Dobrogea Nouă, august 1959 (Anul 12, nr. 3421-3445)

1959-08-01 / nr. 3421

Pag. a 1 -a Construcțiile obștești în discuția deputaților Zilele trecute, a a­­vut loc cea­ de a 11-a sesiun­e a Sfatului popu­lar comunal Gîr­lița. Cu acest prilej, tov. Mer­­toiu Stan a prezentat sesiunii, în numele co­mitetului executiv, un raport cu privire la e­­xecutarea construcțiilor obștești și realizările pe plan gospodăresc. Din discuțiile deputaților C. Andrei, Marin Florescu, Ion Dobre și alții a re­ieșit­­ că, datorită mun­cii desfășurate în ul­tima vreme de aproape toți deputații, a crescut numărul cetățenilor ca­re participă la muncă voluntară, pentru înfru­musețarea comunei. S-a subliniat, de pildă, ca o realizare, repararea șoselei Esichioi — Gîr­­lița — Galița. Deputa­ții au hotărît în acea­stă sesiune ca în cin­stea zilei de 23 August să intensifice și mai mult acțiunile de gos­podărire și înfrumuse­țare a comunei. V. VACARU, coresp. O convorbire despre trecut și prezent La secția navală de la L.N.M.C., lucrul era în toi. însuflețiți de re­centa hotărî­re a partidului, oamenii munceau cu mai mult spor. Pri­veam la iureșul muncii rodnice ce se desfășura în fața mea și nu îndrăzneam a stingheri pe nimeni din acest avînt avea­tar. Vo­iam să stau totuși de vorbă cu cîțiva dintre lucrătorii mai vîrstnici ai șantierului, lucrători care să-mi spu­nă cîte ceva despre viața din tre­cut, despre felul cum lucrau în vre­mea dinainte. Lucrători cu vechi state de serviciu erau­ mulți și prin­tre ei Popa Gheorghe, Neacșu Gheorghe, Dobre Horneț, Mîțu Va­­sile, Anastasia Gheorghe și mulți alții. Dar, care d­in ei ar fi accep­tat să piardă din minutele de lucru mai ales acum, cînd în cinstea zilei de 23 August întrecerea socialistă se desfășoară cu mai multă inten­sitate ? in ajutor mi-a venit pauza pentru masă. Comuniștii Dobre Hor­neț și Anastas­iu Gheorghe, primul lucrează la șantier de prin 1936, iar cel de-al doilea imediat după 1940, au primit cu amabilitate in­vitația mea la discuție și convor­birea s-a închegat repede.­­ La noi, începu a vorbi Dobre Horneț, înainte vreme condițiile de muncă erau tare grele. Lucrările ce erau de executat le făceam mai mult manual, iar de multe ori, munca noastră întrecea orice limită, atît era de istovitoare. E suficient să amintesc ce chin înduram cînd aveam de transportat piese sau ma­teriale la doc, împingeam ciîte 15 inși la cîte un cărucior prin gropi, iar cînd era ploaie și prin noroaie, pînă ne ieșea sufletul.­­ Acum, interveni în discuție și Anastasia Gheorghe, cu toate că se execută în șantier reparații ca­pitale la vase de mare tonaj, se construiesc șalupe și pontoane-dor­­mitor, omul nu mai este supus la depunerea de efortu­ri fizice grele. Transportul pieselor mari se face cu mijloace mecanizate, macarale, po­duri rulante, autocare, iar drumu­rile de acces sunt pavate. Aici, Dobre Horneț adăugă :­­ Am asistat la cazuri cînd lu­crători de-ai noștri și-au găsit moar­tea în timp ce ridicau, în mod pri­mitiv, anumite piese. Pe acționarii ce conduceau șantierul înainte nu-i interesau măsurile de protecția mun­cii. In prezent, protecția muncitori­lor constituie o grijă de căpetenie. Regimul de lucru era stabilit la 10 ore pe zi, dar aceasta numai ca , să fie stabilit, că de altfel lucrare și cîte 3-4 zile în șir. Cei ce nu puteau ține pasul în asemenea con­diții erau concediați. Dar tot ar fi trecut și asta dacă primeam măcar un salariu cu care să ne ajungem. Erau muncitori care nu aveau nici cu ce-și plăti chiria, dormeau pe sub stivele de cherestea sau pe cheu. La foarte mulți, salariul ce-l primeau nu le ajungea să plătească nici masa la așa-zi­sa cantină ce exista pe v­remea aceea în port și care de cele mai multe o­ri se re­zuma la numai un iaurt și cîteva felii de pîine pe zi.­­ Multe s-ar mai putea spune de trecut — continuă discuția Anastasiu Gheorghe. La salariu muncitorul era obligat să primească cit îi dădea casierul, el nu știa pe ce lucrează. Astăzi î­nsă, fiecare este retribuit just. Numai in ultimii ani, pentru lucrătorii șantierului, al căror nu­măr în prezent este sporit de mai bine de 3 ori față de cel dinainte de 1940, s-au construit două mari și frumoase blocuri și un altul prin cooperare cu alte întreprinderi. Masa se servește într-o frumoasă cantină și la un preț convenabili,­­iar an de a­n sporește numărul celor ce merg în frumoasele stațiuni de odihnă ale țării noastre, pe locuri unde altă­dată călcau numai bogătanii.­­ Dar, viața aceasta nouă ce noi o ducem astăzi - interveni din nou în discuție Dobre Hor­eț - o da­torăm lui 23 August 1944, marelui și bravului popor sovietic ce ne-a eliberat de sub jugul fascist. O da­torăm partidului no­stru, care ne conduce cu pricepere sp­r­e o viață tot mai fericită. Recenta hotărîre privind majorarea salariului munci­torilor precum și al altor categorii de salariați, reducerea prețurilor la o mare parte de sortimente alimen­tare și industriale este încă o do­vadă grăitoare a vieții noastre noi și vom dovedi recunoștința noastră față de partid printr-o producție sporită și cu­ mai multe economii. ... Convorbirea noastră ar mai fi putut dura mult timp. Pauza de masă se sfîrșise însă și interlocutorii mei trebuiau să-și reia lucrul. Tim­pul era prețios. Deși sumar, am reu­șit să aflu lucruri care vorbesc de la sine, fără a mai fi comentate. Pe cit de grea era viața muncitori­lor țn trecut, pe atît devine astăzi mai ușoară, mai fericită. GH. AL POPESCU Știați că:... din ...în formațiile artistice de amatori regiunea Constanța activează peste 1.000 de tineri și vîrstnici din nodurile minorităților naționale ? ... țibulgarii bulgari de la Lunca- Bala, raionul, Istria, la fază interregio­nală, care a avut loc de curind la Ploești, au repurtat un frumos suc­ces ? După cât se pare, ei vor concura și în finala pe țară a celui de-al V lea concurs al artiștilor­ amatori de la sate. O parte dintre acești ti­ bulgari au partic­ipat și la unul din Festiva­lurile Mondiale ale Tineretului și Stu­denților: ... corul­­ ruso-ucrainean al Casei raionale de cultură din Tulcea, care are 10 ani de activitate, a cucerit 2 premii pe țară la concursurile artiști­lor amatori : ...6.498 de elevi din mindiurile mi­norităților naționale învață în școlile din regiunea noastră. Dintre aceștia 2.428 sunt ruși, 1.139, ucraineni, 1.830, tătari, 1.030, turci, 28, armeni și 43, greci, dar ...aproape 8.000 de tineri din rîn­­minorităților naționale practică astăzi sportul în regiunea noastră. Amet Nuri a cucerit titlul de campion republican la box juniori în anii din urmă, iar Seit Omer Reuf a fost cam­pion al spartachiadei la t­rîntă ? ... maeștrii emeriți ai sportului Du­mitru Alexe și Simion Ismailciuc sînt din­­ regiunea noastră ? Procesul literar, forma artistica de popularizare i­n practica muncii de zi cu zi a bibliotecarilor pentru răspîndirea cit mai largă a cărții de literatură bele­tristică, social -politică, tehnică etc. în masa cititorilor, s-au născut și se nasc mereu noi forme și meto­de de popularizare, care au ca efect atra­gerea unui număr din ce în ce mai mare de cetățeni, tineri și vîrstnici, spre lectură. Procesul literar este o formă artis­tică de populari­z­are a cărții, dar nu n­u­mai a­tît. Prin el este reliefat con­ținutul ideologic al cărții respective pe care bibliotecarul își propune să o prezinte cititorilor, orientând citi­torii, prin pledoaria la proces, spre înțelegerea obiectivă a ideilor n­oi, înaintate, sădite de autor în paginile cărții, deci făcîn­d prin aceasta muncă concretă de educație social-politică. Practic, procesul literar decurge ca orice alt proces. Sala căminului cul­tural sau a casei de cultură se trans­formă ad-hoc în sală de ședințe a­­ unui tribunal. In instanță se află îm­pricinații și martorii, toți eroi din car­tea respectivă, avocații ambelor părți și completul de judecată. Procesul se desfășoară în ba­za unui text al u­nei scenarizări, pregătită dinainte, cu mi­nuțiozitate, căut­î­ndu-se a se păstra fidel caracterul, costumația și chiar limbajul fiecărui personaj. Sînt audiați mai întîi împricinații, apoi martorii. Avocații își spun și ei cuvîntul, după care tribunalul se pronunță, sau dacă e cazul, amină procesul. Pentru o mai perfectă înțelegere a felului cum trebuie să decurgă pro­cedura intr-un proces literar, să ne licsim de exemplu­ oferit de biblio­teca din comuna M­iha­il Kogălni­ceanu, raionul Medgidia. Bibliotecara Maria Berbes­cu a vrut să prezinte cititori­lor romanul „Ana Nucului“ de Remus Luca. In această carte, conflictul prin­cipal se desfășoară între Ana Nucu­lui, țărancă muncitoare, care se con­sacră muncii de luminare a satului și Petre al Nucului, muncitor la G.A.S. din Cărpiniș, soțul ei, care se încă­­pățînează în prostia și neștiința lui și care își învinuiește soția de necinste. Introducerea în temă se face în­­tr-un m­od destul de artistic și atrac­tiv. In fața cortinei, omul de serviciu i­crips de la tribunal,, în timp ce face cură­țenie, dă glas cugetărilor sale în le­gătură cu pf.Scrpul care s-a anunțat­ un preoes de divorț. De ce trebuie să­ se despartă Ana și Petre care și-au împărțit dragostea și amarul ani de-a rîndul. Apoi cortina se deschide și în fața publicului din sală apare com­pletul de judecată. Mai întîi este as­cultat Petre, cel care cere desfacerea căsătoriei. El afirmă că An­a s-a în­străinat și-și pierde toată vremea l­a cămin și s-a­r fi îndrăgostit de acti­vistul cultural de la raion. Apoi se citește declarația Anei și i se dă și ei dreptul la cuvî­nt. „Am înțeles că adevărata fericire nu stă în fericirea personală, ci în feri­cirea tuturor celor mulți de o seamă cu noi, că munca pentru dobîndire acestei fericiri este o chemare a ini­mii mele. Cînd am început să lucrez la cămin, mi s-a părut că s-a deschis ușa coliviei în care am fost închisă și am ieșit în lume. Ei, bărbatul meu, n-a vrut să mă urmeze și s-a tras și mai înapoi în această colivie a întu­nericului. I-am adus cărți și am vrut să-l învăț, dar n-a vrut cu îndărătni­cie. La început, a fost o neliniște. Apoi a început să crească tăcerea, dușmănia și nrava bănuială care mă umple de rușine, intr-o seară, nu l-am mai găsit acasă. Dar lingă mine au rămas ceilalți oameni din sat care vedeau de partea cui e dreptatea“... Ion Hurdupăț și Maria, nevastă-sa, martorii Anei citați in instanță, arată netemeinicia bănuielilor lui Petre și izvorul clevetelilor­­ demascînd necru­țător caracterul mîrșav al chiaburimii. Dar și Petre a mai găsit oameni îna­poiați ca el, pe Vasilică Sălcudeanu, care acceptă să vină ca martor nu­mai pentru că nu se poate împăca cu gîndul că fiică-sa face pe artista la cămin și că ea a fost atrasă cei de Ana. Avocatul Anei face o pledoa­rie caldă în favoarea Anei, arătînd rostul revoluției noastre culturale, re­lațiile noi pe care trebuie să se în­temeieze o căsnicie în baza codului familiei, egalitatea deplină în drep­turi, afecțiune și ajutor reciproc între soți. Avocatul lui Petre apără poziția retrogradă a acestuia, deși fără prea multă vervă, dîndu-și probabil seama că se află pe un teren destul de șu­bred și respins de viața noastră nouă­­bici de fapt în ciocnirea­­ dintre cei op­i avocați se produce ciocnirea între vechi și nou, între caracterele celor două ideologii, ai căror purtători sunt Ana și Petre. Aceasta este partea cea mai esen­țială a procesului literar. Ea trebuie să aibă un caracter de sinteză teore­tică, da­că putem s-o numim așa, cu forță generalizatoare din care să se desprindă limpede superioritatea nou­lui. După deliberarea curții, președintele a anunțat că din lipsă de probe, pro­cesul se amînă. Publicul este anunțat că poate afla însă sfîrșitul acestui proces împ­rumutîr­d și citind cartea care se află în bibliotecă. In ce măsură a interesat și a plă­cut astfel de mod de a prezenta și populariza cartea ? Răspunsul îl găsim în faptul că sala căminului cultural din comuna Mihail Kogălniceanu a fost arhiplină, iar ușile, luate cu a­­salt. După proces, cei care au asistat ,au comentat îndelung cazul Anei Nu­cului, spunîndu-și fiecare părerea și grăbindu-se să împrumute cartea de la bibliotecă. Și aceasta, cu toate că procesul literar organizat de bib­i­o­­tecă a suferit, tocmai în partea lui esențială, în înfruntarea celor doi a­­vocați, de o tratare puțin schematică și superficială. Din desfășurarea pro­cesului literar, oamenii au îndrăgit-o pe Ana Nucului și pe toți cei ce clîn­­riesc cu ea, dezaprobind în același timp încăpățînarea și îndărătnicia lui Petre, care, din egoism, s-a lăsat în­vins de clevetelile chiaburești. Ar fi bine dacă cu­ mai multe biblio­teci și în primul rînd bibliotecile ra­ionale sprijini­­te de casele de cultură ar organiza asemenea procese lite­rare, care sunt primite, cum am văzut, cu mult interes de masa cititorilor, d­at fiind forma artistică în cr­e se prezintă și caracterul lor educativ. I. CIMPEANU înfrățiți în gînd și faptă Cine a vizitat Fabrica de biscuiți și produse zahfiruutșe „M«­nea" și-a dat seama, de la început, că întreg co­lectivul ei este format din oameni ai m­un­cii aromîni, turci și tătari. Mun­cind împreună, înfrățiți în gînd și fap­tă, aceștia obțin succese de seamă. Nu există sărbătoare a poporului nos­tru în cinstea căreia acest colectiv harnic, bine închegat, să nu realizeze îndeplinirea și depășirea angajamen­telor luate. Și acum, în cinstea marii sărbători, aniversarea a 15 ani de la eliberarea patriei noastre, acest colec­tiv a reușit să îndeplinească și să de­pășească unele angajamente. In pri­mele rânduri ale fruntașilor stau: Bu­­haev Maria, Vasiliu Natalia, Nazide Amet, deputate în Sfatul popular oră­șenesc. Și alături de întreg colectivul, ■succese obțin­ și membrele echipei de dansuri turco-tătare, cunoscută con­­stănțenilor pentru succesele obținute nu numai la concursuri, ci și cu alte prilejuri. Această echipă de dansuri, constituită în 1951, în cinstea sărbă­toririi lui 7 Noiembrie, este formată din Șerban Gabriela, Geavîlgn Șerif, Martaza Cîimei și altele, în total 10 dansatoare. Deci, laolaltă, romînce și tătăroaice. Instruirea acestei echipe de dansuri o face Rogoveanu Gheor­ghe. Și iată că echipa de dansuri turco-tătare obține succese de seamă în manifestările sale, așa cum mem­brele ei obțin succese în munca de zi cu zi. Invitată de ministerul de resort cu prilejul analizelor anuale ale acti­vității culturale din ministerul respec­tiv, echipa de dansuri a dat specta­cole la Orașul Stalin, București, Cluj, Brăila și a participat la concursurile echipelor sindicale, care s-au desfă­șurat în anii aceștia. La cel de-al IV-lea concurs, echipa a primit pre­miul I pe faza regională și a parti­cipat la faza republicană. De curând, în luna mai, la faza pe oraș a celui de-al V-lea concurs, echipa de dan­suri s-a clasat, de asemenea, pe lo­cul I. Statul nostru democrat-popular sprijinit permanent dezvoltarea fabri­­­cii și o dată cu aceasta și a activită­ții culturale. Ministerul de resort a pus la dispoziția echipei, pentru pro­curarea de costume, numai anul tre­cut, o sumă ce trece peste 20.000 lei. Dansatoarele au primit numeroase stimulente, obiecte de uz personal ca poșete,­­rochii, bluzite etc. Toate a­­­cestea sunt dovezi grăitoare că statul nostru prețuiește și acordă grijă e­­gală oamenilor muncii romîni și ce­lor ai minorităților naționale, că spri­jină dezvoltarea folclorului local do­brogean. Cînd s-a mai văzut, în trecut, ca o asemenea echipă de dansuri să fie sprijinită așa cum este sprijinită echipa de dansuri turco-tătare de la Fabrica „Munca" și altele asemenea ei . Regimurile burghezo-moșierești neglijau deopotrivă pe romîni și pe ceilalți oameni ai muncii aparținînd minorităților naționale, ne învrăjbeau pe noi cu romînii și laolaltă duceam o viață grea. Astăzi, viața poporului ■romínĭ, din care facem și noi­ parte, s-a schimbat. Ne bucurăm de drepturi și libertăți egale, consfințite prin Con­stituția țării, a patriei noastre — Re­publica Populară Romina, iată de ce, în aceste zile, gîndul nostru se în­dreaptă către Partidul Muncitoresc Romîn, către guvernul țării, care ne ocrotește cu grija sa părintească. In cinstea marii sărbători a po­porului nostru - 23 August - în fa­brică, oamenii muncii turci și tătari, alături de cei romîni, se străduiesc să-și îndeplinească și să-și depă­șească angajamentele. Și membrele echipei de dansuri au succese fru­moase în cinstea marii aniversări a eliberării. Abdula Nazmie, ambala­­toare, care s-a angajat să-și depă­șească planul cu 10 la sută, l-a de­pășit cu 12 la sută. Murtaza Cîimet, de asemenea, ambalatoare, și-a de­pășit angajamentul cu 2 la sută, iar Gea.vidan Șerif și Șerban Gabriela, prima vălțuitoare, iar a doua ștanța­­toare, și-au depășit cu cîte un pro­cent angajamentele luate în cinstea zilei de 23 August. Acestea sînt doar cîteva exemple din multele care s-ar putea da aici și care dovedesc că înfrățiți în gînd și în fapte, oamenii muncii,­­romîni, turci și tătari, din fabrica noastră, e­­gali în drepturi și libertăți, obțin rea­lizări însemnate, îndreptîndu-și cu­vinte de recunoștință către partidul care de curînd, dînd o nouă dovadă de grijă față de poporul muncitor, a elaborat hotărîrea cu privire la spo­rirea salariilor, reducerea impozitelor pe salarii și ieftinirea a peste 2.600 articole de larg consum. MURAT MICHIAR, președinta comitetului de întreprindere Fabrica „Munca" Constanța Grijă față de oamenii muncii veniți la odihnă După cum ne infor­mează corespondentul nostru Gh. Butoi, în stațiunea terică Vasile balneoclima­Roaită, s-au luat toate măsuri­le pentru aproviziona­rea și buna funcționa­re a cantinelor puse la dispoziția oamenilor muncii veniți la odih­nă și tratamente. La cantina nr. 5, de pildă, cea mai mare dintre toate, unde iau masa 1.200 de persoane, de la deschiderea stațiunii și pînă acum nu există, nici măcar o singură reclamație. Prînzurile sînt alcătuite zilnic din două feluri de mînca­­re și desert. Calitatea preparatelor este asigu­rată de bucătari speci­aliști. Iată un meniu luat la întîmplare: su­pă de pasare cu gă­­luști din gri­f, friptură de pasăre cu garnitură de cartofi prăjiți și pră­jitură. Personalul ajutător se îngrijește în permanen­ță de păstrarea cură­țeniei și a unui aspect civilizat, atrăgător al cantinei. Mișcarea artistică de amatori din regiunea­ noastră a cunos­cut în anii regimului democrat-popular o largă dezvoltare. In rîndurile formațiilor artistice de amatori activează alături de romîni și tineri și vîrstnici din rîndurile minorităților na­ționale. Ei sunt înfrățiți nu numai în muncă, ci și în cîntec și joc. In fotografia noastră, puteți vedea echipele de dansuri armeană și tătară din Constanța. DOBROGEA A DOUA Nr. 3427 M­UNCA CULTURALĂ In comuna Ciobanu­, raionul Hîrșo­­va, membrii de sindicat participă ac­tiv la munca culturală în cadrul că­minului cultural. Astfel, tov. ț­eonte Teodor și Marin Gheorghe au ținut conferințe, tov. Po­­pescu Victor, Ghioc Gheorghina, An­tonicii Păuna, Dima Maria, Barbu Marin, Colonescu Rodica, din corpul didactic, au pregătit reușite festivaluri cu brigada artistică. Tov. Marin Gheorghe și Ionescu Gheorghe au pregătit reușite piese de teatru. In general, activitatea culturală drul căminului cultural s-a dus în ea­sub îndrumarea membrilor de sindicat, ceea ce a dus la creșterea nivelului muncii cultural-educative de masă. In cadrul căminului cultural, aceș­tia au popularizat de asemenea mă­rețele realizări ale lagărului socialist, în frunte cu U.R.S.S. DRAGHICI TUDORAN, coresp. Pregătesc localul în vederea deschiderii noului an școlar Cadrele didactice de la Școala elementară din comuna Ovidiu do­resc ca atunci cînd copiii vor începe noul an școlar să aibă lo­calul școlii curat și a­­menajat. In vederea a­­tingerii acestui scop, ele au făcut apel • de curind la mamele ele­vilor, solicitîndu-le spri­jinul pentru a face cu­rățenie și pune la punct localul școlii prin muncă voluntară. Ce­le 7 femei care au lu­at parte la această ac­țiune de muncă volun­tară au muncit cu deo­sebită dragoste. S-au evidențiat Sultan Che­­ajie, Feizula Merisie, Aii Feuzie, Mustafa Gulizar, precum și ti­nerele Feizula Cadrie și Omu­rzac Ulchier. Prin munca depusă pen­tru curățirea și amena­jarea localului în ve­derea deschiderii nou­lui an școlar, s-au ob­ținut economii în va­loare de 400—500 lei. M. CHEMALEDIN, corespondent !Alături de oamenii muncii romîni, la Fabrica de amba­laje metalice din orașul nostru lucrează și muncitorul Ma­mut Asan. In clișeul nostru, îl putem vedea lucrînd la drug­­banc faruri pentru tractoare și automobile. Dovedind recunoștința sa pentru statul democrat-popular care-i asigură drepturi și libertăți egale, salariu egal la muncă egală, Mamut Asan și-a ă­­pășit în­­ trecerea sociali­stă în cinstea marii sărbători cu 20 la sută planul său de muncă. r ; XXXXJSXSE Pescarii din Crișan ii cunosc bine pe pescarii din Crișan, pe oamenii aceștia cu­ fe­țele arămii, pir­lit­e de soare și vini, cu trupuri vin joase, cu palmele bă­tătorite de viila cu­­ care împing lotca in lumea de apă și stuf a deltei. Satul lor, odată uitat de lume a­­colo, la jumătatea drumului dintre Tulcea și Sulina, chiar pe malul ca­nalului Sulina, a ieșit din anonimat in anii aceștia noi, petrecuți de la 23 August 1944 încoace. Și făptul se datorește prefacerilor petrecute ca urmare a actului revoluționar — e­­liberarea patriei — înfăptuit cu 15 ani in urmă. In fiecare an, de aici, din Crișan și din cele 2 sate care țin de comună — Mila 23 și Cara­­orman — pornesc spre toate colțu­rile țării milioane de kilograme de pește proaspăt. Oamenii, mai toți de origine ucraineană, sunt mindri de rodul muncii lor, de faptul că peștele prins de ei în cantități din ce in ce mai mari îndestulează tra­iul oamenilor muncii iar munca lor este răsplătită. Ciștigul mediu al u­­nui pescar este de 700—800 lei. Sunt destui insă care lunar id ceașea­­ză și 2.000—3.000 lei. înainte vre­me, lucrurile n-au stat de loc așa. Stăpini pe munca și pe tot avutul lor erau "cherhanagiii Delectați, Po­­licarp Craciov, Iorgu Vasiliu și al­ții, care se rinduiau la ciolan. Iar­na li se plătea pescarilor pentru peștele adus atît cit să nu moară de foame. Vara, insă, cînd dădeau căl­durile, luni de zile mi li se mai plătea nimic pe motiv că peștele n-are preț pe piață, și cîte alte mo­tive asemănătoare. Cherhanagiii își umpleau buzunarele. Ei, pescarii, își st­ringe­au și mai mult cureaua. Cine încerca să crîcnească era înhățat de jandarmi sub grava învinuire pe atunci că face agitație bolșevică. Să­răcia, mizeria, analfabetismul bo­lile le erau hărăzite din belșug, pes­carilor de aici. ★ Am fost­­ acum in Crișan. Nu mai regăsești satul mizer de altăda­tă, cu case dărăpănate, ascunse sub perdeaua de stuf. S-a înnoit satul. Multe din casele noi construite, și sunt peste 60, au acoperiș din țiglă sau tablă. In locul circiumilor și ceainăriilor, care aparțineau cher­­hanagiilor, sunt magazine de stat și ale cooperației aprovizionate din abundență. In sat există dispensar deservit de media și personal me­diu sanitar. Oamenii au înălțat pen­tru copiii lor in ultimii ani școală nouă de șapte ani cu internat. Acum, vechiul local al căminului cultural amenajat intr-o fostă ceainărie nu li se mai pare potrivit, înalță un altul din cărămidă. In acest scop au și adus 70.000 cărămizi pentru noua construcție. Am intrat în casa lui Arhip Ma­­lihin. De cițiva ani, Arhip Malihin nu mai cutreieră bălțile in căutarea bogăției apelor — peștele. Oamenii l-au ales să conducă treburile co­munei. Este președintele sfatului popular. M-a primit bucuros, înă­untru, totul denotă bunăstare, la fel ca și la Costea Costea, Van­­ghele Verbin, Sava Parfenie, Teo­dor Pirijoc, Erofei Butilchin și al­ți pescari. Mobilă nouă de la oraș, la mulți aparate de radio, în satele Mila 23 și Caraorman, ra­dioficare. Despre aceste lucruri mi-a vorbit președintele. După ce am cinistit ci­te un păhărel de vin alături de o porție zdravănă din tradiționalul borș pescăresc, mi-a mărturisit încă o mare bucurie a sa pe care o avea in ziua aceea. Fata lui, absol­ventă a școlii medii, ii scrisese de la Tulcea că luase examenul de matu­ritate cu media 9. Nu-i puțin lucru pentru un pescar din Crișan dacă te gindești că înainte vreme aici co­piii nu numai că nu aveau parte de școală, dar nici măcar de copilărie. De cum erau puțin mai răsăriți, por­neau alături de părinți la pescuit și ăsta le era apoi traiul. Azi n-ai să mai găsești aci copil care să nu fi absolvit măcar 7 clase elementare. Unii dintre ei urcă treptele cele mai înalte ale învățăturii. Feodor Buhaiov din satul Mila 23 a urmat facultatea muncitorească, apoi in­stitutul, și azi e inginer cu muncă­­ de răspundere la întreprinderea pis­cicolă din Tulcea. Ivan Vasiliu este și el inginer la Fabrica de scute pescărești de la Galați, Perfil Coz­­lov II, fiul pescarului Perfil Coz­­jov, pe pieptul căruia strălucesc Me­dalia Muncii și Ordinul Muncii, este activist in cadrul cooperației raiona­le. Alții au ajuns ofițeri, cum Pavel­ Nichifor, și­­ așa mai departe.­­ De aici, dintre ei, Cornel Trofimov, și el decorat de două ori pentru­­ merite deosebite în muncă, are cin­stea de a fi fost­­ ales membru in Comitetul regional de partid. Și toate acestea sunt semne ale înaltei prețuiri de care se bucură azi pes­carii din Crișan ca egali intre egali cu ceilalți­ oameni ai muncii din ■ țara noastră. ★ Către seară, am trecut și pe [ ta ] căminul cultural. Era lume multă ■ la cămin. Din burdufele balănelor, țișneau melodiile vioaie ale înflăcă­­ratelor gopak-uri ucrainene, după care flăcăi și fete jucau de dudu­ia pămintul. Apoi, locul lor l-a lu­at corul alcătuit din peste 120 per­soane. Era o serbare pregătită de artiștii amatori. Miron Elena, ani­­matoarea cea mai de frunte a între­gii vieții culturale în comună — ea este bibliotecară, dirioarea corului și directoarea căminului cultural — era singura poate in seara aceea in sufletul căreia bucuria se îndoia cu supărarea. Se bucura sincer de fap­tul că Husarenko Ivan, batanistul, și încă câțiva coriști aveau să plece la școala tehnică profesională. Tot ea, Elena Miron, dirijoarea corului și directoarea căminului, era supă­rată foc că i se descompletează for­mația artistică. Ce se va face de acum încolo fără bataniști ? Am plecat, fiind siguri că pînă la urmă va găsi o soluție așa cum a găsit și pentru repertoriul nou de cîntece ucrainene. Așa că și acum va găsi soluția. Va instrui alți tineri pentru formație. Și amatori sunt destui. Oamenilor le place azi să evite și să se înveselească. Doar au și de ce, după cum am văzut mai înainte. GR. CUCULIS, director al Casei raionale de cultură Tulcea

Next