Dobrogea Nouă, februarie 1967 (Anul 20, nr. 5746-5769)

1967-02-23 / nr. 5765

s PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA 1 Organ al Comitetului regional Dobrogea al P.C.R. și al Sfatului popular regional Anul XX nr. 5765 Joi 23 februarie 1967 [ 4 pagini 25 bani Secvență cotidiană din portul Constanța. Un bogat material pentru desfășurarea muncii politice de masă în sprijinul muncii politice de masă care se desfășoară în aceste zile la sate, Comitetul regional Dobrogea al P.C.R. a editat o broșură intitulată „Realizări și perspective în re­giunea Dobrogea“, care cuprin­de un bogat material faptic și cifric, susținut prin ilustrații, ce oglindește cele mai semnifi­cative realizări obținute în ul­timii ani de către oamenii muncii, sub conducerea orga­nelor și organizațiilor de par­tid. Parcurgînd paginile broșurii, ies cunoștință de tabloul nou al Dobrogei de astăzi. Investi­țiile, așa cum se arată, s-au materializat în ultimii ani în construirea și darea în func­țiune a importante obiective industriale și cu caracter so­cial-cultural. Importanța in­vestițiilor se reflectă, în final, în creșterea potențialului eco­nomic al regiunii în ansamblul economiei naționale. In alte capitole din broșură se compară, pe baza cifrelor, dezvoltarea diferitelor ramuri industriale, a agriculturii, a ba­zei materiale a învățămîntului și culturii, a apărării sănătății oamenilor muncii. Sînt redate, în aceleași capitole, perspecti­vele de îmbogățire a peisajului industrial al regiunii cu noi o­­biective la Constanța, Medgi­dia, Hîrșova și Tulcea, sarcini­le deosebite ce stau în fața re­giunii în următorii ani ai cin­cinalului. Folosind acest bogat mate­rial, organizațiile de partid de la sate pot desfășura o muncă politică de masă eficientă, prin organizarea activității politice de la om la om, a unor convor­biri interesante etc. cu ajuto­rul cărora să facă cunoscut oa­menilor muncii realizările do­­bîndite în anii regimului de­mocrat-popular în Dobrogea. I. L. CONSFĂTUIREA piscicultorilor de la mare în cursul zilei de ieri, în sa­la clubului Șantierului naval din Constanța, au început lu­crările Consfătuirii pisciculto­­rilor din regiunea Dobrogea, organizată de Ministerul In­dustriei Alimentare. Consfătuirea, la care partici­pă cadre de conducere din în­treprinderile piscicole ce acti­vează la mare, ingineri, econo­miști și specialiști în acest do­meniu de activitate, cercetători de la Institutul de cercetări piscicole de la Mamaia și re­prezentanți ai Direcției genera­le a Industriei peștelui, are me­nirea de a analiza activitatea productivă desfășurată în ulti­mii ani de întreprinderile pis­cicole Sulina și Jurilovca și de a stabili măsuri pentru orga­nizarea științifică a pescuitu­lui la mare. Lucrările consfătuirii conti­nuă și astăzi. Pornind de la problema ridi­cată de ziarul „Dobrogea nouă“ în pagina „Economia de metal — rezervă importantă de creș­tere a eficienței economice a întreprinderilor“ aș articolul de față, să dori, în vorbesc despre preocuparea colectivu­lui de muncă de la U.S.A.S. Năvodari în această direcție. In instalațiile pentru fabrica­rea acidului sulfuric și a în­grășămintelor chimice, comba­terea coroziunii a constituit și constituie o preocupare de seamă a colectivului nostru de muncă. In realizarea acestui deziderat se are în vedere asi­gurarea purității produselor fa­bricate, ridicarea parametrilor proiectați ai utilajelor și in­stalațiilor, precum și econo­misirea de metal. Cum în ca­drul uzinei noastre, datorită agenților corosivi puternici, procesele de coroziune sunt foarte intense, s-a urmărit în­locuirea materialelor de con­strucții cu materiale ce posedă rezistențe mărite la coroziune, aplicarea de straturi protec­toare, în vederea prelungirii duratei de funcționare a unor părți de utilaje sau instalații, înlocuirea metalelor cu mate­riale nemetalifere și recondi­­ționarea unor piese de schimb în vederea economisirii de me­tal. Pe linia protejării utilajelor și instalațiilor s-au obținut im­portante succese. Astfel, pe baza unor studii s-a trecut la aplicarea de straturi cauciuca­­te la interiorul conductelor de transport, ventilatoarelor și a­­gitatoarelor din­ camere de ab­sorbție a gazelor de fluor, pu­ternic corosive, măsură ce a condus numai în anul 1966 la economisirea a circa 25 tone tablă neagră, prin prelungirea duratei de folosire a acestora. In vederea extinderii la insta­lații similare a acestui eficient procedeu, urmează a fi dată în funcțiune în cursul acestui tri­mestru o autoclavă de cauciu­­care, economiile scontate fiind apreciate la peste 40 tone la­minate pe an. O altă măsură de combatere a coroziunii o constituie protecția cu emai­luri siliconice, polimerizate, la instalația de transport și de­pozitare a fluorosilicatului de sodiu. In cadrul acestei acți­uni, de o mare importanță a fost realizarea cu succes a pro­blemelor legate de eliminarea impurităților mecanice prove­nite la contactul produsului cu suprafețele metalice. Măsura respectivă a avut ca rezultat ridicarea calității fluorosilica­tului de sodiu, care trebuia să învingă exigența și pretențiile , din ce în ce mai mari ale cum­părătorilor de pe piața mon­dială, cît și o importantă pre­lungire a duratei de folosire a acestor părți de instalații. Pe linia combaterii corozi­unii metalelor, se înscrie și protecția prin pulverizarea u­­nui strat de aluminiu topit la suprafața inferioară a utilaje­lor din grupul de contact al li­niei a II-a de fabricare a aci­dului sulfuric. Adoptarea aces­tui sistem a condus la mări­rea substanțială a rezistenței la temperaturi înalte, asigurînd o prelungire a ciclului de re­parație a agregatului în com­parație cu altele, la evitarea înfundărilor prin depuneri de oxizi în spațiile de transport a gazelor calde și, în final, la o economie de peste 20 tone metal numai într-un singur ciclu de reparație planificată. De asemenea, au fost realizate aplicări de chituri antiacide la instalațiile de malaxare în fa­bricarea superfosfatului unde au loc puternice reacții ale aci­dului sulfuric cu fosforitele, extinderea protecțiilor cu emailuri clor cauciuc pentru combaterea coroziunii agenților chimici și agenților atmosferici și multe altele. In scopul înlocuirii unor ma­teriale sau piese de schimb din import, s-au experimentat și elaborat șarje de fontă antia- C. PAPUREANU, inginer-șef adjunct la U.S.A.S. Năvodari (Continuare în pag. a II-a) ARGUMENTĂRI AAisngimnnni nnnnnimtii « ■ ■ 1 w üitiüATEKiíi cu KüZiiiii-care principala de economisire a metalmlii SALVAȚI CULTURILE! Poate că era mai corect dacă spuneam : „Reparați șoselele !“ sau „Deszăpeziți șoselele și drumurile pentru că tot ne­cazul culturilor de toamnă de aici se trage. Cînd ninsoarea și viscolul întroienesc drumu­rile, căruțele, tractoarele și autocamioanele o iau pe ală­turi, trec direct pe cîmp, peste arătură, peste culturi, prin li­vezi și prin vii. Atîta timp cît pămîntul este înghețat și aco­perit de un strat de zăpadă, pericolul de distrugere a cul­turii este mic. Ce se întîmplă insă la desgheț ? Răspunsul la întrebare, consiliile agricole ra­ionale și uniunile cooperatiste raionale îl pot găsi mergînd de la Zebil la Sarichioi, de la Istria la Sinoie, de la Ceamur­lia de Sus, la Beidaud și Dealu, de la Dealu la Casimcea și mai departe la Călugăreni. S-a mers pe grîu și mașinile sau tractoarele au lăsat urme a­­dînci, grîul a dispărut. Dru­mul astfel creat a fost lărgit, spre dreapta sau spre stînga, cuprinzînd astfel cîte 10-12 m. Pe drumul negru de la Casim­cea la Călugăreni nu s-a dis­trus numai grîul ci și cîteva rînduri de viță nobilă, care a fost cîndva pe spalieri. Salvați culturile, deszăpe­zind și reparînd drumurile. Dar cine să le salveze ? Ani­sim Zaharia, președintele Sfa­tului popular al comunei Sa­richioi spune : „pe noi nu ne privește, grîul este al coope­rativei agricole", iar inginerul agronom al cooperativei vine cu replica : „drumurile țin de sfatul popular, el să le desză­pezească și să le repare“. Gheorghe Prepaciu, președin­tele cooperativei din Dealu, are și el argumente : „noi nu călătorim spre Casimcea și nu avem nevoie să curățăm dru­mul“. La fel spune și ing. Gh. Ciurea, președintele C.A.P. Casimcea, despre drumul Ca­­simcea-Călugăreni. Dar grîul și rîndurile de viță distruse ale cui sînt ? Și pentru că nu am găsit pe nimeni care să salveze culturile, ne adresăm Consiliului agricol regional și Uniunii regionale C.A.P., pre­cum și sfaturilor populare ale raioanelor Istria și Hîrșova cu apelul: „Salvați culturile !“. Mecanizatorii­­ dobrogeni — | gata de lucru ! Stațiunile de mașini și trac­toare din regiunea noastră au încheiat pregătirile pentru noua campanie agricolă. Ele au terminat reparațiile la toate tractoarele planificate pentru reparații, precum și la toate semănătorile, cultivatoarele, plugurile, grapele și celelalte mașini agricole care vor fi fo­losite în campania de primă­vară. Noi dispensare veterinare In comuna Saraiu a început construirea primului din cele 8 noi dispensare veterinare prevăzute anul acesta in Do­brogea. Se fac pregătiri pen­tru deschiderea șantierelor și în comunele Cataloi, Panteli­­monu de Sus, Sibioara și al­tele. Fiecare dintre noile obi­ective cuprinde un dispensar propriu-zis compus dintr-o sa­lă de consultații, biroul medi­cului veterinar și farmacie, precum și o serie de construc­ții anexe:­­locuința medicului, depozit de medicamente, adă­post pentru vite și autovehi­cule etc. N. SIMION Edilii satului se sfătuiesc Comuna Tîrgușor își schimbă permanent înfățișarea. In ultimii ani, cu participarea activă a e­­dililor, pe harta comunei au a­­părut noi obiective social-cultu­­rale și gospodărești, obiective care vin să înfrumusețeze și mai mult circumscripțiile electorale. Cel care vizitează astăzi Tîrgu­­șorul, are să vadă aici un fru­mos cămin cultural, un magazin „Universal“, un dispensar reno­vat, iar seara în întreaga comu­nă se vor aprinde becurile elec­trice. Etalonul bunei stări a locui­torilor de aici e materializat și în cele aproape 100 de televizoa­re, peste 150 de aparate de ra­dio, mobile, mașini de spălat, în cele peste 200 de case construite sau renovate. Poate că această imagine ar fi incompletă dacă n-am amintit de hărnicia oamenilor pentru a da comunei un aspect cît mai plă­cut. Și pentru aceasta, ei și-au unit forțele în întrecerea patrio­tică pentru a participa activ la toate acțiunile de interes ob­ștesc. Și roadele acestei însufle­țite hotărîri a gospodarilor s-au materializat, numai în anul tre­cut, în extinderea construcției de garduri cu peste 600 m, a tro­tuarelor cu 400 mp, amenajarea a 5.500 metri șanțuri, construi­rea unui podeț, a două fîntîni și a unei cișmele. La fiecare lu­crare efectuată, ai să găsești am­prentele gospodarilor de frunte Vlad St. Ion, Țarălungă Ion, Dinu Eugenia, Craiu Petre și ale mai multora, cunoscuți ca oa­meni destoinici. Aceste realizări dobîndite de locuitorii din comună, au fost amintite și cu prilejul întîlniri­­lor care au avut loc între can­didați și alegători în această pe­rioadă. De pildă, la întîlnirea candidatei Frontului Democra­ției Populare, Vîjială Aneta, cu alegătorii din circumscripția e­­lectorală nr. 12, s-a mai eviden­țiat faptul că aici au fost con­struite în anul trecut 6 case noi, s-au împrejmuit cu gard din piatră, s-a aliniat o stradă pe o lungime de 350 metri, s-au plan­tat pomi și alte lucrări de ordin gospodăresc, întîlnirea a avut și un caracter de lucru în care a­­legătorii s-au sfătuit cu candi­data lor asupra acțiunilor pe care le vor organiza pentru con­tinua înfrumusețare a circum­scripției electorale. Cîțiva din a­­legători din­ rîndul cărora amin­tim pe Ion V. Stoica și Andrei Ilie, au propus, avînd în vedere posibilitățile locale, să se con­struiască trotuar din beton, a­­menajarea drumurilor din cir­cumscripție și să se planteze mai mulți pomi fructiferi și orna­mentali. Alegătorii sunt convinși, că împreună cu candidata lor Vîjială Aneta, care se află la a patra legislație deputată, că pro­punerile făcute de ei vor deveni fapte. V. GAȘPAR Locuitorii din cir­cumscripția electora­lă nr. 7 din comuna Adamclisi, s-au în­­tîlnit Frontului cu candidata Democra­ției Populare în ale­gerile de la 5 mar­tie, Ursui I. Maria, pentru a rezolva cî­teva probleme de or­din obștesc. Antrenați într-o discuție privind con­tribuția lor la succe­sele obținute în 1966, în întreaga comună, ei au amintit cu mîndrie că, așezarea lor este tot mai fru­moasă. Și într-ade­­văr, puțini sînt aceia Aspirații unanime care, trecînd prin Adamclisi, să nu constate acest lucru. Dar, ceea ce s-a fă­cut în 1966, sînt lu­cruri care aparțin trecutului. Și, oamenii au ve­nit să se consulte a­­supra celor ce mai au de făcut. Ei știu că propunînd acum, cu simț de răspun­dere, ce trebuie să se facă în 1967, și sta­bilind, de comun a­­cord și măsurile ce se vor lua pentru traducerea în fapte a propunerilor, nu fac altceva decît să contribuie la conti­nua înfrumusețare și buna gospodărire a circumscripției, prin aceasta, a între­și­­rii comune. De ace­ea, după consultări comune și discuții aprinse, după o ana­liză temeinică a po­sibilităților din cir­cumscripție, ei au propus să se repare toate cișmelele din această parte a satu­lui, să se repare dru­mul care duce spre cooperativa de producție­ agricolă să se extindă rețeaua elec­trică și cea de cana­lizare. Din cuvîntul lui Măcreanu Iosif, Grigore Gheorghe, Stancu Petcu și al altora care au discu­tat cu acest prilej, a reieșit că pentru a­­ceste propuneri exis­tă și forțe și posibi­lități suficiente. Hotărîrea cu care oamenii au discutat și au făcut propuneri pentru 1967, a de­monstrat încă o dată, dorința lor nestră­mutată de a face co­muna lor mai fru­moasă, mai bine gos­podărită. G. MUNGIURI Semnificația faptelor . Aici stația de ra­dioficare Transmitem Murfatlar, ora loca­lă! Vocea a devenit atît de familiară încît și co­pii o cunosc. E Nicu­­lescu Ecaterina, fata noastră de la Centrul de radioficare, spun în mod obișnuit cetățenii. Acest „fata noastră“ vorbește de la sine des­pre prestigiul de care se bucură Ecaterina Ni­­culescu în fața oameni­lor din sat, în fața a­­celora care au propu­s-o candidată pentru a­­legerile de la 5 martie. La adunarea cetățe­nească, atunci cînd a fost vorba de desemna­rea candidatului, lu­crurile erau foarte cla­re. O propunem pe fata noastră. A câta oară era pro­pusă oare? Nu știu dacă a ținut cineva din­tre cetățeni o evidență precisă dar cert este că pe oricine l-ai întreba îți va răspunde: — Apoi e deputată de cînd sunt sfaturile populare. Ce a determinat pe oameni să se hotărască s-o propună din nou? Poate faptul că de-a lungul anilor a fost un bun exemplu la locul de muncă, poate faptul că la toate acțiunile or­ganizate de sfatul popu­lar a răspuns prezent sau poate toate la un loc. Cert este că oame­nii o cunosc bine și că familiarul „fata noas­tră“ este o expresie a prețuirii. De lucrul a­­cesta m-am convins și zilele trecute, cînd Eca­terina Niculescu s-a în­­tîlnit cu alegătorii. A­­dunarea organizată cu acest prilej a avut un pronunțat caracter de lucru. Oamenii au spus ce au făcut, asta pentru a ști de unde pornesc, dar au stabilit și sarci­nile de viitor. Să se ex­tindă conducta de apă, să fie plantați arbuști, să se facă o magazie pentru depozitarea am­balajelor etc. — iată în rezumat cîteva dintre jaloanele stabilite la a­­cea întîlnire a candida­tei cu alegătorii. Cine va realiza toate acestea? Oamenii, cetă­țenii din circumscrip­ție, ajutați de întreaga masă de locuitori din comună, căci acestea privesc doar întreaga comună. Și, bineînțeles, că în frunte vor fi ca de obicei „fata noastră“, împreună cu alți cetă­țeni ca Atanasiu Tran­dafir, Ilie Zugravu, Șer­­ban Niculina, Radu Ca­­liop și alții, candidați și ei ai F.D.P. pentru a­­legerile de la 5 martie. C. GHINEA GELU DOREȘTE SĂ INTÎLNEASCĂ * PĂRINȚI ADEVĂRAȚI AU devenit celebre exemple­le istoriei în care părinții se sacrifică pentru fericirea co­piilor sau se lamentează îm­potriva destinului care a pră­bușit nenorocirile asupra lor despărțindu-i de cele mai dragi ființe, fiii sau fiicele lor. In minte îmi stăruie figurile profund tragice ale Androma­­căi și Hecubei, imortalizate în capodoperele anticilor și clasi­cilor francezi, încercînd să se împotrivească fatidicului destin care le-a hărăzit pierderea co­piilor. Nu demult, am cunoscut în­­tîmplător un om care neavînă copii, a găsit unul abandonat și împreună cu soția l-au co­pleșit cu dragostea lor nemăr­ginită, în prezent băiatul înva­ță bine, se pregătește să intre cu optimism în adolescență, iar fericitul părinte adoptiv ne-a declarat că ar face orice pen­tru el, și că, fără el, viața fa­miliei ar fi searbădă și lipsită de bucurii. De iubirea progeniturii, care continuă pe mai departe fluxul neîntrerupt al vieții, sînt ca­pabile pînă și animalele, ne­înzestrate cu conștiință. De acest lucru luăm cunoștință din lucrări de specialitate sau literatură și e suficient să re­amintim nuvelele scriitorului Emil Gîrleanu. Această iubire devine axiomă pentru oameni, acele ființe superioare, minu­nate, conștiente și a vorbi des­pre aceasta ni s-ar fi părut de prisos dacă nu am fi întîlnit o întîmplare, aproape nevero­similă prin cruzimea urmări­lor ei pentru o ființă gingașă și nevinovată. Duminică 19 februarie 1966, ora 16, pe strada Ion Vodă din Constanța a fost găsit plîn­­gînd un băiețel în vîrstă de 5 ani, brunet, cu ochii negri, pă­rul șaten, îmbrăcat cu un costum trening bleumarin, cu un pardesiu din material de balonz ard de culoarea mușta­­rului. Era vorba oare de abandon sau de rătăcirea lui? în primul caz, părinții ar fi dat dovadă de lipsa celui mai elementar umanism sau sentiment patern sau matern. Cea de a doua al­ternativă presupune neglijen­ță, nepăsare, tot atît de con­damnabile. Unde apare tatăl.. Abia după 3 zile, după ce prin organele de miliție din o­­raș și regiune și prin stația de radioficare Constanța s-a adus la cunoștința cetățenilor cazul de față, miercuri, 22 februarie, apare tatăl. Se numește Enișor Alexandru, este lăcătuș Are 24 de ani și la I.P.A.T. Con­stanța. Și-a recunoscut copilul pe care, de altfel, nu-l prea cunoaște. Băiatul se numește, deci, Enișor Dumitru Alexan­dru. De la tată aflăm că pe fosta mamă a băiatului (oare este logică această asociere de cuvinte: fosta și mamă!?) o cheamă Nedelcu Cornelia. Cînd căsătoria ramîne doar un gest... Ca la începutul oricărei idile totul a fost feeric. Deși erau foarte tineri (el avea 19 ani, iar ea abia 17), cei doi au ho­tărît să se căsătorească. Apoi s-a născut și Gelu (27 februa­rie 1962). Un timp, Gelu a crescut la un cămin de copii din Cernavoda, necunoscîn­­du-și părinții. Au început cer­turile, neînțelegerile. Divorțul i-a despărțit pe cei doi, copilul rămînînd în grija mamei, la cererea ei. Tata era obligat să plătească pensia alimentară, pe care pretinde că ar fi plă­tit-o la timp; în rest, rareori a căutat să-și vadă băiatul. Cor­nelia, se vede că a fost intere­sată mai mult de latura pecu­niară, abandonînd mai apoi copilul. Acum o lună „l-a dă­ruit“ soțului, pentru că „nu-l mai poate crește“. Rămas o săptămînă la tată, copilul nu s-a familiarizat. A venit apoi și mama pentru vreo două săptămîni. Duminică, după cum susține fostul soț, mama și Gelu au plecat in o­­raș. Ea a plecat „după gogoși“ (ne istorisește băiețelul) și după a fost, băiatul abandonat ajungînd prin bunăvoința u­­nor necunoscuți la o secție de miliție. Ion VULPE (Continuare în pag. a III-a) 4 4

Next