Dimineaţa, aprilie 1921 (Anul 18, nr. 5252-5275)

1921-04-22 / nr. 5268

ANl/XVIIHea.­­ No. 5268 ' d­---------------------—' 8 pagini &i&f­ondat în 1904 de CONST. MILLE 1 ipn­exa^ipvQrui­t si toată tara 8 pagini &Mtta numaru unu După cum vă spusei Sâmbăta tre­cută — si voi continua Sâmbăta viitoare — feleșeagu­l publicului nostru s’a schimbat mult. De unde acum două luni fiecare era vesel, durdului, chefliu, te întâmpina cu fata fericită și cu mâna mândră pe chimir, de când a venit de la Pa­ris piaza rea care se chiamă N. Titulescu. mutrele nu­ mai sunt a­­celeași, ci pare că numai le-a plouat și le-a nins. înainte vreme totî nenișori aștia te băgau în seamă numai dacă erai tare la cutare departament și prin anumite birouri, și te prețuiau ex­clusiv după numărul și calitatea permiselor ce erai capabil să fur­nizezi. Cum făceau parte din tag­ma acelora pe cari îi ferise Dem­má de o asemenea trecere, începu­sem să-mi pierd treptat toate cu­noștințele. De la un cârd de timp însă văd că noi aceștia revenim la modă Cutare trufaș de altă dată, astăzi întinde­a de departe brațele când mă zărește, își lasă capul în jos și; și arată scârba-n față de parcă în­­chipue pe Isus răstignit pe cruce. Opinia publică începe să se for­meze. -Și-mi zise el: — Luați-ne dragă apărarea Că ne nenorocește ministrul ăsta de fi­nanțe. — Să spun la gazetă cum te chiamă ș i ce-o să vorbim ? — La ce bun ? Suntem atâția în suferință! Și-apoi durerile multi­mei anonime impresionează mai puternic decât plângerile de unul singur. — Bine, hai c’o iau si p’asta -n cârcă. Spune­­­ r- Iată ce zic eu? M’am­ convins acum că Karl Marx al Dr. are dreptate: averea nu se face din e­conomii strânse. Naiba a mai au­zit că un negustor ajuns la pragul mofluziei să-și revie în fire numai dacă bea o halbă mai puțin, se lasă de fumat și nu mai vine la șantan ? Dacă-i lefter, îl ia aghiuță ori­câte economii ar face. Dar dacă posedă omul o pereche de case, ceva covoare de preț, biju­terii și altele, le vinde. Vinde cer­ceii nevestei, zestrea fetei, mobila, imobilele, chiar niscai moaște dacă le are, până și lumânarea de Paște. — Și pe urmă ? — Ei nu ! Pe urmă se reface, cu noul capital lichid, din ce-a rea­lizat se curăță de datorii, capătă deci curaj, se apucă de afaceri noul, devine iar ce-a fost și, dacă e fievoe, pune el la loc ce-a desfă­cut din averea aia de care-ți spu­sei. — înțeleg asta la un individ. Dar care sunt cerceii, covoarele și moaștele națiunii ? — Are, domnule, și națiunea, are destule. De ce să le ținem și să nu le desfacem, acum la novoe ? Sta­iful e în stare a plăti cel puțin ju­mătate din datorii cu averea co­­ imună, deci impozitele fiecăruia pot fi scăzute la jumătate. — De-o pildă ? — Petrolul domnule, petrolul. De ce ținem terenurile alea ? Nu e o avere comună, națională, care stă închisă curat de­geaba ? Unde mai pui că, ca mâine, un neamț de ăia ori descopere alte zăcăminte colosale, ori inventează vre-o dră­cie de mecanică de face de prisos și cărbune, si petrol, și cascade, și puterea valurilor mării chiar, pe toate. Atunci ce ne facem cu pet­trolul, îl bhem ? Nu e mai bine $> mai înțelept să ne plătim Cu el de­bitorii? Și zi că nu l-am fi avut, ce era să fie ? — Și cui să-l dea ? — Cui o vrea, domnule, cui vrea­ numai bani să iasă. Și să-l dea pe toată întinderea țării, să-l dea până la ultima picătură din fundul buricului pământului, prin licitație, prin bună învoială, de veci, prin cointeresare, la ai noș­tri, la ai noștri cu altii de peste nouă mări și țări. r­um­ai acestora, cui o fi, căci în orice caz vom a­­vea numai folos și nici o pagubă. — Erea afacere! — Nu zic că’i tocmai ușoară, dar uite, aci s’ar potrivi de minune un guvern național. Pe vorbe goale si pe ambiții deșarte e greu sa cadă de acord, da să vezi că dacă pun petrolul la mijloc or să se înțe­leagă mai lesne. — Nu cred, căci cum vor îm­părți ? — După vechime și număr, domnule, adică fiecare partid după importanta lui. N’au decât să ia pildă de la d. Titulescu, să aplic­e si la guvernul national principiul progresivității proporționale, si va merge. — Am să încerc s’o scriu la ga­zetă așa precum mi-o spuse și d-ta. Te pomenești că vei eri proo­roc, mai știi­ ca se face si cu pe­trolul si cu guvernul național pe­trolist. — Scrie, domnule, scrie, zi, nu te lăsa si nu ne lăsau ar curaj, zi! Am zis. Așa ajunge să gândească un om, când îi este teamă, de plata birului. I. TEODORESCU Mai sunteti?.. Erî s'a depus la Senat un nou pro­­ect de lege, tot din inițiativă parla­mentară „pentru stabilirea raporturilor. «Între proprietari și chiriași “. Este al 11 proect care vrea să so­luționeze delicata problemă a chiriilor și propune împărțirea chiriașilor in patru categorii: una cu beneficiul pre­lungire­ în avantajul chiriașilor, și alte trei categorii de chiriași lăsați la bunul plac al proprietarilor. Credem că faptul acesta indică­­ tes­tul de bine sursa din care sau inspirat acești legiuitori. Cum în această chestie plouă proec­­­te de regi in fiecare zi, ele au pierdut interesul pe care ar trebui să-l deș­tepte tendința și caracterul lor, și pre­zintă doar un interes pur statistic. Privită chestiunea din acest punct de vedere, cum parlamentul se va mai Întruni după vacanță, e locul să între­băm pe parlamentarii noștri­­, mai sunteți și câți sunteți? Importul din Germania VAMEȘUL. D­ie trebue să plătești 30 la sută pentru mărfurile astea din Germania. NEGUSTORUL . Plătesc cât vrei, căci tot ri în runta con­­umatorului dau... Chiriile Bucureștiul a ajuns orașul milio­narilor. Nu mai sunt existențe modeste. In acest oraș nu mai pot trăi decât oa­meni cari posedă venitul unei averi de cel puțin patru milioane, sndică 200.000 lei pe an. Trecând peste celelalte necesități ale vieții pe care toți le știm cât sunt de scumpe, să ne ocupăm in special de locuința unui sărman milionar, care are o sotie și patru copii și are nevoe pentru ei de o casă modestă cu patru camere. Vreți să știți cât costă o astfel de locuință în București ? Citit­ aceste câteva anunciuri spicuite din publi­citatea­ câtorva ziare : 100.000 lei și mai mult ofer chirie anuală pentru modest imobil, centru. Alta . De închiriat un apartament mare cu­ grădină mobilat, sau nemobilat. Agenția care publică acest anunț, ca intermediară, cere pentru el 70.000 lei. Aceeași agenție cere 90.000 lei pe an pentru următorul apartament : De închiriat imediat apartament confort modern nemobilat 4 camere, antreu, bucătărie, etajul III. Acestea sunt chiriile ce se cer milio­narilor. Celorlalți, a numeroșilor le­­fegi­ pârliți, care nu câștigă mai mult de 10.000 până la 20.000 lei pe an, și nu pot afecta pentru chiria casei mai mult de 5 până la 10 mii anual, nu li se oferă nici un adă­post. In imensa publicitate a ziarelor, nu se găsește o singură casă pentru o astfel de chirie. Nu se gândește guvernul că afară de acei pe cari regipaul excepțional al chiriilor i-a găsit în micile lor a­­dăposturi, mai sunt o sumă de oa­meni săraci, cari vor să-și atemeeze căsniciile lor și nu pot găsi un adă­post ? Mici însemnări împărăteasă, dar femee Sucombând unei crize de inimă, aceea care fu împărăteasa Germani­ei, s’a stins zilele astea în exil cu gâmldul la timpurile de strălucire când i se închina urna din cele mai puternice târî din lume. După moar­tea ei, multe legende s’au surpat cu privire la viața și sentimentele îm­părătesei pusă de un popor întreg pe un piedestal de admirație. Tot așa de temea ca cea mai burgheză din­tre supusele ei, fosta suverană a Ger­maniei despre care se zicea că nu cunoaște decât punerea în practică dictonului „Kinder, Köche und­ Kirche“ era o cochetă de primul rang în ciuda fișicului ei ce lăsa mult de dorit și a lipsei totale de grație. N­enumărate ajunseseră toa­letele ce schimba, în scop de a reține dragostea­­ lui Wilhelm pe care îl a­­dora. Geloasă la culme, ea făcea adesea scene nemaipomenite Împăratului cân­d descoperea câte o mică intrigă și ca să-i evite pe cât cu putință o­­c­aziile, nu avea ca domnișoare de o­­noare decât cele mai slute dintre femei. Intr’o zi stând de vorbă cu împă­ratul, fosta suverană li spuse în chip naiv: „Nu știu­ de ce, dar nici una din damele mele de onoare nu se mă­rită“. — De vrei să afli, răspunse Wil­helm râzând pune-le să-și întrebe o­­glinda. Vorba puse pe gânduri pe împă­răteasă care se încercă a-și mai stă­vili gelozia dar ca orice femee nu reuși să o facă decât până la viitoa­rea ocazie când furiile ei zguduiră din nou sălile palatului. In timpurile din urmă albită, în­durerată, lovită crunt prin moartea copilului ei iubit Ioachim, s'a stins în țară de exil acela care din măre­­­­ția unei împărătese nu a avut de­cât­­ numai titlul. FUL. Nu roba... Un ziar din­­ Banat relevă cu amă­răciune faptul că magistrații noștri judecă dezbrăcați de tot fastul, fără robe, și aceasta mai cu seamă în părțile de lângă frontiera ungară unde trăește o populație atât de cos­­mopolită. Se poate să fie așa cum spune ziarul din Banat, totuși faptul n’are nici o importanță, întru­ cât nu roba judecă ci magistratul. De aceia judecătorul să caute să fie judecător și să judece în spiritul legei și cu simțul dreptății, pentru ca populației cosmopolite a­­ Ardea­lului, dacă i-ar lipsi robe, să m­a­i lipsească în schimb dreptatea. " ' C. j­I Vineri 22 Aprilie 1921 H­ârtia m­oned­is* Câteva mentre de hârtie monedă spune câți microbi propagă ea ? care circulă din mână în mână. Cine ar pute; Simons ar vrea să iasă din încurcături .­­ . . • . "te Dar nu găsește calea.—Lloyd George înclină către noi tra­tative, însă sprijină sancțiunile Franței. —­ Sâmbătă , se întâlnește cu Briand. Problema Austriei * 0 Nevoia unei întrevederi între Chestiunea alipirei Austriei la d-nii Briand și Lloyd George este republica germană a fost simțită în aceeaș măsură la Paris ca și la Londra. Ea va­­ avea loc probabil Sâmbătă. După declara­țiile făcute de primul-ministru en­glez în Camera Comunelor se poa­te prevedea că această întrevedere nu duce la o înțelegere perfectă între cle două puteri aliate. D. Lloyd și-a exprimat dorința de a proceda de comun acord cu Fran­ța pentru a constrânge Germania să execute obligațiunile din tratat. In cazul că guvernul german nu va face până in ultimul moment propuneri solide Anglia ar partici­pa la nou­e sancțiuni. . Lucrările pentru fixarea acestora sunt foar­te înaintate. Discuția se­ mai poar­tă asupra măsurilor economice, cele militare fiind aproape termi­nate. Ceea ce este interesant e fap­tul că Lloyd George a făcut o alu­zie transparentă la noile propu­neri germane. Ar reeși din ea că guvernul britanic nu așteaptă de­cât atât pentru a relua tratativele cu Germania. Nu este exclus ca premierul englez să încerce Sâm­bătă a convinge pe d. Briand des­pre utilitatea unor noui tratative.­­ In acest timp guvernul ger­man dă din colț în colț fără să gă­sească un mijloc pentru­­ a-și­ pla­sa propunerile. Toate intervenții­le sale în vederea­­ unor mediaßuni au fost respinse. O știre­­ anunță chiar că și America ar fi decisă să nu se amestece în rezolvarea che­­stiunei. Nu rămâne decât o singu­ră cale și anume cea mai directă. Germania ar putea să prezinte pro­punerile direct guvernelor aliate sau comisiunei de reparațiuni. Ea își dă însă seama că în acest caz propunerile ar trebui să satisfacă anumite condițiuni, pe care ea vrea să le ocolească. # Or, aliații nu mai sunt în sta­re să facă nici un fel de concesi­uni. Ei stau astăzi pe terenul apli­cării integrale a tratatului: Ce șan­se ,ar putea deci să aibe niște pro­puneri, care după spusele unei ga­zete pariziene, nu reprezintă decât o caricatură a acordului de la Pa­ris ? In faza in care stau lucrurile astăzi, nici chiar o acceptare pură și simplă a acordului de la 29 ia­­­nuarie nu­ ar fi luată în considera­ție de aliați. D-rul Simons nu știe încă în ce fel va putea i eși din a­­cest impas. In ultima ședință a co­misiunei , pentru afacerile externe el a­ refuzat să dea orice lămurire. Dar timpul trece și ziua de 1 Mai se apropie implacabilă, foarte mult agități în ultimul timp. Ma­­șinaț lunile pentru provocarea u­­nui plebiscit în Tyrolul de nord și în Styria au silit statele interesate la păstrarea situației creată prin tratatul de la St. Germain să­ avizeze asupra posibiiliei unei lovituri. Este inutil să spunem că aceste state interesate sunt Iugoslavia și Cehoslovacia. Faptul că se tratea­ză acuma un acord intre ele și Franța pentru paralizarea oricărei tendințe de alipire a Austriei la Ger­manial, fără ca Italia să participe la aceste tratative nu are nevoe de comentarii. In chestia Austriei I­­talia are politica ei distinctă și a­ceea e cunoscută. Fel de fel Un ziar se întreabă cum se vor putea constata toate averile impoza­bile­ pentru a fi supuse dărilor pre­văzute de impozitele d-lui Titulescu ? întrebarea este foarte legitimă. De­sigur că unii vor fi destul de abili pentru a se sustrage, vor fi însă foar­te puțini pentru că și mijloacele de control vor fi multe și variate. De pildă un om care va fi văzut eșind de la bac, azi când o bac e un lux, se va ști numai­decât că e un multi­milionar și va fi impus în conse­cința * * * Mai mulți ofițeri au cerut minis­terului de război ca să se menție un timp oarecare soldele din timp de război. Cu alte cuvinte, pe picior de pace, d­ar pe ghetiruri de război. * * Un ziar francez anunță la rubri­ca faptelor diverse că poliția a ares­tat la Paris doi escroci români. Să ne erte amicii­ noștri, dar este singurul export pe care l-am putut face și , noi de când a izbucnit răz­boiul. 1! ! » 1 » > * * Un cititor din Ardeal ne scrie mi­rat că aflându-se. In București la un hotel, sa strecurat noaptea un hoț în camera lui și i-a furat o valiză mică. Ce naivi sunt bieții ardeleni. Nu ,cumva, cititorul nostru credea că ho­țul care l'a vizitat, in loc să-i ia va­liza o sfi i-o aducă pe a lui? ' ^­lister Walk s’a destinat Federala au „Țara nouă” de era publică urmă­toarele : Ședințele cari au avut loc în comi­tetul opoziției naționale s’au termi­­nat printr’o solidarizare desăvârșită a partidelor din opoziția națională hotărâte a lupta unit pentru Reali­zarea programului lor democrat încercarea adversarilor de a vară intrigă intre partidele componente și a dezorienta opinia publică,1-au avut rezultatul cu desăvârșire contrar, împotriva ideii de fuziune n’a fost nici un partid — urmând ca această chestiune să fie examinată de aproa­pe In congresele ce se vor convoca chiar în cursul vacanței Paștelui. . Ne bucurasem since­r când poliția din Brăila anunța că e pe urma u­­nui complice al asasinilor Zenaidei Spânescu. Vedeam în gând desvălu­­indu-se toată taina și descoperindu- se bijuteriile furate. Dar ne închipu­­iam că atunci când spunea că „era pe urma" complicelui, poliția se afla pe punctul de a-l aresta. Ne-am în­șelat. Poliția nu anunțase faptul de­cât pentru a da putința complicelui să dispară fără urmă. Pentru că am trecut două săptămâni fără ca cer­cetările să dea vre’un rezultat Candoarea poliției e încântătoare. Deîndatcă­ ce descoperă un cât de vag indiciu despre existenta unui crimi­nal, ea bate toba în toată țara pen­­tru ca acesta să dispară la vreme. Este ca și cum poliția ar fi o institu­ție pentru protecția infractorilor, căci nu se poate imagina un ser­viciu mai mare decât acela pe care îl face acestor indivizi. Discreția este o virtute ce lipsește în lumea agenților polițienești. Iar așa zisele lor secrete nu sunt decât imaginații sau născociri calomnioase. Dacă paznicii ordine­ publice ar ști să tacă din gură, de­sigur că n'ar putea să scape nedescoperiți atâtea duzini de criminali și de tâlhari. Po­­liția ar trebui să fie secta tăcerii. Din nefericire ea nu e astăzi decât instituția reclamei și afacerilor ren­tabile. Cronica stînfiică 400 ani fie în moarte­a lui MAGELAN La 27 Aprilie 1921 se împlinesc 400 ani de la moartea lui Magelan, cel dintâi om care a făcut încon­jurul lumii. Magelan, după cum se știe, a fost omorât într-o luptă cu sălbatecii din insulele Fillpine, la , 27 . A­prrilie 1521, după ce par­curse trei sferturi din dreumfe­­rința­ globului; restul echipajului, condus de un ajutor al lui, a a­­jun­s în Spania după multe peri­peții. Cel­ dintâi ocol al lumii a adu­rat 3 ani și a costat viața aceluia care a îndrăznit să străbată ocea­nele. In analele civilizației omeni­­rii, numele lui Magelan va rămâ­ne în veci ca numele unui erou din legende, cum au fost Sinbad­ Marinarul, corăbieri­ Cristofor Columb și Vasco de Gama, explo­ratorii Livingstone Stanley și, în zilele noastre, Nansen, Scott, Pea­ry și Amundsen. — L. P.

Next