Dimineaţa, februarie 1921 (Anul 18, nr. 5199-5223)

1921-02-26 / nr. 5221

ANUL XVI ÎWea. No. 8 !»asls»! SO Ummi exemplara! In toată țara 8 pasul Sâmbătă 26 Februarie 1921 &2 £ mm Intre țărani și proprietari La Senat discuția legei agrare se învârtește în special în jurul prețului de răscumpărare a pământului. întâiul proiect de expropriere, cel din 1918, cunoscut sub numele de decretul Duca, fixase acest preț după împrejurărle și valoarea reală a pământului în momentul acela Ca punct de plecare se luase arenda regională, socotindu-se această arendă fixată de consiliul superior agricol, ca venitul normal al unui capital — in speță pământul — producător de 5 la sută. Astfel, valoarea pământului s’a calculat pe regiuni, înmulțindu-se cu douăzeci prețul de arendă. Era o e normă științifică, dreaptă și deci, accperabün pentru toată lumea. Dacă marii proprietari au protestat totuși împotriva ei, e pentru faptul că Consiliul superior agricol nu fixase prețul de arendă potrivit împrejurărilor reale. Ei afirmau că acest preț era prea mic și nu corespundea realității Guvernul liberal și autorii decretului lege afirmau însă exactitatea evaluatei Consiliulu superior. De atunci a trecut timp, împrejurările s’au schimbat- Valoarea pământului a crescut enorm, leul s’a depreciat și marii proprietari nu vor cu nici un chip să accepte prețul fixat în decretul Duca. Spre a le da satisfacție, d- ministru Garoflid e gata să accepte o majorare a prețului. D-sa face calculul următor: In 1918 leul valora 75 de centime. Astăzi valorează abia 20. Așadar moneda noastră are astăzi o valoare de aproape patru ori mai mică- Se cuvine deci ca proprietarilor expropriați să lî Se plătească.«ia mult, și d-sa apreciază că li s’ar putea plăti de trei ori mai mult- Ca punct de plecare se ia tot prosul regional de arendă, pe care însă îl înmulțește nu cu 20, ci cu 60. Cele două tendințe stau față în față în cele două proecte ce Se discută astăzi în Senat: proiectul Mihalache care păstrează normele de plată din decretul Duca și e susținut de Federație, și proiectul Garoflid susținut de guvernamentaliîmpotriva urcărei prețului s-au adus în Senat de către federaliști, argumente foarte serioase. S’a spus anume că prețul odată fixat potrivit împrejurărilor reale de atunci, nu se mai poate reveni asupra lui. Când s’a hotărât exproprierea, s’a făcut, de fapt, vânzarea către țărani a terenurilor de expropriat și proprietarii, de voe, de nevoe, au consimțit la această vânzare. Codul civil însă, stabilește că la orice tranzacție de felul acesta, prețul rămâne cel stabilit când vânzarea a fost acceptată, indiferent de momentul predării obiectului- Pământul poate fi predat țăranilor ,și azi, și peste un an, și peste doi, prețul trebue să rămâne cel din 1917- 1918. S’a mai adus argumentul că acceptarea unui preț de trei ori mai mare, ar însemna o sumă de șase miliarde în plus acordată marilor proprietari Cum statul, care face plata e încărcat de datorii și n’are de unde să-și procure o asemenea sumă, va trebui să pună un impozit agricol Va fi deci un impozit general, pe care țara îl va plăti proprietarilor, ceea ce nu e drept. Un alt argument e acela că nu se poate fixa prețul după valoarea reală a leului de astăzi. Proprietarul își va primi banii, iar țăranul împroprietărit va continua să plătească ani îndelungați darea pământului. Or, dacă i se fixează prețur după valuta scăzută de astăzi, înseamnă că peste un an, doi, când leul își va recăpăta valoarea, el va plăti, în realitate, de trei ori mai mult. Acestea sunt principalele puncte de vedere ale țărăniștilor, cari apără interesele țăranilor. Acestea sunt cele două concepții cari stau față în față. Adăugăm că cei ce susțin punctul de vedere al marilor proprietari, mai aduc argumentul că plata se va face în bonuri de 5 ai sută, ceea ce e puțin față de vremurile de astăzi. Apoi, o cantitate așa de mare de bonuri rincată pe piață, va aduce o mars depreciere a lor, ceea ce, penmn ei, va fi un dezastru. Problema e realmente grea, care e problemă care se coboară «din domeniul teoriei în domeniul încurcat al faptelor. Ea ar fi nespus de simplă dacă am accepta principiul exproprierei fără despăgubire. Un orator țărănist a si adus in Senat argumentul istoric că proprietarii dețin pe nedrept pământul, și că împroprietărirea înseamnă de fapt restituirea în mâinile țăranilor a pământului care a fost al lor odată și de care au fost deposedați în cursul veacurilor. S’a admis însă principiul exproprierei cu despăgubiri, și în cazul acesta, despăgubirea trebue să fie justă. Dar care trebue să fie despăgubirea pentru ca să fie justă ? Deocamdată discuția continuă la Senat. Vom reveni asupra chestiunei din moment ce lucrurile vor începe să se precizeze. Deocamdată ținem să arătăm că ceea ce trebue să primeze în această discuție e punctul de vedere al interesului general. Nici țăranii nu pot fi obligați să plătească prea mult, nici guvernul nu poate arunca asupra statului prin urmare asupra obștei cetățenilor, sarcini prea grele, numai pentru satisfacerea deplină a intereselor celor 3800 de proprietari ce vor fi expropriați. Iosif Nădejde Ziar fondat în 1904 de CONST. MUXE Ii i ICVIUm illS il Osciarataie lui Tewfik Pacha și Beletr Sami Bay.— Anglia conduce desbaterile cu vigoare.— Succesul reacționarilor prusieni . In ședința plenară de Miercuri dimineață, conferința de la Londra a primit cele două delegațiuni turcești. Până în ultimul moment nu se știa dacă Bekir Sami Bey, trimisul kemalist, va lua parte. In cele din urmă el s’a prezentat în ședință. A vorbit întâi marele vizir Tewfik Pașa, cerând ca toate principiile tratatului de Sèvres să fie modificate. Turcia pretinde să i se lase în deplină stăpânire toate teritoriile locuite de turci. In sprijinul acestui punct ea invocă dreptul de autodeterminare a popoarelor. In schimb ea garantează tuturor minorităților etnice libertățile cuprinse în celelalte tratate. In chestia strâmtorilor, despre care se spunea că nu va fi discutată, guvernul oficial otoman asigură deplina libertate navigațiunii internaționale, dar cere ca suveranitatea ei, să rămână neatinsă. Bekir Sami Bey, fiind audiat la rândul lui, a început prin a declara că el reprezintă singurul guvern legal al Turciei. La aceasta Lloyd George a replicat că nu intră în atribuțiunile Conferinței de a se pronunța, asupra diferendului dintre cele două guverne turcești, ci numai de a asculta cererile lor, pentru a putea să delibereze asupra lor. După aceea Bekir Bey a formulat doleanțele asemănătoare cu ale lui Tewfik. Tonul lor a fost foarte moderat și a făcut o bună impresiune. tot- In interpol, aliații au mai avut o serie de consfătuiri particulare intre ei, și cu d. Calogheropatos. Până acumamc transpiră nimic asupra deciziunilor ce se vor lua. Se observă numai că Lloyd George conduce desbaterile cu multă fermitate și fără a da prea mult teren turcilor. tfr- Se lămurește astăzi că declarația generalului Gourand ca răspuns la părerile d-lui Calogheropidos, au avut numai o valoare consultativă, iar nicidecum rolul de a exprima punctul de vedere al aliaților. Aceștia au huat act de promisiunile trimișilor greci și vor ține seama, de ele la luarea hoterârei. Este evident că această punere la punct oglindește tot tendințele britanice, eari domină în mod peremforiu conferința. ■& Alegerile pentru Dieta din Prusia, cărora li se atribuia o mare importanță, in legătură cu atitudinea germanilor la conferința, de la Londra, s'au terminat. Rezultatul nu este îmbucurător din nici un punct de vedere. Cele trei partide moderate pe care se sprijinea guvernul actual — social-democrații, centrul catolic si democrații — suferă o grea înfrângere. Ele rămân cu o majoritate imperceptibilă in noua adunare. In schimb cele două partide din dreapta — german-naȘonalii și popularii - câștigă împreună 55 locuri. Aceste ■ partide au dus lupta pe tema refuzării hotărârilor de la Paris. Socialiștii independenți câștigă și ei, iar comuniștii, cari nici nu figurau în vechea adunare, cuceresc 30 de locuri. Este probabil că guvernul prusian va demisiona, șișnt se știe dacă faptul ni va avea repercusiuni, asupra guvernului critici, orice, cât el va fi mul mai intransigent la Irinara. mî mmmwmcut Or. Voroniir? Inventatorul sistemului de regenerare a organismului șî de întinerire, care constă în a grefa pe un orgaism omenesc slăbit glande interstițiale extrase dintr’un corp tânăr și sănătos. Cum însă nici un tânăr nu s’ar lăsa să î se ia glanda Interstițială pentru a întineri pe altul, Voronoff propune să se întrebuințeze glande de maimuță. Exportul petrolului Intre ministerul de industrie si ministerul de finanțe este o deosebire de vederi cu privire la taxele asupra exportului produselor petrolifere. Industriașii petroliști au intervenit pe lângă ministerul de industrie să revie asupra taxelor mari cari ar stingheri exportul, solicitând ca aceste taxe să fie mai accesibile față cu concurența produselor din străinătate. Ministerul de industrie acceptă punctul de vedere al industriașilor petroliști și este un dezacord de opinie cu ministerul de finanțe, care ține să-și înmulțească veniturile din aceste impozite. Numai că lovind în exportul produselor petrolifere se aduce un nou balast valutei leului — destul de scăzută, pe când exportul acestor produse ar ușura valuta în general și ar activa in special, munca în regiunile petrolifere. Ca o consecință imediată a împedicării exportului produselor petrolifere, prin lovirea lor cu taxe mari este că rezervoarele petrolifere stau pline, ceea ce, în directă legătură, a adus cu sine și stagnarea lucrului la sonde. Chestiunea trebue studiată cu multă atențiune și rezolvată cu deosebită prudență, pentru a nu se atinge interesele standul, dar nici a se aduce un prejudiciu exportului unicului nostru produs, care ar influența în bine valuta românească. y. Se. . íjÖJJr :If a» Strämpisti lui Rousseau In cronicile interesante ce ne-au lăsat scriitorii francezi despre vremea lui Ludovic al XVI-lea» se relatează intre altele un amuzant, episod petrecut la curteul Mariei Antonietta și care are drept erou pe marele Jean Jacqume Rousseau. Disprețuitor de orice etichetă, de ori ce temenele, cel mai bohem dintre bohemi era totuși stăruitor chemat în Palatul regal unde se răspândise noua modă a sărbătorirei geniilor. Cedând insistențelor Terezei, femeia din popor cu care trăia și care era foarte flatată ea ,omul ei“ ern vizită cu regele, Rousseau se decise a porni intr’o zi pe jos la Versailles mai cu seamă că era mare nevoie de el acolo din pricină că se repeta o operetă <Ta lui, în ruptul capului nu se lăsase convins a se îmbrăca de gală, și când ajunse plin de praf, cu haina lui cafenie și pălăria turtită nu fu lăsat să intre în palat de diferiți majordomi — A... zise el supărat, foarte bine, atunci să repetați fără domnie, și porni înapoi. In timpul ăsta Curtea îl căuta disperată și când se află că cel gonit erau chiar Rousseau, însuși Maria Antoaneta trimisese șambelanul ei să aducă înapoi pe supărăciosul bătrânel, lucru ce rămși cu mare greutate. Din aceiași sânge și moștenind aceeași dezinvoltură față de capetele domnitoare, soția prințului Scalea din Palermo, fiind invitată la dans de prințul Bavariei căsătorit, de curând cu o nepoată a regelui Italiei, îi întoarse pur și simplu spatele spunând că ea, o franceză cu "un frate mort în război, nu dă mâna unui neamț. Scandal, zămbălău, rugăminți, fură zădarnice și mai încăpățânată ca strămoșul ei Jean-JacopMS, prințesa Valentina Scalea nu vru să audă nici de scuze nici de nimic. Mulți ar crede poate că e vorba de un simplu capriciu de femeie. Totuși cei ce se întorc din Franța știu mai multe și în gestul francezei din Palermo văd refacotându-se sufletele celorlalte surori din Franța cari nu uită așa de ușor oricât de frumoasă f ar fi muzica ce li se cântă și oricât de princiară mâna ce se întinde, j Pul, j Ostrovul cu comorile Isgs riilteresa I« surim« prin toate misterioase?. si zguduitoarele peripeții ce se - n trec tetr ÎBisul pe tefi cititorii ..Si tinerei”. GâîSB5BBiiii»»i ii iiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiii TELEFON ! Direcția Í0/6SÍ Centrala ziarelor 837 | Publicitatea # 11/841 ianrrtr».a^;<ir%iSBN W5Sgg«. Jj ■ O actualitate extra Dela s ° lusanl> cu car ® altă «Iată cápâid măcar silțîcă alvîța, dela lei, sutimi și miilotma de lai, sume îanîasîica acum 5—3 ani, ari au se maî vorbește, decât de miliarde. Se zice că »sui bcásset al Statului vaste numai p» unsprezece miliarde! H'am gândit deci, față de-o ace manea chestia de actualitate, că vă est pile nimenii, ce înseamnă termenul ăsta de „miliard“ pe care-l auzim mereu dela o vreme încoace, căci puțini din acel ce pronunță zilnic cuvântul acesta,știum «sume la umblă prin gură. Ca miliard! Ei, iată cum emu menții putea da seamă de mărimea lui- de pildă câte minute credeți dv.că s’au scum de la nașterea lui Isus și până astăzi? Exact un miliard, numai un«î, așa că dacă 5. üfftalascu s’ar fi născut odată cu Mântuitorul, ar fi trăit până pe momentul de față și ar fi numărat necontenit esste un leu pa minut, de abia dacă ar fi isprăvit su capitolele budgetele ale unui singur minist cor. Pentru a număra un miliard leu cu leu, câte «a leu pe secundă da data aceasta, câte opt ore pe zi, la cer numai aproximativ 150 de ani, așa lacăt budgetul nostru cel nou mi »‘ar putea număra cu leul te mai puțin de 1500—1800 de ani. Bacă am face volume foarte grea!, așa cum nicî odată nu se distnnesc, adică de câte o mie de bilete , de-o mie fiecare, prin urmare de două mii de pagini, am putea ta pste o sală câtta Teatrului National cu asemenea volante din care fiece filă înva îl un bilet de-o mie, și de-abia am țavea imaginea budgetului Statului ' rovxăn adunat laolaltă pa iru an, încât, iubiți și nenorociți contribuabili ..cari vorbiți de miliarde ca de mii, am voit să vă fac să simțițî măcar cât de vag ieșeam Statea cifrei aceste».., eîîră în «are veți fi la casând 1 chemați să contribuiți șî altfel decât [prin vorbe. Poate că asta vă va da un pîs da gândit și nu veți lăsa ga» ! vornel ® sa sa iasca prea te vea cu atari sums, pa cazi de aît intetraK țara stfel au la poe«A%, Deprecierea socialismului . Rostul unei prese socialiste ac ea și în alte țări nu este numai de a ține în curent pe partizanii câștigați cu mersul acțiunii politice, ci mai ales de a reprezenta mișcarea în afară față de celelalte partide și de a câștiga aderenți noi. Ziarele socialiste au cu alte cuvinte misiunea unor organe de luptă și de propagandă «Unică. Acest rol a justificat creșterea de importanță de tiraj » presei proletare din străinătate și din România. Pentru cine vroia să se orienteze asupra mișcării, indiferent dacă o privea cu bună voință «au cu dușmănie, organele partidului ofereau un tablou general și întotdeauna adus: în puterea lor de luptă stătea cea mai bună parte din puterea ifliș cîiriî însă*. Astăzi odată cu pulverizarea spontană a partidului, presa socialista sa depărtează de adevăr un ci rol. O spunem numai cu titlu de constatare, pentru că nu stă în atribuțiile noastre de a da îndrumări sau lecții. Fapt este că pentru oricine dorește să se informeze, ca prieten sau ca adversar, despre stadiul momentan al mișcării presa de astăzi >n timp ales principalul organ cotidian, nu oferă nimic ce ar putea interesa. De zile întregi toate coloanele gazatei sunt ocupata de articole de polemică interioară,1« lichidări de confort personale, de atacuri la adresa dizidenților sau fracțiuniilor rupte din partidul unitar. Sunt lucruri fără, îndoiala necasara, dar care depreciază mișcarea. Puterea de atac se irosește în această, frământare intestinii, in timp ca publicul din afară pe care această, luptă nu-1 interesează dici ca spectacol, nici ca fond, părăsește cu decepție și desgnat, ziarul. Și ața, cu timpul, socialismul și organele se asfixiază, cufundând 11-30 rot.ro luptă fără orizont și fără io.08. In scurtă vreme, ni-mp-u bucurit multora, mișcorea, va distruge «Site! ceea ce se clădise cu atsâî.ca jertfe șî sforțări. Paradoxală situație: o presă care omoară un partid. £. FA. Paza capitalei . Un cetitor, inspirat de cele publicate in statul nostru cu privire la lipsa de gardiști și creșterea răufăcătorilor in Capitală, face o propunere, pe care la rândul nostru o supunem guvernului, respectiv d-lui general Nicoleanu, prefectul poliției Capitaleii, spre a o studia. Corpul gardiștilor fiind descomplectat, din care pricină străzile mai lăturalnice cele din periferie mai ales noaptea, sunt complect lăsate la voia un tămplărei, iar centrul și celelalte cartiere mai principale insuficient păzite, s’ar putea trece actualii gardiști de noapte, la schimbul de si, spre a se complecta astfel paza din timpul zilei. Pentru paza de noapte, cititorul propune sa se recruteze soldații si gradele inferioare, dintre acei ce sunt în ultimul an de serviciu militar cărora in afara de solda din armată sa li aloce o indemnizație, sau o diurnă pentru slujba de gardist. Ctitorul nostru pune, cu drept cuvânt, întrebarea: „Oare flăcăii noștri pot fi apți ca Pișta voi fi bucătari, sau să le joc de spălătorese și nemțoaice la copii, iar pentru paza unei străzi nu !*’" M. fapt că, după însăși declarație a organelor superioare polițienești actualele elemente din corpul de sergenți, cu mici excepțiuni, nu corespund menitei ți nu prezintă mari garanții morale__fapt cum determină pe cetățeni sa bănuiască întotdeauna că furturile se comit, nu atât din ciroza, neglijenței, sau a lipsei de ##a rit. precât a... „complicilor” cari tslemesc furturile. Și cărui păgubașul vorbește de ..complici", face mereu aluzie la gardistul de stradă. Wam putea preciza dacă propunerea cititorului nostru este acceptabilă, sau, posibilii în principiu, ceiace știm sigur, e ca actuala situație nu mai poate dăinui. "S Iarna de fapt se 'înrăutățește tot mai mult, zilnic alți gardiști,demifiai gazd și pestor merge, furturile.țicrimele se amulțesc in rupicură. Pentru paza și liniștea publică și ■pentru apărarea vieței și avutului cetățenilor Capitalei, trebue să ** f* măsuri grabnice de îndreptare. Dom’ie Marișal, $d mae cil, roffu-ta, că-ți mai iau io din vreme, cu epistolia mea, Iacu la fiertura fierului. Știu ce-j pa ' cugu 'mneataie, .tm, nu-mi mai spu Ie, riivm avutără și noi nuntă în faj mtie. Ba să merc mersești șailomd, ba să tocmești lăutari, tm să vie cu pofe turile la vreme, tus să nu lipsească lumânările, ba să fie beteală pentru tot tîneretu, ba să trimiți trăsură, părintelui, acasă; și uide mai spui că trebue să te îngrijești și de moneOrîcă și băuturi că, buluc, că sa nu te’njure musafirii, la plecae, șsă cum că’ți mănânci dă sub unghie. Da’ mai vârtos ca toate, cu invitațiile. Of, of, ci balamuc, ce diplomație/ Că sa nu-l uiți pa cutare, că dacă chemi pe. madara Pricoci nu vine madam Brânzică, că s’au certatără, ba că domnișoara lu Cioră pel a lăsat logodna cu slocotenentul Tică și să nu-i aduci la un loc, câte și câte, dă trebue musai să ai capu lu Take Iofiescu să nu le’ncurei. [ D'aiu ’ceam, te înțeleg, dom'le mai insulari Cu toate astea, rogu-te * I dhpuliță numa și pentru noi, ăștia.. din mantaua Vilanului, care nu, venim la Palat la nuntă, da’ ne rugăm și noi pentru tânăra pereche să crească, să sporească, ți să înflorească, Du-te la Majistatea Sa, de era bun, și roagâd să dea credea să treazed nuntași pă la noi, că, ce să-ți mai spui, ori cât pe ce să mi se înece I fetița a mică in noroiu, când venea ! dă la școală. Alunecase, biata copită I și dărita scoteau niște drumeți și l sgropadea sărmana fetiță. Când o auzi domnu premar că trec Măriile Lor sî pă la noi, pointCnde sară, face strada ca'n palmă, cum, le-a făcut pe toate alea care duc că la Palat la Sfânta Mitropolie. Ori, dacă nu să poate, sa, nu treacă- dar barem, să scrie la pri u gram că trece, sau să trimeată măcar un ptamobil gol, dă la Curte, că domnu doftor Gheorghianu, cum îi dumnealui fricos și ține la dicorație, când o auzi, să, pune eu haidamacii lui pa Vitandă,-l face lună. Așa, dom’le maritai și să ști că de-o faci, mă prezint prima in colț la Ciobanii să strig ura ! Cu sănătatea.R3TA CIOCĂNEL ■ Oglinda Zile! Criza de locuințe Chiriașul: Cind eram copil rndisir»ds Dispus castă îiî hűteim și mi cu n'as da să am și au mirar o losulni ap!