Dobrogea Nouă, august 1959 (Anul 12, nr. 3421-3445)
1959-08-01 / nr. 3421
Pag. a 1 -a Construcțiile obștești în discuția deputaților Zilele trecute, a avut loc cea de a 11-a sesiune a Sfatului popular comunal Gîrlița. Cu acest prilej, tov. Mertoiu Stan a prezentat sesiunii, în numele comitetului executiv, un raport cu privire la executarea construcțiilor obștești și realizările pe plan gospodăresc. Din discuțiile deputaților C. Andrei, Marin Florescu, Ion Dobre și alții a reieșit că, datorită muncii desfășurate în ultima vreme de aproape toți deputații, a crescut numărul cetățenilor care participă la muncă voluntară, pentru înfrumusețarea comunei. S-a subliniat, de pildă, ca o realizare, repararea șoselei Esichioi — Gîrlița — Galița. Deputații au hotărît în această sesiune ca în cinstea zilei de 23 August să intensifice și mai mult acțiunile de gospodărire și înfrumusețare a comunei. V. VACARU, coresp. O convorbire despre trecut și prezent La secția navală de la L.N.M.C., lucrul era în toi. însuflețiți de recenta hotărîre a partidului, oamenii munceau cu mai mult spor. Priveam la iureșul muncii rodnice ce se desfășura în fața mea și nu îndrăzneam a stingheri pe nimeni din acest avînt aveatar. Voiam să stau totuși de vorbă cu cîțiva dintre lucrătorii mai vîrstnici ai șantierului, lucrători care să-mi spună cîte ceva despre viața din trecut, despre felul cum lucrau în vremea dinainte. Lucrători cu vechi state de serviciu erau mulți și printre ei Popa Gheorghe, Neacșu Gheorghe, Dobre Horneț, Mîțu Vasile, Anastasia Gheorghe și mulți alții. Dar, care din ei ar fi acceptat să piardă din minutele de lucru mai ales acum, cînd în cinstea zilei de 23 August întrecerea socialistă se desfășoară cu mai multă intensitate ? in ajutor mi-a venit pauza pentru masă. Comuniștii Dobre Horneț și Anastasiu Gheorghe, primul lucrează la șantier de prin 1936, iar cel de-al doilea imediat după 1940, au primit cu amabilitate invitația mea la discuție și convorbirea s-a închegat repede. La noi, începu a vorbi Dobre Horneț, înainte vreme condițiile de muncă erau tare grele. Lucrările ce erau de executat le făceam mai mult manual, iar de multe ori, munca noastră întrecea orice limită, atît era de istovitoare. E suficient să amintesc ce chin înduram cînd aveam de transportat piese sau materiale la doc, împingeam ciîte 15 inși la cîte un cărucior prin gropi, iar cînd era ploaie și prin noroaie, pînă ne ieșea sufletul. Acum, interveni în discuție și Anastasia Gheorghe, cu toate că se execută în șantier reparații capitale la vase de mare tonaj, se construiesc șalupe și pontoane-dormitor, omul nu mai este supus la depunerea de eforturi fizice grele. Transportul pieselor mari se face cu mijloace mecanizate, macarale, poduri rulante, autocare, iar drumurile de acces sunt pavate. Aici, Dobre Horneț adăugă : Am asistat la cazuri cînd lucrători de-ai noștri și-au găsit moartea în timp ce ridicau, în mod primitiv, anumite piese. Pe acționarii ce conduceau șantierul înainte nu-i interesau măsurile de protecția muncii. In prezent, protecția muncitorilor constituie o grijă de căpetenie. Regimul de lucru era stabilit la 10 ore pe zi, dar aceasta numai ca , să fie stabilit, că de altfel lucrare și cîte 3-4 zile în șir. Cei ce nu puteau ține pasul în asemenea condiții erau concediați. Dar tot ar fi trecut și asta dacă primeam măcar un salariu cu care să ne ajungem. Erau muncitori care nu aveau nici cu ce-și plăti chiria, dormeau pe sub stivele de cherestea sau pe cheu. La foarte mulți, salariul ce-l primeau nu le ajungea să plătească nici masa la așa-zisa cantină ce exista pe vremea aceea în port și care de cele mai multe ori se rezuma la numai un iaurt și cîteva felii de pîine pe zi. Multe s-ar mai putea spune de trecut — continuă discuția Anastasiu Gheorghe. La salariu muncitorul era obligat să primească cit îi dădea casierul, el nu știa pe ce lucrează. Astăzi însă, fiecare este retribuit just. Numai in ultimii ani, pentru lucrătorii șantierului, al căror număr în prezent este sporit de mai bine de 3 ori față de cel dinainte de 1940, s-au construit două mari și frumoase blocuri și un altul prin cooperare cu alte întreprinderi. Masa se servește într-o frumoasă cantină și la un preț convenabili,iar an de an sporește numărul celor ce merg în frumoasele stațiuni de odihnă ale țării noastre, pe locuri unde altădată călcau numai bogătanii. Dar, viața aceasta nouă ce noi o ducem astăzi - interveni din nou în discuție Dobre Horeț - o datorăm lui 23 August 1944, marelui și bravului popor sovietic ce ne-a eliberat de sub jugul fascist. O datorăm partidului nostru, care ne conduce cu pricepere spre o viață tot mai fericită. Recenta hotărîre privind majorarea salariului muncitorilor precum și al altor categorii de salariați, reducerea prețurilor la o mare parte de sortimente alimentare și industriale este încă o dovadă grăitoare a vieții noastre noi și vom dovedi recunoștința noastră față de partid printr-o producție sporită și cu mai multe economii. ... Convorbirea noastră ar mai fi putut dura mult timp. Pauza de masă se sfîrșise însă și interlocutorii mei trebuiau să-și reia lucrul. Timpul era prețios. Deși sumar, am reușit să aflu lucruri care vorbesc de la sine, fără a mai fi comentate. Pe cit de grea era viața muncitorilor țn trecut, pe atît devine astăzi mai ușoară, mai fericită. GH. AL POPESCU Știați că:... din ...în formațiile artistice de amatori regiunea Constanța activează peste 1.000 de tineri și vîrstnici din nodurile minorităților naționale ? ... țibulgarii bulgari de la Lunca- Bala, raionul, Istria, la fază interregională, care a avut loc de curind la Ploești, au repurtat un frumos succes ? După cât se pare, ei vor concura și în finala pe țară a celui de-al V lea concurs al artiștilor amatori de la sate. O parte dintre acești ti bulgari au participat și la unul din Festivalurile Mondiale ale Tineretului și Studenților: ... corul ruso-ucrainean al Casei raionale de cultură din Tulcea, care are 10 ani de activitate, a cucerit 2 premii pe țară la concursurile artiștilor amatori : ...6.498 de elevi din mindiurile minorităților naționale învață în școlile din regiunea noastră. Dintre aceștia 2.428 sunt ruși, 1.139, ucraineni, 1.830, tătari, 1.030, turci, 28, armeni și 43, greci, dar ...aproape 8.000 de tineri din rînminorităților naționale practică astăzi sportul în regiunea noastră. Amet Nuri a cucerit titlul de campion republican la box juniori în anii din urmă, iar Seit Omer Reuf a fost campion al spartachiadei la trîntă ? ... maeștrii emeriți ai sportului Dumitru Alexe și Simion Ismailciuc sînt din regiunea noastră ? Procesul literar, forma artistica de popularizare in practica muncii de zi cu zi a bibliotecarilor pentru răspîndirea cit mai largă a cărții de literatură beletristică, social -politică, tehnică etc. în masa cititorilor, s-au născut și se nasc mereu noi forme și metode de popularizare, care au ca efect atragerea unui număr din ce în ce mai mare de cetățeni, tineri și vîrstnici, spre lectură. Procesul literar este o formă artistică de popularizare a cărții, dar nu numai atît. Prin el este reliefat conținutul ideologic al cărții respective pe care bibliotecarul își propune să o prezinte cititorilor, orientând cititorii, prin pledoaria la proces, spre înțelegerea obiectivă a ideilor noi, înaintate, sădite de autor în paginile cărții, deci făcînd prin aceasta muncă concretă de educație social-politică. Practic, procesul literar decurge ca orice alt proces. Sala căminului cultural sau a casei de cultură se transformă ad-hoc în sală de ședințe a unui tribunal. In instanță se află împricinații și martorii, toți eroi din cartea respectivă, avocații ambelor părți și completul de judecată. Procesul se desfășoară în baza unui text al unei scenarizări, pregătită dinainte, cu minuțiozitate, căutîndu-se a se păstra fidel caracterul, costumația și chiar limbajul fiecărui personaj. Sînt audiați mai întîi împricinații, apoi martorii. Avocații își spun și ei cuvîntul, după care tribunalul se pronunță, sau dacă e cazul, amină procesul. Pentru o mai perfectă înțelegere a felului cum trebuie să decurgă procedura intr-un proces literar, să ne licsim de exemplu oferit de biblioteca din comuna Mihail Kogălniceanu, raionul Medgidia. Bibliotecara Maria Berbescu a vrut să prezinte cititorilor romanul „Ana Nucului“ de Remus Luca. In această carte, conflictul principal se desfășoară între Ana Nucului, țărancă muncitoare, care se consacră muncii de luminare a satului și Petre al Nucului, muncitor la G.A.S. din Cărpiniș, soțul ei, care se încăpățînează în prostia și neștiința lui și care își învinuiește soția de necinste. Introducerea în temă se face într-un mod destul de artistic și atractiv. In fața cortinei, omul de serviciu icrips de la tribunal,, în timp ce face curățenie, dă glas cugetărilor sale în legătură cu pf.Scrpul care s-a anunțat un preoes de divorț. De ce trebuie să se despartă Ana și Petre care și-au împărțit dragostea și amarul ani de-a rîndul. Apoi cortina se deschide și în fața publicului din sală apare completul de judecată. Mai întîi este ascultat Petre, cel care cere desfacerea căsătoriei. El afirmă că Ana s-a înstrăinat și-și pierde toată vremea la cămin și s-ar fi îndrăgostit de activistul cultural de la raion. Apoi se citește declarația Anei și i se dă și ei dreptul la cuvînt. „Am înțeles că adevărata fericire nu stă în fericirea personală, ci în fericirea tuturor celor mulți de o seamă cu noi, că munca pentru dobîndire acestei fericiri este o chemare a inimii mele. Cînd am început să lucrez la cămin, mi s-a părut că s-a deschis ușa coliviei în care am fost închisă și am ieșit în lume. Ei, bărbatul meu, n-a vrut să mă urmeze și s-a tras și mai înapoi în această colivie a întunericului. I-am adus cărți și am vrut să-l învăț, dar n-a vrut cu îndărătnicie. La început, a fost o neliniște. Apoi a început să crească tăcerea, dușmănia și nrava bănuială care mă umple de rușine, intr-o seară, nu l-am mai găsit acasă. Dar lingă mine au rămas ceilalți oameni din sat care vedeau de partea cui e dreptatea“... Ion Hurdupăț și Maria, nevastă-sa, martorii Anei citați in instanță, arată netemeinicia bănuielilor lui Petre și izvorul clevetelilor demascînd necruțător caracterul mîrșav al chiaburimii. Dar și Petre a mai găsit oameni înapoiați ca el, pe Vasilică Sălcudeanu, care acceptă să vină ca martor numai pentru că nu se poate împăca cu gîndul că fiică-sa face pe artista la cămin și că ea a fost atrasă cei de Ana. Avocatul Anei face o pledoarie caldă în favoarea Anei, arătînd rostul revoluției noastre culturale, relațiile noi pe care trebuie să se întemeieze o căsnicie în baza codului familiei, egalitatea deplină în drepturi, afecțiune și ajutor reciproc între soți. Avocatul lui Petre apără poziția retrogradă a acestuia, deși fără prea multă vervă, dîndu-și probabil seama că se află pe un teren destul de șubred și respins de viața noastră nouăbici de fapt în ciocnirea dintre cei opi avocați se produce ciocnirea între vechi și nou, între caracterele celor două ideologii, ai căror purtători sunt Ana și Petre. Aceasta este partea cea mai esențială a procesului literar. Ea trebuie să aibă un caracter de sinteză teoretică, dacă putem s-o numim așa, cu forță generalizatoare din care să se desprindă limpede superioritatea noului. După deliberarea curții, președintele a anunțat că din lipsă de probe, procesul se amînă. Publicul este anunțat că poate afla însă sfîrșitul acestui proces împrumutîrd și citind cartea care se află în bibliotecă. In ce măsură a interesat și a plăcut astfel de mod de a prezenta și populariza cartea ? Răspunsul îl găsim în faptul că sala căminului cultural din comuna Mihail Kogălniceanu a fost arhiplină, iar ușile, luate cu asalt. După proces, cei care au asistat ,au comentat îndelung cazul Anei Nucului, spunîndu-și fiecare părerea și grăbindu-se să împrumute cartea de la bibliotecă. Și aceasta, cu toate că procesul literar organizat de bibiotecă a suferit, tocmai în partea lui esențială, în înfruntarea celor doi avocați, de o tratare puțin schematică și superficială. Din desfășurarea procesului literar, oamenii au îndrăgit-o pe Ana Nucului și pe toți cei ce clînriesc cu ea, dezaprobind în același timp încăpățînarea și îndărătnicia lui Petre, care, din egoism, s-a lăsat învins de clevetelile chiaburești. Ar fi bine dacă cu mai multe biblioteci și în primul rînd bibliotecile raionale sprijinite de casele de cultură ar organiza asemenea procese literare, care sunt primite, cum am văzut, cu mult interes de masa cititorilor, dat fiind forma artistică în cre se prezintă și caracterul lor educativ. I. CIMPEANU înfrățiți în gînd și faptă Cine a vizitat Fabrica de biscuiți și produse zahfiruutșe „M«nea" și-a dat seama, de la început, că întreg colectivul ei este format din oameni ai muncii aromîni, turci și tătari. Muncind împreună, înfrățiți în gînd și faptă, aceștia obțin succese de seamă. Nu există sărbătoare a poporului nostru în cinstea căreia acest colectiv harnic, bine închegat, să nu realizeze îndeplinirea și depășirea angajamentelor luate. Și acum, în cinstea marii sărbători, aniversarea a 15 ani de la eliberarea patriei noastre, acest colectiv a reușit să îndeplinească și să depășească unele angajamente. In primele rânduri ale fruntașilor stau: Buhaev Maria, Vasiliu Natalia, Nazide Amet, deputate în Sfatul popular orășenesc. Și alături de întreg colectivul, ■succese obțin și membrele echipei de dansuri turco-tătare, cunoscută constănțenilor pentru succesele obținute nu numai la concursuri, ci și cu alte prilejuri. Această echipă de dansuri, constituită în 1951, în cinstea sărbătoririi lui 7 Noiembrie, este formată din Șerban Gabriela, Geavîlgn Șerif, Martaza Cîimei și altele, în total 10 dansatoare. Deci, laolaltă, romînce și tătăroaice. Instruirea acestei echipe de dansuri o face Rogoveanu Gheorghe. Și iată că echipa de dansuri turco-tătare obține succese de seamă în manifestările sale, așa cum membrele ei obțin succese în munca de zi cu zi. Invitată de ministerul de resort cu prilejul analizelor anuale ale activității culturale din ministerul respectiv, echipa de dansuri a dat spectacole la Orașul Stalin, București, Cluj, Brăila și a participat la concursurile echipelor sindicale, care s-au desfășurat în anii aceștia. La cel de-al IV-lea concurs, echipa a primit premiul I pe faza regională și a participat la faza republicană. De curând, în luna mai, la faza pe oraș a celui de-al V-lea concurs, echipa de dansuri s-a clasat, de asemenea, pe locul I. Statul nostru democrat-popular sprijinit permanent dezvoltarea fabricii și o dată cu aceasta și a activității culturale. Ministerul de resort a pus la dispoziția echipei, pentru procurarea de costume, numai anul trecut, o sumă ce trece peste 20.000 lei. Dansatoarele au primit numeroase stimulente, obiecte de uz personal ca poșete,rochii, bluzite etc. Toate acestea sunt dovezi grăitoare că statul nostru prețuiește și acordă grijă egală oamenilor muncii romîni și celor ai minorităților naționale, că sprijină dezvoltarea folclorului local dobrogean. Cînd s-a mai văzut, în trecut, ca o asemenea echipă de dansuri să fie sprijinită așa cum este sprijinită echipa de dansuri turco-tătare de la Fabrica „Munca" și altele asemenea ei . Regimurile burghezo-moșierești neglijau deopotrivă pe romîni și pe ceilalți oameni ai muncii aparținînd minorităților naționale, ne învrăjbeau pe noi cu romînii și laolaltă duceam o viață grea. Astăzi, viața poporului ■romínĭ, din care facem și noi parte, s-a schimbat. Ne bucurăm de drepturi și libertăți egale, consfințite prin Constituția țării, a patriei noastre — Republica Populară Romina, iată de ce, în aceste zile, gîndul nostru se îndreaptă către Partidul Muncitoresc Romîn, către guvernul țării, care ne ocrotește cu grija sa părintească. In cinstea marii sărbători a poporului nostru - 23 August - în fabrică, oamenii muncii turci și tătari, alături de cei romîni, se străduiesc să-și îndeplinească și să-și depășească angajamentele. Și membrele echipei de dansuri au succese frumoase în cinstea marii aniversări a eliberării. Abdula Nazmie, ambalatoare, care s-a angajat să-și depășească planul cu 10 la sută, l-a depășit cu 12 la sută. Murtaza Cîimet, de asemenea, ambalatoare, și-a depășit angajamentul cu 2 la sută, iar Gea.vidan Șerif și Șerban Gabriela, prima vălțuitoare, iar a doua ștanțatoare, și-au depășit cu cîte un procent angajamentele luate în cinstea zilei de 23 August. Acestea sînt doar cîteva exemple din multele care s-ar putea da aici și care dovedesc că înfrățiți în gînd și în fapte, oamenii muncii,romîni, turci și tătari, din fabrica noastră, egali în drepturi și libertăți, obțin realizări însemnate, îndreptîndu-și cuvinte de recunoștință către partidul care de curînd, dînd o nouă dovadă de grijă față de poporul muncitor, a elaborat hotărîrea cu privire la sporirea salariilor, reducerea impozitelor pe salarii și ieftinirea a peste 2.600 articole de larg consum. MURAT MICHIAR, președinta comitetului de întreprindere Fabrica „Munca" Constanța Grijă față de oamenii muncii veniți la odihnă După cum ne informează corespondentul nostru Gh. Butoi, în stațiunea terică Vasile balneoclimaRoaită, s-au luat toate măsurile pentru aprovizionarea și buna funcționare a cantinelor puse la dispoziția oamenilor muncii veniți la odihnă și tratamente. La cantina nr. 5, de pildă, cea mai mare dintre toate, unde iau masa 1.200 de persoane, de la deschiderea stațiunii și pînă acum nu există, nici măcar o singură reclamație. Prînzurile sînt alcătuite zilnic din două feluri de mîncare și desert. Calitatea preparatelor este asigurată de bucătari specialiști. Iată un meniu luat la întîmplare: supă de pasare cu găluști din grif, friptură de pasăre cu garnitură de cartofi prăjiți și prăjitură. Personalul ajutător se îngrijește în permanență de păstrarea curățeniei și a unui aspect civilizat, atrăgător al cantinei. Mișcarea artistică de amatori din regiunea noastră a cunoscut în anii regimului democrat-popular o largă dezvoltare. In rîndurile formațiilor artistice de amatori activează alături de romîni și tineri și vîrstnici din rîndurile minorităților naționale. Ei sunt înfrățiți nu numai în muncă, ci și în cîntec și joc. In fotografia noastră, puteți vedea echipele de dansuri armeană și tătară din Constanța. DOBROGEA A DOUA Nr. 3427 MUNCA CULTURALĂ In comuna Ciobanu, raionul Hîrșova, membrii de sindicat participă activ la munca culturală în cadrul căminului cultural. Astfel, tov. țeonte Teodor și Marin Gheorghe au ținut conferințe, tov. Popescu Victor, Ghioc Gheorghina, Antonicii Păuna, Dima Maria, Barbu Marin, Colonescu Rodica, din corpul didactic, au pregătit reușite festivaluri cu brigada artistică. Tov. Marin Gheorghe și Ionescu Gheorghe au pregătit reușite piese de teatru. In general, activitatea culturală drul căminului cultural s-a dus în easub îndrumarea membrilor de sindicat, ceea ce a dus la creșterea nivelului muncii cultural-educative de masă. In cadrul căminului cultural, aceștia au popularizat de asemenea mărețele realizări ale lagărului socialist, în frunte cu U.R.S.S. DRAGHICI TUDORAN, coresp. Pregătesc localul în vederea deschiderii noului an școlar Cadrele didactice de la Școala elementară din comuna Ovidiu doresc ca atunci cînd copiii vor începe noul an școlar să aibă localul școlii curat și amenajat. In vederea atingerii acestui scop, ele au făcut apel • de curind la mamele elevilor, solicitîndu-le sprijinul pentru a face curățenie și pune la punct localul școlii prin muncă voluntară. Cele 7 femei care au luat parte la această acțiune de muncă voluntară au muncit cu deosebită dragoste. S-au evidențiat Sultan Cheajie, Feizula Merisie, Aii Feuzie, Mustafa Gulizar, precum și tinerele Feizula Cadrie și Omurzac Ulchier. Prin munca depusă pentru curățirea și amenajarea localului în vederea deschiderii noului an școlar, s-au obținut economii în valoare de 400—500 lei. M. CHEMALEDIN, corespondent !Alături de oamenii muncii romîni, la Fabrica de ambalaje metalice din orașul nostru lucrează și muncitorul Mamut Asan. In clișeul nostru, îl putem vedea lucrînd la drugbanc faruri pentru tractoare și automobile. Dovedind recunoștința sa pentru statul democrat-popular care-i asigură drepturi și libertăți egale, salariu egal la muncă egală, Mamut Asan și-a ăpășit în trecerea socialistă în cinstea marii sărbători cu 20 la sută planul său de muncă. r ; XXXXJSXSE Pescarii din Crișan ii cunosc bine pe pescarii din Crișan, pe oamenii aceștia cu fețele arămii, pirlite de soare și vini, cu trupuri vin joase, cu palmele bătătorite de viila cu care împing lotca in lumea de apă și stuf a deltei. Satul lor, odată uitat de lume acolo, la jumătatea drumului dintre Tulcea și Sulina, chiar pe malul canalului Sulina, a ieșit din anonimat in anii aceștia noi, petrecuți de la 23 August 1944 încoace. Și făptul se datorește prefacerilor petrecute ca urmare a actului revoluționar — eliberarea patriei — înfăptuit cu 15 ani in urmă. In fiecare an, de aici, din Crișan și din cele 2 sate care țin de comună — Mila 23 și Caraorman — pornesc spre toate colțurile țării milioane de kilograme de pește proaspăt. Oamenii, mai toți de origine ucraineană, sunt mindri de rodul muncii lor, de faptul că peștele prins de ei în cantități din ce in ce mai mari îndestulează traiul oamenilor muncii iar munca lor este răsplătită. Ciștigul mediu al unui pescar este de 700—800 lei. Sunt destui insă care lunar id ceașează și 2.000—3.000 lei. înainte vreme, lucrurile n-au stat de loc așa. Stăpini pe munca și pe tot avutul lor erau "cherhanagiii Delectați, Policarp Craciov, Iorgu Vasiliu și alții, care se rinduiau la ciolan. Iarna li se plătea pescarilor pentru peștele adus atît cit să nu moară de foame. Vara, insă, cînd dădeau căldurile, luni de zile mi li se mai plătea nimic pe motiv că peștele n-are preț pe piață, și cîte alte motive asemănătoare. Cherhanagiii își umpleau buzunarele. Ei, pescarii, își stringeau și mai mult cureaua. Cine încerca să crîcnească era înhățat de jandarmi sub grava învinuire pe atunci că face agitație bolșevică. Sărăcia, mizeria, analfabetismul bolile le erau hărăzite din belșug, pescarilor de aici. ★ Am fost acum in Crișan. Nu mai regăsești satul mizer de altădată, cu case dărăpănate, ascunse sub perdeaua de stuf. S-a înnoit satul. Multe din casele noi construite, și sunt peste 60, au acoperiș din țiglă sau tablă. In locul circiumilor și ceainăriilor, care aparțineau cherhanagiilor, sunt magazine de stat și ale cooperației aprovizionate din abundență. In sat există dispensar deservit de media și personal mediu sanitar. Oamenii au înălțat pentru copiii lor in ultimii ani școală nouă de șapte ani cu internat. Acum, vechiul local al căminului cultural amenajat intr-o fostă ceainărie nu li se mai pare potrivit, înalță un altul din cărămidă. In acest scop au și adus 70.000 cărămizi pentru noua construcție. Am intrat în casa lui Arhip Malihin. De cițiva ani, Arhip Malihin nu mai cutreieră bălțile in căutarea bogăției apelor — peștele. Oamenii l-au ales să conducă treburile comunei. Este președintele sfatului popular. M-a primit bucuros, înăuntru, totul denotă bunăstare, la fel ca și la Costea Costea, Vanghele Verbin, Sava Parfenie, Teodor Pirijoc, Erofei Butilchin și alți pescari. Mobilă nouă de la oraș, la mulți aparate de radio, în satele Mila 23 și Caraorman, radioficare. Despre aceste lucruri mi-a vorbit președintele. După ce am cinistit cite un păhărel de vin alături de o porție zdravănă din tradiționalul borș pescăresc, mi-a mărturisit încă o mare bucurie a sa pe care o avea in ziua aceea. Fata lui, absolventă a școlii medii, ii scrisese de la Tulcea că luase examenul de maturitate cu media 9. Nu-i puțin lucru pentru un pescar din Crișan dacă te gindești că înainte vreme aici copiii nu numai că nu aveau parte de școală, dar nici măcar de copilărie. De cum erau puțin mai răsăriți, porneau alături de părinți la pescuit și ăsta le era apoi traiul. Azi n-ai să mai găsești aci copil care să nu fi absolvit măcar 7 clase elementare. Unii dintre ei urcă treptele cele mai înalte ale învățăturii. Feodor Buhaiov din satul Mila 23 a urmat facultatea muncitorească, apoi institutul, și azi e inginer cu muncă de răspundere la întreprinderea piscicolă din Tulcea. Ivan Vasiliu este și el inginer la Fabrica de scute pescărești de la Galați, Perfil Cozlov II, fiul pescarului Perfil Cozjov, pe pieptul căruia strălucesc Medalia Muncii și Ordinul Muncii, este activist in cadrul cooperației raionale. Alții au ajuns ofițeri, cum Pavel Nichifor, și așa mai departe. De aici, dintre ei, Cornel Trofimov, și el decorat de două ori pentru merite deosebite în muncă, are cinstea de a fi fost ales membru in Comitetul regional de partid. Și toate acestea sunt semne ale înaltei prețuiri de care se bucură azi pescarii din Crișan ca egali intre egali cu ceilalți oameni ai muncii din ■ țara noastră. ★ Către seară, am trecut și pe [ ta ] căminul cultural. Era lume multă ■ la cămin. Din burdufele balănelor, țișneau melodiile vioaie ale înflăcăratelor gopak-uri ucrainene, după care flăcăi și fete jucau de duduia pămintul. Apoi, locul lor l-a luat corul alcătuit din peste 120 persoane. Era o serbare pregătită de artiștii amatori. Miron Elena, animatoarea cea mai de frunte a întregii vieții culturale în comună — ea este bibliotecară, dirioarea corului și directoarea căminului cultural — era singura poate in seara aceea in sufletul căreia bucuria se îndoia cu supărarea. Se bucura sincer de faptul că Husarenko Ivan, batanistul, și încă câțiva coriști aveau să plece la școala tehnică profesională. Tot ea, Elena Miron, dirijoarea corului și directoarea căminului, era supărată foc că i se descompletează formația artistică. Ce se va face de acum încolo fără bataniști ? Am plecat, fiind siguri că pînă la urmă va găsi o soluție așa cum a găsit și pentru repertoriul nou de cîntece ucrainene. Așa că și acum va găsi soluția. Va instrui alți tineri pentru formație. Și amatori sunt destui. Oamenilor le place azi să evite și să se înveselească. Doar au și de ce, după cum am văzut mai înainte. GR. CUCULIS, director al Casei raionale de cultură Tulcea