Dimineaţa, ianuarie 1921 (Anul 18, nr. 5177-5198)

1921-01-13 / nr. 5184

ANUL XVIII-lea.­­4 pagini 50 asni exemplara­ in toată tara 8 pagina Jo" 13 Ianuarie 1921 Ziar fondat în 1004 de COBEST. MILLE De vorbă cu Simbad De sărbători te vezi cu oa­­meni pe care îi întâlnești rar în cursul anului. De data asta am avut prilejul să stau de vorbă cu câțiva negustori. E o catego­rie de cetățeni printre cari în­floresc multe calități. Cine pretinde că’s prea pro­zaici și materialiști poate că nu se în­șal­ă, dar atât proza cât și materia nu sunt lipsite de in­teres. Să nu vă mirați dacă vă voi spune că nicieri nu abundă mai mult înțelepții și eroii ca în lumea comercială. De fapt oa­menii aceștia riscă totul în tot momentul, duc o luptă foarte dârză și neîncetată pentru via­ță în care se cer cunoștințe multe și precise, calcul rece și exact, nas fin, pricepere adâncă curaj. Cine din noi își riscă în fiece minut întreaga și în același timp dă asalt soar­­tei fericite î­n specialitatea ne­gustorului. De aceia arabii au imaginat feerica și totuși cea mai realistă operă din câte există. O mie Și una de nopți, în care eroul prin­cipal, Simbad marinarul, e un negustor. Uite, îmi veni în min­te. De ce oare nici o corporație comercială nu și-a ales ca pa­tron pe Simbad ? “Probabil fi­indcă e musulman. Dacă­ ar fi fost măcar mosaic.... Așa­dar de Crăciun stăteam de vorbă cu un taclit de negus­tori, ca să zic așa. Din vorbirea lor cumpănită, plină și clară, voluvu­l extrage un­­ Crâmpeau­­ și pentru uzul Dv, care de sărbăori v’ați îndeletnicit poate cu alte categorii de ființe, știu eu, cu po­eți, cucoane, slujbași, rentieri, golani, etc., cu care de altmin­­treli și mie­i și place să sfătuesc. — Oare de ce nu s’a îmbună­tățit valuta, zic eu, cu toate mă­surile strașnice luate de guvern împotriva importului obiectelor de lux ? — Când ai un datornic des­pre care te îndoești, îmi răspun­se unul din negustori, nu ca­peți mai multă încredere în­­tr’ânsul dacă dă drumul la o parte din slugi și iese pe stradă în haine vechi. Poate să-și mai adaoge el încă trei lachei la cei cinci, și să-și mai cumpere un automobil, să arunce banii pe fereastră cum vrea, dar dacă în interval realizează o afacere bună nu numai că nu-1 superi cu vechea datorie d-i mai mă­rești creditul. — Totuși oprirea obiectelor de lux.... Contrar obiceiului negusto­resc unul mă întrerupse . — Vedeți că aci e greșala, nu s’a oprit nimic. Parfumuri, blă­nuri fine, mătăsuri, etc., în fine toate cele oprite intră mai dihar ca pe trecut. —■ Ce vorbești . — Uite-așa, dovadă e că sunt pe piață, abundente și scumpe, scumpe­rea lor probează tocmai că intra vârtos în țară. — Nu pricep nimic. — Fiindcă nu sunteți negus­tor de blănuri fine, de parfu­muri, de mătăsuri și de etc. — Și dacă aș fi ?.... — Dacă ați fi ați da șpagă­rii, ați plăti pe­ un contraban­dist dincolo, v’ați înțelege cu­­mn vameș, și toate cheltuelile, ori­cât de mari ar fi și nu v’ați jena să le faceți cât de mari nu­­mai marfă să aveți, le treceți în preț iar publicul plătește. — Și cine pierde ? — Negustorul puțin și rar, publicul pierde enorm iar bietul stat rămâne cu buzele umflate că nu mai încasează deja vămi. — Și cine câștigă ! — O­­ multă lume , ceva și negustorii, destul de serios va­meșii și diverși alți funcționari, colosal­­i contrabandiștii, nu pu­țin unii simploniști de meserie. Dar treaba merge căci stocurile se reînoesc regulați. Schimbarăm subiectul con­versației. Nu mă pricep cum să termin articolul acesta, văd că nu-i alt chip decât să-i dau tot finalul acela leșinător de banal, aș mai putea zice suprem de neinteli­­gent, dar nu am altă cale de ales. Prin urmare, atragem în mod serios a­tenția guvernului asupra celor de mai sus. I. Teodorescu Șomajul în țară Ca o consecință a supraproducției în anii de după armistițiu­l mai a­_________Ies a cuvantului general de economie existență țările industriala și in primul rând­­ Anglia trec printr’o mare criză de șomaj. Un număr însemnat de fa­brici au trebuit să-și reducă orele de muncă și să concedieze o parte din lucrători, iar altele s’au închis cu totul in așteptarea unor vremuri mai bune. Guvernele în unire cu sin­dicatele muncitorești s’au văzut si­lite să ia măsuri serioase pentru a preveni o întindere a crizei și o ge­neralizare a lipsei de lucru. Cauzele profunde ale șomajului care se de­clară nu vor putea, însă să fie înlă­turate decât cu timpul și numai du­pă o normalizare a raporturilor in­ternaționale. După logica care stă la baza feno­menelor economice, era firesc ca va­lul de șomaj să se întindă și în țara noastră și anume in regiunile înzes­trate cu o industrie mai puternică. Deși în România nu poate fi vorba de o supraproducție, dată fiind lipsa de materii prime și de utilaj, to­tul există oarecari ramuri industriale care nu-și pot desface fabricatele și care deci nu sunt în stare să funcțio­neze cu tot complexul lor de insta­lații. Aceste stabilimente se găsesc în principalele centre din Ardeal. In adevăr, la Timișoara, Arad și, acuma in urmă și la Oradea Mare o mare parte a fabricelor au trebuit să o­­prească lucrul. Sunt acestea mai a­­les morile, fabricile de spirt, dar pe­al­ocuri chiar stabilimentele metalur­gice Și fabricile textile. Se afirmă că la Oradea Mare zece mi de munci­tori au rămas fără ocupație. In fata acestei situații, care pe lângă importanța economică mai prezintă un mare interes social, gu­vernul va trebui să avizeze asupra remediilor imediate. Ministerul mun­cii, cu toate ramificațiile sale, are cuvântul. Un prânz original La New­ York a avut loc zilele a­­cestea un prânz original organizat de marele financiar Hoover, în folo­­sul orfanilor din Europa. Prânzul a fost de o mie tacâmuri și au participat cei mai mari bogă­tași. Costul unui tacâm a fost de o mie dolari și s-a servit condeseni­­lor pâine și câte o supă de orz, atât cât se presupunea că mănâncă și bieții orfani. Un singur loc era, la care s-au ser­vit tot felul de bunătăți, dar el nu era ocupat de nimeni. Era locul bogătașilor care au absentat. Altă societate a națiunilor de ce bază se va creea. —­ Rezolvarea conflictelor continen­tale și mondiale.—Un preset al Statelor­ Unite Noul prezident al Statelor Un­ite­d Senator Harding, a făcut comunicarea „că nu va tine seamă de prețul socie­­tăței națiunilor așa cum e cuprins în tratatul di n Versailles“. Este prima de­clarația netă a d-lui Harding cu pri­vire la viitoarea politică externă a Statelor­ Unite. De altfel ea nu face de­cât să precizeze, ceea­ ce declarațiuni­­ie sale privitoare la acelaș subiect, au lăsat să se întrevadă. D. Harding a vorbit adesea de o Asociat­e a națiu­nilor, care ar trebui să ia locul Socie­­tăței actuale,­­ care n’ar avea nimic comun cu ea. Momentul pare a fi so­sit Pare că un prim proect ar fi fost elaborat, grație inițiativă guvernului a­­merican, de un grup de .emîPV 'i, aparținând Institutului american de drept international. Acest prim proect ar fi întemeiat conform dorinței recen­te exprimată de de Harding, pe un nou cod de drept international El fusese deja adoptat sub prima lui formă de congresul panamerican­ de drept inter­național. Întrunit la Cuba, in Ianuarie 1917, revăzut și precizat de convenția republicană a Statului din New­ York, care va fi însărcinată să prezinte pro­­ectul definitiv. Vederile americane pentru o nouă A­­sociație a națiunilor ar fi următoarele: * Noua Asociație a națiunilor va fi sta­bilită sub un regim cooperativ și până la un anumit punct separistă. Fiecare continent iși va păstra independența po­litică și juridică în toate conflictele de caracter pur continental și nu va coo­pera cu celelalte continente din lume decât la soluționarea de conflicte care ar prezintă un caracter mondial In alți termeni. Statele Unite Înțeleg să continue politica lor tradițională con­form principiilor enunțate de Monroe, și a se ține la distantă de toate aface­rile simple europene. In orice conjuc­­tu­ra, Statele­ Unite, vor avea singure autoritatea de a determina pentru ei însăși, când o afacere poate fi numai continentală, și când e de Interes mon­dial Acest mare principiu recunoscut, pro­fe­tul prevede organ­zația următoare: 1. Controversele Internationale de un caracter universal și acelea care înfă­țișează pacea mondială, vor trebui să fie rezolvate de organisme politice ori juridice cari vor reprezintă toate Sta­tele din lume și vor cuprinde creiarea unei curți permanente de Justiție arbi­trară concepută după modelul propus la a doua conferință de la Haye. 2) Discuțiile cu caracter continental sau regional, vor trebui să fie rezol­vate de organisme care vor repre­zintă Statele continentului respectiv ori din regiunea respectivă. Statele altor continente nu vor putea în acest caz să exercite vre-o acțiune amicală. Dacă au vre­un interes direct în li­tigiu, vor trebui să se mărginească să prezinte observațiile lor sau reclama­­țiunile, organelor sau institut!ii­lor, cari vor trebui să resolve confi­ctul Acest proect nu este de fapt decât extensiunea aceluia propus pentru cre­area unei curți de justiție panameri­cană. Organismele continentale, reprezin­­tând Statele unui continent, vor fi constituite sub forma de curți de ar­bitraj sau de consilii de conciliere între toate Statele continentului, fie­care Stat numind un reprezentant. Aceste consilii vor putea în condițiuni prevăzute, să adopte sancțiuni pentru a face să se respecte sentimentele lor­ sau deciziunile lor. Aceste sanc­țiuni vor putea avea un caracter moral, politic, economic, material și ca ultim resort, vor cuprinde întrebuin­țarea forței armate. In caz că ar exista divergente asu­pra caracterului continental sau mon­dial al vre­unui conflict, consiliile de conciliere, continentale, vor putea, dacă doresc, să aducă dezbaterile în fața curții arbitrare mondiale. Fără a se intra în detaliile nespus de complexe ale proectului se poate observa: 1) Că Societatea națiunilor actuală nu este fundamental nepotrivită cu proectul nouei asociați­uni. 2) Că acea­stă societate a națiunilor — care ră­mâne ca o primă probă a asocia­­țiunei noul — nu ar avea­ decât de­­ i și,s,și..­,Hcreînd pe lângă curțile, de justiției și organismele destinate să rezolve discuțiunile de ordin mondial, precum și alte organisme cari ar avea drept scop să împace sau să rezolve, sub controlul benevool ori efectiv al unei curți supreme, dificultățile cari s’ar ivi între Statele unuia și aceluiaș continent Hardir.g Noul președinte al Americed — Și nu furi și să nu minți ajunge ații de sus, în nul să nu te pedeapsă. atonei, când vei poată atinge ulei o Mmm Bulgaria . Ce ar trebui să afle d. Stsm­foulifîski Vizita primului ministru al Bul­gariei in Capitala noastră, a sugerat unui refugiat român de religie mu­sulmană din satul Avdular să vizi­­teze redacția ziarului nostru spre a ne ruga să amintim teroarea la ca­re este supusă populația românească din Cadrilate, din partea bandelor bulgare, cari jefuiesc și pradă, Înar­mate și conduse de ofițeri și gradați in haine militare bulgărești. Isprăvile bandelor de tâlhari in Cadrilater sunt destul de cunoscute și teroarea pe care o deslănțue in satele românești împotriva popula­­țiunei turcești, crește din zi cn zi mai înspăimântător. I D. Stambolnski, oaspetele Capita­lei noastre, a spus c ș. Înțelege să in­­troțic cele mai bune raporturi cu noi și de aceea ar fi bine ca d. Stam­bo­linski, reintorcându-se în Bulga­ria să arăte tuturor cercurilor poli­tice și sociale— mai ales a celor cu caracter șovinist—că pentru restabi­lirea­ raporturilor amicale cu Româ­nia este nevoit ca nici un act de vio­lență să nu tulbure pe cetățenii din Cadrilater. Măsurile de represiune împotriva bandelor ce operează la granița ro­mânească trebue să fie de așa natu­ră, încât ele săi convingă guvernul românesc că odată cu Încetarea te­roarei, vinovații— sub orice haine s’ar ascunde el— au fost aspru pe­depsiți V. So, Retragerea navetelor Monitorul Oficial cu data de era publică următoarea deciziune a președinției consiliului de miniș­tri de acord cu ministerul comu­nicațiilor : La interesul superior de Stat și al si garanții generale, se retrag conce­siunile de locomotive și trenuri a­cordate de direcțiunea generală a­­ C. F. R. fară formele legale, prin in­­­­strucțiuni­­ speciale de detașare de lo­comotive la autorități și particulari. Se ordonă imediata reluare în po­sesiune de către direcțiunea genera­lă a C. F. R. a acestor locomotive și trei’­ari. ilii fin­­ tiii După constituția franceză Senatul se regenerează în parte din trei in trei ani. Procedura este analoagă cu aceea din țara noastră, care insă nu se aplică niciodată din cauza scurtei existențe a parlamentelor românești. La 9 ianuarie corpul electoral fran­cez a fost chemat să se pronunțe asu­pra celor 98 de mandate devenite va­cante. Această încercare a opiniei publice are o dublă însemnătate: în primul rând aceea de a arăta care este raportul de forțe intre diferitele partide și in urmă aceea de a indica dacă acordul dintre cele două Ca­mere legiuitoare poate fi menținut. Din ambele puncte de vedere rezul­tatul corespunde așteptărilor. Fără a evidența modificări notabile el este satisfăcător atât pentru grupările politice cât și pentru politica Franței in general. Este un rezultat de statu quo ante. Tot ce se poate releva este o ușoară deplasare spre stânga, men­­ținându-se totuș in cadrele partide­lor burgheze care participă la alcă­tuirea blocului național. Un eșec mai important este înregistrat de parti­dul conservator care pierde 5 locuri din 8. Pe lângă el, partidul radical pierde patru locuri__lucru care era de așteptat după rezultatul alegeri­lor pentru Cameră din 1919. Aceste mandate sunt câștigate de republi­canii din stânga și­ de republicanii socialiști __ care nu trebuesc con­fundați cu socialiștii rămași în mi­noritate la Tours. Rezultatul a fost determinat de alegătorii departa­mentelor din nord care în urma ne­norocirilor războiului înclină tot mai spre stânga. Faptul că socialiștii propriu ziși nu au trimis nici un re­prezentant nu trebue să surprindă. Corpul electoral al Senatului nu a votat niciodată cu­­ socialiștii, excep­tând cele două mandate pe care le-a acordat anul trecut și rare no­rad în cumpănă. In ce privește persoanele alese, una singură merită să fie menționa­tă, aceea a d-lui Paul Deschanel.­­ După d. Poincaré, el este al doilea­­ fost președinte care trece în Senat. inSinteterea Dintre facte­tele­­ őrei, cart si un prim m­ereu împotriva modului cum sunt aproviz­onate, în special cu făina de grâu și de porumb, districtul Neamț a fost mereu în fruntea celor mai orop­site. Intervențiuni i­mperate si telegrame aproape amenințătoare, pornite de la prefectura județului Neamț și dele primăria Piatra- N, au descris starea de totală înfometare a populațiunei din localitate, fără ca autoritățile în drept să ia măsurile dictate de această situa­ție gravă. Cele din urmă rezerve de făina ale județului, au fost strânse cu o deose­bită îngrijire în mag­azi­le moar­ei .,Doamna", spre a nu expune ,popula­r unea la o grozavă stare de foamete. Dar spre­­ culmea disperarei primăriei Piatra N. și a prefectur­ei județului, s’a ridicat de organele superioare din București și ultimul stoc de făină din magazile moar­ei ."Doamna", spre a fi trimise peste graniță, pe baza unui permis de export. In timp ce papula­ția județului Neamț se sbate sub amenințarea Mometâvet, cantități mari de grâu și porumb, cum­părate pentru hrana acestui județ, pu­trezesc în gările din R.­Sărat și Zoița, din lipsă de vagoane, sau mai bine zis, din pricină că prefectura și primărie respectivă nu au fonduri pentru bacși­șurile lacome pe car fie cer acei în pu­terea cărora stă transportul pe C. F. R. In acelaș timp însă, un ,­tonsor fiu american"", despre care se zice că ,m uns rotițe", a căpătat 59 de vagoane și două locomotive ce stau gata la gara Piatra-N. să răpească județului Neamț cel din urmă căuș de făină, spre di duce peste graniță. Pentru hrana celor 150.000 de suflete, românești din județul Neamț, nu se gă­sește însă nici im vagon Și totuși permisele de export sfi­dează zilnic prin „Monitorul Oficial" pe acel cari privesc cu groază [a halul de adâncă și m­ii­oasă decădere in ca­­re se svărcolește tara celor mai rod­nice bogății naturale. Dacian Loc pentru anticari *2i aruncați pe cheiul Dâmboviței. — Mâine dacă pri­măria va auzi, vom vedea ~----------- . In capitala barăcilor de tot felul, cari împiedică circulația și au tran­sformat-o într’un bazar oriental, sin­gurii isgoniți sunt Anticarii, și nu au loc in acest București, care vrea să fie focar de cultură românească. Isgoniți de pe Bulevard, mai acum câțiva ani, primăria și-a făcut milă de dânșii și î-a aruncat pe cheiul Dâmboviței Acolo și-au transformat dulapurile lor cu cărți prețioase, rare, pe care numai ei știu să le de­scopere și să le facă să vadă lumina zilei. Prețioși auxiliari ai Academiei Române, a cărei­­ colecție de cărți vechi, documente și manuscrise ce nu se mai găseau, ei au știut s-o spo­rească; cercetătorii pasionați în a a­­vea mirosul care adulmecă bibliote­cile, ei pun la îndemâna cercetători­lor, în toate ramurile de activitate, materialul de cari au nevoe și nu odată, ei au știut a-ți oferi cartea pe care încă n’o cunoștea!. Trebue să aibă o deosebită dra­goste pentru litera scrisă, o adevă­rată pasiune de descoperitor, ca să îmbrățișeze cineva această meserie puțin rentabilă, mai ales astăzi, când op uiți și-au lăsat vechile ocupații pentru a-și lua altele, bănoase. Ei insă au rămas neclintiți de la postul lor, și azi, ca și în trecut, ii găsești lângă dulapurile lor vechi cu cărți vechi lângă care stau ca niște credincioși amanți. Ei stau pe cheiul Dâmboviței, tremură de frig, iarna, îndură căldurile caniculare, își refac bibliotecile, ce stau spânzurate parcă de malul gârlei, spre bucuria celor, cari știu că numai la dânșii pot găsi cel mai proaspăt rezumat de drep, sau cartea cu scoarțe scorojite și li­tere pe care au cetit înaintașii no­ștri. * Firește, va putea spune cineva așa-i stă bine unui anticar, care prin înfățișarea lui trebue să-ți redea im­­presia trecutului. Dar pe lângă această impresie pe care ne-o lasă cu prisosință, ni 8* pare că lăsându-i prea multă vreme pe cheiul Dâmboviței, îi vor cer­ceta și pe dânșii reumatismele și alte boli, și astfel riscăm să-i pier­dem, căci anticarul e o speță rară, un om ciudat, unul dintre aceia cari lucrează cu pasiune în ramura lor de activitate. Știm că s’au făcut unele timide intervenții pentru dânșii, dar n’au fost ascultați, căci autoritățile noa­stre îi tolerează numai. De aicf ai, n'aveti impresia că cultura în gene­ral, e tolerată la noi? Mă fac ecoul lor și ca unul care ii vizitez adesea pe acești prieteni cari au regretul de a nu mă putea primi decât pe trotuar, uneori inză­­pedit iar dulapurile pline de zăpadă fac pe ațâța autori, aruncați unii peste alții să tremure și ei de frig să fac ecoul lor și-i spun d-lui Pri­mar al Capitalei dorințele lor, care sunt foarte simple, dar ca orice che­­stiune simplă, ea poate fi triplă sau cvadruplă. Anticarii din București solicită primăriei un loc, și sunt atâtea la­(Citiți continuarea in pag. II-a)

Next