ar putea restabili căi de comunicație regulate, schimb normal și o­­ balanță comercială activă. Evident că înfăptuirea aces­tor deziderate ar aduce o reală îmbunătățire în criza generală de astăzi. Dar restabilirea situa­ției de dinainte de războiu nu mai e cu putință. Clasele condu­cătoare, prin greșelile și incapa­citatea lor, și-au pierdut presti­giul de care se bucurau în fața masselor. Și poate că schimba­rea raportului de forța dintre guvernați și guvernanți se da­­torește mai mult scăderea presti­giului acestora din urmă decât creșterei reale a puterei celor dintâi. Ori­și­cum, războiul lasă în urmă-i o stare de spirit pro­nunțat revoluționară, care ne­mai având încredere în organi­zarea de astăzi, va tinde la în­făptuirea unei alcătuiri nav>" mai potrivită cu aspirațiunile masselor. Iosif Nădejde mari si mici Guvernul ca sa fie sigur că­­ se va întinde bine mușamaua peste incen­diu, Joia depozitul de m­ărfuri din Constanța, a numit in comisia de anchetă chiar pe unul dintre prin­cipalii vinovați. * S'a anunțat in unele ziare că din transporturile de lemne ale funcțio­narilor dela Poștă se fură ei se vând lemne pe drum. Casa de credit a funcționarilor de la poștă ne trimite un comunicat in care protestează contra străinilor ce se amestecă denunțând astfel de lu­cruri. In alte vremuri s'ar fi protestat contra celor care fură, azi se pro­testează contra celor care denunță. La întrunirea convocată de pri­mărie în sala Tomis, s-a denunțat că se fac potlogării la căile ferate cu repartiția vagoanelor și locomoti­velor pentru trenurile navetă ale speculanților de lemne. Denunțătorii și cei denunțați sunt funcționari publici. Totuși nu se iau măsuri nici contra unora, nici con­­tra La Galați s'a descoperit o nouă contrabandă de ruble pe un vapor care a intrat ori­tn apele românești. In alte țări se importă cu vapoa­rele alimente, la noi se importă ru­ble. Administrația comunală a che­mat pe cetățeni și le-a spus că în tot timpul verei n’a fost în stare să facă pentru aprovizionarea lor cu lemne nici măcar atât cât au făcut cei de pe urmă speculanți . Se impune dar să numească o comisie interimară din rândurile speculanților. Ar fi mai utilă și mai potrivită cu obiceiurile țărei. OGLINDA ZILEI se duc rilmlinelele­ ­ Bine că a venit vremea să plec «din tara asta »che @ atâta mirerle* Pe plaja dela Deauville Profiluri fpanco*i>omâne •T - ^»55i3535Hö&ääöijiär ••-*?&*«*o*• * • -ifav.‘ M. Marghiloman Baronul fie Majcay (După „La vie parlsienne.*) ^jSss^SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSISât'^''^-'^' '• Un non partid? D. D. Bogdan-Duică profesor uni­versitar, a lansat un apel „către ță­rani, preoți, învățători și tinerime prin care îi cheamă să pune bazele unui partid „țărănesc­ ardelean“. Apelul îl publică „Gazeta Transil­vaniei“ și se sfârșește astfel: Programul îl vom hotărî intr'un congres, pentru a cărui pregătire cei ce au de­dat vreun sfat îl pot da de pe acum subsemnatului. " Partidul va ține seamă de vechile grupări țărănești, cu ale căror orga­nizații va căuta să lucreze tn bună înțelegere __ până in momentul în care se va putea, vorbi serios despre o deplină fuziune cu ele sau despre alcătuirea unui mare partid democra­tic, țărănesc și național, despre care se vorbește, dar care încă mi se află nici măcar la pragul realizării". n TV,­. ..-ni-k­S este un , Cuza al Ardealului, vorbim de șeful huliganilor dela Iași. . . Dar acțiunea d-lui Bogdan Duica a fost totdeauna mai mult negativă și la bătrânețe nu are să­ se trans­forme. MICI ÎNSEMNĂRI Sfi­ne «linii! In sala „Tomis“,­monopolizată ani de zile de întrunirile socialiste, a ră­sunat de curând glasul părintelui Capitalei care în disperare de cauză, ne mai știind pe unde scoate că­mașa, acum în pragul iernei, și-a convocat toți copiii ca să-i întrebe „ce e de făcut?“ Da, nici mai mult nici mai pu­țin, ce e de făcut cu iarna ce bate la ușe, cu frigul pentru care nu sunt lemne, cu pâinea ce lipsește și care când e, e proastă, cu alimen­tele din ce în ce mai scumpe, tn fine cu toate articolele ce trebue să în­grijească prin lipsa lor pe un gos­podar priceput. Atenția primarului pentru oropsiții de soartă cetățeni i-a mișcat, i-a onorat cu asupra de măsură și dacă au fost pe ici pe colo câțiva recalcitranți, care au ma­nifestat cu uimire și indignare des­­pr­e tardivitatea ei, restul a plecat .Vins­ în chip duios. La dreptul­­ dreptului, această pă­rintească atenție ar­ fi fost poate­­ ülui mai utila, și binevenită daca avea loc de pildă prin primă­vară, când măsurile reflectate in comun ar fi avut timp larg să fie puse In practică. Dar suntem poate prea pretențioși și o atenție gentilă rămâne tot gen­tilă chiar când după ea folosul e nul. Căci să-mi dea voie d-nul primar a-i spune că multele, grelele lipsuri, mizeria și specula ce vin în cor­tegiu dureros odată cu primul fior al toamnei, nu se mai spun­e acum de nici o consfătuire fie ea in sala Tomis sau aiurea și vântul iernei pustiu și rece va sufla singur în u­­rechile părintelui Capitalei refrenul furnicei, intrebăindu-1 ironic, ce a fă­cut toată vara? * Și la întrebarea asta orice răs­puns iscusit, orice discursuri, nu vor ține vai­ loc de lemne, nici de pâine și alte ingrediente indispensabile o­­ropsiților copii ai Bucureștiului, dă­ruiți cu un primar amabil dar un gospodar ca toți cei de până acum. FÜL. Ou alai maghiar vatra Mfti 7 . Budapesta, s­- — S­ecu răspândit zvonuri cum că Ungaria, pregătește o intervenție militară contra Austriei in raport cu Franța. Agenția ungară a fost autorizată din cercurile cele mai competente să declare aceste zvo­nuri pur și simplu inventate. Origina lor se poate retrasa la aCÎî­cari pen­tru­­ a-și masca intențiunile agresive te atribu­e Ungariei, — (Korrbureau). Fapta unui medic Un medic al Casei centrale a mese­riilor, denunță pe un coleg al său de la aceiași casă, pentru o faptă care nu trebue lăsată să rămăe fără an­chetă în cartoanele ministerului mun­­cii. In urma unui accident de muncă, un lucrător a fost adus într'o stare de sfud de gravă la spitalul casei cen­trale din strada Vis­ar­ion. Medicul de la primirea bolnavilor, nu n­umai că nu a dat atenția cuve­nită oricărui pacient, dar a dat pur și simplu afară pe lucrătorul, victi­ma accidentului. Toate intervențiile și insistențele unui alt medic de la același spital n’au găsit nici un ecou de milă și de datorie profesională față cu lucrăto­rul accidentat și astfel victima mun­­cei a plecat fără ajutorul medical, le­­gitimit­', datorii. Fapte de această natură, ufcita și nedemne pentru un midie, nu se în­tâmplă, pentru prima oară, și, se pare că, milioanele ce se strân­g de la mun­­citori pe baza timbrelor de meseriași sânt cheltuite in așa mod încât meri­tă critica opiniei publice. In genere Casa centrală a meserii­lor are datoria de a supra­veghia mișcarea spitalicească a instituțiilor medicale create de ea­ dar cu toată armata de inspectori și funcționari, creată peste trebuințele și necesită­țile budgetare, rareori muncitorii pleacă căutați cu atențiune și nu o­­dată are cuvinte de nemulțumire pen­tru modul cum se dă. asistența medi­cală lor și familiilor lor. Ceea ce a făcut medicul in chestiu­ne trebue reprobat pentru demnitatea corpului medical. DACIAN ii Repis­one Mesl­turi Dete guvernul a respins sprijinul ardelenilor — Declarațiile «Mul M. popovici — Oficiosul guvernului, în numărul său de aseară publică cu litere grase o „destăinuire“. Colaborarea cu partidul național nu s’a făcut •— este în esență cu­prinsul articolului în chestiune — deoarece fruntașii acestui partid au cerut generalului Averescu ca si­tuația în Ardeal să fie dată d-lui St. Ciceo Popp, lucru pe care șe­­ful guvernului l’a refuzat. Un moment n’am putut crede a­­cest lucru, deoarece eram convinși că oamenii politici ardeleni erau primii cari se convinseseră că, în interesul țării, o colaborare tre­­buește făcută negreșit și necondi­ționat. Totuși, în fața celor apărute în oficiosul guvernului, am crezut că e bine să obținem un răspuns din chiar locul indicat a’l da, în care scop ne-am adresat d-­ui Mihai Popovici, fost ministru și actual deputat. D-sa ne-a dat următoarele lă­muriri : „D. general Avereseu­, care s’a dovedit a fi animat de un restrâns simț politic nu putea să înțeleagă anumite lucruri decât numai prin prizma dorului de stăpânire. Faptele stau însă cu totul altfel. Elementul românesc de peste Carpați, a înțeles să rămână soli­dar pentru o serie de ani și anume până la o consolidare a României­ Mari, pentru ca puținele forțe de care Ardealul dispune, să nu se mistuiască în lupte­ de partid. Acest timp trecut toții la dlaltă ar fi muncit pentru clădirea noului stat. De aceea am accentuat că o poli­­tică care tinde să ne desbine, pro­vocând lupte fraticide este în detri­mentul țării. D. general Averescu a înțeles în­să această înaltă concepție de poli­tică superioară ca una ce-ar fi iz­vorâtă din­­ dorința de stăpânire sub orice guvern. Dacă conducătorii ardeleni ar fi fost călăuziți de o astfel de politică desigur că ei ar fi primit propune­rea ce îi s’a făcut de a fuziona, me­tod prin care și-ar fi atins scopul, rămânând stăpâni pe situația din Ardeal. Dar fuziunea a fost refuzată toc­mai din motivele mai sus arătate, Partidul Național crezându-se pen­tru un moment singur chemat să u­­nească toate forțele din Ardeal, ca unul ce nu s’a înregimentat nicioda­tă unei politici de partid. Concepția partidului nostru, nu izvorât dintr’un principiu de opor­tunism cu orice preț, ci din intere­sele superioare ale țării. Credem că însuși guvernul pre­cum și marea majoritate a membri­lor partidului poporului din Ardeal s’au convins de enorma greșeală care s’a făcut. Dacă s’ar fi urmat propunerea noastră, nu i-am vedea astăzi pe Basarabeni, Bucovineni și Ardeleni divizați și nici statul lipsit de forțe­le cele mai de valoare din provin­ciile alipite, cari stau la o parte. " Dacă s'ar fi făcut acest lucru, sfârșește d. Popovici, nu ne-am a­­propia atât de vertiginos de prăpat fia de care ne apropiem". " G. ROSIN Iar Hatan In armata Un corespondent ocazional CIO Focșani, se face ecoul unor barbarii ce se petrec în acel oraș la cazarmă de pompieri. Intr’una din zilele acestea vecinii și trecătorii au fost atrași de țipete disperate ce veneau din fundul curții căzărmilor de pompieri. Patru soldați țineau­ pe un comá­rad al lor de arme pe care un ofițer îl bâtea cu o frânghie înodatâ și udă. Jumătate de oră victima a fost bătută până ce istovită și grâlcîtă a­ leșinat pe banca de care cele opt mâini vântoase ale celorlalți soldați o țineau țintuită. Ofițerul acesta, ne asigură cores­pondentul nostru ocazional își face o plăcere diabolică de a bate pe sol­dații de sub comanda sa și nu O­ dată Își descarcă nervii și sălbătă­­cia pe trupul acelora ce fără putere și sub călcâiul disciplinei suferă bă­taia cu frânghia udă. „Adevărul“­­și „Dimineața“ au pro­testat nu odată Împotriva bătăei in armată, ajunsă ca un sistem degra­dator și pusă în practică, din pă­cate, de ofițeri, cari nu cugetă ci cu acest act sălbatec infiltrează ură tn­inimele ostașilor. O anchetă, știm, că se impune. Teamă ni­ e însă că... victimele ofi­țerului să nu o plătească cu zile de arest inimoasa plângere a corespon­dentului ce ne-a relatat bravura ofi­­țerului de pompieri. < V. Se, T Deschiderea noului an judecătoresc La înalta Curte de Casație. La Baron. Repartizarea judeătorilor La înalta Curte de Casație Membrii Curții de Casație întruniți in ședință solemnă pentru deschiderea noului an judecătoresc Erl a avut loc la înalta Curte de difica și schimbă unele legiferări, Casație și Justiție solemnitatea de deschidere a noului an judecăto­resc. Au luat parte toți înalții ma­gistrați, consilieri la înalta Curte. D. prim-președinte Victor Râm­n­iceanu a ținut o cuvântare făcând o urare de bun sosit magistraților. In urmă a făcut un rezumat al ac­tivității magistraturii din anul pre­cedent, arătând cum Curtea de Ca­sație, ca ultimă instanță, a rezol­vat toate chestiunile de natură ur­gentă și cari reclamau o grabnică soluționare din cauza împrejurări­lor excepționale a vremilor pe cari le trăim. Astfel, cu privire la așezămintele de mână moartă, Curtea a stabilit că sunt persoane juridice, ceea ce dă loc la o mulțime de consecințe juridice utile și importante. Asupra chestiunilor­ ce mai rămân de solu­ționat în viitor, d. prim-președinte își arată dorința de a se putea mai cari dăunează distribuirea unei bu­ne și grabnice justiții. Astfel, ter­menele în materie de recurs sunt în judecarea proceselor urgente, prea lungi, precum în legea pro­prietarilor unde acest termen e la fel ca și în dreptul comun. In urmă d-sa vorbește de filiera prea mare pe care o străbat pro­cesele trecând dela Curtea de Ca­sație din nou la Apel spre a se ju­deca fondul și că aceasta ar putea fi remediate prin acordarea dreptu­lui înaltei Curți ca după casare să evoace ea însuși fondul. LA BAROU In sala de sus a bibliotecei baro­ului Ilfov s’au Întrunit avocații unde d. Decan Dobrescu le-a vorbit c­u ocaziunea deschiderea noului an judecătoresc. Aduce mai întâiu un pios omagiu dece­daților din baroul de Ilfov și spune că datoria baroului este să înființeze un oficiu de asistență pentru văduvele, or­fanii și minorii advocaților. După războiul mondial se dă o luptă de clasă și una profesională. In lupta dintre profesiuni se creiază o elită de conducere care se va disputa intre ziaristica, magistratura și advocatura» ziaristică, magistratură, și advocatură»­piniei publice, magistratura este prea ■p­i„ teoretică și statică, advocatura însă e­­ de părerea introducerii la Ca­­mus­ regata de lumea slabă și tot ea va conduce societatea democratică, soție a pledoariilor mixte, adică și orale și scrise și termină cuvânta­rea sa opinând că într’adevăr tre­­buește remediată situatiunea mate­rială a magistraților si a funcțio­narilor judecătorești pentru ca să se poată lucra în chip rodnic la îm­părțirea dreptăți, cu condițiunea de a se democra­­­tiza­ D-sa arată apoi care este importanța corpului avocaților, pen­tru al cărui prestigiu și îmbunătă­țire trebuește să se ducă o luptă aprigă. (Qontinmre­m pag. 11-a),

Next