Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)

1920-11-25 / nr. 5145

v­r IOTUL FAMILIAR Chestia a făcut încă un pas mare spre deslegarea ei universală: par­lamentul italian a admis, aproape cu unanimitate, ca femeile să aibă drept de vot egal cu bărbații. Treptat-treptat, în curând nu va mai fi nici o țară așezată pe teme­lii moderne care să nu fi acordat acest drept femeilor, afară poate de a noastră. Rămași vârf de coa­dă în ce privește știința de carte, nu de­parte de extremitatea cozii în ce privește moravurile adminis­trative,­ politice și respectul legilor, voi vom care să­­ rămânem de căru­ță și în privința drepturilor femeele în privința drepturilor femeei? Nu cunosc nici un argument va­labil împotriva acestor drepturi, căci reacționari, neînțelegătorii și nătângii și-au deșertat complet sacul de pe când combăteau în ge­nere principiul libertății, și al drep­­tății de-o potrivă pentru toți, și în special de când combăteau votul u­­niversal. Și cu toate astea bătăliile au fost succesiv câștigate nu de nawu­l, cari stau astăzi cu botul în jos, siliți fiind să adore acum ceia ce au încercat a zădărnici, chiar cu prețul sângelui nevinovat, de-a se înfăptui cu o oră mai de­vreme. Cfid împotriva votului femeilor nu se aduc alte argumente, dar ab­solut nici unul de-o altă natură, de­cât tot acele întrebuințate față de votul universal. Și astăzi nu e țată care să nu-1 aibă! Vă mai andntu­l vre­unul din a­­ceste așa zise „argumente“? Și cei ce le invocau se prefac că le-au aflat, ba nicii se apără de ele ca și Corn n’ar fi fost ale lor Poate că totuși vă fulgeră unul prin cap: să fie oare femeile noas­tre tot așa de pregătite pentru e­­xercițiul votului ca americancele, englezoaicele, italiencele, Neo-Ze­landezele, austrialienele și negrese­le? N’ar fi mai prudent să le mai lăsăm să se formeze? Presupun că acei ce gândesc astfel binevoesc totuși a excepta pe mama, pe sora, pe soția și pe fiica lor“. Atunci? Dar ce înseamnă a pregăti pe ci­neva, bărbat ori femee, la exerci­țiul drepturilor cetățenești ? Cine, cum și când îi pregătește la așa ceva decât viața însăși și însuși exercitiul unor asemenea drepturi? Când și unde s’a mai pomenit ca să se învețe vre­un exercițiu, fie al minții, fie al trupului, decât prin chiar practica lucrului? La mijloc nu sunt, când se com­bate un drept ori al cui ar fi, decât sefizme, ignoranță sau interese de castă, dovadă că cei ce combat a­­tare drepturi pe dânșii se excep­tează întotdeauna, pentru ei le cer cu inzistență. Dacă le găsesc rele, le găsesc numai pentru alții“. Asta vă dă dovada deplină a puterei și naturii argumentelor contrare și, pentru mine unul, violează complet și pentru totdeauna chestia de prin­­cipiu. Rămânem doar cu partea practi­că a chestiei, cu așa zisa oportuni­tate. Este în afară de îndoială că, întrucât femeile capătă treptat dreptul de vot pretutindeni, mo­mentul de-a li-l acorda ne va atinge fatal și pe noi. Nu vom putea cu nici un chip scăpa de acest mo­ment. Atunci de ce să mai repetăm față de femei greșala enormă pe care am făcut-o în chestia votului uni­versal. Pe când bulgarii, sârbii, grecii și-l dăduseră chiar dintru în­ceput, oligarhia noastră s’a încăpă­țânat a-1 refuza timp de 60 de ani. Vă închipuiți ce-ar fi fost țara asta și neamul acesta „astăzi“ dacă îi era și lui îngăduit să exercite pe deplin toate drepturile cetățenești încă de acum 60 de ani? Ei bine, va fi același lucru și cu femeile, adică cu cealaltă jumătate a țării. Lăsate în afară, cum au fost lăsate masele populare barbă­­t­tești, ele nu se vor forma cu o iotă mai mult, nu vor câștiga nimic, vor fi aceleași și peste o jumătate de veac. Intrate imediat în plin exer­cițiu al drepturilor cle se vor forma foarte repede și în curând ne vom mira de aptitudinile lor politice și­­ de ce folos vor fi pentru binele ob­­­­ștesc. Sperăm că parlamentul nostru­­ va­ ști să fie și el odată la înălțime,­­ dar asta să nu împiedece pe femeii de­ a duce lupta viguros mai de­parte. iu­ne mică și Primăria Capitalei a publicat un comunicat prin ziare, ca să aducă la cunoștința publicului cauzele lipsei de semne. Publicul te crede inutil. Cauzele le cunoaște perfect, numai primăria le-a aflat prea târziu. Și a­­tunci s’a decis să dea comunicatul, care nu ne încălzește de loc. Pe numele unei societăți, au sosit in gara de nord niște vagoane de lemne, care au fost aduse in numele primăriei ce să-și mai bată ea ca­pul cu asemenea treburi, când are atâta de lucru, într’o capitală a că­reia populație s’a îndoit aproape . Societatea n’a predat lemnele pri­măriei, ci, mai simplu, le-a vândut cui­ a dat mai mult. Deci o simplă a­­facere de speculă. Ceia ce a indignat pe domnii dela primărie. Și ca să se răzbune: comunicatul și atâta tot. Nu există nici o sancțiune împotriva societății ? Se pare că nu, de­oarece și primăria și-a dat singură verdic­tul de neputință, crezând că n’o să vadă nimeni aceasta. Faptul in sine, nu constitue nici o noutate. El se repetă de câțiva ani, cu lem­nele aduse pentru funcționarii de la gară, pentru spitale, pentru societăți și așa mai departe. Ne-am fi mirat dacă primăria ar fi dat un comuni­cat prin care să anunțe că lemnele pentru populația săracă bucureș­­teană, au ajuns la destinație. Red. înmulțirea polițiștilor Relevând, acum câtva timp, înmul­țirea Îngrijitoare a furturilor din Capitală, arătam că fenomenul se datorește pe de o parte scumpirei enorme a vieței, iar pe de altă parte femei prea timpurie, care a sur­prins nepregătită populația Capi­talei. Ca răspuns la aceste furturi, au­toritatea a dispus mărirea număru­lui agenților de poliție. Măsura ar fi bună, dacă personalul recrutat ar fi destoinic și dacă furturile și cri­mele ar fi un adevăr descoperite de cei însărcinați cu urmărirea lor. O experiență Îndelungată a dove­dit însă că la noi autoritățile joacă un rol prea mic în asemenea îm­prejurări și dacă Întâmplarea nu contribue la descoperirea rău-făcă­­torilor, făptuirile lor rămân nepe­depsite. Dar, în definitiv, nu aici stă pro­blema. Furturile se înmulțesc și cauza acestei înmulțiri e evidentă: scum­pirea enormă a vieței și raritatea obiectelor de prima necesitate a fă­cut boți din foarte mulți oameni, cari în împrejurări normale ar fi rămas oameni perfect cinstiți. Dacă situația noastră economică și financiară se agravează, e de prevăzut că furturile se vor înmul­ți, iar personalul polițienesc va tre­bui mărit în aceeași proporție. Vom ajunge dar cu timpul să avem atâ­ția polițiști, incât bugetul Statului să nu-i poată suporta. Aceasta a fost de altfel boala tu­turor societăților Când relele le deb. Fenomenul onservat în Capivilă și care a determinat înmulțirea nu­mărului polițiștilor e de natura cea mai îngrijitoare.Dacă guvernul nu ia grabnice măsuri pentru îndepărtarea cauze­lor, cari determină furturile, poate înmulți la infinit personalul de su­praveghere. Singurul remediu este aici nor­malizarea țării, deci refacerea îna­inte de toate și nu polițiști. T. P. Limba oficială a Ligei națiunilor Lyon, 23. — Delegații celor 14 state de limbă spaniolă cerând ca limba spaniolă să fie recu­noscută­­ sa limbă oficială a so­­cietăței națiunilor ca și limbile franceză și engleză, delgația ja­poneză a cerut ca esperanto sa devie limba oficială a Ligei. € © num­<§atât în chestia locuințelor Se pare că ministerul de Interne, față cu salva de nemulțumiri ridi­cată de presa din Capitală a ținut să dea lămuriri asupra regulamen­tului închirierilor forțate. Vederile noastre că interese impu­se de unele Împrejurări din Ardeal și Bucovina au dat loc regulamen­tului pentru Închirierile și cuarti­­ruirile forțate se confirmă de minis­terul de interne, printr-un comuni­cat adresat presei. Astfel suntem asigurați că pentru Ardeal regulamentul reprezintă o ,,temperare a măsurilor ce se luau de autoritățile de acolo” — adică reprezintă, după părerea noastră, o ameliorare a abuzurilor și ilegali­tăților ce se practicau cu o sălbăte­­cie de nedescris Împotriva minori­tăților de-o anumită religie. In ce privește „uniformizarea” mă­surilor luate prin ordonanțele sau regulamentele locale incă în vigoa­re în Ardeal și Bucovina, se poate ca temporizarea” de care se ocu­pă comunicatul ministerului de in­terne să aiba vre-o influență in bine, in ce privește închirierile și charti­­rismile. Ne Îndoim insă că aceste măsuri să fie „uniformizate” sau chiar numai „temporizate”, când va fi vorba de EVACUĂRILE SILITE, întrucât de această chestiune, care a dat loc la cele mai josnice răsbu­­nări și continuă a fi încă azi in Ar­deal și Bucovina o sursă de veniture pentru anumiți funcționari trimiși să facă „unirea sufletească”, comu­nicatul ministerului de interne nu vorbește nimic. In ce privește vechiul regat, sun­tem lămuriți, regulamentul se va aplica după circumstanță și dinco­tro va bate vântul.» politic. V. Sc. ii hí m In textul demisiunei sale din frun­tea C. F. R., d. general Macri a ară­tat, după cum ne asigură ziarele, că nu mai poate conduce mai departe instituția „pentru a nu se compro­mite ca funcționar și militar'". In deosebi d. general Macri insistă asupra „ilegalităților” săvârșite la ministerul comunicațiilor. Demisiunea directorului general al C. F. R. vine intr'un moment destul de semnificativ. Ea coincide cu vremea în care se judecă procesul socialiștilor tn fața Curței marțiale, dinaintea căreia cu­vântul „ilegalitate" a venit de atâtea ori pe buzele advocaților și acuza­ților. Oare printre „ilegalitățile"­ semna­late de demisia d-lui general Macri nu e și o părticică din nedreptatea, la adresa muncitorilor, purtați cu promisiunea că li se vor satisface re­vendicările ! Așteptăm cu o legitimă nerăbdare să vedem ce vor răspunde oficioasele guvernului la aluziile d-lui general Macri, care nu voește să mai răude la căile ferate spre a „nu se com­promite ca funcționar și militar”. Dac­an Vrut ® $1 recvrute Alte vremuri La Teatrul Național se joacă, din nou „Falimentul”, o piesă care redă viața negustorească din alte vre­muri, măturată și ea de vijejia răz­boiului. E vorba doar un „Falimen­tul” de bănci, cari acordă credite pe polițe, de lipsă de debușeuri, de soții de mari comercianți cari pregătesc singure, cu mâinile lor lipsite de inele, bucatele necesare familiei. Și, mai cu seamă, e vorba in această piesă de un falit care se reface prin­­tr’o muncă trudnică și cinstită. Par­că ar fi vremurile pe cari ni le-ar întruchipa un basm frumos / Bănci cari acordă credite, pe polițe, cu o simplă dobândă de 5 la sută pe an __ pe an, Dumnezeule! fără cointeresările cari poartă atâtea sa­vante denumiri: un comerciant care, având o casă nu o cedează pentru o superbă „filodermă” — dar acest ana­­hronic Tielde nu rostește odată — o­­dată măcar — în cursul celor patru acte cuvântul de ordine, azi pe bu­zele tuturor, dela poeți, la episcopi : filodermă / Și doamna Tielde, soție de mare comerciant, care in loc să se lanseze in acerbe critici sau in admirative frângeri de degete la adresa lui Georgescu — bănuim că trebue să aibă și Norvegia un Georgescu — se lamentează că nu știe ce să mai gă­tească pentru a doua zi / Ș’apoi, ce idee abracadabrantă la eroul lui Björnson, să se refacă ma­terialmente și moralmente nu prin­­tr'o „lovitură” cu Reșițe sau cu I. R. D. P. sau printr’un simpatic permis de export, ci printr'o muncă labo­rioasă și Pe căi normale, pe vechile și în veci, dispărutele căi normale ! A, câți din cei instalați princiar in lojile sau fotoliile Teatrului Național nu vor fi privit ca un superior dispreț la sforțările amare ale negustorului prăbușit căruia nu-i trece prin min­te Că scăparea îi poate veni din bi­roul unui milostiv ministru, sau din templul modern instalat atât de magnific in palatul Camerei de co­merț . Maximin la FLE. Sub titlul de mai sus, care pare cu totul nevinovat, ba chiar întru câtva banal, tânărul scriitor Andrei Braniște, cunoscut în lumea literilor ca un fin și talentat critic literar, supune la rândul său părerilor și jde­ecăței altora, primul său volum. E o încercare curajoasă care ar fi doborât poate pe ori­cine ar fi cău­tat să facă în cele patrusprezece nu­vele ce cuprind cartea o psih­ologie mulată in dantele și apă de roze cum ne-am fi așteptat să o găsim. D-nul Braniște însă fără a-și pier­de vremea cu subtilități și a se sili să despice în patru un fir de păr ca să ne arate că cunoaște sufletul de femee, prin dialoguri și fapte ne pune de­odată în fața vieței sexua­le, singura reală și adevărată după d-sa. Atingând un realizm care ar merge până la indecență de nu ar fi scris cu o putere și un talent ce ne reamintește alocurea pe un Gor­ki, d-nul Braniște își va atrage poate multe reprobări în lumea pu­dică și hipocrită, dar și enorm de mulți cititori printre cei ce vor să li se spună realitatea cauzelor și a efectelor. Magistrală în sensul de mai sus e nuvela „Pe maidan”. Cât despre stil el e variat, personal, cu imagini noui și cu totul deosebit de acela al lui Andrei Braniște criticul. De alt­fel complexitatea talentului său va face dintr’ânsul în curând unul din fruntașii literaturei noastre chiar și atunci când se va convinge că poți fcri lucruri trăite și fără a te cobo­­râ prea mult în unele intimități care jignesc câte­odată adevăratele suflete de femei. Ful. IHA inten și chestiiea greacă Conversațiile fülre í*airs și Londra LYON. 23. — D. Georges Ley­­gues, președintele consiliului a pri­mit luni dimineața, la președinția consiliului, pe d. Bonin Longare, ambasadorul Italiei la Paris, cu care s-a întreținut mult timp asu­pra afacerilor din Grecia și Orient. Conversațiile continuă în mod ac­tiv între cabinetele din Paris și Londra privitor la atitudinea celor două guverne în chestia greacă. Guvernul francez, scrie „Le Jour­nal des Debats“ care ține foarte mult ca această atitudine să fie lă­murit definită, stărne Pe lângă cel din Londra ca să-și facă cunoscut răspunsul la propunerile ce­ i le-a făcut.«rezerva ve**izeliștilor LYON. 23. — Ziarele venizeliste observă o atitudine rezervată și de­clară că, punând interesele Greciei deasupra intereselor partidului lor, vor susține guvernul ca să continue opera de reconstrucție națională întreprinsă de d. M Venizelos. Ce spune presa greacă După neliniștea din primele trei zile ale săptămânei, după serbările și manifestațiile bucu­riei populare, conform obiceiu­rilor vechi din ultimele zile, fie­care și-a reluat ocupația în Ca­pitală și în provincie. Această stare de lucruri a a­­vut o repercusiune asupra bur­sei unde, după cum anunță zia­rul din opoziție „Valkanikos Tachidromos­ ‘, s’a constatat as­tăzi că acțiunile Băncei Națio­nale au câștigat 351 asupra cursului din ajun, iar acele ale Băncei Atena cinci și un sfert. Ameliorarea e de asemenea foarte simțitoare la cursul schim­bului care nu suferise de altfel o schimbare considerabilă. „Ethnos“ ziar opoziționist, scrie că poporul grec, prin vo­tul din 14 Noembrie, a rezolvat chestia internă, dezaprobând politica internă a guvernului precedent, și numai politica ex­ternă. Pe de altă parte, acelaș ziar scrie că în urările întregei națiuni începe atacul contra lui Kemal care a crezut că poate să tragă folos pe urma căderea cabinetului. Aliații vor avea o mare dovadă de fapt, după de­clarațiile oficiale, a dispozițiu­­nilor neschimbate față de ei. Comandanții frontului din Traci­a și Asia sunt acum la pos­turile lor; înaltul comisar al Smirnei Steriadis și-a retras de­misia în urma cererea guvernu­lui. y Cum am face L.J Direcția căilor ferate anunță că la trenurile de persoane se va atașa câte un vagon restaurant. Cum am fere ca să­ știm­,dacă vor avea acces la aceste­­ vagoane și cel de pe acoperișuri? Un zair anunță că poliția a prins o bandă de hoți și spărgători din lumea mare. Cum am face ca să-i cunoaștem și noi. Nu de alta, dar când cei din lumea mare au început să se coboa­re la meseriile celor din lumea mi­că, au săvârșit un început de de­mocratizare pentru care merită toa­tă celebritatea. Pentru a complecta stocul de făi­nă necesar aprovizionărei Capitalei Aprovizionarea a atacat și stocul de făină albă, cumpărat de la mori pe preț de 8 lei kgr. și a vândut pâinea cu 2.50 kilogramul. Cum am face de știri, cine a plă­tit diferența ? Ministerul de industrie anunță că a înființat o comisie care să eva­lueze mașinele ce se vor da celor care au fost deposedate de ele în timpul ocupației. Cum am face să știm dacă cei de­posedați vor căpăta mașini, sau nu­mai evaluările? Un prieten mi’a luat mănușile de pe masă. Cum ași face să știu cine le-a luat ? Nu de alta, dar un deget­ era descusut și a’și vrea să fi­cos ! H. P. 50 * * * ¥ incident ceho-german Ambasadorul german la Praga a protestat împotriva atacurilor asupra supușilor germani, cerând despăgubiri, a căror plată a fost aprobată de gu­vernul ceh, care a cerut scuze pentru acest incident OGLINDA ^SLEI Duminică a avut loc un banchet dat în onoarea ca­valerilor ordinului Mihai Viteazu. mnm «uu&zu. -I. Teodorescu mm’aui chema «f pe mine. Când fata flămânzește prânzu­l în cinstea meal ce. pufin úe Pacea ruso-română — Condițiunile României — Organul liberal din Chișinău, „Dreptatea“, arată că ziarul bolșe­vic „Pravda“ publică condițiile gu­vernului român la oferta de pace­­ a Rusiei. Aceste condiții ar fi urmă­toarele : 1. Rusia să nu se amestece nicio­dată în afacerile interne ale Ro­mâniei. 2. Excluderea cu desăvârșire a discuției asupra Basarabiei, ea find recunoscută României pentru tot­deauna. 3. Tratativele să fie complect des­chise. 4. Guvernul român, la rândul său se obligă de a nu se amesteca în afacerile interne ale Rusiei. ch­ip iorusce A trecut de miezul nopței și stră­zile sunt pustii. Cu gulerul ridicat mă îndrept spre casă. Un prietin mă apucă de talie: — Te duci acasă ? Așa de vreme ! — Ce vrei să fac ! E aproape unu și se închid toate localurile. — Hai cu mine. Tăcut, ca un om care coboară calea păcatului, cobor cu el spre un local de noapte. Intrăm și curând se in­­chid ușile și obloanele se lasă greoae in urma noastră. Un local de noapte n'are nimic deosebit care să-l împiedice să fie un local de zi. Nimic, de­cât prețurile, extrem de urcate, care nu se pot cere decât unui om care după miezul noptei n'a încetat să petreacă... în­colo, e un taraf de lăutari, care cân­tă in surdină, ca să nu deștepte po­liția din somn și o sumă de mese la care stau bărbați cu femei decoltate, femei care consumă și se consumă. Din când in când se ridică o stea dansează un dans grotesc și se a­­șează iar la masa ca să nu răpească clientului plăcerea de a se amuza cu ea. La masa prietenului meu, au luat loc trei artiste. Una era poloneză, alta unguroaică și a treia vieneză... Nici nu se poate descrie ce bine ne-am amuzat. E suficient să spun că nu ne-am putut înțelege cu nici unua din ele, dar ne-am amuzat. Noi pe socoteala lor, ele pe socoteala noastră. In zori de zi, când am plecat, am achitat următoarea notă: 2 sticle de șampanie S00 lei. O cutie de țigări 230 lei; Un buchet de flori 1200 lei; Datoriile d-relor Ketti, Iulișka și Nedina 822 lei, total lei 2072. La plecare cele trei prietene ne-au cerut câte 300 lei, pentru că ne-au amuzat... Ne-a costat cam scump, nu e vorba dar în schimb ne-am amuzat.„ mister Walk

Next