Dobrogea Nouă, august 1956 (Anul 9, nr. 2498-2522)
1956-08-01 / nr. 2498
1 Căldurist fruntaș pe navă Acum cîțiva ani, într-un atelier de mecanică din orășelul Zalău, așezat la poalele Meseșului, lucra și tînărul lăcătuș meu , ConiC Bolla A^IIJhML.xandru E‘era ,cu ■MSSlminoscut de toți ■""* JBz&U muncitorii din atelier și se bucura de dragostea cu care aceștia îl înconjurau. Sándor — cum îi spuneau ei lui Alexandru — era ascultător, hotărît și plin de viață. Nu se dădea în lături niciodată din fața greutăților, fiindcă era învățat cu munca, cu meseria care și-a ales-o încă din anii uceniciei. Timpul a trecut repede. Lăcătușul Bolla, împreună cu alți tineri de seama lui, a plecat să-și facă datoria față de patrie — serviciul militar. ...„Mare mi-a fost bucuria cînd am îmbrăcat frumoasa uniformă de marinar — mi-a spus cartnicul Bolla. Bucuria mai mare am simțit-o atunci cînd am aflat că sunt repartizat pe una din navele fluviale. Devenit căldărist, la început nu prea mi-am dat seama de însemnătatea acestei specialități, dar cu fiecare zi ce trecea, am început să cunosc tot mai multe și să-mi dau seama că noua mea meserie ocupă un loc însemnat la bordul navei. Căldările sunt acele care dau forța necesară navei pentru a putea luneca pe întinsul apelor. Mă simțeam mîndru de această specialitate și am căutat să o însușesc în cele mai bune condițiuni. In orele de specialitate, la lecțiile politice și în întreaga activitate desfășurată de echipajul navei, vedeam , pe fiecare matroz cum se străduiește să-și însușească cele predate. N-am vrut să rămîn în urma lor. Doream din toată inima ca cei din jurul meu să mă privească cu drag, ca pe un tovarăș bun, așa cum mă priveau tovarășii din colectivul unde am lucrat înainte de a veni în armată“. Intre matrozii de pe această navă s-a închegat o adevărată prietenie ostășească. Se ajutau între ei pentru rezolvarea tuturor problemelor și sînt fericiți că nava lor se numără printre navele fruntașe. Pe cartnicul Bolla îl frămînta de multă vreme un gînd. La început nu îndrăznea să-i spună nimănui, dar într-o zi s-a hotarit și cu inima deschisă s-a adresat secretarului organizației U.T.M.: „Aș vrea să devin și eu membru al organizației U.T.M., tov. secretar“. — Foarte bine i-a răspuns plin de dragoste secretarul organizației. Sunt bucuros de hotărîrea pe care ai luat-o de a veni în rîndurile organizației noastre. In adunarea generală, utemiștii de pe navă au apreciat just munca și activitatea cartnicului Bolla și l-au primit în rîndul organizației U.T.M. Din acea zi, cartnicul Bolla a muncit mai mult, dovedind în toate ocaziile că merită încrederea pe care utemiștii i-au acordat-o atunci cînd l-au primit în organizația U.T.M. Astăzi, matrozii și cartnicii de pe nava unde-și desfășoară activitatea cartnicul Bolla Alexandru, se mîndresc cu un asemenea utemist. Comandantul navei a apreciat munca și comportarea cartnicului Bolla și l-a recompensat de mai multe ori: mulțumiri în fața frontului, recompense bănești, permisii etc. Toate acestea l-au făcut să muncească cu și mai multă hotărîre și nu peste multă vreme el a fost recompensat din nou înmînîndu-i-se semnul onorific „Marinar de frunte“. In acele momente pline de fericire, cartnicul Bolla a spus: „Voi munci cu aceeaș dragoste și de acum înainte fiindcă îmi iubesc nava, echipajul ei și specialitatea mea de căldărist“. Cpt. Lt. LUCA LEONTIN DÖBROGEÄ NOUA Nr. 2Î& Papa e un bătrînel scund, destul de simpatic, care se agită ca un trepăduș în tot timpul exercitării dificilei sale meserii de ospătar. Tonul bonom — de o superioritate afectuoasă cînd are de a face cu clienți „mai așa“ și care ajunge repede la invective guturale cînd ai nenorocul să nu-i fii pe plac — tîmplete cărunte, în contrast cu agilitatea mîinilor și ochilor ce-și schimbă necontenit poziția i-au adus poate ospătarului Alexe de la Cazino porecla de mai sus. Papa a îmbătrînit în meseria aceasta, i-a pătruns toate chichițele și nimeni altul ca el nu cunoaște mai bine „omul“. Un singur gest, o privire fugară a „omului" prins în obiectiv îi sunt suficiente lui Papă să-l categorisească : un „tip sus pus“, un om distins cu portofelul bine garnisit sau un „individ... hm!" (urmează o strîmbătură foarte elocventă). Pentru fiecare din ei, Papa găsește gesturile și mimica potrivită și fiecare este instalat și servit „la locul său". „Dacă mai adaugi la acestea toată mulțimea de prieteni și „obligații personale“ ale lui Popa, nu se poate să nu conchizi că meseria lui e într-adevăr dificilă și că oftaturile lui e drept, destul de demonstrative) sunt îndreptățite. Iată că în restaurantul arhiplin au intrat doi tineri. Deși corect îmbrăcați, nici unul din ei nu poartă costum de gabardină cu vestă și papion. (Amănuntul acesta va fi foarte important pentru Pâpa). Cu mare greutate cei doi „ocnesc“ o masă mai puțin aglomerată La întrebarea lor, 1i se răspunde amabil de către cei care ocupă masa că în curînd aceasta va fi liberă. Popa care a sezisat situația și care are „obligații personale“ deosebite, e de altă părere. Masa va fi rezervată pentru madam Protopopescu cu familia, care ocupă o masă așezată mai dosnic departe de orchestră și de care, natural, nu-i mulțumită! Cum ar putea fi cu gesturi energice și cu limbaj „adecvat“, Papa îi pune la punct pe intrușii care nu se pricepuseră să-i capete „bunăvoința". „Ce, poate cred că el servește pe oricine ? Să-și vadă de treabă... să se ducă unde-i de nasul lor. El servește pe cine i place...“ Și alte amahTități la fel de colorate, toate stnse pe variațiuni de ton cut mai încîntătoare... „Poftiți madam Protopopescu, sărut mina. Imediat aduc bateria și celelalte“... și Popa, mîndru că i-a pus la punct pe tineri, își face pomană cu ei și-i plasează în locul lui madam Protopopescu, mai la dos căci doar masa centrală nu era de nasul lor... Probabil însă că Popa Alexe a considerat că cei doi tineri nu au fost puși complet la curent cu eticheta „marilor restaurante“ pentru că s-a hotărît să-i învețe ritualul pînă la capăt. Așa că, după mai bine de două ore de așteptat, tinerilor li s-au servit cotletele, pînă la urmă transformate în frigărui și vinul... cald, ca nu cumva să li se inflameze amigdalele. Noroc că frigăruile erau reci ca ghiața, așa că toate s-au aranjat cu bine! De fiecare dată, Popa își însoțea amabilitățile cu este un nu mai puțin politicos „O, săracii băieți. Iar i-am uitat. Așteaptă de atîta amar de vreme, of, Of etc., etc.“. Intre timp lui Popa îi era dat să treacă prin alte și alte peripeții. Iată-1, de exemplu, la masa din stînga. A fost solicitat să facă socoteala... Șnițel, vin, salată, prăjituri etc, total 72 lei. Papa mai verifică o dată nota și o întinde consumatorului. Acesta — „da, ce om!“ — zîmbește și i-o înapoiază: „Mai verifică încă o dată, te rog“. Povestea se repetă de cîteva ori. Papa e exasperat: „Tovarășe, sînt contabil expert, inspector de bancă și casier, preceptor ! Mai învață să socotești...“ Și, plin de nerv, îi demonstrează celui în cauză priceperea sa. Oroare! Clientul a avut dreptate. O mică greșeală de calcul, cîteva zeci de lei în plus ! Clientul îl privește dojenitor. Papă îi răspunde dîrz: „Era zero în loc de nouă, dar dacă adaugi ,și data, suma L se întocmai !“. Scurt, fără comentarii ! Și, încălzit peste măsură. Până se duce să tragă un sprit din vinul rămas de la o altă masă. Ba mai mult, hotărît să se împace cu cei doi tineri care-l amărîseră atît de mult pînă atunci se îndrepta V masa lor cu trei pahare în mînă: „Să bem, băieți, pentru împăcăciune. Of, grea meserie“. ...Avea omul și el motivele lui să se plîngă. In orice caz, noi sîntem întrutotul de acord cu el. Să ai parte de atîția oameni imposibili numai în cîteva ore, parcă-i puțin lucru ? Și măcar dacă te-ai alege cu ceva de la ei. Nimic ! Speranța tot la „cei subțiri“ rămîne. Oricum, Papă a fost prins în puține ceasuri de multe ori „în ofsaid“ Mai romînește spus, prins afară din joc sau cu mila în sacul vecinului. Bietul Papa, ce s-ar întîmpla dacă odată și odată ar fi eliminat de-a binelea din joc. Ar rămîne și fără milă, și fără sac !... M. MACARIE Papă... „în ofsaid* Pe urmele materialelor publicate „Cum se preocupă colectivul fabricii „9 Mai“ de desfășurarea ritmică a procesului de producție“ Cu titlul de mai sus a apărut in ziarul nostru nr. 2472 un articol în care, din analiza făcută asupra desfășurării procesului de producție la fabrica „9 Mai“, se scoteau la iveală unele lipsuri în această privință. Răspunzînd redacției, conducerea fabricii și comitetul de întreprindere ne face cunoscut că cele arătate în articol sînt juste și pentru a intra pe linia normală s-a analizat de către colectivul lărgit al întreprinderii fiecare problemă în parte și s au luat o serie de măsuri. 1) S-a defalcat planul de producție pe mașină, om și echipă și se aduce materia primă din timp. 2) S-au analizat cifrele de plan în cadrul adunărilor de grupă sindicală și s au analizat toate deficiențele. 3) Pentru reducerea prețului de cost s-a trecut la determinarea mai justă a consumurilor specifice pe fiecare reper în parte. 4) S-a redus rebutul admisibil, la presat la cald, la filat, folat și crestat șuruburi de fier pentru prins în lemn. 5) Cu privire la mărirea productivității muncii, s-a dus muncă de lămurire de către comitetul de întreprindere și organizația de bază pentru eliminarea lipsurilor nemotivate, imprimind totodată disciplina la locul de muncă. 6) Pentru a se reduce cheltuielile de gospodărie s-a introdus un control din partea contabilității și s-a montat un număr de 10 condensatori stație) care a îmbunătățit factorul de putere (0,56 la 0,81). In încheiere ni se arată că îndrumările date prin articol au fost de un real folos și în urma măsurilor luate se va căuta să se îmbunătățească munca continuu în toate sectoarele de activitate. Cu puține zile în urmă s-au împlinit 100 de ani de la moartea marelui compozitor german Schumann. In amintirea marelui compozitor, să aruncăm o scurtă privire asupra vieții, activității și operei sale. Născut în plină epocă romantică a dovedit încă de timpuriu a fi înzestrat cu o deosebită sensibilitate pentru literatură și muzică.. Fiul unui librar și editor, a crescut într-un mediu care l-a ajutat să devină un om de mare cultură. Mama sa, cu un orizont mai limitat, s-a opus cu îndîrjire ca fiul său să se dedice carierei muzicale. El a șovăit multă vreme între cele două domenii de activitate, însă în cele din urmă se dedică celei muzicale. Aceasta însă nu l-a împiedicat să studieze și dreptul,la care renunță datorită intervenției pe lângă mama sa a profesorului Wick — a cărui fiică urma să-i devină soție. Astfel, se dedică carierei muzicale și începe un studiu asiduu ca pianist, pentru formarea unei tehnici corespunzătoare concepției sale componistice. Nu după mult timp însă, suferă o anchiloză la deget care îl va împiedica pentru totdeauna să-și realizeze idealul ca pianist El nu este un înfrînt în avîntul său de artist ci dimpotrivă, își pune tot elanul său de creator în activitatea componistică și cea gazetărească. El fondează „Noua revistă muzicală“, în care se duce o luptă îndîrjită împotriva artei retrogradate, promovînd prin articolele sale pe înaintașii muzicii: Bethoven, Schubert și pe contemporanii săi Berlioz, Chopin, Mendelssohn și tot aici va deschide el drumul de muzician și interpret lui Johan Brahms Prin activitatea sa gazetărească, el deschide perspective noi muzicii, tratînd teme cu totul neobișnuite pînă atunci și anume : „Lupta pentru arta națională", „Conținutul creației artistice“, „Lupta împotriva criticii formaliste“. El aduce astfel un suflu nou în critica muzicală, ținînd trează mereu în conștiința oamenilor ideea că arta are un rol social. Robert Schumann are și o activitate didactică ca profesor la conservatorul din Leipzig, întemeiat de Mendelsson Bartholdy. Mai tîrziu îl întîlnim la Düsseldorf, ca dirijor. Cea mai importantă activitate a lui Schumann însă, este aceea de compozitor. Fiind pianist este și firesc ca cele mai multe compoziții să se fi lăsat în domeniul muzicii pentru pian. Chiar în compozițiile sale vocale, sau în muzica de cameră, el dă părții pianistice o importanță deosebită. Un gen nou, nemaiintîlnit pînă la el, este ciclul de miniaturi pentru pian. Sînt piese mici înrudite între ele, prin tematică și ritmică care alcătuiesc un ciclu unitar. Printre ciclurile scrise de el sunt: „Papillons“ (fluturii), „Carnaval“, „Kreisleriana“, „Scene de copii“, „Scene din pădure“, „Dansurile partizanilor lui David“ etc. Lirica vocală a dat-o la iveală în anii maturității sale creatoare, folosind textele lui Heine, Goethe, Rückert, Eichendorff. Liedurile sale ne duc în mijlocul vieții, în mijlocul vieții poporului, în mijlocul vieții copiilor și ceea ce nu este deloc curios pentru epoca romantică, oglindește problemele dragostei personale pentru Clara Wick, care în cele din urmă îi deveni soție. Calea deschisă de Schubert — părintele liedului — este continuată de Schumann atît în ceea ce privește caracterul personal, cît și ca genuri: ciclurile de lieduri. Ceea ce însă este deosebit de Schubert, este aceea că pianul capătă o importanță deosebită, scoțîndu-se în relief părțile pianistice, prin tratarea componistică a liedurilor. Dar Schuman are și o activitate componistică simfonică. Are în total 4 simfonii și toate au un vădit caracter programatic. Simfonia I-a în Si bemol major, scrisă în 1841, a fost inspirată de un vers dintr-un poem de Börger : „Pe văi înflorește primăvara“. El a avut intenția să intituleze fiecare parte din prima sa simfonie, astfel: partea I-a, începutul primăverii, partea a II-a, Seara, partea a 111 - a, Tovarăși veseli de joc și partea a IV-a, Miezul primăverii. —In simfonia a 11-a în Do major, compusa ....... »-------------------în anul 1846, Schumann este mai profund, tratează problemele mai în adîncime decît în prima. Este străbătută de o idee și eroică, de frămîntări - adîncimi psihologice. Simfonia a 111-a în Mi bemol major, numită și „Simfonia renană“ a fost scrisă în urma unei vizite făcută de compozitor în orașul Colonia, cu ocazia unor serbări populare. In această simfonie, apar clar dansurile și cîntecele germane. Andantele, măreț, pare a evoca măreția solemnității orașului Simfonia a IV-a în Re minor a fost scrisă imediat după terminarea simfoniei I-a, în 1841, însă a fost refăcută de compozitor și finisată de-abia în anul 1851. Forma ei este mai liberă, motiv pentru care el a intenționat s-o intituleze „Fantezie simfonică“. Această simfonie, are un caracter ciclic, adică o interpătrundere a liniilor melodice, ca un fir conducător unitar, începînd cu prima parte pînă la ultima. Concomitent cu simfonia I-a, adică în 1841, el scrie un concert pentru pian și dă publicității partea I-a sub numele de „Fantezie pentru pian și orchestră“.. Patru ani mai tîrziu, la insistențele soției sale, Clara Wick — pianistă — care dorea să "“ă un concert al soțului său, compozitorul scrie și celelalte două părți ale concertului, astfel definitivîndu-l. Schumann a mai scris pentru pian și orchestră, încă două lucrări: prima intitulată „Piesă de concert“, iar a doua „Introducere și Allegro“. Acestea însă sunt mai puțin importante decît concertul în La minor care i-a adus faima în toată lumea. In domeniul muzicii de cameră, Schumann are ca înaintași pe Beethoven, Schubert, care au constituit pentru ei cei mai mari învățători. Ne-au rămas de la Schumann două sonate pentru vioară și pian, trei triouri, trei cvartete, un cvintet pentru coarde și pian, cel mai cunoscut în domeniul muzicii de cameră. Și în muzica de cameră Schumann dă preponderență părții pianistice, dovedind și în acest domeniu, cît de necesar îi ea acest instrument. In anul 1830, ei încearcă să scrie o operă, dar nu reușește decît în anul 1847 și folosește o legendă cavalerească germană din evul mediu numită „Genovevea“. S-a reprezentat în 1850 pe diverse scene din Germania, dar n-a avut succes din cauza caracterelor individuale ale personajelor prea puțin conturate. El ținu seamă de conflictul dramatic specific teatrului și operei. Schumann, împreună cu Chopin, atinge cele mai adtinci profunzimi de sentiment în această epocă mergînd pe linia intimismului. EL MATEESCU 100 de ani de la moartea compozitorului german Robert Schumann n Contele de Movie Cristos SERIA a II-a Răzbunarea „Toată averea o voi folosi ca să pedepsesc pe cei trei oameni care mi-au luat: unul logodnica, altul comanda vasului și al treilea libertatea“ — iată țelul vieții lui Edmond Dantes, evadat din castelul d’lf după 18 ani de cumplită suferință, devenit conte de Monte Cristo. De aici se dezlănțuie și conflictul seriei a doua a filmului „Contele de Monte Cristo“ (Răzbunarea). Monte Cristo va aduce fiecăruia răspalata faptelor lui josnice: răzbunarea sa este simbolul dreptății, triumful ei asupra minciunii, necinstei, a nedreptății, triumful binelui în omenire. Cu gîndul acesta el va ajunge la Paris și va intra în înalta societate franceză de la începutul veacului trecut, unde va întîlni și pe Fernand, acum general de Morcert și pe Villefort, procuror regal. Moartea lui Edmond Dantes le-a asigurat mărirea și averea. Dar iată că Edmond Dantes printr-o ciudată întîmplare apare în lumea lor dezvăluindu-le mîrșăvia și fărădelegile. Generalul de Morcerf va fi destituit, Villefort dezonorat și pus sub anchetă, iar Caderousse ucis de mîna lui Bruno, hoț de meserie, în realitate fiul nelegitim al lui Villefort. Mulțimea de fapte, întîmplări ciudate și emenționante relevă puternicul realism și profundul umanism al operei lui Al. Dumas după care a fost turnat filmul. Datorită regiei lui Robert Vernay, filmul redă cu mult realism moravurile societății franceze de la începutul secolului al XIX-lea, specificul romantic al epocii, conturînd caractere specifice acestei lumi și oglindind fidel condițiile sociale ale epocii. Iartă -mă Valoroasa creație a regizorului italian Mario Costa, filmul „Iartă-mă“ a reușit să surprindă unul din momentele critice din viața modestă a unui cămin de curînd întemeiat. Nu pentru prima oară obiectivul aparatului de filmat este îndreptat cu succes de către cineaștii progresiști italieni asupra unui moment din viața poporului lor, a cărui existență poartă amprenta realităților sumbre din Italia de azi. Dorind să-și păstreze fericirea căminului mult dorit, Anna va ascunde soțului ei Marco Gerace faptul că Nicola, unicul ei frate, este implicat în asasinarea lui Carlo. Să spună adevărul cu privire la temerile ei asupra vinovăției lui Nicola in asasinarea fratelui soțului ei și în acest caz să renunțe la fericire, sau să tacă și să rămînă alături de ființa pe care o iubește fără rețineri ? Aceasta este dilema pe care Anna n-o va putea rezolva, mai bine de 6 ani, timp în care fratele ei va fi fugit din Genova. Dar iată că reîntoarcerea neașteptată a lui Nicola, care va corespunde și cu revenirea în localitate a Verei — femeie cu o fire libertină, pasionată și egoistă, va da naștere la o serie de întîmplări care, folosite cu sadism de Vera, va pune în pericol căminul atît de drag Annei. Realismul cu care imaginile peliculei sugerează stările sufletești ale personajelor ce intră în conflict dovedesc din partea regizorului o atentă observare a vieții cotidiene și o receptivitate deosebită față de amănuntul caracteristic. Scena în care Anna, mama condamnată de propriul bărbat să nu-și mai vadă cei doi copii, reușește totuși să se strecoare și cu ajutorul copiilor să pătrundă la ei, este, am putea spune, punctul cel mai realizat al filmului. In final, cînd Marco convins de nevinovăția Annei aleargă nebunește pentru a preîntîmpina desnodămîntul fatal, intenția șarjării, a provocării prin orice mijloc a senzaționalului este vizibilă. Totuși, intervenția oportună a eroului preferat face ca viața Annei și a copiilor să fie salvată. Strălucita interpretare a lui Raf Vallone și a Antonellei Lualdi fac din această operă profund umanistă o realizare remarcabilă a cinematografiei progresiste. Mesajul filmului este acela al dreptului la viață, dragoste și libertate, drept pentru care poporul italian luptă cu pasiune. „Ghitarele dragostei“ După ce vizionezi un film ca „Iartă-mă“, optimismul dureros pe care ți-l insuflă îl poți reabilita cu voioșia și muzicalitatea abundentă din „Ghitarele dragostei“. „Vico Torriani cîntă pentru dvs.“ , așa începe prezentarea comediei muzicale și toată sala dă atenție primelor acorduri ale cîntărețului. Tînărul Roberto Trenti, lipsit de posibilitatea de a ajunge un nume în rîndul celor cu voce melodioasă, își petrece necazurile vieții fredonînd melodii create de el pe subiecte legate de prima decepție în dragoste Intîmplarea — de altfel motivul principal pentru dezvoltarea acțiunii comice — face ca el să se atașeze de un cuartet de bar, dar nu ca solist ci... șofer. Fiind căutat de trupa muzicală a lui Annunzio Mantovani, el își pierduse speranța de a încheia cu ei vreun contract, mai ales că avusese anumite neînțelegeri cu primarul satului vecin care-i luase logodnica. Secvențele ce se preced în mod dinamic ne prezintă episoade și din intrigile ce se petrec în sînul trupei lui Mantovani, căruia îi lipsea un solist. Fred Jaques, directorul trupei, angajează fără știrea ei pe Ilona Mirko, care în urma unor certuri, renunță la contract și pleacă în căutarea lui Roberto Trenti. Urmează o serie de peripeții pline de haz, înbinate cu o muzică distractivă, pînă cînd ajunge să fie angajat cu toată nemulțumirea celor patru cîntăreți care-l luaseră ca șofer. Subiectul filmului este susținut de peisaje atrăgătoare care se îmbină armonios cu acțiunea, și muzica — compusă de Dilly Mattes — menține o veselie permanentă celor ce vizionează filmul. Se remarcă și jocul actriței Elma Karlowa, în rolul solistei Ilona Mirko care merge pe linia interpretării sincere fie în scenele „în doi“ sau în cele în care cîntă. Cîteva cuvinte despre regia lui Willy Zeyn: o regie cu gust. Imprimă oricărei secvențe nota veselă, care în ansamblu face ca această comedie să te fie mereu intr-o stare hilariantă. Sfîrșitul — natural că trebuie să se termine cu bine — mulțumește cerințele noastre ce se ivesc pe parcurs în ceea ce privește ascensiunea tînărului talentat pe calea plină de greutăți inerente într-un stat capitalist. „Ghitarele dragostei“, îl face și mai popular în rîndurile spectatorilor noștri pe Vico Torriani. FILMELE SAPTAMI Nil O scenă din film CRONICA SPORTIVA Concursul hipic republican „Cupa Dinamo“ întrecerile de călărie din cadrul concursului republican au continuat sîmbătă cu probele de dresaj categoria „ I” și „B”. Locul I la proba de dresaj categoria ,,I” a revenit lui Budișan Ion (Dinamo București) pe Firicelcul41,6 p. In proba de dresaj categoria „B” primul loc a fost ocupat tot de un dinamovist, Theodorescu Gheorghe, care pe calul Palatin a totalizat 153 p In ordine s-au clasat Ion Oprea (CCA) pe Sulina cu 130 p. și Marcoci Nicolae pe calul Kobeilan cu 126 p. Un număr de 40 concurenți au luat parte la proba de obstacole categoria semimijlocie barema „A" la cronometru. Confirmînd progresul continuu în care se află, I Molnár a reușit să cucerească primul loc pe calul Părlog fără nici o penalizare cu timpul de 1’03”5. Tot cu 6 puncte penalizare au terminat și Gh. Antohi pe calul Rubin și loja Ton (Dinamo Ploești) pe calul Grănicer dar cu un timp mai mare (1’06”7 și respectiv 1’08”5), ceea ce le-a dat dreptul la locurile II și III. Parcursul de duble care a avut loc sîmbătă după amiază a întrunit la start un număr și mai mare de concurenți (60) care au luptat cu multă dîrzenie pentru primul loc. Disputat în 2 manșe, proba de duble a prilejuit o adevărată demonstrație de călărie mult apreciată de publicul spectator. Evoluția pe parcurs a călărețului V. Pinciu (Victoria București) pe calul Odobești, unul din cîștigătorii celor mai uite probe cu pînă acum, a fost urmărită cu atenție de spectatori, care îi doreau o nouă victorie acestui talentat călăreț. Și speranțele nu le-au fost înșelate: călărețul V. Pinciu a reușit și de această dată să termine parcursul cu Op. p. cu timpul l’Ol”6, rezultat care i-a adus pe merit primul loc în clasamentul probei. Locul II a revenit lui Virgil Bărbuceanu tot cu 0 p. p (C.CA.) pe calul Brebenei cu timpul de 1’05”8, iar locul III lui Velicu D. (C.C.A.) pe calul Fildeș cu 0 p. p. cu timpul 1’08”5. In ultima zi de concurs, duminică, s-au desfășurat probele de dresaj categoria ,,A” și dresaj categoria „C” (probă olimpică). In proba de dresaj categoria „A”, deoarece nici un concurent nu a reușit să obțină punctajul corespunzător locului I, Gh. Langa (C.C.A.) pe calul Cabala a realizat 148 p. Pe locul III s-a clasat Ion Molnár (C.C.A.) cu calul Laghia 144,3 p. Locul IV a fost ocupat tot de un călăreț din echipa militară, I. Budișan, cu calul Argint 144,3 p.. In proba de dresaj categoria ,,C” dinamovistul bucureștean Theodorescu Gheorghe, care ne-a reprezentat țara In recenta olimpiadă de la Stockholm reușind rezultate de valoare, a ocupat locul I în clasamentul probei. După amiază întrecerile au confirmat cu proba de ștafetă pe echipe în care victoria a revenit echipei C.C.A. formată din Oprea, Bărbuceanu, Molnar care au încălecat caii în ordine Tosca, Brebenei, Părlog realizînd timpul de 3’16”7. Echipa formată din Stuparu, Vlad și Joja (Dinamo Ploești) realizînd timpul de 3’36”0 a ocupat locul II. Trebuie să remarcăm că acești călăreți au fost mult apreciați de publicul spectator pentru curajul și dîrzenia cu care au luptat în fiecare probă. Pe locul III s-a clasat echipa Victoria Călărași cu timpul de 3’57”6. Clasamentul probei de obstacole juniori și fete arată astfel : Locul I Doina Dumitrașcu (Dinamo București) — Albița 24”2 — 6 p.p.; locul II Cristian Țopescu (Dinamo București) — Sucitu — 24”3 — 6 p.p.; locul III Lisai Marietta (Recolta Sibiu) — Idila — 25*8 — 6 p.p. Așteptată cu mult interes proba de obstacole categoria grea la care participă cai și călăreți cu o pregătire avansată, cai care fac parte din lotul republican, parcursul avînd 150 obstacole (un obstacol fiind înalt de 1,60 m. și lat de 4 m.) a prilejuit o adevărată dispută în care a ieșit învingător Dumitru Velicu (C.C A.) — Fildeș — realizînd 1’14”5 cu 0 p.p. Incălecînd pe caii Odobești și Troica, maestrul sportului Mihai Timu a terminat parcursul tot cu 0 p.p. în timpul de 1’22”5 și 1 ’26” ocupînd astfel locurile II și II, Cupa Dinamo fiind o cupă. „chalange“ a fost cîștigată definitiv de călăreții de la Casa Centrală a Armatei prin punctajul realizat de Virgil Bărbuceanu în acest concurs, 185 p. și de Mihai Timu care a cîștigat cupa în anul 1954 și 1955. Pe locul II s-a clasat ioja Ioan (Dinamo Ploești) 144 p. și Vasile Pinciu (Victoria București) 88 p. pe locul III. După această probă a avut loc festivitatea de închidere a concursului la care au fost premiați cu numeroase obiecte de valoare primii clasați în fiecare probă. G. CHARLES Suschese își cinstea marii sărbători „Se apropie marea noastră sărbătoare. Cea de-a 12-a aniversare a eliberării patriei trebuie să ne fie prilej de noi succese în muncă“ — așa gîndesc harnicii ceferiști de la Atelierele Palas în aceste zile de iulie cînd eforturile lor sînt îndreptate tot mai mult spre îndeplinirea integrală a planului de producție. In hala care adăpostește secțiile sectorului mecanic acest suflu nou al întrecerii a răzbătut parcă cu și mai multă tărie decît oriunde în alt loc de muncă ; într-adevăr, muncitorii de aici au obținut cele mai frumoase succese din atelier. Secția de fierărie condusă de maistrul Porcuțeanu Tudor și-a depășit încă de acum cîteva zile planul lunar de producție, partidele conduse de fierarii Voicilă Stan și Neagu Tudor lucrînd pînă în prezent cu 70 la sută mai multe baloane de suspensie, eclize, arcuri etc., decît prevedeau sarcinile luniare. Realizări la fel de însemnate au obținut în această perioadă și strungarii Cîrmiș Vasile și Teieanu Ion, sudorii Tudoroiu Nicolae și Ceaușu Ion (care au înregistrat depășiri regulate de 80 de procente peste plan) și muncitorii Voinescu Florea și Diaconu Nicolae care s-au dovedit a fi cei mai buni rotari din secție. »