Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)

1920-10-18 / nr. 5116

ULTI­MEL­Or snitt om TOATA lumea , negustorii operează împreună cu poli­tia.­­Sentaționale de clarifiuni ale vice-președin­­telui Comisiei interimare / Din anchetele publicate de ..Dimi­neața“, cetitorii s-au putut convinge cu scumpetea de azi, dacă are ca mo­tiv vremurile anormale ce trăim, dar nu e mai puțin adevărat că ea se datorește și extraordinarei specule la care se dedă o sumă de negustori, cari necontrolati de nimeni, ba chiar încurajați de funcționarii necinstiți ai autorități­lor noastre, continuă să se afle într’un adevărat delir al ja­fului. Constatările și concluziile noastre sunt de data aceasta confirmate de însuși vice-președintele Comisiunei interimare d. Gh. Florian care, sesi­zat de destăinuirile noastre a între­prins personal o anchetă în piața de legume Bibescu-Vodă. Din ancheta făcută d. Florian con­stată că­­ negustorii se dedau acolo la un jaf neînchipuit și că, ceva mai mult, ei sunt susținuți în briganda­jul lor de însuși comisarul halelor d. V. Con­stan­tines­cu. Dar să dăm cuvântul d-lui Florian care în raportul adresat președinte­lui comisiei interimare spune între altele: * „Am început așa­dar revizia din intrarea Cazaca, incaldnd dela ne­gustorii de acolo lei 44.120 iar dela cei din piața Ghica lei 1H0.000 taxa de­ trotuar dela 1 Aprilie—1 Octom­brie 1920 fără ca unul să se opite la plată. Intrâind In piața Bibescu-Vodă, am de­scins mai intdi la ghereta chiria­șului Petroff negustor de zarzava­turi și semințe. S’a mă­surat trotuarul și s'a impus la tarele aferente pe m-­V„ pe timpul dela 1 Aprilie—1 Octombrie 1920 ca și ceilalți chiriași și negustori. Aci, cei doi frați Petroff au dat alarma de protestare cu amenințări, vocife­rând că ei nu plătesc aic*< un ban afară de chirie, pentru motivul că nici­odată de când fin gheretele, nu au plătit taxa de tra­tare fiind În­găduiți a-și desface mărfurile unde vor. Printre mulțimea asJm­ată care ținea recordul fraților Petroff, apa­re chiriașul lancu Voiculescu cel care ține opt compartimente pe nu­mele său, omul îmbogh­it pe ruinele sărmanei comune și după ce-ți de­­clină calitatea de Președinte al Sin­dicatului zarzavagiilor, îmi adresea­ză cuvinte violente, spunând că ni­meni nu vor plăti nici un ban. La auzul acestor declara­țiuni, tumultul ia proporții si atunci am cerut inter­­venirea autorităților polițienești, ca­re cu multă greutate au pus capăt revoltei zarzavagiilor Faptul s’a constatat prin proces verbal care a fost înaintat parchetu­­lui, cerând darea în judecată a fra­ților Petroff. Iar mai departe d. Florian zice: „Dar să dau un fapt concret pe ca­re l'am constatat acum 3 zile. Un producător de zarzavat, a vândut la un negustor din piața Bibescu-Vodă un car cu vene pe prețul de 1 leu varza. El la răndu-i, a pus marfa ta vciitare cu prețul de 2 lei bucata, preț pe care la scris pe o tăbliță. D-nul Bărbătescu mare proprietar In str. Brezoianu No. 18, insoțit de un domn magistrat de la Trib. Ilfov S'a apropiat de trotuarul de unde se descărnase varza, si luând 4 verza, vocște a plăti negustorului 9 lei bani 60. Acesta ii mai cere încă 9 lei și 40 spunându-i că o varză costă 4 lei, dacă îi place. D-nul Bărbătescu, pro­testează, chiamă pe comisarul pieței <L V. Constantinescu, și reclamă fap­tul, iar acesta ii răspunde: Domnule, marfa nu se cumpără de la țărani cu factură pentru ca ne­gustorul să facă prețul pe­ plață, cu toate astea d-nul Bărbătescu con­stată de la intendentul pieței care ii prezintă lista de prețuri, că prețul unei verze î n acea zi era 1 leu și 50 bani bun, variind până la 2 lei de prima calitate, totuși negustorul Gh. Teodorescu dela ghereta No. SO a p­erceput 4 lei pe o varză în ziua de mminecă 20 Septembrie cor. D-nul comisar, drept safisfacțiune, a făcut reflecția că a mai venit un domn consider de la Primărie anume Florian, care a taxat pe zarzavagii cam cu japca pentru taxele de tro­tuar ocupate de zarzavaturi. La au­zul acestor cuvinte, unul­­ dintre ne­gustori l-a complectat pe d-nul comi­sar făcând un gest indecent. Fată cu cele constatate care se pe­trec sub ochiul și cu concursul func­ționarilor chemați a supraveghea bu­na orâinduială și executarea ordo­­nan­elor Primăriei bazate pe legi și regulamente, te întrebi, până cân­d va dura această distroibărre și când va sosi vremea acea fericită, să scă­păm de acaparatori și speculanți cari au scumpit atât de mult traiul de toate zilele, încât grija de ziua de mâine, preocupă in mod exclusiv spi­ritele intregei poporațiuni, pe care o distrage de la orice activitate ma­nuală și intelectuală, in dauna pro­gresului In toate ramurile de activi­tate publică și privată. Un singur leac există. Măsuri drastice și repezi ca producătorii să fie siliți sub as­pre pedepse, a nu mai vinde acapa­ratorilor și angrosiștilor produsele lor, ci. să le desfacă prin piețele no­astre și prin mahalalele de la perife­rie In detaliu pe mamită preturi stabilite. Pentru ca această măsură să se execute, sunt de părere a se face apel la concursul populatiunei pentru a veghea necontenit asupra acestor intermediari și atunci când ii va prinde continuând necinstita lor me­serie de acaparatori să-l denunțe au­­torității comunale și polițienești, pen­tru a li se confisca marfa in folosul instrufiunilor de binefacere. Pentru aceste servicii, se va acorda ca pre­mH, nu atât la sută din costul mărfei confiscate. o­dată cu cele afirmate de însuși vi­­ce-președintele comisiunei interima­re, avem dreptul să credem că situ­ația aFmeotS’­ei populației Capitalei se află astăzi in cea mai critică si­tuație din car­e a fost vreodată și aș­teptăm să vedem cari vor fi m­*c­rile guvernului. ^ REP. Astronom­e O­STIH NOUA DESCOPERIRE A UNOR ASTRONOMI ENGLEZI Biroul central international de astro­nomie din Bruxelles a primit o telegra­mă la 23 August de la astronomii en­glezi Dyson și Denning semnalând a­­pariția unei stele nouă în­ constelația Lebădei la o treime de distantă dintre stelele 33 și delta. In noaptea urmă­toare toate lunetele observatoarelor as­tronomice din lume au fost îndreptate în spre punctul ceresc indicat de Bi­roul din Bruxelles prin telegrafia fără fir (Ascensiunea dreaptă — 19 h. 56 m. 28 s.; declin­atie — + 53 ° 24' 27"). Noua stea a apărut din Calea Laptelui și dintr’o simplă stea telescopică a deve­nit o stea strălucitoare. Strălucirea ei e acum aproape ca și a stelei polare. Cititorii noștri cari cunosc conste­lațiile pot urmări cu ochii liberi această stea, pe care astronomii o denumesc „Nova“. Această stea nu e decât un incendiu ceresc. Poate niște sori giganți s'au ciocnit acum câteva mii de ani și lu­mina lor străbătând miliade de kilo­metri se zărește abia acum de ochii noștri cu o simplă steluță, care nici că se ia în seamă. Voi tine în curent cititorii cu mersul pe cer și strălucirea acestei stele nouă. __________ LUCIAN Unificarea Monetară Banca Națională ne trimite spre publicare următoarea înștiințare: Toți deținătorii de cecuri de ale Unificărei monetare sunt invit­a fi a se prezenta la plata lor care se va face pân­ă la 25 Oct. 1920, la toate sucursalele și agențiile Bancei Na­ționale. Dela această dată nu se vor mai achita decât la Banca Națională, Centrala din București. DIMINEAȚA Câte­va amănunte interesante va fi observată fără restricție de partea adversă. In consecin­ță, logica este că suntem obli­gați să sprijinim formațiunile cari nu fac parte din armata poloneză, deși au luptat cu noi contra bolșevicilor. Trecând la chestia acțiunea arbitrare a generalului Zeli­­gowski, președintele Witos de­clară : La 9 octombrie, divizia lituano-albruzteană comandată de generalul Zeligowski, rupând orice contact cu armata polone­ză, s-a îndreptat spre nord și a ocupat Vilna în aceiași zi. Deși guvernul înțelege exasperarea ofițerilor și soldaților cărora, după doi ani de luptă grea pen­tru recucerirea libertatea țării lor, li s-a interzis accesul în o­­rașul lor natal Wilna, totuși ne­ascultarea și ruperea, legături­­lor ce­­ uneau cu armata polo­neză trebuesc considerate ca o călcare flagrantă a datoriei mi­litare care nu poate fi admisă și în privința căreia se va insti­tui de către autoritățile polone­ze o anchetă severă. Precum se știe, s-a organizat la Vilna o pu­tere provizorie sub numele de comisiunea de guvernământ din Vilna (?); aceasta a trimis gu­vernului polonez o declarație în care-i comunică intenția sa de a asigura locuitorilor teritoriu­lui Vilna dreptul de autodeci­ziu­ne, îl roagă de a salvgarda ținutul de un atac și de a trimi­te la Vilna o delegațiune în scop de a proceda la negocieri. Gu­vernul polonez s-a arătat în­tot­deauna partizanul autodeciziu­­ne a teritoriului Vilna și bazân­­du se tocmai pe voința expri­mată de multe ori de populația teritoriului, îl consideră ca fă­când parte din Polonia. Totuși, el își propunea să valorifice drepturile asupra acestui teri­toriu pe altă cale ca aceia aleasă de comisiunea de guvern. Ori, până când guvernul polonez să trimeată delegați ca să se înțe­leagă cu zisa comisiune de gu­vern, el treb­ue întâi să aibă cer­titudinea că comisiunea are în­­tradevăr intenția să asigure în mod echitabil populației posibi­litatea de a se pronunța asupra soartei sale. Atacul eventual prevăzut de comisiunea de gu­vern din Vilna, este puțin­ pro­babil fiind dati că trupele pole­rea preliminărilor de pace și a neze Re aspj­r a eRf de acest­a­­armistițiului precum și asupra even­i­mentel­or din Vilna. Rela­tiv la condițiunile de pace, pre­ședintele consiliului a constatat că ele nu satisfac pe deplin as­­pirațiunile națiune­ poloneze, de­oarece lasă dincolo de fron­tierele statului pe un mare nu­măr de polonezi, dar ele cores­pund spiritului de moderațiune și voinței sincere de a pune ca­păt războiului arătate de po­loni. Paragraful 2 garantează ab­ținerea totală de a se amesteca în afacerile interne ale părței adverse. Lealitatea nostră în a­­ceastă privință este în afară de orice îndoială, spune declarația; contăm că această obligațiune rns. In schimb ocuparea prin forță a Vilnei și a teritoriului ei dre către trupe străine oricare ar­ fi ele, trebuește considerată de Polonia ca un atentat la li­bera deciziune a populației, un atentat contra căruia Polonia s-ar vedea silită să protesteze energic. VARȘOVIA. — Știrea despre sem­narea armistițiului și prelimină­rilor de pace polono-bolșeviste a pro­dus o mare impresie în cercurile po­litice varșoviene. Președintele­­ con­siliului Witos a anunțat el însuși Dietei știrea păcei, fiind viu acla­mat. Cum a aflat știrea, contele Kapieha, ministru de externe, e'a dus la Belvedere să confere cu ma­reșalul Pilsudaki care s-a înapoiat de la front. El a renunțat să mai ple­ce, cum avea intenția, la Riga. Con­siliul­ miniștrilor s’a întreb­uut mult timp de problemele puse de închee­­rea bruscă a păcei. Toatâ presa po­loneză se felicită pentru rezultatul negocierilor. Journal de Pologne“ primește de la corespondentul său la Riga amă­nunte interesante asupra negocieri­lor : , „Am asistat, a telegrafiei ei, unei lovituri de teatru care a uimit și pe cei mai optimiști. Știrele sosite din Moscova ordonând delegațiunei să accepte toate condițiunile poloneze au produs o oarecare consternațiu­­ne printre delegația bolșevistă, din care mai multe comisiuni erau ocu­pate cu discutarea, punct după punct, a con­dițiunilor poloneze. Ordinul de a accepta totul un bloc a făcut Inutil de a mai juca cu cu­vintele, cum făcea Joffe săptămâna trecută. Astăzi toată lumea e ocu­pată să aducă lucrările comisiuni­­lor la Înălțimea evenimentelor, ceea ce e materialicește foarte greu. Co­­misiunea militară prezidată de ge­neralii Kulinski și Kirov, elaborează amănuntele executărei armistițiu­lui. Protocolul semnat de d-nii Dob­­ski și Joffe a făcut mare impresie la Riga, fiindcă a surprins opinia publică care nu se așteapta la o în­cheiere așa de grabnică a păcei. Tra­tativele intre cei doi șefi ai delega­­ți­uni­lor fuseseră ținute secrete. Bol­șevicii sunt grăbiți să o sfârșească. O parte a delegațiunei lor se înapoia­ză la Moscova. Ei consimt la despăgubirea pier­derilor cauzate prin război cetățeni­lor polonezi, la restituirea arhivelor, obiectelor de artă, amintirilor istori­ce poloneze, luate în timpul ocupa­ți­unei ruse , a mașinelor și mobile­lor poloneze trimise la Rusia. Ei consimt de asemenea la vărsarea că­tre Polonia a unei părți din rezerva de aur a Bancei de Stat ruseșt. Se vorbește chiar de plata unui acont imediat după semnarea păcei. Se spune că Polonia va acorda soviete­lor transitul pe căile ferate îndată după semnarea păcei. După conferința de la Riga, vor mai fi multe puncte de amănunt de regulat și este probabil că negocie­rile vor continua la altă parte. Se vorbește de Viena sau de Praga, fă­ră ca să se fi luat vre­ o deriziune. Din partea polonezilor ca și de partea bolșevică delegații nu-și as­cund mulțumirea de a fi dus nego­cierile de pace la bun sfârșit. PACEA POLONO-RUSA Varșovia. 16. — In ședința Die­tei din 14 Octombrie, președin­tele consiliului Vitos, a depus o declarație privitoare la semna­ Prețul cărnei ■ # CARNEA VA FI 11 LEI KIT.OGR. Comisia instituită de d. dr. Gheor­­ghian primarul Capitalei s’a întru­nit ori d. a. la abatorul comunal ți in urma experienței și calculelor fă­cute, a stabilit pentru carne urmă­toarele prețuri. In interiorul abatorului, în preț de sun­ z­drobite E titlul noului roman pe care îl vom publica în curând în ziarul DIMINEAȚA. In paginile atât de simțite ale acestei fru­m­oase descrieri a vieței și sentimentelor eroilor ei, marea scrii­toare Grazzia Deledda a pus nemărginit adevăr și o sfâșietoare tristețe. Acțiunea romanului INIMI ZDROBITE se petrece în Sardinia cu moravurile așa de aproape de natură, cu firile pătimașe și rebele, tra­iște­rii, iubita unui simplu ar­gat, o floare sălbatecă a stâncilor, care plătește amorul ei de­­ o clipă cu o negrăită suferință. Arată orizonturi, caractere și sentimente stranii. INIMI ZDROBITE E unul din cele mai captivante romane ala Grazziei Deleddi și va cuceri toate sufragiile cititorilor noștri. angro, carea de calitatea întâia 12 lei kgr, Iar carnea de calitatea a doua 10 lei kgr. Măcelarii detailiști, la rândul lor , au consimțit­­ să vândă publi­cului carnea de gătit cu 11 lei kgr­, iar carnea de friptură cu 14 lei kgr. Astăzi, pubnicul să nu dea sub nici o formă peste cotele de mai sus și să reclame pe contravenienți, con­tra cărora s’a fixat penalități dras­tice. Eli s’a tăiat !n abator 380 vite­ mari și 276 porci. Carne va fi în­deajuns și publicul, să reziste la a nu fi inselat. R. C. D. Mlntn Munci Beimmel el florale S’A RESPINS IDEIA VOTULUI PLURAL MENȚIONÂNDU SE SE­CRETUL VOTULUI OBSTESC CU REPREZENTAREA MINORI­TĂȚILOR Membrii comisiunei parla­mentare pentru studiul reface­rea, electorale s’a întrunit ori după amiază la ministerul de interne sub președinta d-lui C. Argetoianu. Părerile asupra noului proiect al reformei electorale sunt pen­tru moment foarte variate și discuțiunile cari au avut loc eri au fost de natură să arate că­ o­­piniunile importante de mem­brii acestei comisiuni sunt mult mai variate decât deosebirile de vederi existente între membrii comisiunei administrative sau financiare. In timpul ședinței de er­. d. Becescu Silvan, deputat de Pra­hova a înaintat biroului un me­moriu asupra modului cum in­­telege de la întocmirea noului proiect de reformă. Deși foarte diferențiate intre ele, totuși diferitele opiniuni e­­mise de membrii comisiunei a­­supra reformei electorale au fost unanime a recunoaște nece­sitatea votului obștesc, egal și secret cu reprezentarea propor­țională a minorităților. D. R. Patrulius a fost însăr­cinat să înregistreze opiniunile diferiților membrii ai comisiu­nei și să redacteze, ante-proiec­­tul de reformă. Asupra chestiunei votului plural și a diferitelor atenuări, de o natură mai puțin democra­tică a votului universal n’a fost nici o discusiune, ambele ches­tiuni fiind categoric respinse de unanimitatea­ comisiunei. Teroarea d­e Cadrilater ACȚIUNEA REPRESIVA Silistra, 16 Oct. — In vederea prinderei comitagiilor bulgari cari terorizau de atâta timp întreaga Dobroge, d. căpitan Paulidi Nico­­lae, comandantul companiei de jan­darmi, după ce studie tactica comi­tagiilor și punctele lor de terori­zare, organiză o desfășurare cu jan­darmii împăr­tindu-i in mai multe potere. In noaptea de 27 Sept. tot urmă­rind comitaglii bulgari, reușește să prindă în comuna Garvan pe Du­mitru Toncu, iar în comuna lama­­muslar pe Sfetcu Țoni. Dumitru Țoncu, un vestit bot de vite și autori al mai multor spar­geri, săvârșite în timpul ocupațiu­­nii, luat del scurt a mărturisit to­tul, precum și că a luat parte ac­­tivă la asasinarea soților Petre Da­­finof din comuna Garvan, care era un bun filmromân. Asasinarea acestora s-a făcut în următoarele împrejurări: Cu câte­va zile mai înainte de omorârea lui Iosi la Kemanlar, o localitate a­­proape de frontieră, d-rul Vicef din Sofia, care în urma cuvântări­lor ce le-a ținut cu caracter șovi­­nist, o bandă formată din vre-o 30 de bulgari, în frunte cu propriul fiu al asasinatului, un suflet adăpat la ideile șoviniste hotărâse moartea lui Petre Dafinof, ca unul care era o piedică periculoasă în ca­lea șovinistă. Și hotărârea lor deveni în curând realitate: soții Petre Dafinof au fost găsiți asasi­nați. Al doilea bandit, Sfetcu Toni a dat aceleași amănunte cum și altele de un real interes pentru descope­rirea și prinderea comitagiilor bul­gari. Acești doi bandiți, într’o zi, când mergeau împreună cu căpitanul și jandarmii spre o pădure să recon­­stituiască un fapt săvârșit de ei la fața locului, banda de comitagii fără să știe că prinșii se află prin­tre jandarmi au deschis focul con­tra acestora din urmă. Rezultatul a fost că cei doi bulgari au fost o­­morâți de proprii lui tovarăși de teroare. i negocieri între Finlanda, Polonia, Ungaria și Ro­mânia ? Londra.­­ După corespon­dentul lui „Daily Telegraph“ la Nlessinfors, sunt în curs ne­gocieri între Finlanda, Unga­ria și România în scop de a forma o alianță defensivă con­tra ori­cărei agresiuni posibile venind de la est. — Iubește ea pe omul ăsta... da sau nu o întrebă Beatrice arătân­­du-l deodată miniatura lui Stran­nick pe care o scosese din cutiuța ei și o ascunsese până atunci in mână. Ea observa fiece trăsătură a fe­tei lui Kevork, căci il cunoștea un de ajuns ca să știe cât plătește pa­rola lui de onoare. Ea vrusese nu­mai să-l surprindă și reușise pe ju­mătate. Dacă rămase impasibil du­pă cum se silise, au putut totuși fi stăpân pe o ezitare scurtă care îl împiedică de a răspunde cu graba lui obicinuită. El trebui să-și caute puțin cuvintele. — Cine e ?... Ah ! Doamne !! Vechiul meu amic... Se numește Strannick. Da, da, perfect. Unorna l-a cunoscut pe când el era aci. — Cum, a plecat dar ? — Ca sâ-ți spun drept, nu sunt tocmai sigur, zise Kevork, recăpă­tându-și sângele rece. Pot însă să mă asigur dacă vrei. Cât în ceea ce privește pe Unorna, mi-e foarte greu să răspund la o întrebare așa de limpede. Ei se vedeau des la un moment dat. D-ta ai auzit că ea e o ghicitoare, nu-i așa ? El făcu ultima remarcă cu un aer cu totul degajat, ca și când nu i-ar da nici o importanță. — Atunci, nu știi dacă ea îl iu­bește ? Kevork râse încet. — A iubi e o vorbă așa de vagă, zise el după nițel timp. — Crezi ? întrebă Beatrice cu puțină răceală. —­ Pentru mine, cel puțin, se gră­bi să adaoge Kevork cu un aer cam încurcat. Nu prea cunosc ma­re lucru despre amor din experi­ența mea proprie și nici din a al­tora. In ignoranta Sal despre eveni­mentele viitoare, el vroia să lase pe Beatrice că afle singură adevă­rul, făgăduind orice cunoștință per­sonală. — D-ta l-ai cunoscut de aseme­nea pe el, bine înțeles ? — Oh ! pe el, de ani de zile... și în privința asta pot să-ți răspund. El nu era câtuși de puțin amore­zat. — Nu te-am întrebat asta, zîse Beatrice cu oarecare mândrie. Ști­am că el nu e. — De­sigur... de­sigur... Vă cer­ertare. Kevork afla mai multe de la ea decât dânsa de la el. E adevărat că Beatrice nu se ostenta să-și ascun­dă interesul pentru Strannick și dorința ei de a-i cunoaște actele. — Ești sigur că a plecat din a­­cest oraș ? întrebă Beatrice. — Iti repet că în privința asta nu am nici o certitudine. — Când l’ai văzut pentru ultima oară ? — In cursul acestei săptămâni, despre asta sunt sigur, răspunse Keyork cu vioiciune. — Știi unde sta ? —- Nu am nici o idee, răspunse omulețul fără a sta de joc pe gân­duri. Noi ne am întâlnit din întâm­plare în biserica Nati­vită­ței într’o după amiază... Era o duminecă, îmi aduc aminte, acum o lună de zile. — Acum o lună... într’o dumine­că... repetă Beatrice cu un aer gânditor. — Da... zău era chiar anul nou. — Curios, zise ea. Eram la bise­rică în dimineața aceea cu came­rista mea. Fusesem bolnavă timp de mai multe zile... îmi aduc amin­te că era frig. Curios... chiar în ziua aceea. Da, zise Kevork, notând fără a avea aerul, fiecare din cuvintele ei. Mă uitam la monumentul lui Tycho Brah­e. D-ta știi ce mult mă contrariază să uit ceva... Era un cuvânt în inscripție de care nu puteam să-mi aduc aminte. Am fă­cut înconjurul monumentului și am văzut pe Strannick stând la extre­mitatea băncii cea mai apropiată. — Vechiul monument de marmo­ră roșie cu o statuă, lângă ultimul stâlp ? întrebă cu vioiciune Bea­trice. — Chiar așa. Văd că cunoști foarte bine biserica. Iți amintești că banca e foarte a­­proape de monument, astfel că de­­abia poți să treci pe lângă ea. — Da... Știu. Ea se gândea că nu numai în­tâmplarea făcuse pe Strannick să stea pe locul ocupat de ea în tim­pul slujbei. Ei trebue să o fi văzut in timpul liturghiei, dar ea nu-și pu­tea închipui cu­m nu reuși să se a­­propie de dânsa . Iar acuma, o lună întreagă tre­cuse de atunci și Kevork Arabian afirma că nu știe dacă Strannick mai era încă sau nu în Praga.­­ După câte înțeleg, d-ta do­rești să cunoști faptele și gesturile amicului nostru, zise Kevork, adu­când din nou vorba la punctul ei principal. — Da... ce s’a întâmplat în ziua aceea ? întrebă Beatrice, care do­rea să afle mai mult. — In ziua aceea ?... Să vedem... Pre legea mea, nu s’a întâmplat nimic de seamă. Noi am vorbit pu­țin­­ împreună, apoi am eșit din bi­serică și am făcut câțiva pași îm­preună. Am uitat când ne am mai regăsit apoi, dar cred că l-am vă­zut de vre­o douăsprezece ori de atunci, sunt sigur. Beatrice începu în fine să înțe­leagă că nu va afla nimic mai mult de la Keyork, care părea prea puțin dispus pentru confidente, de altfel, ea aflase multe lucruri în timpul a­­cestei scurte întrevederi. Strannick venise și era poate încă în Praga. Unoria îl iubta și ei se întâlniseră des. El fusese în biserica Nativită­­a ei în aceiași zi cu ea și după orice probabilitate, el o văzuse : alege­rea ce făcuse stând pe locul ocu­pat de ea mai înainte, părea că o dovedește. Mai mult, ea simțea că Kevork avea un interes oarecare să nu fie sincer. Ea renunță deci să-l întrebe mai departe. Nu era un om ușor de învârtit și numai printr-o surpriză putea fi adus să spună ce voia să ascundă. Mijloa­cele de atac ale Beatricei erau sfârșite deocamdată. Ea hotărî cel puțin să reînoiască ancheta ei îna­inte ca ei să plece, în speranță că îl va hotărî să fie de partea ei, dar fără să se încreadă de loc in since­ritatea lui. (Va urma)­ ­96 F­emeia fatală e MARION CRAWFORD

Next