Dobrogea Nouă, ianuarie 1962 (Anul 15, nr. 4172-4196)

1962-01-03 / nr. 4172

Organ al Comitetului regional P. M. R. Dobrogea și al Sfatului popular regional Anul XV nr. 4172 Miercuri 3 ianuarie 1962 4 pagini 20 bani CU VOTAREA TOVARĂȘULUI GH. GHEORGHIU-DEJ ROSTITA LA POSTURILE DE RADIO ȘI TELEVIZIUNE CU PRILEJUL ANULUI NOU Dragi tovarăși și prieteni, ș­i Cetățeni ai Republicii Populare Romîne. Ne mai despart cîteva clipe de Anul Nou. Reuniți în această noapte în mijlocul celor dragi, al familiilor, prietenilor și tovarășilor de muncă, în fața aparatelor de radio sau televiziune, așteptăm sosirea Anului Nou într-o atmosferă sărbăto­rească, plină de veselie și voie bună. Bucuria noastră este pe deplin îndreptățită. Anul pe care-l în­cheiem a fost un an de mari înfăptuiri, roadele muncii poporului no­stru — deosebit de bogate. Cunoașteți tabloul impresionantelor realizări în toate domeniile de activitate social-economică, înfățișat la recenta sesiune a Marii Adunări Naționale. Planul producției industriale pe anul 1961 a fost îndeplinit cu 12 zile înainte de termen. Muncitorii, inginerii și tehnicienii pot privi cu satisfacție rezul­tatele muncii lor pline de abnegație; în toate ramurile economiei au fost puse în funcțiune noi capacități de producție. Economia națio­nală a primit mai mult metal, mai multe mașini, mai mult petrol, cărbune, minereu, energie electrică, produse ale industriei chimice, bunuri de larg consum. In toate regiunile și orașele țării iscusiții noștri constructori au ridicat noi clădiri industriale, cartiere de locuințe, așezăminte de în­­vățămînt, sănătate, cultură. Milioane de țărani, uniți în gospodării colective, au cules rod bogat, se schimbă întreaga înfățișare a satului și felul de trai al țărănimii. Țăranii muncitori, lucrătorii ,țin gospodăriile de stat și S.M.T.-uri muncesc cu spor pentru a da patriei un belșug de produse necesare bunului trai al populației. Cadrele noastre didactice din învățămîntul de toate gradele, lu­crătorii din institutele de cercetări științifice, din domeniul culturii și creației artistice au muncit cu devotament pentru educarea tine­retului — schimbul nostru de mîine, pentru pregătirea de specialiști, pentru dezvoltarea științei și culturii noastre socialiste. Tuturor celor care prin munca lor însuflețită contribuie la înflo­rirea patriei, la avîntul economiei și culturii, la făurirea bunăstării poporului le adresări* false felicitări, urări de noi realizări și spor la muncă. Avem neclintita convingere că eroica noastră clasă muncitoare care își îndeplinește cu cinste misiunea de clasă conducătoare a so­cietății, țărănimea noastră care a pășit cu hotărîre pe calea agricul­turii socialiste, oamenii de cultură care și-au pus cunoștințele și forțele creatoare în slujba poporului, vor adăuga în anul Ce vine noi și noi victorii celor obținute pînâ acum. încrezător în capacitățile sale creatoare, în viitorul său însorit, mîndru de succesele obținute, poporul nostru, sub conducerea parti­dului, va păși cu elan la înfăptuirea obiectivelor planului de stat pe anul 1962, muncind în toate ramurile de activitate cu entuziasmul propriu unui popor liber, stăpîn pe soarta sa și pe roadele muncii sale. Dragi tovarăși. Anul 1961 a fost marcat de un eveniment epocal — Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a adoptat noul său Program, arătînd popoarelor calea spre o societate unde toate resursele materiale, toate cuceririle rațiunii umane sînt puse in slujba omului și a bunăstării lui, calea spre o lume fără războaie, spre triumful socialismului și comunismului pe tot globul pămîntesc. Mărețele victorii ale poporului sovietic în construirea comunis­mului, realizările remarcabile ale celorlalte țări ale lagărului socialist, demonstrează cu putere superioritatea socialismului asupra capitalis­mului, dau forțe noi luptei oamenilor muncii din țările capitaliste pentru interesele lor vitale, pentru democrație și progres social, în­suflețesc popoarele în lupta pentru lichidarea definitivă a rușinosului sistem colonial, pentru dreptul fiecărui popor de a dispune în mod liber de destinele sale. Năzuința cea mai fierbinte a întregii omeniri este asigurarea unei păci trainice în lume. Faptul că în anul 1961 pacea a fost men­ținută este o nouă dovadă că forțele păcii sînt astăzi mai puternice ca oricînd, cercurile imperialiste agresive tot mai izolate, politica lor tot mai compromisă în ochii popoarelor. Marea Uniune Sovietică și alături de ea celelalte țări ale lagărului socialist, țin sus steagul luptei pentru pace, care unește în jurul său mase imense de pe toate con­tinentele. Avem convingerea că prin lupta unită și hotărîtă a po­poarelor pacea va triumfa și omenirea va fi ferită de ravagiile pus­tiitoare ale unui nou război mondial. Romînia își va aduce și pe viitor întreaga ei contribuție la întă­rirea păcii, la victoria politicii de coexistență pașnică între toate statele fără deosebire de sistem social, în același timp avem îndatorirea de a ține trează vigilența, de a întări puterea de apărare a patriei, înconjurînd cu dragoste pe ofițerii și ostașii Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, care stau neclintit de strajă independenței patriei și cuceririlor revo­luționare ale poporului, în pragul Anului Nou adresei, în numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, al Consiliului de Stat și al Guver­nului Republicii Populare Romîne, calde felicitări oamenilor muncii din patria noastră, urîndu-le sănătate, fericire și noi succese în munca rodnică pe care o desfășoară, în clipa cînd se vestește începutul noului an, să închinăm paharul pentru patria noastră dragă, pentru prosperitatea harnicului nostru popor, constructor al socialismului ! La mulți ani, iubiți tovarăși și prieteni! PAHARUL SPERANȚELOR ÎMPLINITE WW­AI Am ridicat paharul doldora 'de soare și de rubin. Și între două șipote și două sperări, am jinduit la niște anume vise, care ni se deschid, sub soarele înțelepciunii partidului nostru. .. Am ciocnit despărțiți de pe­reți, de distanță, inimă de la ini­mă, gînd la gînd. Ne-am pipăit unul altuia gîndurile, cutezanța. N­e-am aflat pe același drum. Pe drumul care suie neo­oit către făgărașul viselor înfăptuite. Anul acesta, ne vrem urcușul spre în­florirea năzuirilor mai vijelios și mai larg. Ne vrem mai degrabă ajunși sub soarele comunismului. Și am ciocnit pentru cutezanță și pentru urcuș. Ne-am gîndit, cioc­nind rubinul sau sorii, că avem nevoie de pace, că anul 1962 tre­buie să fie exclusiv pașnic. Și va fi pace. O pace cucerită demn și cinstit. Cu prețul tăriei milioane­­lor noastre de constructori ai vie­­­ței, miliardelor de oameni iu­­­­­­b­itori ai păcii. Și va fi pace.­­ Pruncul caisei nu, va cădea neîm­­­­plinit de pe ram, cutremurat de explozie. Peste somnul fraged al pruncilor, nu va cădea napalm. Peste visul iubitului și al iubitei, nu va­ fulgera securea războiului. Ne-am gîndit, alăturînd una de alta, alumina transparentă a pa­li­marelor, că anul acesta ne vom 1 > ] regăsi mai înalți și mai curajoși. Și așa va fi. Graiul părintelui­­ speranțelor noastre roșii, graiul­­ partidului, ne spune că așa va fi. Pentru împlinirea speranțelor noastre, am ciocnit „Murfatlar“ sau „Niculițel“. Dar, la temelia împli­nirilor stau brațele, palmele, fap­tele. Vom urca în viitor, în acest­­ 1962, pe scara faptelor noastre. Pe­­ sc­­helele de marmură ale visu­lui tău înfăptatic, frate zidar. Pe șarjele late înflăcărate ca vinul, topitoriile de la I.M.U.M., pe cu­tezanța tăriei din cimentul copt, de năzuirile tale, cimentistule medgidean sau cernavodean. Pe grăuntele fertilizării ogorului pe care tu, meștere de la U.S.R.S., l-ai împlinit din migală și rațiu­ne. Am simțit treptele griului, po­rumbului și cirezilor tale, prietene făurar de comori din grădina Do­­brogei fără de haturi. Și pe fundamentul faptic al bu­­curiilor noastre, ne-am zis reci­proc „La mulți ani“. Avem în fa­ță un an al împlinirii speranțelor. Un an în care vom sui mai aproa­pe de viitorul de aur. Cu fapte de Gagarini și de Titovi, cu fapte de șarje, de schele și de roade ale pămîntului. Toate faptele noastre vor rodi înzecit. Ne-am crucificat buzele pe paharul de purpură și de soare, tovarășii mei harnici și buni. Pentru ca visul să se logo­­­dească statornic cu fapta, pentru­­ ca suișul nostru spre fericire să lase în urmă cutezanța vulturului ] . și istețimea lăstunului. Ne-am spus reciproc „LA MULȚI ANI“, gîndindu-ne la faptele noastre care pun temelie visului amețitor de înalt. Ce ne vom spune la anul ? Ghi­cesc de pe acum. Ne vom spune din nou „LA MAI SUS“. Cheză­șia faptelor, viselor și speranțe­lor, tăria pe care o numim sim­plu, partid, ne spune că va fi a­­șa cum ne dorim. Am ciocnit pen­tru cel mai frumos dintre zboru­­­­rile noastre spre viitor. Și va fi­­ așa cum ne-am zis ciocnind. Știm ] să încrucișăm nu numai paharele,­­ ci și faptele noastre. Partidul ne-a­m învățat așa. NICOLAE FĂTU ! In noaptea de revelion la Palatul Sporturilor Pentru succesele de pină acum și pentru cele viitoare Peste 150 de oameni ai muncii cu familiile lor, de la U.S.A.S. Năvodari, au sărbătorit împreună revelionul. Festivitatea pregătită cu grijă s-a desfășurat în sala cantinei, la buna ei reușită dîndu-și concursul brigada artistică de agitație și colectivul de creație al uzinei. Printre altele, programul artistic prezentat a cuprins scheciul „Te cîn­­tăm Năvodari“, tradiționalul plugu­­șor, cîntece interpretate de soliștii uzinei și altele. N-au lipsit din pro­gram nici răvașele aduse de ing. Du­­mitrache Cornel, îmbrăcat în poștaș. Erau foarte veseli chimiștii din Nă­vodari, dar nu numai fiindcă progra­mul era plin de umor, ci și pentru că închinau un rodnic an de suc­cese în producție. Ei sărbătoreau totodată intrarea în funcțiune cu peste 100 de zile mai devreme a noii linii de acid sulfuric, îndeplinirea planului producției globale cu 15 zile înainte de termen, realizarea de be­neficii peste plan de circa un milion de lei și economii peste plan în va­loare de peste 1.400.000 de lei etc. Rind pe rind, au luat cuvîntul Gră­dinarii Nicolae, directorul uzinei, A­­lexandru Vasile, secretarul organiza­ției de partid, și Vameșu Grigore, președintele comitetului sindicatului, care au felicitat colectivul pentru realizările deosebit de frumoase în producție și le-au urat muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor noi suc­cese în îndeplinirea sarcinilor tra­sate de Congresul al III-lea al P.M.R. Cei prezenți au toastat pentru vic­toriile realizate pină acum de tînărul colectiv al uzinei și pentru cele ce urmează să fie înfăptuite în anul 1962, cînd va intra în producție noua linie de superfosfați și se va tripla capacitatea de producție a îngrășă­mintelor fosfatice pentru înfloritoa­­rea agricultură a patriei. . L/WWtWWV? C­HEMAREA Consfătuirii pe țară a țăranilor colectiviști Țărani colectiviști și întovărășiți­­țărani ce vă mai cultivați singuri bucata de pămînt, mecanizatori din gospodării de stat și stațiuni de ma­șini și tractoare, tehnicieni, ingineri și oameni de știință din agricultură, spre voi toți îndreptăm această che­mare în numele Consfătuirii pe țară a colectiviștilor. Ne-am adunat aci laolaltă din toate regiunile țării, colectiviști a­­leși de adunările raionale. Spre a lua parte la această Consfătuire, ca unii ce reprezentăm în țara noastră agricultura Socialistă. Știți de bună seamă că timp­­ de cinci zile am dezbătut împreună cu conducătorii partidului și statului, cu oameni de știință, ingineri agro­nomi, zootehniști, cu mecanizatori și constructori de mașini, activiști de partid și de stat, ce anume tre­buie să facem pentru a încheia co­lectivizarea agriculturii, pentru a organiza cu­ mai bine gospodăriile colective, a le întări și a le crește tot mai mult avutul, pentru a spori recoltele de toate felurile și a în­mulți cu­ mai mult animalele și pro­ducția lor. La­ Consfătuire au vorbit mulți de­legați, arătînd ce au făcut ei pen­tru a obține cele mai ridicate re­colte. A luat cuvîntul și tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care ne-a dat povețe prețioase ca să putem îndeplini și mai cu spor sarcinile ce stau în fața agriculturii noastre. După cum am spus, noi am fost în Consfătuire delegați ai colecti­viștilor, noi înșine colectiviști. Cei care au vorbit cunosc așa­dar, bi­ne viața gospodăriilor colective și ei au zugrăvit, pe bază de fapte, pe baza a tot ce se întîmplă cu adevă­rat în comunele și raioanele lor, viața de azi a țărănimii noastre. S-a văzut astfel că în toate păr­țile țării socialismul a învins, că cea mai mare parte a țăranilor de astăzi sunt colectiviști, că regiuni­le Dobrogea și București, două din­tre cele mai mari regiuni agricole, din țară, sunt colectivizate în între­gime, iar în regiunile Banat și Ga­lați trecerea la colectivizare este aproape încheiată. Dacă treci as­tăzi pe țarinile țării de la un capăt la altul, vezi deoparte și de alta numai lanuri mari, întinse din zare în zare. Pretutindeni vezi sate în care se ridică grajdurile, saivane­le, magaziile albe ale gospodăriilor colective și case noi ca niște înce­puturi de așezări orășenești. Noi, colectiviștii, sîntem astăzi o mare forță, însumăm laolaltă peste două milioane de familii și stăpînim mai mult de 5 milioane hectare de pămînt. Reprezentăm așa­dar marea mulțime a țărănimii, nădejdea cea mare a agriculturii din țara noastră, chezășia belșugului. Ogoarele unite ne dau putința sa facem mai multe culturi, să dăm pămîntului mai multe întrebuințări, să-l folosim mai chibzuit, să-l lu­crăm cu mașini, în cea mai mare parte și în muncile cele mai grele, după toate regulile agrotehnice, în așa fel incit de la un an la altul să avem recolte tot mai mari și să creș­tem tot mai multe animale. Mulți dintre cei care au vorbit la Consfătuire, președinți, brigadieri sau țărani colectiviști, au arătat cu îndreptățită mîndrie cum în gospo­dăriile lor colective au obținut do­uă și trei mii de kg. grîu la hectar, trei mii, patru mii și unii chiar opt mii de kg. porumb boabe la hectar. Tovarășii din Dobrogea au arătat cum, după trei ani de la terminarea colectivizării, producția de cereale este de două ori mai mare ca îna­inte. Noi știm cu toții că așa este pretutindeni unde țăranii au înte­meiat gospodării colective. Și mai știm cu toții, și noi și voi, că o dată cu acest belșug, colecti­viștii trăiesc mult mai bine ca îna­inte, că și-au făcut case de cără­midă, acoperite cu țiglă, ca la oraș, că nimeni nu mai umblă desculț, că sunt mai arătos îmbrăcați, că o mare parte sunt atît de înlesniți că și-au luat radio, televizoare, a­­ragaze, biciclete și unii dintre ei motociclete. Țăranul colectivist se bucură azi de un trai civilizat, el citește și învață pentru a-și da sin­gur seama ce este lumea și viața, după cum le arată știința și ade­vărul. Așezările — comunele și satele — sunt mai frumoase și mai curate. Parcă ar fi mereu gătite de­ sărbă­toare. Pe ulițele satelor de colec­tiviști întîlnești seara, deseori, oa­meni — tineri și bătrîni, fete, și fe­mei — venind de la bibliotecă cu o carte în mînă, că nn-i sat fără bibliotecă și nu-i bibliotecă fără sute de cititori. In multe, sate vezi ferestrele și curțile luminate ca ziua­­ de becuri electrice, auzi cîntarea difuzoarelor și, undeva, la căminul cultural, vezi mulțime mare venită la cinemato­graf. Satul de colectiviști se cunoaște de departe, după acaretele frumoa­se ale gospodăriei, după cirezile de vite­­ de rasă, după pătulele pline, după șirele de paie, după ținuta oa­menilor pe care-i întîlnești pe drum, după vorbirea lor. Știți, frați țărani, prea bine toate acestea, că le vedem cu toții. Ele sunt rodul, colectivizării care a dat satelor , belșug , și mare înlesnire. Dragi tovarăși. Noi, țăranii, mai știm că dacă viața noastră s-a­ schimbat atît de mult, asta o datorăm partidului nostru, în­drumării lui înțelepte, căci grija lui de fiecare ceas e bunăstarea și feri­cirea întregului popor. Avem un aliat puternic și sigur, eroica noastră clasă muncitoare, cla­să conducătoare, pe muncitorii din fabrici, din uzine, din mine și de pe șantiere. Statul pe care clasa mun­citoare,­prin partidul său, îl cîrmu­­iește, ne ajută mereu cu mașini, cu credite, cu tot ce este necesar pen­tru a i­rtări agricultura noastră so­cialistă. Industria noastră fabrică tractoare și mașini­­ tot mai­­ multe­ și mai bune. In uzinele țării se fabrică marile noastre ajutoare de nădejde. La orice muncă am face pe­­ tarlalele gospodăriilor colective, simțim cum ne iau asupra lor, din greul muncii, tractoarele și m­așiniile pe care mun­citorii le-au făcut. Aici, în Consfătuire, în numele în­tregii țărănimi, noi am mulțumit din suflet harnicei noastre clase munci­toare pentru grija și dragostea pe care ne-o poartă. Cele 52.000 de tractoare, 48.000 de semănători, pes­te 23.000 de combine, ca și toate celelalte mașini agricole, de mîinile lor sînt alcătuite, cu trudă, dar cu voie bună. Și îngrășămintele acelea, albe ca zăpada, din care se trag re­coltele bogate, tot în fabrici sînt făcute, prin munca și priceperea lor. Muncitorii, inginerii și­­ tehnicie­nii din fabricile și uzinele noastre sunt hotărîți să­ ne sprijine și mai puternic în­­ viitor, să ne dea alte zeci de mii de tractoare și mașini (Continuare în pag. a II-a) Vor munci mai bine La stațiunea­ de mașini și tractoa­re din comuna Greci, raionul Ma­cin, peste 30 de familii de tracto­riști și muncitori au întîmp­inat la­olaltă Anul Nou. Cu acest prilej tov. Boiangiu Aurel, directorul sta­țiunii, a felicitat pe cei prezenți și 3­urat, mecanizatorilor noi și im­portante succese în muncă. A mai luat cuvîntul tov. Buric .Vasile, șe­ful unei brigăzi de tractoriști frun­tași și membru în biroul organizați­ei de partid. „Să ciocnim paharul — a spus el — pentru succesele obți­nute și pentru acelea pe care le vom realiza în 1962.“ Apoi, s-a an­gajat să muncească și mai bine, pentru ca, în anul acesta, brigada pe care o conduce să-și îndeplineas­că planul stabilit, iar gospodăria deservită de ea să realizeze pro­ducții superioare anului trecut. Cei prezenți la sărbătorirea Anu­lui Nou, au urmărit cu un deosebit interes spectacolele televizate. B. I., coresp. (Qtnd­ie­mit tinei(£ i;i)§1 al ju­deiirii 31 decembrie 1961. E ultima seară a unui an plin de belșug. Urările făcute exact cu un an de zile în urmă, de prosperitate, fericire și să­nătate, s-au împlinit, și, acum, după tradiție, în pragul noului an, se cer reînnoire. Oamenii muncii de pe­ în­tregul cuprins al patriei se întîlnesc în această noapte, petrec, cinstesc victoriile obținute în muncă și își urează altele și mai frumoase. Cu același scop se îndreaptă și spre Sala sporturilor din orașul nostru, sute și sute de tineri. Recunoști prin­tre ei tineri strungari sau cazangii de la S.N.M.C., operatori sau sudori în plumb de la U.S.A.S. Năvodari, navigatori de la D.R.N.C., construc­tori, tineri intelectuali din instituțiile orașului, lucrători din comerț. Fie­care din ei a muncit cît se poate de bine de-a lungul unui an întreg, în­­trecîndu-se pentru ca săgețile grafi­celor să ajungă acolo unde s-au o­­prit cu cîteva ore mai înainte.Exeamua Sala gătită sărbătorește îi primește așa cum se cuvine. O uriașă ghir­landă din ramuri de brad, împodo­bită cu baloane colorate, globuțe și panglici multicolore, plutește în aer, ramificîndu-se în toate ungherele sălii. Mesele sînt încărcate cu bel­șugul ogoarelor noastre. Se deschide cortina și pe fundalul scenei apar în mod alegoric simbolurile celor doi ani, 1961 și 1962. Deasupra unor con­strucții, fabrici și centrale electrice, țișnește în sus o eșarfă, pe care este înscris semnul XXII —­ numele Con­gresului P.C.U.S., care a trasat po­porului sovietic și întregii omeniri calea către acel minunat și luminos — viitor de aur — comunismul. Aces­ta a fost evenimentul cel mai de seamă al anului din care au mai ră­mas numai cîteva ore. Anul care vine e simbolizat prin zborul omului in Cosmos, de bună seamă al omu­lui sovietic, care ciocnește un pahar cu vecina noastră — Luna. Desigur, anul 1962 va fi încă un pas sigur în cucerirea Cosmosului. O dată cu deschiderea cortinei, orchestra secției de estradă a Tea­trului de stat își face intrarea. Un­dele melodiilor inundă întreaga sală. E o atmosferă feerică, plină de feri­cire — ca-n basme. Privirile tuturor iradiază optimism și voie bună. Se aud primele toasturi, primele urări de spor în muncă. Cuvîntul cel mai frecvent care circulă din gură în gură și pe care și-l dorește fiecare e „pace“. La ora 23,15, începe și pro­gramul artistic prezentat de actorii secției de estradă a Teatrului de stat. Cupletele „Hai noroc la toată lu­mea“, prezentat de Ion Duțu și „Să trăiți o mie de ani“, prezentat de ansamblu, exprimă gîndurile și sim­țămintele tuturor celor prezenți. So­liștii și solistele secției de estradă interpretează apoi cîteva melodii de muzică ușoară, din cele mai prefe­rate de tineret. Nu lipsesc nici tradiționalele ră­vașe. Bineînțeles, adresa celor sa­tirice este în afara sălii, deoarece participanții la acest minunat reve­lion sunt numai fruntași în producție. La ora 23,40 este primit cu aplau­ze tovarășul Vasile Vîlcu, prim-secre­­tar al Comitetului regional de par­tid, care, în numele Comitetului re­gional de partid, îi felicită pe tineri pentru realizările obținute în 1961, urîndu-le altele și mai frumoase în 1962. Vorbind despre succesele oa­menilor muncii din patria noastră, tovarășul Vasile Vîlcu a spus : „In cursul acestui an, pe întinsul patriei noastre dragi au apărut uzine și fa­brici noi, centrale electrice, școli și spitale, salba de perle înșirate de-a lungul litoralului s-a îmbogățit cu noi și monumentale construcții. Sec­torul socialist al agriculturii a cres­(Continuare în pag. a III-a) Pînă în zori Peste 120 de munci­tori, tehnicieni și ingi­neri de la Stațiunea de cercetare „Dobrogea“ au petrecut revelionul împreună, într-o at­mosferă prietenească și plină de căldură. Tovarășul Nicolau, președintele Consiliu­lui local al sindicate­lor Medgidia, a felici­tat călduros pe toți cei prezenți, urîndu-le noi succese în promovarea celor mai înalte meto­de agrozootehnice în unitățile agricole din regiunea noastră. A vorbit apoi tovarășul inginer P. Tomoroga, directorul stațiunii complexe, care a urat, în numele conducerii stațiunii, succese și să­nătate celor prezenți, angajîndu-se în nu­mele tuturor, să lupte pentru sarcinilor îndeplinirea încredințate de partid. Cu vii aplauze, fost primit plugușorul, a prezentat de muncito­rul Chichiriță Gheor­ghe, plugușor care a vorbit despre fruntași, despre sarcinile de viitor și despre urările de An­ul Nou. S-a petrecut pină în zori. Ultima filă a calendarului pe anul 1961 avea­­ să fie ruptă­­ în această seară. Oriunde te-ai fi a­­flat, era lesne să observi că oa­menii muncii, locuitorii frumosu­lui nostru oraș, se pregătiseră ca în clinchet de pahare și veselia să întîmpine noul an, 1962. For­fota obișnuită a altor seri se stin­sese mai devreme ca de obicei. Ici-colo, mai puteau fi văzuți doar colindătorii, Urătorii plugușorului și citeva perechi care întîrziaseră și acum se îndreptau grăbite către locurile unde aveau să întîmpin­e sosirea­ noului an. Cei mai mulți dintre aceia care au făcut ca road­’­ ’ ' ----­să fie bogate, do­vedind în mod strălucit puterni­ca unitate în ju­rul partidului, în­crederea nețăr­murită in condu­cerea lui pe dru­mul viitorului de aur al socialismu­lui și comunismu­lui, aveau să pe­treacă revelionul in cadrul unor petreceri colecti­ve sau în fami­lie, bucuria sosi­rii noului an a­­vea să se îm­pletească cu mîn­­dria datoriei îm­plinite, a succe­selor care ne a­­propie cu fiecare an tot mai mult de viitorul lu­minos. Dar, înainte de a pătrunde în sa­loanele în care făuritorii nou­lui, ai belșugului aveau să pe­treacă, închinînd pentru succesele obținute sub conducerea partidu­lui iubit, pentru sporirea lor și belșugul vieții noi, statornicite în țară, am poposit la cîțiva dintre cei care, în această noapte, au fost la datorie. In noaptea acea­sta, noapte în care nu doarme nimeni, la principalele posturi de muncă ale Uzinei Ovidiu II am găsit pe mulți dintre aceia care și-au dat din plin contribuția la înfăptuirile anului care a trecut și care sunt hotăriți ca în proas­pătul an să le sporească. In camera de comandă a uzinei, comuniștii Coman Pavel, șef de tură, și Neculai Bălteanu,­ elec­trician principal, vegheau la­ m­en­­tinerea parametrilor optimi, a ten­siunii și a frecvenței necesare și mult sporite intr-o astfel de noap­te. Cezar Socol și Traian Farcaș, turbiniști principali, supravegheau turboagregatele, minări de func­ționarea lor corectă pentru reali­zarea consumului specific minim. Viitorul fericit se­­ oglindește în ochii tînărului Farcaș. După ce tovarășul lui mai vîrstnic, Socol, ne-a spus că tura 1, condusă­­ de Barbu Ionică, a hotărît să obțină în noul an 16.500 lei economii, tînărul nostru și-a exprimat dorin­ța ca, in anul 1962, să dea cele mai bune rezultate în producție, contribuind la realizarea angaja­mentului, iar ca sportiv, să ajun­gă printre fruntașii zborului fără mo­tor. La cazane, de serviciu erau (Continuare în pag. a III-a).

Next