Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)
1920-09-27 / nr. 5098
FORME NODI ECONOMICE stiu treb de mare perspicacitate pentru a recunoaște că popoarele în desvoltarea lor sunt în căutare de forme noi economice. Cauza primordială a acestei tendințe este sforțarea continuă pe care muncitorimea o face pentru a-și asigura o parte cât mai mare din produsul muncei, în dauna capitalului financiar. Ar fi greșit să se creadă că această aspirațiune a muncitorimei e exclusiv rezultatul răspândirea propagandei socialiste. S'ar putea mai curând afirma contrariul. Așa se explică faptul că mișcarea muncitorească condusă de socialiști, îi debordează cele de mai adesea ori pe conducători. Numai puțini dintre lucrători cari dau mișcărea eficacitate, sunt socialiști conștienți. Socialismul este pentru dânșii nu un ideal de atins, ci un instrument care-l ajută la o ameliorare imediată a soartei lor. Oricine poate să-și dea seamă ca împrejurările actuale împing pe nimicitori să ceară sporiri de salarii, să reclame adică o mai mare parte din produsul muncei lor. Viața se scumpește mereu și contrastul între bogății amețitoare și lipsa revoltătoare accentuându-se mereu, devină atât de izbitor, încât nici nu se poate prevedea sfârșitul mișcărilor muncitorești, cu scopul de a obțite urcări de câștig. Și totuși împotriva acestei mișcări există o limită naturală, E suma totală a producției însăși. Vine un moment când salariul consumă o atât de mare parte din totalul produsului industrial, încât nu mai rămâne disponibil nici atâta cât este necesar pentru procurarea matrriei prime, în care se plătesc doar de asemenea într’o proporția mereu crescândă, muzica. Nu mai vorbim de plata necesară și indispensabilă a conducătorilor teehnici ai întreprinderilor, cu atât mai puțin de rentabilitatea capitalului învestit. Muncitorimea însă nu vrea să știe de toate acestea. Ea împinge mereu înainte, mereu reclamă sporirea salariului. Abia ,țe acordă un rând de revendicări, că și ridică alt rând. Iar spectrul grevei, adică al complectei încetări a producțiunei, în momentul când cea mai mare încordare a ei abia poate acoperi nevoile omenirei obosite și mizere, flămânde și goi, stă mereu la orizont, ca o amenințare ucigătoare. In asemenea condițiuni e natural că se simte nevoia de a se căuta forme economice noui. Muncitorimea socialistă conștientă vede leacul în socializare, dar nu în socializarea nesocotită, pe vrute și nevrute, fără a ține seama de ce se poate și de ce nu. Dar massa care a fost adusă în mișcarea socialistă, de foarte explicabila ei dorință de a realiza imediate ameliorări ale situațiunei sale, vede în socializare un un panaceus., o datorie care se poate aplica cu ghictura pacientului slăbit ce este societatea de astăzi, vede în socializare posibilitatea de a goni pe patroni și conducătorii industriali, de a deveni stăpâna minelor, uzinelor și fabricelor fără a se gândi la rolul încă multă vreme necesar și inevitabil al celor mai mulți dintre cei pe cari vor să-i înlăture. Față de acești extremiști se ridică însă partizanii soluțiunilor intermediare, se ridica acelbit la âBCL întrevăd linia de evoluție a economiei noastre și caută să pregătească prin forme economice tranzitorii, formele economice definitive cari, azi cine o mai neagă, se găsesc analoage cu idealurile finale ale socialismului sau pe aproape de ele. Partizanii și autorii acestor forme economice intermediare, pornesc de la ideia că împotriva aspirațiiunilor nelimitate ale muncitorimei, izvorâte din dezinteresarea ei de ruajul întregei întreprinderi sau din necunoașterea lui, nu există leac mai bun decât ca ea să fie chemata a împărtăși răspunderea conducerea întreprinderilor în cari lucrează. De aci ideia care prinde tot mai mult rădăcini și ia cercurile industriașilor și oamenilor de stat de a accepta ideia Consiliilor muncitorești pe fabrici, Consilii cari să nu aibă a se ocupa, numai de cestiunile cari privesc munca și remunerarea eî, oi să fie chemată a participa la toate problemele conducerei, precum și la procurarea fondurilor, a materiilor prime, a mașinelor, la perfecționarea acestora, expedierea și desfacerea produselor. Cu un cuvânt ideia dominantă azi și care se aplică cu succes în diferite țări, ideie care a fost acceptată și pentru rezolvarea ultimei crize muncitorești din Italia, este, să se acorde muncitorimei drepturi largi dar chiiar prin aceasta să i se puie pe umeri o răspundere, sa i se acorde o parte considerabilă din produsul muncei, dar să fie și în situațiune de a lua cunoștință ele mecanismul intim al unei întreprinderi și de marile dificultăți ce are de întâmpinat și învins, în mersul ei. Voi căuta într’un viitor articol să precizez conturele și rezultatele unuia dintre nouile forme economice cari au luat ființă până acum, cestiunea fiind de un interes practic economist. S. Brănișteanu —niirrnivnii ii------1 i ~....- - - - Londra-Paris fiica d-lui Asquith și soția prințului Bibescu, prim-secretar la legația României din Londra, a sburat cu aeroplanul de la Londra la Paris, pentru a-și vizita fratele. Fotografia o arată pe principesa stând la fereastra aeroplanului. PRINCIPESA BIBESCU ,ursu! Scaralalii la Paris Lyon, 25. — Londra 51,86; New York 14,84; Belgia 105; Italia, 61,50; România ,27,75; Elveția 240ß0. -ri!"‘imm Mpi^t. Razboi civil Tulburările sângeroase din Ardeal unde satele românești se războesc cu cele săsești arată odată pentru tot[ de auria mai mult starea de anarhie spre care cercurile diriguitoare împing, prin indolența lor, locuitorii din Ardeal, cărora ar trebui să li se propovăduiască unirea sufletească. „ Greșala de căpetenie o fac autoritățile noastre cari, pentru motive ce nu pot fi concepute de o minte limpede lasă credința în populația românească că țara s'ar afla încă în stare de război Ura și zitaniile, nutrite de cercuirile diriguitoare au aruncat astfel dușmănos populația românească din comuna Micăsasa, împotriva sașilor din comuna Șeica Mică. Din relatările corespondenților, la ■ fata locului, a fost un război, adevărat, cu morți și răniți de ambele tabere. Autoritățile au intervenit, firește, ■ după ce isprava sângeroasă s'a terminat, venind, întocmai ca și carabinierii lui Offenbach, cu cinci minute mai târziu. Dușmănia dintre populația romă neased și cea săsească este destul de încordată și ea cuprinde sate întregi din Ardeal, prezentând pericolul de a se propaga, oriunde elementele minorităților ar trece încă de dușmani , în ochii românilor ardeleni, cărora cercurile diriguitoare le înființează, idea că România este încă pe picior de război Sângele curs la Șeica Mică și Micălase nu trebue să încolțească și să dea și de azi înainte rodul urei în Ardeal. Se impun măsuri grabnice pentru ca un noul atac armat să nu mai aibe loc; aceasta cu atât mai mult cu cât cei chemați să atenție ordinea n'au respectat până acum ordonanțele comandamentelor trupelor din Ardeal V. Se. Examenele de maiori De chestiunea examenelor de maior ne-am mai ocupat. Revenim iată cu dispoziția că aceste examene, la cari vor participa căpitani activi și de rezervă cu vechime de patru ani, ce vor avea loc în luna Octombrie a. c. Examenul acesta vizează in special pe căpitanii avansați din seria a dus la 1 Aprilie 1917 și rămași cu un singur grad, în tot cursul caii panici. Căpitanii din această categorie au servit de opt ori mai mul ca termen în acest grad, decât acei ce-au obținut avansarea în prima serie, la 1 Noembrie 1916. Aceștia au avut favoarea ca după cinci luni de căpitănie să obție gradul de maior. Cine poate opinia asupra aptitudinilor unui ofițer, mai mult decât superiorii săi ? Comisia examinatoare nu-și va putea face o opiniune mai reală decât șeful corpului sau al serviciului, unde ofițerul și-a făcut datoria în tot timpul campaniei. Acest examen, pe nedrept impus, nu are nici scuza unui principiu aplicat în generalitatea cazurilor. Oricine cunoaște destui ofițeri superiori și chiar generați, cari nu au fost supuși unui examen și totuși ei sunt tot atât de capabili și de rutinați ca și ceilalți ofițeri superiori corespunzând cu mult zel situațiunei de astăzi. Credința noastră este că examenul de maior nu-șî are locul cu atât mai mult cu cât căpitanii din seria a doua au depus examenul cel mai strălucit făcând campania care a dat tărei România Mare. DACIAN reluarea raporturilor diplomatice Româno-Maghiare Dece Colonelul Stârcea [i nu Dr. Teodor «hași? - Președintele comisie» de ■.Schidări Române. C»l I. I. Lepădat pleacă Iatăi la Praga și Belgrad Aflăm că colonel Stârcea, noul ministru plenipotențiar al României la Budapesta, pleacă sigur peste zece zile la Budapesta, între 1 și 5 Octombrie, iar comisia de lichidare la 15 Octombrie. D- I. I. Lepădatu, președintele comisiunei române de lichidare la Budapesta, a depus Vineri dimineața jurământul la ministerul de externe. In aceiași zi a părăsit Capitala, plecând la Praga, spre a lua informațiuni și a se pune în contact cu cercurile oficiale de acolo, asupra problemelor comune de rezolvit pe temeiul tratatului de pace cu Ungaria. Dela Praga d. Lepădatu va pleca în acelaș scop la Belgrad, de unde se va întoarce la Budapesta. La 15 octombrie comica de lichidare se va întâlni în capitala Ungariei cu președintele ei, d. Lepădat« * Asupra unei chestiuni, opinia publică, o nedumerită, și anume: Cu câteva luni înainte se tot vorbea în presă, că d. dr. Theodor Mihali va fi reprezentantul României la Budapesta. De aceea, mulți au fost surprinși, citind apoi în ziare, că nu d. dr. Mihail, d. colonel Stârcea va fi de fapt acela care va pleca la Budapesta. S’a presupus atunci de către unii, că d. dr. Mihali trebue să fie supărat de această întorsătură. Chiar un ziar din București înregistrase zvonul după ziarul „Patria“ din Cluj, că d. dr. Theodor Mihali și-a dat demisia din postul de președinte al comisiei de lichidare și unificare din Cluj, fiindcă s’ar simți adânc jicnit că postul de ministru plenipotențiar la Budapesta", ce î s’a promis" a fost dat altuia. Informândune la loc competent, pot relata următoarele în Această chestiune: D-lui dr. Theodor Mihali, nu numai că „s’a promis“ această demnitate, ci în .Monitorul Oficial 1" din 25 iunie 1920 a apărut decretul de numire a d-sale, în forma următoare: MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul afacerilor străine sub No. 9.152. Văzând și jurnalul Consiliului Nostru de No.dki 2« Aprilie Iflflki 1 Am decretat și decretăm: Art. I. Se numește la Budapesta o misiune română de lichidare, însărcinată cu ocrotirea intereselor Statului și supușilor români în Ungaria. Art. II. D. dr. Teodor Mihail fost vice-președimte al Senatului, este numit șef al zisei misiuuni, cu gradul de ministru plenipotențiar. Art. III. Ministrul Nostru Secretar de Stat la departamentul afacerilor străine este însărcinat cu executarea acestui decret Dat în București, la 1 Mai 1920. FERDINAND Ministrul afacerilor străine Duilia Zamfirescu Că pe urmă î s-a încredințat d-lui colonel Stârcea, acest înalt oficiu, cauza e următoarea: Ministrul de externe d. Tache Ionescu, a comunicat d-lui Theodor Mihali, mai demult, că șeful guvernului ungar a rugat în mod foarte amabil, ca primul reprezentant al României Mari la Budapesta, să nu fie de astă dată un român din Ardeal, ci din regat, și cum d. Tache Ionescu a voit să fie prevenitor, să arate bunele intențiuni ale României în reluarea raporturilor diplomatice, a admis ca să fie trimes un diplomat din regat și s’a oprit la d. colonel Stârcea. D. M’bali, punând mai presus interesele tarei, a dat să înțeleagă celor în drept, că nu urmărește titluri și mărire, că rămâne mai departe la postul lui de președinte al comisiei de unificare din Cluj, închinându-și puterile problemelor mari ce sunt de rezolvat încă în Ardeal. # * Cât privește d. colonel Stârcea, s’a vorbit despre dânsul, ce-i drept, prea puțin în presă, «; mulți cred că e un „homo novus“ în diplomație. Adevărul este însă acesta, că d. colonel Stârcea înainte de războiu, și în perioada neutralitătei, a fost atașatul militar al României la Viena, și a adus servicii reale rare în momentele cele mai grave. Un bărbat de stat, vorbindu-mi de d. colonel Stârcea, mi-a spus: — Ne putem bucura și mândri cui dânsul, căci va" face" figură frumoasă ia Budapesta. Diplomat pointerat, cu 1 műlt tact și înțelegere de oameni și tut orari.—el va ști să ia atitudinea cea mai potrivită chiar în situațiile cele mai dificile. i „ ajadMAJsaa. ni Kraanm . Fim clrsul Biiese Milt ai rnmelor impresia decizianei guvernului.—Considerentele care au determinat cursurile fixate.— Suma aproximativă a rublelor declarate a ziarului consiliul de miniștri In ședința sa de ori dinineață în urma referatului ministerului de finanțe semnat de d. I. Angelescu ,subsecretar de stat la acest minister a fixat cursul de schimb al rublelor la 1 leu pentru rublele Romanoff și 0.30 de bani pentru rublele Lvow. Deși în timpul din urmă se răspândise svonuri care indicau cursul de un leu pentru Romanoff și un curs sub 0.50 bani pentru Lvow, totuși credința predominantă era că guvernul se va conduce de aceleași principii la schimbul rublelor ca și la al coroanelor și nu va putea săvârși o inechitate față de basarabeni cărora la un moment dat li s-au impus cursul de un leu pentru ambele ruble. Credința aceasta a fost înșelată prin deriziunea guvernului și vestea fiatrei cursului a căut ca un trăznet asupra acelora care nici măcar nu bănuiau posibilitatea unui curs atât scăzut. In cercurile financiare și în localurile cunoscute din Capitală unde se adună de obicei oamenii de afaceri vestea a produs o panică rară, ce se poate vedea cu prilejul marilor craburi. Pe figurile multora, încremenite într-o imobilitate rigidă, citeai desperarea. Panica a fost provocată de faptul că Bursa și instituțiile financiare ereau Închise, altfel impresia ar fi fost și mai dezastruoasă și cu mai multe repercusiuni asupra târgului, cu toate că aceste repercusiuni sunt de așșeptat încă. După trecerea primelor emoții un gann consolator a pnns să potolească ,spiritele agitate și toți cei loviți de Hotărârea guvernului au rămas în credință că această hotărâre nu poate să rămână definitivă și bă mai curând sau mai ” , guvernul va fi silit, să revină asupra ei; iar dacă nu se va reveni, ei nu se vor prezenta la schimb și vor aștepta vremuri când valoarea rublei prin refacerea Rusiei, va căpăta cursul normal. Ministrul de finanțe în referatul său către consiliul de miniștrii a cerut fixarea cursurilor de un leu pentru rubla Romanoff și 050 de bani pentru Lvov, în considerație că numai cea dintâi a avut cursul obligator de un leu pe când rubla Lvov a fost o monedă de speculă pentru care statul face chiar un act de generozitate dacă o schimbă cu 0.30 de bani în ce privetșe totalul rublelor declerate, ministerul referă că după rapoartele primite până acum suma se ridică la un miliard două sute de milioane, sumă care în nici un caz nu va fi depășită cu mult la calcularea tuturor sumelor declarate. Din «unu» de 1.200.000 trei părți ar fi ruble Lvov și numai o singură parte Romanoff, un indiciu mai mult _ zice referatul ministerului de finanțe — că rublele Lvov au fost introduse prin contrabandă și că nu merită schimbul lor pe un curs mai ridicat. Argumentul nu e tocmai temeinic, dat fiind că publicul n'a prezentat la schimbare rublele Romanoff. Rep. Anchetele ori de efite ori se întâmplă ur .Incident“ — și se întâmplă cum Iese guvernul întâmpină toatetrebările, toate atacurile, cu aceeași eplică . — S’a instituit o anchetă, ale cărei exultate se vor comunica Peste câteva zile, se institue o comisie. Nimic mai simplu, intr’o țară si care sunt atâți oameni de pac, ozi acceptă oricând un mandat, ce nu se va executa niciodată. Timpul trece. Lumea uită. Prima urle a fost calmată. Șiatut. Cornila nu lucrează. Rezultatul anchetei nu se află. Și sancțiunile nu se aplică. Acesta e procedeul, care se repetă rerzistent de atâta timp. Sunt inuile protestările presei. Din mulțimea de cazuri, pe cari o avem la Îndemână, vom cita numai două. .. Cititorul își amintește încă de inidentul între muncitori și armată. 3 Arsenal. S’a instituit eterna eclisie, care n’a comunicat până, am nici un rezultat. Evident, s’a mușamalizat faptul, ca de obicei. Al doilea e cazul recent de la Văărești. O insurecțiune, care se reimă cu arma. S’a tras pe la spate i pușcăriași. Și acum, se lucrează I mușamalizarea faptului, tot prin:’o anchetă. Oricât de comodă ar fi metoda, u se poate perpetua în’tr’oară în are sa vorbește atât de des de orine și legalitate”, Delegația Minți sa la Astăzi încep la Sofia desbaterile congresului sindical din Bulgaria. Din România au plecat eri dim. Mihail Balineanu — București și Novac — Banat ca reprezentanți ai organizațiilor muncitorești de la noi. Delegația română a eșit din țară prin Giurgiu. Urard și vecinii ei — declarația contelui TELEKI — Budapesta. — In comisiunea afacerilor străine din Adunarea națională, primul ministru ungar contele Teleki a făcut un expozeu în cursul căruia a declarat : Trebue să facem o politică externă bazată pe realitate, nu trebue să mai urmărim himere. Reluarea relațiilor economice cu România, Cehoslovacia și Jugoslavia este pe cea mai bună cale. Contele Teleki a adăugat că Franța favorizează relațiile dintre Ungaria și ,«»