Dimineaţa, februarie 1921 (Anul 18, nr. 5199-5223)

1921-02-25 / nr. 5220

1 ANUL XVII-lea.— No. 5220­6 pasin? Ziar ion dat in 1904 de CONST. MIN­E SO »ani exemparu i­­n țara S pas in Vineri 25 Februarie 1921 „Acesta nu-e parlament"!? Nu simt cuvintele mele, sunt cu­antele­­ lui Du­iliu Zamfirescu, pre­ședintele Camerei* iu ședința din ultima Sâmbătă s’au petrecut iarăși incidente zgo­motoase și foarte neparlamentare, ceea ce a provocat o izbucnire a președintelui: „Acesta nu­­ e parla­ment !“ Ei da, acesta nu e parlament! Dar a cui e vina ? Mai întâi vina este a mediului: atât am învățat, atâta educațiune politică avem, fruntașii politici și conducători de partide nu s’au în­grijit mai mult de educarea mintală și sufletească a poporului. Politiceș­te masele noastre sunt astăzi cele din urmă din Europa, din punctul acesta de privire ignoranța și in­conștiența sunt spăimântătoare. Apoi vina este a acelor cari au făurit acest parlament. Vina cea mare, o vină criminală ,este a celor de la cârma partidului poporului cari au recrutat persona­jul parlamentar, care a desnădăj­­duit pe președinte, fiindcă grija a­­cestor conducători a fost să-și creeze creaturi supuse din puzderia de oameni inventați și din oamenii de mâna a treia îmbrăcați în haina oamenilor de mâna întâi..Dacă oratorii nu sunt ascultați și nu-și stăpânesc auditorul, cauza e că sunt cu totul mai pre­jos de rolurile în care sunt travestiți înfă­țișarea culturală și morală a celor mai mulți inspiră și provoacă între­ruperile și dezordinea­ De altfel ex­periența e făcută chiar în Camera actuală: nu e exemplu ca un ora­tor cu autoritate să nu fi fost ascul­tat Oratorii cari nu înseamnă nimic ca și cei cari însemanează rău, o­­ratorii debutanți dar neprecedați de o reputațiune lăudătoare, sunt expluși, cel puțin la manifestațiile lipsei de atențiune chiar și in parla­mentele din Apus. In Camera fran­ceză cu greu îndrăznesc și pot vorbi începătorii; trebua ca mai în­tâi să ai de spus lucruri demne de a fi auzite și numai în urmă să o­­cupe tribuna. Pe când la noi! ?.­• Partidul Poporului— aceasta ei­ste greșeala celor cari ’sau organi­zat—­a crezut că, într’o țară cu cei mai mulți analfabeți de pe conti­nent și numai cu o mână de oa­meni pregătiți pentru viața publi­că, își poate ierta luxul de a-i în­lătura pe toți aceștia din viața pu­blică. Și în locul lor să inventeze valori. Dar valorile nu pot fi inventate. Spre a se forma un om politic, un sfătuitor și un conducător, se cer vreme și muncă. Treizeci, patru­zeci de ani de studiu, de observare și de experiență,­—călătorii și înțe­legerea la fața locului a progresu­lui realizat de celelalte popoare ci­vilizate, ani și ani și nopți nenu­mărate trăiți cu ochii pe cărțile ce învață și numai după aceea omul născut cu însușiri fericite, poate aspira să ocupe un loc în rândurile fruntașilor. Puținii oameni pe cari îi are Ro­mânia în aceste condiții au fost în­locuiți cu aceia cari dau parlamen­tului înfățișarea cunoscută. Sub cuvânt de democrație s’a introdus lipsa de urbanitate, sub cuvânt de reînoire s’au adus pe rândurile din față oameni cari înainte de răz­­boiu n’aveau grijă mai mare decât să se poată ascunde. Și, în adevăr, astăzi este ceva foarte nou în Ro­mânia, dar ceva foarte ordinar. Modul politic se poate asemui a­­cum cu un magazin care, până era, cuprindea mărfuri vechi dar toate de o valoare reală ,iar astăzi e plin cu „camelotă“ nouă. De ce se supără, prin urmare, d. Duiliu Zamfiescu ? Nu cumva și-a închipuit că va întâlni în Camera ?e care o prezidează atmosfera de la Academie ? Constantin Bacalbașa TELEFON direcția 10/SL Centrala fiarelor 6/67 Publicitatea M'84 HiSiPi Pentru alcătuirea seriii budget, d. V. Tichilescu, ministrul de finanțe a recomandat departamentelor să-și re­ducă nevoile budgete?» la strîetuj necesar. Nu credem In minunea unei prefa­ceri, care sa schimbe cu atâta ușu­rință moravurile adânc înrădăcinate la toate autoritățile noastre publica, De pildă, f.îac se va putea opune puterea de stat în stat ce domnește acum la C. F. R. ia urma m­ilitari să­­reî, la ce privește risipa ci se face cu tot felul da indemnizații, spese de deplasare, sau cheltuoți ds anchetă ? Se aruncă zilnic bani cu un lux re­voltător ofițerilor de toate gradele, atașați direct sau m­ărrest­ea Institu­­ția drumurilor de fier prefăcută in­­tr’o cazarmă, cu carceră, păzi mili­tară și trimitere sau aducere cu bala­­neîa a impiegaților și lucrătorilor. Astfel primesc zilnic indemnizații variind între toți—158 ofițeri: 1. Detașați! în serviciul comanda­mentului militar al atelierelor; 2. Detașați! tu »«zvîd­nî depourilor; 3. Comandanți! de­vene; 1. Comandanți! de ateliere; 5. Comandanți! de depozit și aju­toarele lor; 6. Delegați! marelui stat major de pe lângă direcți!; 7. Delegați! marelui stat major de pe lângă inspecția de mișcare și 8. Comandanți­ de gări. Se înțeleg ® de la sine ea iss timp ce pentru ofițerii detașați în e. t. r. In­demnizații!® se urcă zilnic la sume considerabile, trupa și gradele infe­rioare, pentru diferite servicii, la zone, ateliere și depouri nu au drept la nici o indemnitate, deși unii din ei prestează servicii importante in cancelari!, alăturea de impiegați și lucrători. Care ministru va avea curajul să ia­ cu eroism în budgetul ce-ș­­i e­ Echide larg punga pentru niște ser­vicii ce nu au altă menire decât a masca necesitatea unor anchete pro­vocate de faptul că sa substitue o In­stituție civilă, cu caracter aproape pur comercial, ordinelor severe mili­tare? Căci, cum credeți că se storc bani! pentru misele militare de la e. f. r. al căror tarif este atât de urcat peutru călători ? Un ordin circular confidențial din care posedăm unul în original, prevede că ofițerii cărora l­ se ser­vește ZILNIC Indemnizația de 109_ 150 !el, trebue să fie continuu pe dru­muri și în anchete. Bez Teleorman și Vlașca. Poezie Miticie­ i Providența, in complicitate cu Pri­măria, ne-a umplut târgul de zăpa­dă, de ghiață, de gropi, de bălți și de noroac. Intre miile de urmări rele rezultate de aci văzui azi una care, deși ni se repetă mereu din primii ani ai vieții, a avut totuși darul să mă mai impresioneze încă odată. Niște căruțe cu lemne aveau să rezolve problema Îngrozitoare de­ a trece peste peisajul alpestru din str. Enei — chiar în buricul Capitalei, deci — format din creste semețe și din adâncuri, amețitoare pline de ghiață topită. Natural greul l’au dus bieții cai cari s’au purtat ca niște a­­devărați eroi de forță și genii de pri­cepere. Ei au fost însă cumplit aju­tați, e drept, de­ o cascadă nesfârșită de bice, de un torent de înjurături ce treb­ie să fi pus Providența pe gânduri, precum și de un număr nesfârșit de imprecab­uni ca „boală" „darenar dracu’n tine”,­­­mâncate­«„ lupul” și altele !. M. Cu mare mirar ® am observat că dobitoacele n'au răspuns oamenilor nici cu o singură lovitură de copită Și nici cu un pic de rea voință ci au fost un model de răbdare, de inteli­gență și de muncă încordată. Curios popor mai e și al nostru! E într’visul un amestec de poezie și de sălbătăcie, de simțiri delicate și de brutalitate, de bunătate și­­ de cru­zime cum nu cred afi mai existe 1t altul pe lume. El pe vita lui o sărută dar grajd nu-i face, îi pune nume!« cele mai idilice dar o bate de-® avântă, cei mai mulți nu mănâncă Doamne fe­rește carne de animal de muncă în­tru care i s’ar părea c’ar săvârși un act de canibalism, dar îl înjură de-1 spurcă, și lucrul acesta e de-o mare importanță, căci acest popor sufere la rândul lui ceea ce pătimește vita de la el se lasă lesne amețit de vor­be goale din partea celor mai­­ im­puși ca dânsul, și­ apoi rabdă orice tratament neomenos dela aceiași cu o răbdare dobitoceasca. E tratat cum tratează, și asta e răul cel grozav. Când se va izbuti să se facă ca poporul nostru să îi­ omenes­cu ani­malele lui de muncă, și’n vort # și’n fapte, numai atunci se va pUifa sic ® că s'a ridicat și el deplin la două labe, că e om, că e demn, că « la rândul neamurilor civilizate. Grecii plini menținerea Traiului Ei promit si înfrângă pe kemaliști, ajungând in trei luni la Angora. — Generates Gouraud e ne alcă părere»—Beata îs miîtrifssi vWr ★ Conferința de la Londra lu­­­crează cu multă intensitate. Prima hotărâre a fost privitoare la plebis­citul din Silezia superioară. S'a fixat ca acest important eveniment să aibe loc la sfârșitul lui Martie. Emigrații din Silezia vor vota în aceeași zi cu populația locală insă nu în teritoriul plebiscitar, ci în localitățile unde se află acum Pre­sa engleză arată că interesul pu­terilor cere ca acest vot popu­lar să fie cât mai neinfluențat și speră intr’un rezultat tare să îm­pace ambele tabere. $ Discuția orientală s’a desfășu­rat in modul următor: Luni seara s’a ținut prima adunare plenară la care au participat și delegații greci. D. Calogheropulos a pledat pentru menținerea tratatului de la Livres arătând că Grecia își ia sarcina de a supune în cel mai­ scurt timp pe turcii naționaliști, în susținerea acestei teze, colonelul Sareamis, șeful statului major elen de la Smyrna a expus planul ope­rațiunilor militare prin care grecii speră să ocupe in trei luni de zile Angora desarmănd totodată pe turci. âft Generalul Gouraud, coman­dantul armatei franceze din Syria și Cilicia a combătut proed­ete gre­cești. Cu date precise el a dovedit că forțele de care dispun grecii sunt insuficiente pentru a duce cu succes o acțiune ofensivă până la Angora. Ele ajung deabia pentru a menține pozițiile din Smyrna și Brussa. Pe lângă aceasta chiar dacă ar reuși să ocupe Angora­, lupta contra turcilor n’ar fi încă terminată. Vom reveni asupra ace­stui punct. * Delegația * arabă și Emir al Fay­sal care a luptat contra france­zilor și a fost detronat de ei, au ce­rut­ să fie ascultați de conferință. Aceasta într-un comitet ținut tot Luni a decis să audieze pe delega­tul arab Haddad Pașa, dar a res­pins cererea lui Faysal. Ședința de Marți a trebuit să fie amânată până ori din cauza­ indispoziției , marele vizir Tewfik Pașa.­­ Comentariile presei arată că este vorba de o boală diplomatică care are de scop să mascheze difi­cultățile iscate între cele două de­­legațiuni turcești. Tewfic a­ provo­cat o amânare pentru a se putea înțelege cu kemaliștii. Sunt șanse ca trimișii din Constantinopol să cadă de acord cu cei din Angora. In acest caz ei se vor prezenta u­­niți în fața conferinței. Zilele cari vin vor aduce o clarificare a situa­­țiunii. Și Se pare că Regele Constantin trimis lui Kalgheropulos o tele­gramă prin care ii recomandă să nu facă nici o concesie în chestia tratatului. Este o nouă gafă a mo­narhului den, care a făcut o proa­stă impresie la Londra. Aliații nu înțeleg să accepte aroganța noului regim de la Atena.­­ Conferința a hotărât publica­rea unei cărți albe care să cuprin­dă toate documentele și protocoa­­­lele conferințelor care au fost fi­­­nute după semnarea tratatului de la Versailles. Ideea este excelentă, căci va permite publicului să cu­noască tainele politicei aliate. Ea va contribui la lămurirea tuturor echivocurilor cari au existat, in a­­cest interval. * In timp ce primii miniștrii discută la Londra, la Paris se ține o mare sesiune a Consiliului Ligei Națiunilor. Ea va dura zece zile. Până­ acum s-a consacrat anexarea la Belgia, a districtelor Eupen și Malmedy și s-au numit câteva co­mis­iu­ni de studii. íilitÉ! ÉÉI In vălmășagul vieței interne pe care o trăim după război, multe fap­te, cari ni s’ar fi părut grozave în timpuri normale, și despre cari s’ar fi vorbit ani dearândul, se uită și se trece cu ușurință asupra lor. In nădejdea că aceia cari ne guver­nează, îșî vor aduce aminte, cel pu­țin o parte din ele și vor lua așa mă­suri încât ele să nu se repete pe vi­itor, le reamintim aci. Vom începe cu omorul de la Târ­­­gul-Mureș. Căpitanul, care și-a ucis­­ cu premeditare logodnica, a căpătat­­ o pedeapsă derizorie, pe care nici nu o­­ execută pentru că hotărârea i-a fost casată. Nou proces nu se face, iar criminalul, liber, se bucură de pro­tecția autorității în procesul pe care ni­ l’a intentat tatăl victimei.­­ La Baia-Mare, in Transilvania, lo­cotenentul Rusu, a împușcat un in­­­giner pentru că avea nevasta fru­­­­moasă. Criminalul se bucură de cea mai complectă impunitate.­­ într’o stație de drum de for din Transilvania, un ofițer, a dat jos pe o călătoare din tren, a necinstit-o și apoi a pus întregul pluton să-și bată joc de ea. Drept pedeapsă, monstrul a fost... permutat în altă stație, pro­babil ca să poată reîncepe fapte ca­lificate și pedepsite cu ani de reclu­ziune, de codul penal. In Basarabia, un general și-a schin­­giuit soldații cu ouă răscoapte la subsuori. Ii s’a făcut un simulacru de proces, or sadicul a ieșit basma cu­rată. In Bucovina, un ofițer și după el un plutonier au supus pe un soldat rutras, la chinuri inchizitoriale, i s’a scos nenorocitului un ochi, pentru că n’a știut să răspundă superiorilor săi în românește. Schingiuitorii au ră­mas până în ziua de azi nepedepsiți. La Bacău, a fost omorât în închi­soare d-luî Aroneanu. O anchetă o­­rânduitei, de însuși Suveranul, a do­vedit că primele acte dresate în­­ cauză au fost false. Cu toate acestea, n­ici făptuitorii și nici complicii lor,­­ falsificatorii, n’au fost trași la rfts­­i­pundere. Ne oprim aici cu înșirarea faptelor mai grave. Lista ar putea însă fi lungită pe coloane și pagini întregi. Zilnic se denunță în Parlament și­­ prin presă, fapte de aceiași natură și c­u toate acestea nimeni nu se mișcă. " Răspunderea guvernului e imensă. Dacă "se tolerează furturi și jafurile "în averea publică, faptul nu e încă atât de grav. Libertatea de crimă și siguranța topunităUi sunt însă su­g­ mate oribile, caracteristice societăților în descompunere. Se creiază prin alt­e mentalitate și­ o stare de spirit pe­riculoase ordine­ publice. Și când te gândești că în numele acestei ordine au umplut pușcăriile cei mai morali, cei mai inimoși și poate cel mai buni fii al țarei și că infractorii de drept comun se plimbră liberi șî sunt lăsați la locurile lor ca să-și continui o­­pera __ înțelegi abia de ce amnistia a devenit absolut indispensabilă pen­tru a corija greșelile și strâmbâtatea unei justiții, care a lucrat cu părti­nire. T. P. Snrsnî sch­im­knhl la Paris Dyon. 23.­­ Londra 53,65; New- York 13,79; Germania 22,75; Bel­gia 104,50; Spania 192,50; Grecia 112; Olanda 472,50; Italia 50,25 România 18; Elveția 228,75; Viena 3­1­8; schimbul k Geneva asupra Sofiei 7,30; Praga 5,50. Astăzi se­m, găsi­m­ :4<reverui” al treile capitol al sinsaprim­­lului studiu Originale Ascon­sigi de Raymond Rotari fostul președinte al R Republicei franceze. Capitolul mesia, tratează des­pre M­arocul și trim­­a teniti că $i a fost citit abia, ori de mttor la Conferința ce a ținut la Paris. Interesul pe care -l provoacă opinia publică luminată publi­carea in­ extenso a acestui stu­diat plin de fapte, date și amin­­ti­ri personale asupra politicei europene și a marelui războtu, arată în âe-acun fericita idee pe care a avut- o ,tAd 9V4Mrur asigurându-i și exclusivitatea pu­blicării­­ în românește. îs isprăvit M! De aude a știa? Mărturisesc că n’am la îndemână nici o statistică și nici o informație specială, dar s’a petrecut «Mele acestea un fapt pe care cu toti il cunoașteți »I mai cu seamă îl simții!, din care eu unii nu pot trage altă conclu­zie decât că s'a isprăvit aproape com­plect grâul. Căci astfel nu-mi pot explica de ce guzganul aprovizionării a părăsit co­rabia cu făină iar șoricelul Primăriei. Invitat să-i ia locul, stă pe prag in label © de dinapoi și nu vrea să intre nici în ruptul capului In corabia aia. De-altmintrdea d. primar a spus-o categoric: D. Atanasiu ne dă Iar sar­cina alimentărei cu pâine după ce nu mai este grâu în țară și cât mai este ni-l rechiziționează armata? Așa­dar nu mai este, cel puțin pen­tru noi consumatorii de rând, cărora chiar și pâinea cea rea »I scumpă de până acum care ne ușura punga dar ne ținea măcar sufletul, ne va lipsi­­n curând. Și cu toate astea simț și d-o că v­a fi ghiftuit pentru ca să ne lipsească? Mult nu era el grâul, dar ni se spunea că pe sponci va ajunge până la noua recoltă. Or! Pe sponci am trăit după cum ni s’a orânduit de sus, recolta nouă va să vie de-abia după vre-o cinci luni, și totuși grâul e pe sfârșit. De­sigur că nu în stomacurile noastre s’a mistuit el în întregime. Atunci unde? Bănuesc că t­ testele noastre trebue să-și fi băgat botul măcar mica Antantă. Nu m’aș mira să aflăm că Cehoslovacii șî Polonezii au căpătat și capătă încă grâu dead prin contrabandă. Dar parcă Aprovizionarea așa fusese instituită ca să ne apere de așa ceva? Ce-a făcut ea, cum ne-a apărat? De-o­camdată o vedem că-șî pune coada pe spinare și ne spune adică ca să nu zic că ne dă cu tifla. La urma urmei avem ce merităm. Așa e cu omenirea ca Si cu altele: mătreața se formează pe băltoage stă­tătoare și imperiile cresc pe gunoae. Cine are urechi de auzit să audă, și cine are ochd de văzut să vadă,—dacă le are­ ....­­ •#. . L T Cu și fără trimitere SeatSfita Sa­ptoassm?. Deciziunea in recursul făcut, de colonel Stavraiche și ceilalți opt ofi­țeri condamnați de Curtea marțială­ în cunoscutul proces al Krsfeldiști­lor e de așa natură, încât arată toa­tă inutilitatea timpului pierdut cu o cauză, mai mult inventată, de­cât decursă dintr'o legătură de fapte juridice. Nu intenționăm să apărăm pe vreunul din ofițerii aduși in fața Curței marțiale; insistăm Insă, în primul loc, asupra faptului că din numărul cel mare de ofițeri acuzați pe cari instrucția comisarului regal, i-a adus la judecată, — cu tot rechi­zitoriul fulgerător—deabia 9 ofițeri au fost condamnați. Faptul acesta este prima, dovadă de slăbiciunea terenului pe care s'a bizuit instrucția militară și pledea­ză punctul de vedere al multora din­­tre advocații acuzaților că in aface­rea Krefeldiștilor s'a pus multă pa­timă și s'a urmărit să se dea Curți­lor marțiale încă câteva luni o „r a­­facere" spre a se justifica existență lor ilegală. Rezultatul: s'a scremat un munte, care apăsa câteva zeci de ofițeri ți s'a născut o condamnare pentru nouă inși. Deciziunea Curței superioare de justiție militară aduce un nou spri­jin argumentului că procesul Krefel­­diștilor, dică nu era complect inutil, cel puțin nu comporta proporțiile decorative și de pompă ce­ i s'a dat de justiția militară. Dovadă, cel mai principal dintre acuzați, d. colonel Stavrache, în ju­rul căruia s'a făcut de către comisa­rul regal atâta vâlvă de vinovăție a eșit cu totul absolvit de înalta Curte superioară, in ce privește punctul, cel mai grav de acuzație și casat cu trimitere numai pentru chestiunea care studiază mai de aproape este dinainte câștigată prin inexistența faptului. Pentru ceilalți ofițeri decizia de casare a fost la fel. Ce­ a rămas atunci din zgomoto­sul proces al Krefeldiștilor.» țf. -r*.- v” "­­ .*•BREDA ­JE«« Salvarea neamului Un număr de ît medici, delegați ai medicilor din Direcția Centrală sanitară, au alcătuit un scurt dar e­­locvent memoriu asupra stărei sani­tare generale din­­ord. Constatările lor sunt următoare­le: Epidemiile, ca sifilisul, tuberculo­za se intind și amenință din cauză că lipsesc mijloace de izolare, dezin­fectare și personal sanitar inferior suficient. Mortalitatea a crescut, na­talitatea a scăzut. Ca măsuri de îndreptare, ei cer­ fondul destinat apărării sanitare al țării să fie sporit cu cel puțin S0 la­ sută; îmbunătățirea stărei materia­­­le a personalului sanitar Inferior șii superior; îmbunătățirea clădirilor și înzestrarea cu medicamentele și in­strumentele necesare a spitalelor , mai cu seamă a celor rurale. Toate acestea erau lucruri cunos­cute dealtfel; ele capătă însă o în­semnătate deosebită când sunt con­firmate de o comisie de specialiști, al cărei glas trebue să fie ascultat. In afară de considerațiile acestea și în mod cu totul independent me« didi­cer, și au iar dreptate ca medie di funcționari să aibă dreptul de a fi aleși în parlament fără să fie obli­gați să demisioneze. Ne asociem­mn totul doleanțelor, din memoriul așa de concis, explic­âdndu-ne dorința ca toate cererile formulate să fie satisfăcute cu vn* ceas mai degrabă. HEP. Căl­d­ură Oglinda Zilei — lată de ei rețete... luna o faci șî i-o dai când e afectă ferest de cap și cealaltă când o ansa căldură... — Se ailaltă cu e nevoe... Mai mi avem coduri decât sind suntem bolnav. 4

Next