Dobrogea Nouă, noiembrie 1957 (Anul 10, nr. 2884-2909)

1957-11-01 / nr. 2884

2 Din activitatea sfaturilor populare Contribuția în muncă -sprijin prețios pentru mai buna gospodărire a drumurilor Pe lîngă lucrările efectuate cu fonduri special alocate pentru între­ținerea și repararea drumurilor, un volum mare de lucrări în această direcție este realizat prin contribu­ția în muncă a cetățenilor. Comite­tele executive ale sfaturilor popu­lare comunale au deci un rol foarte mare pe linia mobilizării cetățenilor la realizarea contribuției în muncă. Cunoscînd starea drumurilor din ra­za lor de activitate și călăuziți de această îndatorire a lor, comitetele Executive ale sfaturilor populare comunale din raionul Fetești au luat măsuri și cu ajutorul deputaților au mobilizat cea mai mare parte a ce­tățenilor la întreținerea și repararea drumurilor prin executarea contri­buției în muncă. Comune fruntașe Vorbind despre contribuția muncă în raionul Fetești, este nor­în mal să arătăm că pînă la ora ac­tuală ea a fost realizată pe întreg raionul la brațe în procent de 58,9 la sută, iar la atelaje în procent de 61,2 la sută. Realizările acestea ob­ținute pînă acum se datoresc unor comitete executive comunale cum ar fi Gîldău, Hagieni și altele. De­putații Dumitru Dimitriu din co­muna Gîldău și Marin S. Marin din­­ comuna Hagieni au fost sufletul ac­țiunilor pentru mobilizarea cetățe­nilor la realizarea contribuției în muncă. Datorită acestui fapt, în co­muna Gîldău planul contribuției în muncă a fost realizat la brațe în procent de 100 la sută, la atelaje 123 la sută, iar în comuna Hagieni, la brațe, planul contribuției în mun­că a fost realizat în procent de 111 la sută și la atelaje 94 la sută. Dru­murile din raza comunelor sus­amintite sunt bine întreținute și ele dovedesc priceperea gospodărească a sfaturilor populare și cetățenilor care le-au întreținut. Nepăsare totală Realizarea pe raion a contribuției în muncă intr-un procent care abia a trecut de 50-60 la sută se dato­­rește în mare parte nepăsării unor comitete executive comunale care nu se ocupă să mobilizeze cetățenii pentru realizarea propriilor lor sar­cini cetățenești. In comuna Soca­­riciu, de pildă, (președinte tov. A­­lexandru Belu), planul contribuției în muncă n-a fost realizat decit în procent de 10 la sută la brațe și 29 la sută la atelaje. O situație extrem de gravă se prezintă în comuna Co­­cargeaua. Deși o comună mare, co­mitetul executiv al sfatului popular comunal (președinte, Paraschiv Ion), n-a căutat­ să mobilizeze forțele e­­xistente, deputații, cetățenii, pentru întreținerea drumurilor. Pînă acum în comuna Cocargeaua contribuția în muncă a fost realizată în pro­cent de numai 7 la sută la brațe și 37 la sută la atelaje. In urmă cu realizarea contribuției în muncă și deci și cu întreținerea și repararea drumurilor este și comuna Făcăieni. In această comună planul contribu­ției în muncă este realizat doar în procent de 23 la sută la brațe și 19 la sută la atelaje. Iată de ce pe întreg raionul pla­nul contribuției în muncă este în­deplinit într-un procent nu prea strălucit: Comitetul executiv al sfa­tului popular raional Fetești ar tre­bui să ia măsuri ca cel puțin acum cât se mai menține timpul frumos să se desfășoare contribuția în mun­că cu mai multă intensitate. PREGĂTIREA adunărilor generale pentru dări de și alegeri (Urmare din pag. l-a) an de zile. Colectivul care se ocupă cu întocmirea ei trebuie să supună unei serioase analize problemele e­­sențiale, fenomenele principale care au caracterizat activitatea organiza­ției U.T.M. în anul în care s-a scurs. Așa, de pildă, în organizațiile de bază din industrie, va trebui apre­ciată contribuția tineretului la în­deplinirea planului de producție, preocuparea organizației, a comite­tului sau biroului pentru calificarea tineretului și în general pentru re­zolvarea nevoilor tineretului. Orga­nizațiile de bază de la sate vor tre­bui să analizeze aportul adus de ti­neri la transformarea socialistă­­ a agriculturii, la mărirea producției de cereale etc. în dările de seamă va trebui rezervat un loc însemnat pentru o analiză profundă a modu­lui în care s-a desfășurat munca complexă de educare comunistă a tineretului. Dar darea de seamă, oricît de bi­ne ar fi întocmită, nu va putea sin­gură să analizeze profund întreaga muncă a organizației de bază. Acest lucru va trebui făcut în continuare de discuțiile utemiștilor. Trebuie să se creeze condiții ca membrii orga­nizației să-și poată spune deschis și sincer părerea despre activitatea or­ganizației, a membrilor biroului sau comitetului U.T.M. Respectarea cu strictețe a democrației interne de organizație este o condiție h­otăritoa­­re pentru ca adunările de dări de seamă și alegeri să-și atingă pe de­plin scopul; în cuvântul lor, utemiștii pot și au datoria să arate care a fost contri­buția organizațiilor U.T.M. la înde­plinirea sarcinilor trasate de par­tid. De asemenea, discuțiile trebuie să supună criticii constructive mun­ca comitetului, să arate în ce mă­sură acesta a răspuns cerințelor multilaterale ale atemiștilor. Adunările de dări de seamă și a­­legeri sunt chemate să aleagă noile organe de conducere U.T.M. De a­­ceea alegerea noului organ de con­ducere trebuie făcută cu multă răs­pundere. Cu cit adunarea de alegeri va fi mai exigentă, cu atît viitorul comitet va întruni în rândurile sale pe cei mai buni utemiști, adică voi fi aleși un număr corespunzător de muncitori, membri și candidați de partid, fete, utemiști cu prestigiu, tineri care și-au terminat stagiul militar, tineri aparținând minorită­ților naționale, tovarăși care sunt le­gați nemijlocit de procesul de pro­ducție etc. Și în această privință tre­buie avut însă în vedere să se res­pecte prevederile­­ statutului nostru, în reușita adunărilor de dări de seamă și alegeri un rol important îl au comitetele raionale și orășe­nești U.T.M. Comitetele organizați­ilor de bază vor trebui ajutate să se orienteze bine în alegerea pro­blemelor pe care le vor pune în dis­cuția adunării. De asemenea, comi­tetele raionale și orășenești, vor tre­bui să vegheze la respectarea demo­crației interne de organizație, astfel incit fiecare utemist să-și poată e­­xercita drepturile prevăzute la sta­tut. Imediat după terminarea adună­rilor de alegeri, comitetele raionale­ orășenești și comitetele orășenești de subordonare raională, vor trebui să confirme noile organe alese. Co­mitetele raionale și orășenești U.T.M. trebuie să ajute organele noi alese să-și organizeze munca, să-și împartă răspunderile în conformi­tate cu nevoile concrete, reale ale fiecărei organizații de bază. Totul este ca organizarea muncii în ca­drul comitetului U.T.M. să serveas­că cu succes ridicării activității or­ganizației. O dată cu aceasta comitetele ra­ionale și orășenești trebuie să asi­gure instruirea temeinică a organe­lor noi alese, să le ajute să treacă deîndată la îndeplinirea hotărârilor adunării de alegeri. Adunările de dări de seamă și a­­legeri urmăresc ridicarea întregii munci de organizație pe o treaptă superioară. De aceea pregătirea, pre­cum și desfășurarea adunărilor nu trebuie să excludă îndeplinirea ce­lorlalte sarcini de organizație, dimpotrivă trebuie să ducă la o îm­b­­binare armonioasă. Bine organizate și conduse, alege­rile vor contribui la aces­tui scop. U. T. M. seamă O NOUA CONSTRUCȚIE CULTURALA d­ In regiunea Constanța apar în fiecare an noi construcții cultu­­r­­­rale: școli, cămine culturale, bibli­otsci etc. Toate acestea au menirea s ț de a duce la ridicarea nivelului cultural al celor ce muncesc de la 1 ♦ sate. Iată, de pildă, că și cei din comuna Filimon Sîrbu, raionul Tul­­­­­­cea, au primit în folosință de cu­rînd un nou local de cămin cultu­­­­­­ral, de pe scena căruia peste puțin timp se vor da spectacole. j Curiozități arheologice CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA MORIOHIOL De curînd, în comuna Murighiol, au început lucrările de salvare a materialelor ce ar putea determina importante documente din istoria veche. Profesorul Exspectatus Bujor de la muzeul național de antichități, a reușit ca prin materialul recoltat, să aducă o importantă contribuție la determinarea istoriei de pe aceste locuri. Astfel, aci la Murighiol cel mai de preț punct al Dobrogii vechi pe Du­năre, odinioară pe malul Mării Ne­gre s-au descoperit cimitire geto­­dacice de incinerație. Un șanț de-a lungul viei locuito­rului Ștefan Nicolaev, a oferit pri­mele documente ale acestui cimitir. După obiceiul dacilor, ei ardeau ca­davrele și le depuneau în niște urne (vase) de lut, dintr-o pastă nisipoa­să insuficient frămîntată, incomplet ars, ca culoare variind de la cenu­șiu la roșu și cafeniu închis. Ca obiecte ceramice, au fost des­coperite oase de pămînt pentru in­cinerație, fructiere de pămînt, stră­chini cu care se învelea urna cu ră­mășițele de oase arse și multe vase elenistice. De asemenea, s-a mai gă­sit o sabie scito-sarmatică, vîrfuri de săgeți de bronz triunghiulare, fragmente de plăsele de cuțitașe etc. La fel s-au mai găsit o serie de po­doabe primitive ca : mărgele din sti­clă colorată, inele de bucle de ar­gint, inele de bucle de bronz cu cap de șarpe și verigile de lanț. Folosi­rea osului pe acel timp, este justi­ficată prin descoperirea plăselelor de cuțitașe. De asemenea, s-au găsit amfore (vase înalte variind ca capa­citate) în care se păstra vinul. Vorbind cu profesorul Exspecta­tus Bujor, acesta mi-a spus că obiec­tivul săpăturilor de la Murighiol, în parte a fost atins. S-a salvat o ma­re parte din documente arheologice expuse distrugerii precum și identi­ficarea cimitirului de incinerație. Materialul recoltat i-a îndreptățit pe cercetători să precizeze că aici, populația locală au fost geto-dacii care duceau o viață pașnică și care erau în strânse legături cu așeză­rile grecești de pe malul Mării Ne­gre. Bogatul material de factură lo­cală aflat la un loc cu materialul elenistic dovedesc cu prisosință a­­ceasta. Toate materialele recoltate, arată existența acestei populații în secolele II-III înaintea erei noastre, legătura geto-dacilor cu grecii, lu­crarea ceramicii la roată arătînd vrednicia acestei populații și rapor­turile lor cu coloniile grecești con­temporane. S-a descoperit și prezen­ța ceramicii romane tîrzii, dar, în­­trebîndu-l pe tov. profesor Exspec­tatus, acesta a răspuns că viitoarele săpături vor lămuri aceasta, iar pentru moment, consideră că pro­vin din așezarea romană din apro­piere și răspîndirea prin lucrările a­­gricole. MOCANU CONSTANTIN,­­ coresp. SCRISOARE CĂTRE REDACȚIE Promisiune pentru ... anul viitor Sufăr cu stomacul și încă din primăvară t­i-am­ cură sa recomandat o Slănicu­ Mol­­dovei care ar fi foarte indicată pentru boala mea. De aceea, m-am adresat Comitetului sindical local Negru Vodă, solicitînd ca a­­nul acesta să mi se repartizeze și mie un loc pentru această sta­țiune. La câteva zile, de la Consiliul sindi­cal local mi s-a răs­puns că nu sunt lo­curi, sfătuindu-mă în același timp să mă a­­dresez Consiliului sin­dical regional. La 19 mai a.c. am trimis o recomandată cu toate actele necesare la Consiliul sindical re­gional cu speranța că voi obține locul soli­citat. La 25 mai a.c. cu adresa nr. Consiliul sindical 124, lo­cal Constanța înain­tează toată corespon­dența mea Comitetului sindical regional I.A.S. Constanța, per­sonal tovarășului pre­ședinte Șiștiu Nicolae. ..Operativ“, tov. pre­ședinte a ținut toate documentele acestea la el timp de 5 luni de zile, ca după aceea, mai precis pe data de 20 septembrie a. c., cu adresa nr. 30 să-mi răspundă că nu au lo­curi și poate eventual să primesc un loc pen­tru Slănicu-Moldovei în anul viitor. Pînă în anul 1958 n-ar mai fi... mult. După „ope­rativitatea“ de care au dat dovadă tovarășii de la Comitetul sindi­cal regional I.A.S. sper că această promi­siune va fi prelungită pentru anul 1959 și poate cine știe pentru ce alți ani. V. IORDAN, președintele comite­tului executiv al sfa­tului popular comu­nal Negru Vodă innnnnnnnnririnrinri^^ yrnrinnnrirö n o iistmnrbDnnnnnnfTrbG SLOBODKA Decretul de Pace dat de Ilici la 26 octombrie 1917 n-a avut ecou în putreda și goala conștiin­ță a guvernelor burgheze. Tinera Republică Sovietică era jinduită de mulți dușmani, care, o dată cu lupii, cereau din nou să atace, iarna. Diviziile austro-germane se în­­făituiră cu Rada­ Ucrainei, care, la Brest-Litovsk, încurcau treburile delegației sovietice, așa că im­perialiștii vroiau să ocupe ci­ mai mult din pământurile Rusiei, la fel ca aventurierii căutători de aur. Dușmanii începură să înainte­ze. La nord amenințau Retrogra­dul, la sud, Kievul. La 21 februarie 1918, Ilici a de­clarat Patria Socialistă in primej­die. înalta chemare a avut un ră­sunet mai puternic decit al clo­potelor mari ale Moscovei. Cu toții, muncitorii și țăranii din proaspăta Armată roșie, s-au re­pezit la hotare să stăvilească fu­ria burgheză. Batalionul revoluționar român, înființat cu o lună înainte, la O­­desa, abia terminase perioada de instrucție. A doua zi, 22 februarie 1918, cînd le-a sosit și lor ordi­nul de plecare, a fost o bucurie fără de margini, împreună cu alte detașamente de infanterie roșie au plecat pe malul Nistrului, spre Slobodka. Au pornit atunci și vi­tejii marinari din Treti Ciorno­­morski Polk debarcați de pe vase la Odesa. Vagoanele coloanei de transport erau ornate cu crengi de brad. Drapelele revoluției fîl­­fîiau înflăcărate în mersul trenu­lui. Entuziasm, dîrzenie și cîntece. Cei cîțiva tineri refugiați din Tulcea, înrolați în batalionul re­voluționar român, plecau la luptă ca și cum s-ar fi dus la nuntă, la Somova sau la Sarica. Cîțiva din ei comandați de Travov și de Vicol au cerut să treacă la pluto­nul II, la Filip. Așa spunea Ion Chirilicenco: „Vrem ca noi, tul­cenii, să învingem sau să murim împreună!". La o stație, după Rasdelnaia, un marinar voinic se sui în vago­nul lor și le spuse: — Tovarăși romîni! Acum mer­gem să apărăm pămîntul nostru, să gonim pe nemți și pe albi. Pe urmă mergem cu voi în Romînia, vă cuceriți și voi libertatea ! — Mergem! a strigat tot plu­tonul deodată. Apoi iar s-au pornit să evite. ☆ Trenul își urma mersul lui do­mol, gîfîind de atita popor, tunuri și muniții. Se lăsă noaptea. Noapte albă de zăpadă și albă de gînduri, fiecare își pipăia grijuliu arma și-i cerea închizătorul. Cum va fi ziua de mîine ? Cintecele au încetat. Inamicul putea să fie chiar la cîțiva kilo­metri. Și cînd negura nopții a crăpat, slobozind zorile, bubuitu­rile tunurilor burgheze au provo­cat armata­ proletară la luptă. S-a debarcat din vagoane în cîteva minute. Ostașii batalionu­lui revoluționar român s-au răs­­pîndit la repezeală în trăgători amestecîndu-se pe linia de apă­rare cu marinarii. — Cine vrea să meargă în re­cunoaștere ? întrebă Filip. — Noi­ răspund cîțiva tulceni de aproape. Andrei Serghei, Andrei Fadei, Petrov Colenciuc și Potapov Po­­tapie au suit o mitralieră pe lo­comotivă și s-au îndreptat în di­recția inamicului. Dar nu au mers mai mult de­ o vârstă, că se porni un tir năpraznic spre cutezători. Un obuz s-a spart lingă linie și a crăpat o roată și cilindrul pis­tonului locomotivei. Andrei Serghei a fost primul care a singerat în luptă, rănit la picior și la mină. Cu greu tova­rășii lui l-au tîrît în vagon, căci mina i se încleștase pe trăgaciul mitralierei. De necaz, Serghei nu s-a lăsat pînă nu a descărcat toată banda în ascunzișurile inamicului. Locomotiva s-a retras iar pa­trula de recunoaștere a raportat comitetului revoluționar al bata­lionului, poziția dușmană. Restul de soldați își săpaseră în pămîntul înghețat gropi indivi­duale. Era cam frig. Obuzele se spăr­geau ici și colo, în special pe lîngă vagoane. Deodată tirul artileriei burgheze încetează. Două trenuri blindate germane se apropie pînă la vreo 300 de metri de soldații roșii și, sub focul tunurilor apărate de blindate, începe infanteria bur­gheză să debarce. Mitralierele proletarilor țăcăne, secerînd dușmanii care săreau din tren, ca broaștele. Mina lui Miftode a înghețat pe armă. Ca să-și dezmorțească de­getele a cuprins cu palmele țeava încălzită a puștii, apoi, iar s-a por­nit să tragă în armata cotropi­toare. Bătrinul ostaș Munteanu este primul care cade la datorie. Din colțul gurii i se prelinge o dîră de sînge. Alături de bătrîn, lupta feciorul lui. — Tată, tată! Nu mă lăsa sin­gur! hohotește feciorul pe pieptul mortului. — Nu ești singur, măi frate ! Ești cu noi! îi strigă Ion Chiri­­licenco. Lupta continuă mai înverșu­nată. — Tovarăși, să nu le dăm voie să treacă! strigă un agitator din rîndurile marinarilor, Potapie se Urăște prin fum și gloanțe, pînă la vagon, să aducă muniție, dar un obuz se sparge puțin mai încolo trîntindu-l cu suflul exploziei. Petrov Colen­ciuc, cu chiu, cu var, l-a tras de sub focul inamicului. Potapie era doar lovit de o bucată de pămînt înghețat. Și avea mantaua ciuru­ită de cîteva schije. In sectorul batalionului au ve­nit și întărituri de infanterie ro­șie. Plutonul II terminase gloanțele, Potapie ceru cartușe unui ma­rinar din groapa apropiată. Ma­rinarul i-a dat numai cinci, stri­­gîndu-i: — Ochește bine! Sînt mai scumpe decit aurul!... Un cartuș, un burghez cere! Și Potapie, trage liniștit în proaspăt instruit, dușman, ca în panourile-țintă de la Odesa. Cînd le-a terminat și pe cele cinci, strigă către marinarul de alături: — Mai dă-mi, măi! Mai dă-mi, că au mers în țintă! Dar nu i-a mai dat. Marinarul roșu murise. In batalionul românilor înce­puseră să se rărească rîndurile. Un român de lîngă Tudorov Nichita, zăcea cu capul zdrobit, de i se vedeau creierii. Dușmanilor, cu gloanțe dum-dum, le plăceau să tragă. Cavaleria nemțească șarja pe flancuri, vroind cu tot dinadinsul să spargă frontul sau să-i încer­­cuiască. Dar soldații roșii, neclin­tiți stăteau pe poziție apărând Puterea Sovietică. Și n-ar fi pu­tut să-i urnească de acolo pe bravii eroi nici o altă putere din lume. Se făcu seară. Apărătorii n-au avut timp să fumeze o țigară sau să ronțăie un pesmet ori o bucată de zahăr. Toată ființa le era însuflețită nu­mai de dorința de a învinge. Și au tras în dușmani toată ziua, gîndind că trag în boierii lor de acasă. Armata intervenționistă s-a re­tras. Au lăsat cîteva avantposturi. Se temeau să nu fie atacați prin surprindere, noaptea. * Batalionul revoluționar roman și-a îngrijit răniții, și-a îngropat morții. Cei scăpați de rană sau moarte, aproape că nu se mai cunoșteau între ei, așa plini erau pe față și pe mantăi, de țărînă și pămîn­tul rupt de obuze sau gloanțele dum-dum sparte in berma adă­posturilor individuale. Cînd întunericul se așternuse, odihnitor, pe poziție, batalionul a primit ordin să treacă în refacere. A fost înlocuit de un batalion de marinari, aflat în rezervă. Au plecat cu trenul și pe jos, spre Odesa, in port, să se odih­nească. Și-au făcut datoria așa cum au putut, ei, mici pietricele din stînca de netrecut a Puterii Sovietice. Pomînii revoluționari au luptat pentru libertate, pentru sloboze­nie, la Slobodka. MARIN PORUMBESCU nnmrtrso o sv u înmnnmnnj ®©SPSMI1 II • 9 © 99GOSPODARI Acțiunile de gospodărire și înfrumusețare a satelor noastre se desfășoară cu­ intensitate. Cei care însuflețesc, organizează masele de locuitori la înfăptuirea nenumăratelor lucruri bune de ordin gospo­dăresc sunt deputații. Modești, deputații sfaturilor populare comunale n-au uitat de faptul că atunci cînd au fost aleși în organele puterii locale de stat, cei mai mulți locuitorii și-au pus mari speranțe in ei, în priceperea și capacitatea lor de muncă. încă de atunci unii dintre ei s-au sfătuit cu alegătorii ce și cum să facă pentru ca circumscrip­ția, comuna lor să fie mai frumoasă. Neobosiți, mereu preocupați de îndeplinirea acestor obligațiuni ce­tățenești, cei mai mulți deputați au contribuit, prin exemplul și prin mobilizarea locuitorilor la schim­barea aspectului satului dobrogean. Tabloul oricărui sătuc este com­pletat de la o zi la alta cu noi și noi realizări gospodărești. Sunt însă și cîțiva deputați care au uitat de îndatorirea lor cetățenească care nu-și mai aduc aminte de încrederea acordată prin alegerea lor ca deputați. Și despre unii și despre alții vom vorbi în cele ce urmează. Deputatul e sufletul oricărei acțiuni Valea Neagră. Un sătuc obișnuit cum se întîlnesc de obicei în toată Dobrogea. Aci , trecutul parcă și-a pus amprenta și mai mult prin în­suși numele comunei : Valea Nea­gră. Mulți dintre locuitorii tineri nu știu de ce pe vremuri băștinașii și-au numit astfel așezarea. Bătrînii își amintesc însă de vremurile de bejenie și explică denumirea comu­nei prin aceea că pe atunci ei du­ceau o viață grea, plină de nevoi, neagră întocmai ca și noaptea. Buzescu Constantin nu este de prin părțile locului. A venit într-o toamnă în acest sătuc ca învățător. Prima cunoștință cu satul l-a făcut să-și dea mai bine seama de ce oa­menii și-au numit fără reținere a­­șezarea : Valea Neagră. Urmele u­­nor vremuri grele erau vizibile la tot pasul: drumuri neîngrijite, gar­duri părăginite, case mici, nespa­­țioase. S-a împrietenit repede cu oame­nii și după puțin timp se considera de cînd e lumea în Valea Neagră. A început să ia parte la frămîntă­­rile locuitorilor, la bucuriile și ne­cazurile acestora. Oamenii, văzindu-l atît de legat de ei, de înțelegător, au început să-l respecte și mai mult, cerîndu-i de multe ori sfat în multe probleme. Așa s-a făcut că în pri­măvara anului trecut locuitorii din circumscripția nr. 3 l-au ales pe Bu­zescu Constantin deputat în sfatul popular. Era o dovadă a încrederii cetățenilor căreia Buzescu și-a dat seama că trebuie să-i răspundă cu fapte tot atît de prețioase. Și-a format un comitet de cetățeni și ori de cite ori avea timp liber, după orele de clasă, se sfătuia cu cei care l-au ales pentru mai buna gospodărire a cir­cumscripției. Din aceste întîlniri s-au născut multe propuneri privind ștergerea completă a urmelor trecu­tului. Prima acțiune începută a fost aceea de electrificare. In cîteva săp­tămâni au instalat stîlpii și au tras lumină electrică în întreaga circum­scripție. După aceasta au început ac­țiunea de canalizare și aducere a apei potabile în circumscripție. Fără să mai vorbim de alte mărunte tre­buri gospodărești cum ar fi șanțu­rile, podețele, șoselele, gardurile, ca­re dovedesc în orice parte a circum­scripției preocupare gospodărească. Toate acestea se datoresc deputatu­lui care a fost sufletul oricărei ac­țiuni. Deputat cu numele Da, mai sunt și din aceștia care sunt deputați numai cu numele. Da­că ar fi să vorbim de faptele, rea­lizările din circumscripția electora­lă raională 35 Medgidia, n-am avea ce spune. Deși circumscripția aceas­ta cuprinde aproape jumătate din orașul Medgidia, aci, de la alegeri, cetățenii n-au înfăptuit nimic. De ce ? Această întrebare și-o pune de altfel și tov. deputat Dianea Vasile. El citește în ziare, află la sesiuni că în celelalte circumscripții s-au fă­cut nenumărate lucrări obștești și se întreabă : „Cum de a fost posibil?“ In celelalte circumscripții deputa­ții s-au întîlnit cu alegătorii, s-au sfătuit și așa au ajuns să înfăptu­iască lucrările obștești despre care dumneata afli în fiecare zi tovară­șe Dranea. Deputatul Dranea Vasile n-a făcut lucrul acesta. Pe una din străzile orașului locuitorii din pro­prie inițiativă au ieșit mai de mult să sprijine acțiunea de pavare. Stra­da era chiar în circumscripția de­putatului Dranea. A auzit de aceas­tă acțiune, dar nici nu știe cine erau cetățenii aceia, pe ce stradă s-a în­­tîmplat acțiunea. De la alegeri și pînă acum deputatul Dranea n-a reușit să se întîlnească niciodată cu alegătorii. Atunci de ce te mai întrebi tovarășe Dranea pentru ce în circumscripția dumitale nu sînt realizări, de ce cetățenii nu te cu­nosc ? E și firesc să se întîmple așa atita timp cu­ dumneata n-ai căutat să-i cunoști, n-ai căutat să-i mobi­lizezi și să-i ajuți să înțeleagă că acțiunile de folos obștesc la care trebuie să participe sunt doar în in­teresul lor. Oamenii te-au ales ca să-i ajuți, să le dai exemplu, iar dumneata le spulberi încrederea a­­ceasta prin nepăsarea de care dai dovadă. C. V. 66 DOBROGEA NOUĂ Nr. 2884 Și noi întîmpinăm marea sărbătoare Noi pionierii unității nr. 13, de la școala de 7 ani din comuna Chioara, raionul Fe­tești, regiunea Con­stanța, am­ organizat în cinstea lui 7 No­iembrie un concurs de desen care se bucură de un deosebit succes în mijlocul pionierilor. Tot în cinstea zilei de 7 Noiembrie, pio­nierii din unitatea noastră pregătesc un festival artistic în­si chinat acestei mari sărbători. Festivalul va fi compus din cîntece, recitări și dansuri și la reușita lui contri­buie din plin pionierii Pă­unescu Florin, Ale­xandru Zamfira, Gheor­­ghe Neagu, Chiobaș Ioana, Tîrsînoagă Floa­rea, Borcan Victoria, Focșeneanu Elena, Năstase Ioana și mulți alții. Tot în întâmpi­narea acestei zile, u­­nitatea noastră a mai str­ins 550 kg. fier vechi, a contribuit la culesul bumbacului de pe o suprafață de 3 hectare de pe tarlalele gospodăriei colective „Aurel Șețu“, din sa­tul Bobu, iar de pe lotul școlar am cules, cele 2,5 ha­ porumb. Țin să mai amintesc că mulți dintre pionie­rii noștri au trimis în cinstea acestei zile scrisori pionierilor so­vietici, așa cum a fă­cut de pildă, pionierul Păunescu Florin. LA MOI­LA GH. FL., pionieră, clasa a V- a. comuna Chioara Au pregătit un festival artistic In cinstea Lunii prieteniei româno-so­­vietice, tineretul din comuna Zebii, raionul Istria, a pregătit un framos program ar­­fMi"C­idiin dansuri cu cîntece și care s-a prezentat la concursul pe centru ce s-a des­fășurat în comuna Ni­colae Bălcescu. Pro­gramul susținut de către tinerii din Zebi­ a fost viu răsplătit cu aplauze de cetățe­nii prezenți la acest concurs. S-au eviden­țiat în mod deosebit colectiviștii Obrejea Teodor, Rusu Vasile, Rusu Frasina, Preasa Elena, Tintaru Maria și alții prin măiestria cu care și-au interpre­tat rolurile. O men­țiune specială trebuie acordată tovarășei în­vățătoare Cristoiu Ana care s-a îngrijit de buna pregătire a e­­c­hipei artistice. DASCALU GH„ corespondent A 'N A.

Next