Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)
1920-10-18 / nr. 5116
ULTIMELOr snitt om TOATA lumea , negustorii operează împreună cu politia.Sentaționale de clarifiuni ale vice-președintelui Comisiei interimare / Din anchetele publicate de ..Dimineața“, cetitorii s-au putut convinge cu scumpetea de azi, dacă are ca motiv vremurile anormale ce trăim, dar nu e mai puțin adevărat că ea se datorește și extraordinarei specule la care se dedă o sumă de negustori, cari necontrolati de nimeni, ba chiar încurajați de funcționarii necinstiți ai autorităților noastre, continuă să se afle într’un adevărat delir al jafului. Constatările și concluziile noastre sunt de data aceasta confirmate de însuși vice-președintele Comisiunei interimare d. Gh. Florian care, sesizat de destăinuirile noastre a întreprins personal o anchetă în piața de legume Bibescu-Vodă. Din ancheta făcută d. Florian constată că negustorii se dedau acolo la un jaf neînchipuit și că, ceva mai mult, ei sunt susținuți în brigandajul lor de însuși comisarul halelor d. V. Constantinescu. Dar să dăm cuvântul d-lui Florian care în raportul adresat președintelui comisiei interimare spune între altele: * „Am început așadar revizia din intrarea Cazaca, incaldnd dela negustorii de acolo lei 44.120 iar dela cei din piața Ghica lei 1H0.000 taxa de trotuar dela 1 Aprilie—1 Octombrie 1920 fără ca unul să se opite la plată. Intrâind In piața Bibescu-Vodă, am descins mai intdi la ghereta chiriașului Petroff negustor de zarzavaturi și semințe. S’a măsurat trotuarul și s'a impus la tarele aferente pe m-V„ pe timpul dela 1 Aprilie—1 Octombrie 1920 ca și ceilalți chiriași și negustori. Aci, cei doi frați Petroff au dat alarma de protestare cu amenințări, vociferând că ei nu plătesc aic*< un ban afară de chirie, pentru motivul că niciodată de când fin gheretele, nu au plătit taxa de tratare fiind Îngăduiți a-și desface mărfurile unde vor. Printre mulțimea asJmată care ținea recordul fraților Petroff, apare chiriașul lancu Voiculescu cel care ține opt compartimente pe numele său, omul îmboghit pe ruinele sărmanei comune și după ce-ți declină calitatea de Președinte al Sindicatului zarzavagiilor, îmi adresează cuvinte violente, spunând că nimeni nu vor plăti nici un ban. La auzul acestor declarațiuni, tumultul ia proporții si atunci am cerut intervenirea autorităților polițienești, care cu multă greutate au pus capăt revoltei zarzavagiilor Faptul s’a constatat prin proces verbal care a fost înaintat parchetului, cerând darea în judecată a fraților Petroff. Iar mai departe d. Florian zice: „Dar să dau un fapt concret pe care l'am constatat acum 3 zile. Un producător de zarzavat, a vândut la un negustor din piața Bibescu-Vodă un car cu vene pe prețul de 1 leu varza. El la răndu-i, a pus marfa ta vciitare cu prețul de 2 lei bucata, preț pe care la scris pe o tăbliță. D-nul Bărbătescu mare proprietar In str. Brezoianu No. 18, insoțit de un domn magistrat de la Trib. Ilfov S'a apropiat de trotuarul de unde se descărnase varza, si luând 4 verza, vocște a plăti negustorului 9 lei bani 60. Acesta ii mai cere încă 9 lei și 40 spunându-i că o varză costă 4 lei, dacă îi place. D-nul Bărbătescu, protestează, chiamă pe comisarul pieței <L V. Constantinescu, și reclamă faptul, iar acesta ii răspunde: Domnule, marfa nu se cumpără de la țărani cu factură pentru ca negustorul să facă prețul pe plață, cu toate astea d-nul Bărbătescu constată de la intendentul pieței care ii prezintă lista de prețuri, că prețul unei verze î n acea zi era 1 leu și 50 bani bun, variind până la 2 lei de prima calitate, totuși negustorul Gh. Teodorescu dela ghereta No. SO a perceput 4 lei pe o varză în ziua de mminecă 20 Septembrie cor. D-nul comisar, drept safisfacțiune, a făcut reflecția că a mai venit un domn consider de la Primărie anume Florian, care a taxat pe zarzavagii cam cu japca pentru taxele de trotuar ocupate de zarzavaturi. La auzul acestor cuvinte, unul dintre negustori l-a complectat pe d-nul comisar făcând un gest indecent. Fată cu cele constatate care se petrec sub ochiul și cu concursul funcționarilor chemați a supraveghea buna orâinduială și executarea ordonanelor Primăriei bazate pe legi și regulamente, te întrebi, până când va dura această distroibărre și când va sosi vremea acea fericită, să scăpăm de acaparatori și speculanți cari au scumpit atât de mult traiul de toate zilele, încât grija de ziua de mâine, preocupă in mod exclusiv spiritele intregei poporațiuni, pe care o distrage de la orice activitate manuală și intelectuală, in dauna progresului In toate ramurile de activitate publică și privată. Un singur leac există. Măsuri drastice și repezi ca producătorii să fie siliți sub aspre pedepse, a nu mai vinde acaparatorilor și angrosiștilor produsele lor, ci. să le desfacă prin piețele noastre și prin mahalalele de la periferie In detaliu pe mamită preturi stabilite. Pentru ca această măsură să se execute, sunt de părere a se face apel la concursul populatiunei pentru a veghea necontenit asupra acestor intermediari și atunci când ii va prinde continuând necinstita lor meserie de acaparatori să-l denunțe autorității comunale și polițienești, pentru a li se confisca marfa in folosul instrufiunilor de binefacere. Pentru aceste servicii, se va acorda ca premH, nu atât la sută din costul mărfei confiscate. odată cu cele afirmate de însuși vice-președintele comisiunei interimare, avem dreptul să credem că situația aFmeotS’ei populației Capitalei se află astăzi in cea mai critică situație din care a fost vreodată și așteptăm să vedem cari vor fi m*crile guvernului. ^ REP. Astronome OSTIH NOUA DESCOPERIRE A UNOR ASTRONOMI ENGLEZI Biroul central international de astronomie din Bruxelles a primit o telegramă la 23 August de la astronomii englezi Dyson și Denning semnalând apariția unei stele nouă în constelația Lebădei la o treime de distantă dintre stelele 33 și delta. In noaptea următoare toate lunetele observatoarelor astronomice din lume au fost îndreptate în spre punctul ceresc indicat de Biroul din Bruxelles prin telegrafia fără fir (Ascensiunea dreaptă — 19 h. 56 m. 28 s.; declinatie — + 53 ° 24' 27"). Noua stea a apărut din Calea Laptelui și dintr’o simplă stea telescopică a devenit o stea strălucitoare. Strălucirea ei e acum aproape ca și a stelei polare. Cititorii noștri cari cunosc constelațiile pot urmări cu ochii liberi această stea, pe care astronomii o denumesc „Nova“. Această stea nu e decât un incendiu ceresc. Poate niște sori giganți s'au ciocnit acum câteva mii de ani și lumina lor străbătând miliade de kilometri se zărește abia acum de ochii noștri cu o simplă steluță, care nici că se ia în seamă. Voi tine în curent cititorii cu mersul pe cer și strălucirea acestei stele nouă. __________ LUCIAN Unificarea Monetară Banca Națională ne trimite spre publicare următoarea înștiințare: Toți deținătorii de cecuri de ale Unificărei monetare sunt invita fi a se prezenta la plata lor care se va face până la 25 Oct. 1920, la toate sucursalele și agențiile Bancei Naționale. Dela această dată nu se vor mai achita decât la Banca Națională, Centrala din București. DIMINEAȚA Câteva amănunte interesante va fi observată fără restricție de partea adversă. In consecință, logica este că suntem obligați să sprijinim formațiunile cari nu fac parte din armata poloneză, deși au luptat cu noi contra bolșevicilor. Trecând la chestia acțiunea arbitrare a generalului Zeligowski, președintele Witos declară : La 9 octombrie, divizia lituano-albruzteană comandată de generalul Zeligowski, rupând orice contact cu armata poloneză, s-a îndreptat spre nord și a ocupat Vilna în aceiași zi. Deși guvernul înțelege exasperarea ofițerilor și soldaților cărora, după doi ani de luptă grea pentru recucerirea libertatea țării lor, li s-a interzis accesul în orașul lor natal Wilna, totuși neascultarea și ruperea, legăturilor ce uneau cu armata poloneză trebuesc considerate ca o călcare flagrantă a datoriei militare care nu poate fi admisă și în privința căreia se va institui de către autoritățile poloneze o anchetă severă. Precum se știe, s-a organizat la Vilna o putere provizorie sub numele de comisiunea de guvernământ din Vilna (?); aceasta a trimis guvernului polonez o declarație în care-i comunică intenția sa de a asigura locuitorilor teritoriului Vilna dreptul de autodeciziune, îl roagă de a salvgarda ținutul de un atac și de a trimite la Vilna o delegațiune în scop de a proceda la negocieri. Guvernul polonez s-a arătat întotdeauna partizanul autodeciziune a teritoriului Vilna și bazându se tocmai pe voința exprimată de multe ori de populația teritoriului, îl consideră ca făcând parte din Polonia. Totuși, el își propunea să valorifice drepturile asupra acestui teritoriu pe altă cale ca aceia aleasă de comisiunea de guvern. Ori, până când guvernul polonez să trimeată delegați ca să se înțeleagă cu zisa comisiune de guvern, el trebue întâi să aibă certitudinea că comisiunea are întradevăr intenția să asigure în mod echitabil populației posibilitatea de a se pronunța asupra soartei sale. Atacul eventual prevăzut de comisiunea de guvern din Vilna, este puțin probabil fiind dati că trupele polerea preliminărilor de pace și a neze Re aspjr a eRf de acestaarmistițiului precum și asupra evenimentelor din Vilna. Relativ la condițiunile de pace, președintele consiliului a constatat că ele nu satisfac pe deplin aspirațiunile națiune poloneze, deoarece lasă dincolo de frontierele statului pe un mare număr de polonezi, dar ele corespund spiritului de moderațiune și voinței sincere de a pune capăt războiului arătate de poloni. Paragraful 2 garantează abținerea totală de a se amesteca în afacerile interne ale părței adverse. Lealitatea nostră în această privință este în afară de orice îndoială, spune declarația; contăm că această obligațiune rns. In schimb ocuparea prin forță a Vilnei și a teritoriului ei dre către trupe străine oricare ar fi ele, trebuește considerată de Polonia ca un atentat la libera deciziune a populației, un atentat contra căruia Polonia s-ar vedea silită să protesteze energic. VARȘOVIA. — Știrea despre semnarea armistițiului și preliminărilor de pace polono-bolșeviste a produs o mare impresie în cercurile politice varșoviene. Președintele consiliului Witos a anunțat el însuși Dietei știrea păcei, fiind viu aclamat. Cum a aflat știrea, contele Kapieha, ministru de externe, e'a dus la Belvedere să confere cu mareșalul Pilsudaki care s-a înapoiat de la front. El a renunțat să mai plece, cum avea intenția, la Riga. Consiliul miniștrilor s’a întrebuut mult timp de problemele puse de încheerea bruscă a păcei. Toatâ presa poloneză se felicită pentru rezultatul negocierilor. Journal de Pologne“ primește de la corespondentul său la Riga amănunte interesante asupra negocierilor : , „Am asistat, a telegrafiei ei, unei lovituri de teatru care a uimit și pe cei mai optimiști. Știrele sosite din Moscova ordonând delegațiunei să accepte toate condițiunile poloneze au produs o oarecare consternațiune printre delegația bolșevistă, din care mai multe comisiuni erau ocupate cu discutarea, punct după punct, a condițiunilor poloneze. Ordinul de a accepta totul un bloc a făcut Inutil de a mai juca cu cuvintele, cum făcea Joffe săptămâna trecută. Astăzi toată lumea e ocupată să aducă lucrările comisiunilor la Înălțimea evenimentelor, ceea ce e materialicește foarte greu. Comisiunea militară prezidată de generalii Kulinski și Kirov, elaborează amănuntele executărei armistițiului. Protocolul semnat de d-nii Dobski și Joffe a făcut mare impresie la Riga, fiindcă a surprins opinia publică care nu se așteapta la o încheiere așa de grabnică a păcei. Tratativele intre cei doi șefi ai delegațiunilor fuseseră ținute secrete. Bolșevicii sunt grăbiți să o sfârșească. O parte a delegațiunei lor se înapoiază la Moscova. Ei consimt la despăgubirea pierderilor cauzate prin război cetățenilor polonezi, la restituirea arhivelor, obiectelor de artă, amintirilor istorice poloneze, luate în timpul ocupațiunei ruse , a mașinelor și mobilelor poloneze trimise la Rusia. Ei consimt de asemenea la vărsarea către Polonia a unei părți din rezerva de aur a Bancei de Stat ruseșt. Se vorbește chiar de plata unui acont imediat după semnarea păcei. Se spune că Polonia va acorda sovietelor transitul pe căile ferate îndată după semnarea păcei. După conferința de la Riga, vor mai fi multe puncte de amănunt de regulat și este probabil că negocierile vor continua la altă parte. Se vorbește de Viena sau de Praga, fără ca să se fi luat vre o deriziune. Din partea polonezilor ca și de partea bolșevică delegații nu-și ascund mulțumirea de a fi dus negocierile de pace la bun sfârșit. PACEA POLONO-RUSA Varșovia. 16. — In ședința Dietei din 14 Octombrie, președintele consiliului Vitos, a depus o declarație privitoare la semna Prețul cărnei ■ # CARNEA VA FI 11 LEI KIT.OGR. Comisia instituită de d. dr. Gheorghian primarul Capitalei s’a întrunit ori d. a. la abatorul comunal ți in urma experienței și calculelor făcute, a stabilit pentru carne următoarele prețuri. In interiorul abatorului, în preț de sun zdrobite E titlul noului roman pe care îl vom publica în curând în ziarul DIMINEAȚA. In paginile atât de simțite ale acestei frumoase descrieri a vieței și sentimentelor eroilor ei, marea scriitoare Grazzia Deledda a pus nemărginit adevăr și o sfâșietoare tristețe. Acțiunea romanului INIMI ZDROBITE se petrece în Sardinia cu moravurile așa de aproape de natură, cu firile pătimașe și rebele, traișterii, iubita unui simplu argat, o floare sălbatecă a stâncilor, care plătește amorul ei de o clipă cu o negrăită suferință. Arată orizonturi, caractere și sentimente stranii. INIMI ZDROBITE E unul din cele mai captivante romane ala Grazziei Deleddi și va cuceri toate sufragiile cititorilor noștri. angro, carea de calitatea întâia 12 lei kgr, Iar carnea de calitatea a doua 10 lei kgr. Măcelarii detailiști, la rândul lor , au consimțit să vândă publicului carnea de gătit cu 11 lei kgr, iar carnea de friptură cu 14 lei kgr. Astăzi, pubnicul să nu dea sub nici o formă peste cotele de mai sus și să reclame pe contravenienți, contra cărora s’a fixat penalități drastice. Eli s’a tăiat !n abator 380 vite mari și 276 porci. Carne va fi îndeajuns și publicul, să reziste la a nu fi inselat. R. C. D. Mlntn Munci Beimmel el florale S’A RESPINS IDEIA VOTULUI PLURAL MENȚIONÂNDU SE SECRETUL VOTULUI OBSTESC CU REPREZENTAREA MINORITĂȚILOR Membrii comisiunei parlamentare pentru studiul refacerea, electorale s’a întrunit ori după amiază la ministerul de interne sub președinta d-lui C. Argetoianu. Părerile asupra noului proiect al reformei electorale sunt pentru moment foarte variate și discuțiunile cari au avut loc eri au fost de natură să arate că opiniunile importante de membrii acestei comisiuni sunt mult mai variate decât deosebirile de vederi existente între membrii comisiunei administrative sau financiare. In timpul ședinței de er. d. Becescu Silvan, deputat de Prahova a înaintat biroului un memoriu asupra modului cum intelege de la întocmirea noului proiect de reformă. Deși foarte diferențiate intre ele, totuși diferitele opiniuni emise de membrii comisiunei asupra reformei electorale au fost unanime a recunoaște necesitatea votului obștesc, egal și secret cu reprezentarea proporțională a minorităților. D. R. Patrulius a fost însărcinat să înregistreze opiniunile diferiților membrii ai comisiunei și să redacteze, ante-proiectul de reformă. Asupra chestiunei votului plural și a diferitelor atenuări, de o natură mai puțin democratică a votului universal n’a fost nici o discusiune, ambele chestiuni fiind categoric respinse de unanimitatea comisiunei. Teroarea de Cadrilater ACȚIUNEA REPRESIVA Silistra, 16 Oct. — In vederea prinderei comitagiilor bulgari cari terorizau de atâta timp întreaga Dobroge, d. căpitan Paulidi Nicolae, comandantul companiei de jandarmi, după ce studie tactica comitagiilor și punctele lor de terorizare, organiză o desfășurare cu jandarmii împărtindu-i in mai multe potere. In noaptea de 27 Sept. tot urmărind comitaglii bulgari, reușește să prindă în comuna Garvan pe Dumitru Toncu, iar în comuna lamamuslar pe Sfetcu Țoni. Dumitru Țoncu, un vestit bot de vite și autori al mai multor spargeri, săvârșite în timpul ocupațiunii, luat del scurt a mărturisit totul, precum și că a luat parte activă la asasinarea soților Petre Dafinof din comuna Garvan, care era un bun filmromân. Asasinarea acestora s-a făcut în următoarele împrejurări: Cu câteva zile mai înainte de omorârea lui Iosi la Kemanlar, o localitate aproape de frontieră, d-rul Vicef din Sofia, care în urma cuvântărilor ce le-a ținut cu caracter șovinist, o bandă formată din vre-o 30 de bulgari, în frunte cu propriul fiu al asasinatului, un suflet adăpat la ideile șoviniste hotărâse moartea lui Petre Dafinof, ca unul care era o piedică periculoasă în calea șovinistă. Și hotărârea lor deveni în curând realitate: soții Petre Dafinof au fost găsiți asasinați. Al doilea bandit, Sfetcu Toni a dat aceleași amănunte cum și altele de un real interes pentru descoperirea și prinderea comitagiilor bulgari. Acești doi bandiți, într’o zi, când mergeau împreună cu căpitanul și jandarmii spre o pădure să reconstituiască un fapt săvârșit de ei la fața locului, banda de comitagii fără să știe că prinșii se află printre jandarmi au deschis focul contra acestora din urmă. Rezultatul a fost că cei doi bulgari au fost omorâți de proprii lui tovarăși de teroare. i negocieri între Finlanda, Polonia, Ungaria și România ? Londra. După corespondentul lui „Daily Telegraph“ la Nlessinfors, sunt în curs negocieri între Finlanda, Ungaria și România în scop de a forma o alianță defensivă contra oricărei agresiuni posibile venind de la est. — Iubește ea pe omul ăsta... da sau nu o întrebă Beatrice arătându-l deodată miniatura lui Strannick pe care o scosese din cutiuța ei și o ascunsese până atunci in mână. Ea observa fiece trăsătură a fetei lui Kevork, căci il cunoștea un de ajuns ca să știe cât plătește parola lui de onoare. Ea vrusese numai să-l surprindă și reușise pe jumătate. Dacă rămase impasibil după cum se silise, au putut totuși fi stăpân pe o ezitare scurtă care îl împiedică de a răspunde cu graba lui obicinuită. El trebui să-și caute puțin cuvintele. — Cine e ?... Ah ! Doamne !! Vechiul meu amic... Se numește Strannick. Da, da, perfect. Unorna l-a cunoscut pe când el era aci. — Cum, a plecat dar ? — Ca sâ-ți spun drept, nu sunt tocmai sigur, zise Kevork, recăpătându-și sângele rece. Pot însă să mă asigur dacă vrei. Cât în ceea ce privește pe Unorna, mi-e foarte greu să răspund la o întrebare așa de limpede. Ei se vedeau des la un moment dat. D-ta ai auzit că ea e o ghicitoare, nu-i așa ? El făcu ultima remarcă cu un aer cu totul degajat, ca și când nu i-ar da nici o importanță. — Atunci, nu știi dacă ea îl iubește ? Kevork râse încet. — A iubi e o vorbă așa de vagă, zise el după nițel timp. — Crezi ? întrebă Beatrice cu puțină răceală. — Pentru mine, cel puțin, se grăbi să adaoge Kevork cu un aer cam încurcat. Nu prea cunosc mare lucru despre amor din experiența mea proprie și nici din a altora. In ignoranta Sal despre evenimentele viitoare, el vroia să lase pe Beatrice că afle singură adevărul, făgăduind orice cunoștință personală. — D-ta l-ai cunoscut de asemenea pe el, bine înțeles ? — Oh ! pe el, de ani de zile... și în privința asta pot să-ți răspund. El nu era câtuși de puțin amorezat. — Nu te-am întrebat asta, zîse Beatrice cu oarecare mândrie. Știam că el nu e. — Desigur... desigur... Vă cerertare. Kevork afla mai multe de la ea decât dânsa de la el. E adevărat că Beatrice nu se ostenta să-și ascundă interesul pentru Strannick și dorința ei de a-i cunoaște actele. — Ești sigur că a plecat din acest oraș ? întrebă Beatrice. — Iti repet că în privința asta nu am nici o certitudine. — Când l’ai văzut pentru ultima oară ? — In cursul acestei săptămâni, despre asta sunt sigur, răspunse Keyork cu vioiciune. — Știi unde sta ? —- Nu am nici o idee, răspunse omulețul fără a sta de joc pe gânduri. Noi ne am întâlnit din întâmplare în biserica Nativităței într’o după amiază... Era o duminecă, îmi aduc aminte, acum o lună de zile. — Acum o lună... într’o duminecă... repetă Beatrice cu un aer gânditor. — Da... zău era chiar anul nou. — Curios, zise ea. Eram la biserică în dimineața aceea cu camerista mea. Fusesem bolnavă timp de mai multe zile... îmi aduc aminte că era frig. Curios... chiar în ziua aceea. Da, zise Kevork, notând fără a avea aerul, fiecare din cuvintele ei. Mă uitam la monumentul lui Tycho Brahe. D-ta știi ce mult mă contrariază să uit ceva... Era un cuvânt în inscripție de care nu puteam să-mi aduc aminte. Am făcut înconjurul monumentului și am văzut pe Strannick stând la extremitatea băncii cea mai apropiată. — Vechiul monument de marmoră roșie cu o statuă, lângă ultimul stâlp ? întrebă cu vioiciune Beatrice. — Chiar așa. Văd că cunoști foarte bine biserica. Iți amintești că banca e foarte aproape de monument, astfel că deabia poți să treci pe lângă ea. — Da... Știu. Ea se gândea că nu numai întâmplarea făcuse pe Strannick să stea pe locul ocupat de ea în timpul slujbei. Ei trebue să o fi văzut in timpul liturghiei, dar ea nu-și putea închipui cum nu reuși să se apropie de dânsa . Iar acuma, o lună întreagă trecuse de atunci și Kevork Arabian afirma că nu știe dacă Strannick mai era încă sau nu în Praga. După câte înțeleg, d-ta dorești să cunoști faptele și gesturile amicului nostru, zise Kevork, aducând din nou vorba la punctul ei principal. — Da... ce s’a întâmplat în ziua aceea ? întrebă Beatrice, care dorea să afle mai mult. — In ziua aceea ?... Să vedem... Pre legea mea, nu s’a întâmplat nimic de seamă. Noi am vorbit puțin împreună, apoi am eșit din biserică și am făcut câțiva pași împreună. Am uitat când ne am mai regăsit apoi, dar cred că l-am văzut de vreo douăsprezece ori de atunci, sunt sigur. Beatrice începu în fine să înțeleagă că nu va afla nimic mai mult de la Keyork, care părea prea puțin dispus pentru confidente, de altfel, ea aflase multe lucruri în timpul acestei scurte întrevederi. Strannick venise și era poate încă în Praga. Unoria îl iubta și ei se întâlniseră des. El fusese în biserica Nativităa ei în aceiași zi cu ea și după orice probabilitate, el o văzuse : alegerea ce făcuse stând pe locul ocupat de ea mai înainte, părea că o dovedește. Mai mult, ea simțea că Kevork avea un interes oarecare să nu fie sincer. Ea renunță deci să-l întrebe mai departe. Nu era un om ușor de învârtit și numai printr-o surpriză putea fi adus să spună ce voia să ascundă. Mijloacele de atac ale Beatricei erau sfârșite deocamdată. Ea hotărî cel puțin să reînoiască ancheta ei înainte ca ei să plece, în speranță că îl va hotărî să fie de partea ei, dar fără să se încreadă de loc in sinceritatea lui. (Va urma) 96 Femeia fatală e MARION CRAWFORD