Dobrogea Nouă, septembrie 1969 (Anul 22, nr. 6548-6572)

1969-09-11 / nr. 6556

J DOBROGEA NOUĂ nr. 6556 RAID-ANCHETĂ Debut la catedrele satului Mijlocul lui septembrie are semnificația calendaristică a so­sirii anotimpului culesului de rod, a sfirșitului vacanței de vară și a începutului unui nou an școlar. Există însă și o altă semnifica­ție : în această zi absolvenți ai universităților și ai institutelor pedagogice din întreaga țară își fac debutul la catedrele satului, la care au fost repartizați, pentru a deveni dascăli ai sutelor de mii de elevi din școli generale și li­cee. Au trăit emoția acestei etape marcante in viața lor poate chiar din ziua cind și-au citit numele undeva, pe lista celor admiși în facultăți; au visat acest moment de-a lungul anilor de studiu , și l-au apropiat printr-o asiduă pre­gătire a examenelor, culminind cu examenul de stat. A venit și momentul despărțirii. Au cîntat pentru ultima oară „Gaudeamus igitur“ și o parte din inimă le-a rămas in amfiteatre... Mulți dintre ei au auzit, poate, pentru iniția dată numele satului sau comunei în care au fost reparti­zați și in care vor duce solia lu­minoasă a culturii umanitare : Cogealac, Pietreni, Darabani, Sa­tu Nou, Vîișoara, Rasova etc. Și chiar dacă primul drum l-au fă­cut ... pe hartă pentru a descope­ri așezarea ai cărei cetățeni vor deveni, suntem­ siguri că tinerii absolvenți, astăzi profesori, învă­țători, educatori, vor îmbrățișa cu pasiune nobila profesiune ce și-au ales-o, vor face din educa­rea generațiilor de elevi o datorie a lor față de societatea în care s-au realizat deplin. Un raid-anchetă pe care l-am întreprins zilele trecute prin câ­­teva sate și comune ale județu­lui nostru, unde am discutat cu factorii de răspundere din comu­nă, cu directori de școli și chiar cu proaspeții absolvenți care s-au prezentat la 1 septembrie la pos­turile la care au fost repartizați, a evidențiat, pe de o parte, aten­ția cu care sunt primiți acești noi intelectuali ai satului, eforturile ce se fac pentru asigurarea unor condiții materiale corespunzătoa­re, iar pe de altă parte, raidul­­anchetă a relevat hotărîrea tine­rilor profesori sosiți în sate și comune de a răspunde învestitu­rii titlului ce le-a fost acordat și dorința lor de a se integra cât mai repede în viața comunității din care fac acum parte ca mem­bri cu drepturi și responsabilită­ți depline. La Deleni, o primă escală intinerariului pe care l-am par­a­curs, directorul școlii generale, Marin Popescu, ne face cunoștin­ță cu una din cele 3 absolvente ale Institutului pedagogic de V ani din Constanța care a fost re­partizată aici — Elena Purcărea, profesoară de limba română. „Aștept cu nerăbdare — ne-a spus dînsa — clipa cind mă voi intilni cu elevii. Nu va fi pentru prima dată ; am experiența ore­lor de practică pedagogică care îmi vor fi de un real folos. Dar acum, momentul capătă o semni­ficație și o importanță deosebită. Este răspunderea dascălului in fața elevilor săi — cel mai dificil examen pe care trebuie să-l dăm". „Iar pentru mine — a in­tervenit tovarășul Marin Popescu, directorul școlii — este o mare bucurie că, prin venirea a trei noi profesori, numărul cadrelor didactice calificate este complet. Vom începe noul an școlar sub cele mai favorabile auspicii; il vom începe bine ! " Au trecut doar puțini ani de cind Liceul din Adamclisi a dat prima sa promoție de absolvenți. De atunci, tot mai mulți copii din Adamclisi și satele învecina­te urmează cursurile acestui li­ceu în care exigența științifică, calificarea superioară a profeso­rilor, priceperea și autoritatea în materie a directorului Hristache Grozea, ca și pregătirea constant bună a elevilor ce se prezintă la examenul de bacalaureat, i-au creat un meritat renume. Anul acesta, la liceul din Adamclisi au fost repartizate două tinere pro­fesoare, absolvente ale universi­tăților din Timișoara și Iași: Di­­da Nicoleta, cu specialitatea lim­ba română, și Rodica Popa — limba rusă. Ambele se prezenta­seră la post în preziua vizitei noastre, așa că impresiile pe care le-am cules sunt cit se poate de proaspete. Rodica Popa este ori­ginară din Lugoj, dar depărtarea in kilometri de locurile natale, de părinți, nu o sperie cîtuși de puțin : „Am venit aici atrasă și de rezonanța istorică a numelui acestei localități așezată pe locu­rile pe unde a trecut Traian. De altfel, astăzi am vizitat Monu­mentul triumfal. Dar am venit animată mai ales din dorința de „a face treabă­“. Iubesc foarte mult copiii și am să intru de fiecare dată cu plăcere la clasă pentru a le împărtăși cunoștin­țele ce le-am asimilat în anii de studii. Emoție ? Da, pentru că așa este firesc la fiecare început, de această dată un început de carieră. Da, pentru că debutul la catedră înseamnă verificarea for­țelor mele pedagogice, iar la cla­sele mari, la care voi preda, „exa­menul" este cu atât mai dificil". Și la școala generală din satul Zorile s-au prezentat la posturi două absolvente ale Institutului pedagogic de 3 ani din Constanța — Ludmila Tunski și Abdișa Ga­mer. Ele vor deveni la 15 sep­tembrie titularele catedrelor de istorie-geografie și, respectiv, limbă română. In satul Darabani s-a prezen­tat la 1 septembrie Cornel Ninu, absolvent al Facultății de filolo­gie, care a fost repartizat aici. Organele locale, împreună cu directorul școlii generale din sat, Marin Florea, au avut grijă, încă din prima zi, ca tînărului profesor să i se asigure condiții de viață corespunzătoare. De altfel, intr-o convorbire pe care am avut-o cu președintele Consiliului popular comunal Negru Vodă, acesta ne asigura că profesorilor nou veni­ți la Negru Vodă, li se va repar­tiza, chiar in ziua sosirii lor, un apartament la bloc. Afirmația președintelui Radu Alexandru vorbește de la sine despre atenția cu care sunt înconjurați tinerii ce vor debuta la catedrele satului, despre grija organelor locale pen­tru ca integrarea acestor tineri intelectuali în viața satului să nu fie handicapată de niște condiții de viață improprii. Am dori ca această preocupare să se manifes­te pretutindeni, in satele și co­munele județului nostru. O primă concluzie a raidului­­anchetă rămâne insă hotărirea fermă a tinerilor profesori, cu care am discutat, de a răspunde ci­ mai bine sarcinilor pedagogi­ce ce le au de îndeplinit, înves­titurii ce le este acordată di­n ziua cind sunetul clopoțelului ii va strînge pe toți elevii, mici și mari, in băncile școlii pentru a se pregăti să devină oameni de nădejde, multilateral pregătiți ai societății noastre socialiste. Debutul la catedrele satului este un moment festiv, pentru noi un prilej de a adresa tineri­lor absolvenți, proaspeți profeso­ri, învățători și educatori o urare sinceră , mult succes C. ISMAILEANU Cu toții știm că acest concurs organizat de televiziune are ca scop promovarea tinerelor talente, a tinerelor spe­ranțe care să reprezinte și să cultive cu succes muzica ușoară româ­nească. Fină acum am avut prilejul să vedem evoluînd în acest cadru numeroși tineri dornici să se afirme, punin­­du-și in valoare atit ca­litățile lor vocale, cit și cunoștințele din dome­niul muzicii sau cunoș­tințe ce țin de cultura generală. Să nu înțele­gem greșit. Muzica ușoa­ră nu este numai un mijloc de reconfortare, de divertisment, așa cum eronat este înțe­leasă uneori. Muzica u­­șoară este un act de cul­tură, izvorit din cele mai tainice sensibilități uma­ne. Diletantismul, goana după succese efemere și ieftine, forța irezistibilă pe care o exercită micul ecran asupra unor tine­ri dornici să „iasă în lume“ cu orice preț și oricum, au depreciat multe din emisiunile programate de televizi­unea noastră. Unii tine­ri, din fericire puțini la număr, care vor să fie cunoscuți, care țin să se transforme, cultivînd muzica ușoară prin in­termediul televiziunii, iu idoli ai publicului, apla­udați ca într-o arenă de coridă, orbiți de succe­sul pe care și-l calcu­lează premeditat și ari­vist, sfîrșesc, în cele mai multe cazuri, lamenta­bil. Ne întrebăm ce pă­rere are despre muzica ușoară tînărul Silviu Tripșa, una dintre cele mai recente apariții, pentru etapa a II-a, la „Steaua fără nume“ ? Student la Institutul de arhitectură, constănțea­­nul Silviu Tripșa a vrut să ne convingă cât de ușor poate realiza tran­sferul între instrumen­tele proprii arhitectului cu cele ale muzicii u­­șoare. Departe de noi de a face o dramă din eșecul lui Tripșa la „Steaua fără nume“, dar trebuie s-o spunem că am încercat un senti­ment de jenă cind acest concurent cu atitudinea dezinvoltă a unui teribi­list ne-a oferit o mostră de ceea ce se poate nu­mi un om fără simțul ridicolului. Muzica u­șoară are și ea legile ei, stimate tovarășe Tripșa, se însușește o dată cu notele care o guvernea­ză; ritmurile ei se su­bordonează, chiar dacă dumneata nu accepți, unor aranjamente defi­nite științific, și, după cum ai observat, ea, mu­zica ușoară, ți-a refuzat maniera și „tehnica­“ pur lăutăreasca, adică după ureche, pe care ai încercat să i-o impui. Discutând cu tatăl du­­mitale, acesta ne-a de­clarat că: „fiul meu are calități vocale, sensibili­tate și prezență scenică, care au fost apreciate in prima etapă a concursu­lui, dar că la partea te­oretică era foarte slab pregătit". Tatăl a Încer­cat să scuze aceste de­ficiențe ale fiului său punind pe primul plan ocupația sa zilnică — ar­hitectura. Nimic mai normal și scuza are su­ficientă acoperire. Dar ciudat este faptul că Silviu Tripșa, partici­­pind la a doua etapă a concursului, la care in­­timpinase vădite dificul­tăți cu descifrarea tex­tului muzical, motiv pentru care nu a promo­vat in etapa a III-a, revine după 6 luni pen­tru a doua oară, la a­­ceeași probă, și din nou cu șansa de a se face de vis. Deci, ca și prima dată nepregătit, la care se adaugă „amănuntul“ de a fi refuzat să desci­freze și să interpreteze notele. Tinerii de vîrsta dumitale, tovarășe Tripșa, oamenii care iu­besc și apreciază muzi­ca și interpreții, cred că te-ai pripit. Te-ai grăbit să devii stea cu nume, ceea ce ai și reu­șit, dar ești o stea eclip­sată de propria-ti nești­ință. Pentru viitor — avem în vedere numai muzica ușoară — ar fi bine să te „grăbești mai încet“. Pentru că rezul­tatul l-am văzut cu to­ții — o situație penibilă, in primul rind pentru d-ta, apoi pentru comi­sia care nu-și mai găsea locul pe­ scaune, o situ­ație penibilă pentru pă­rinții tăi, pentru tele­spectatorii din orașul și județul Constanța. Mai gindește-te, poate voca­ția dumitale este totuși arhitectura. Și dacă este așa, slujește-o cu cre­dință ! N-o dezamăgi ca și pe muzica ușoară ! Și poate ca dumneata mai sînt și alții care ar trebui să se gîndească bine înainte de a se lansa in public pentru a nu se face de vis. Prof. Aneta VASI­LE Consfătuire rebusistă la Constanța Revista „Rebus“, in cola­borare cu conducerea clubu­lui S.N.C. din Constanța, or­ganizează în ziua de 12 sep­tembrie a.c. la ora 18,00, în sala clubului, o consfătuire cu cititorii, colaboratorii amatorii de probleme dis­și­tractive din Constanța. Cu acest prilej se va face și tragerea la sorți a premii­lor oferite de revista „Re­bus“ participanților la con­cursul popular de dezlegări de jocuri, pe luna iunie. Un moment important în cadrul acestei acțiuni îl va constitui concursul fulger de dezlega­re a unui careu. Analiza minuțioasa a tuturor laturilor producției (Urmare din pag. 1) mecanice ale utilajelor, exemplul cel mai concludent fiind cel al pompei nr. I de pastă, la care re­parația efectuată a fost de foarte slabă calitate, așa cum remarca tovarășul Vasile MARIN, conduc­tor la compartimentul de sorta­re. Trebuie reduse la maximum opririle neplanificate ale mașini­lor și scurtat timpul de interven­ție, ceea ce impune îmbunătăți­rea muncii de revizie și reparații pe care o prestează lăcătușii fa­bricii. Dar în aceeași măsură, întregul personal operativ trebuie să-și completeze cunoștințele pro­fesionale, să asigure o exploatare riguros corectă a instalațiilor fa­bricii. Caracterul accentuat de dez­batere competentă, un spirit cri­tic și autocritic, a diferitelor as­pecte ale producției, dau convin­gerea că în viitor activitatea sec­ției de celuloză de la Fabrica de himtie și celuloză Palas va atinge parametri superiori, că secția va contribui printr-un efort susținut la îndeplinirea sarcinilor econo­mice care revin întregului colec­tiv al întreprinderii. Dacă o asemenea concluzie s-a desprins de la adunarea chimiș­­tilor, cu totul alte impresii am părăsit adunarea salariaților din secția spălătorie-pieptănătorie, a ÎNTREPRINDERII INTEGRATE DE LINĂ — CONSTANȚA. Este o secție care, prin locul și speci­ficul său, are o pondere însem­nată in desfășurarea procesului de producție al întreprinderii, astfel că, bunul mers al activită­ții ei prezintă interes pentru în­treaga fabrică. Deși informarea prezentată de inginerul Victor VOITINOVICI, șeful secției, s-a oprit în mai mică măsură asupra rezultatelor satisfăcătoare obținu­te pînă acum și s-a referit în principal la o serie de deficiențe care au făcut ca realizările să fie totuși sub capacitatea reală de producție, nu se poate spune că, in cadrul adunării, a existat acel climat propice analizei exigente a lipsurilor, posibilităților de îm­bunătățire a activității. Evident, în secția de spălăto­rie-pieptănătorie multe lucruri mai trebuie puse la punct. Ast­fel, din cauza întreținerii și ex­ploatării neraționale a utilajelor s-au produs dese defectări ale a­­cestora, reparațiile au fost de proastă calitate, au lipsit piesele de schimb. Și toate s-au concre­tizat de staționări îndelungate ale mașinilor, in indicele scăzut de încărcare a lor. A lăsat de dorit, de asemenea, și disciplina în muncă. Numărul absențelor ne­motivate s-a menținut incă ridi­cat, a existat o mare fluctuație de muncitori. Timpul de muncă — într-un cuvînt — nu a fost utili­zat eficient. Dar asemenea deficiențe nu au fost analizate însă cu ascuțit simț critic și autocritic, ci au fost pri­vite doar la suprafață, global, în adunare nemanifestîndu-se o pu­ternică opinie colectivă împotri­­va celor nediscipiinați, care pro­duc perturbații bunului mers al producției. Evidențierea acestor deficiențe era cu atât mai nece­sară în perspectiva sarcinilor de plan pentru anul 1970. Cunoașterea acestora cu aproa­pe jumătate de an mai devreme oferă posibilitatea — așa cum a­­rătam și la început, ceea ce este valabil pentr­u oricare altă între­prindere — să se ia din timp mă­surile necesare pentru ca, încă din primele zile ale anului viitor, activitatea de producție să se în­cadreze în ritmul prevăzut. Dar aceasta presupune, mai întâi, eli­minarea urgentă a neajunsurilor ce mai dăinuie in angrenajul pro­ducției. In acest sens, trebuie să acționeze conducerea, sub îndru­marea și controlul organizațiilor de partid, comitetele de direcție din întreprinderi, spre astfel de probleme trebuie să-și concen­treze­­ le întreaga atenție, Pag. a 3-a m mun tablou AL PATRIEI SOCIALISTE (Urmare din pag. I­ mie bazată pe o armonioasă co­relație intre producția industria­lă și cea agricolă dintre toate sectoarele ei de activitate. Iar documentele Congresului al X- lea al partidului, care stabilesc ca până în 1915 producția globa­lă a industriei să sporească cu 50—57 la sută față de nivelul atins la finele actualului cinci­nal, intr-un ritm mediu anual de creștere de 8,5—9,5 la sută mar­chează perspective și mai lumi­noase pentru dezvoltarea econo­­­­mică a țării. fil Semnificative sunt și alte cifre: “în 1968 au fost necesare doar si zile pentru a se realiza produc­ția siderurgică a României din întregul an 1938. Aceasta înseam­nă marile furnale, oțelării, lami­noare construite la Reșița și Hu­nedoara, înseamnă impunătorul combinat siderurgic de la Galați, toate roade ale acestor ani. Și, in continuare, perspectiva, in 1975, siderurgia va realiza o producție de 10—10,5 milioane tone de oțel și 7,2—7,5 milioane tone de la­minate , un fundament și mai solid încă pentru industrializa­rea socialistă. Iar o altă ramură industrială — cea energetică — omniprezentă în ansamblul expo­ziției, fiindcă de ea beneficiază întreaga economie, se înscrie de asemenea cu ritmuri deosebite intre trecut, prezent și viitor : în anii 1961—1968, energia electrică și termică produsă a crescut de 19,9 ori, mari centrale termo și hidroelectrice au intrat in func­țiune, altele — realizări și mai grandioase, cum va fi cea de la Porțile de Fier — urmează să-și TM aducă aportul la dezvoltarea ba­­­­zei energetice a economiei. »[ Este imposibil să sintetizezi în cîteva cuvinte dezvoltarea tutu­ror ramurilor economice. Dar trebuie să scoți in evidență, de pildă, faptul că industria chimică a reușit în anul 1968 să realizeze în numai 7 zile producția între­gului an 1938, că in viitorul cin­cinal nivelul producției acestui sector va fi cu 13—14 la sută mai mare față de cel actual, prin in­trarea in funcțiune a noi combi­nate, a noi fabrici. Trebuie să mai scoți în evidență, de exem­plu, și faptul că intre anii 1965- 1969 parcul de locomotive elec­trice și Diesel electrice a crescut de 3 ori și că in perspectivă, în 1975, 90 la sută din transportul feroviar se va face cu locomotive electrice. Un mare panou din expoziție informează vizitatorii că între Congresele al IX-lea și al X-lea ale partidului, s-au construit nu mai puțin de 40 de fabrici și sec­ții noi de producție; și ca un­ Co­rolar, e de subliniat o altă com­parație : producția materialelor de construcții a crescut intre 1950 și 1968 de 11,5 ori. Am construit mult, vom construi și mai mult un viitor, pentru că numai dez­voltarea economică armonioasă a țării va putea conduce la ridica­rea neîncetată a standardului de viață al locuitorilor săi. ...Semnificativ este și faptul că între 1950 și 1968 producția agri­colă globală a crescut de 2,3 ori, iar media ultimilor 3 ani al cin­cinalului actual este cu 24 la sută mai mare față de media cincina­lului trecut; semnificativ este și că producția alimentară a anu­lui 1938 se realizează acum în nu­mai 60 de zile, iar in 1975 va fi cu 35—40 la sută mai mare decit la sfîrșitul cincinalului acesta. In sfîrșit, încă o comparație, se pro­duc in momentul de față aproape 200.000 de articole și sortimente de bunuri de consum pentru populație față de 48.000 cit se realizau în 1950. Cifre sugestive: cifre de sinteză care marchează un drum parcurs cu siguranță și vigoare, care jalonează un itine­rar viitor și mai luminos... Creații ale minții și muncii românești Dar încă și mai mult decit ci­frele — completindu-le și ilus­­trîndu-le — pe vizitatorul expo­ziției îl frapează, îl umplu de en­tuziasm EXPONATELE. Desigur, pe retina memoriei nu pot fi re­­­ținute toate cele 60.000 de artico­le expuse, dar cu siguranță se imprimă acele realizări-gigant, prezente în mai toate sectoarele. Cum ar fi, de pildă, imensa piesă care domină parterul pavilionu­lui central — rotorul hidroagre­­gatului de 178 megawați, con­struit la Uzina de construcții de mașini din Reșița, pentru hidro­centrala de la Porțile de Fier, sau statorul turboagregatului de 60 de megawați, realizat la ace­eași uzină. Industria construcției de ma­șini a făcut și ea progrese de ne­tăgăduit. Alte dovezi: strungul carusel de 3.200 mm, mașinile de alezat și frezat A.F. 85 și A.F.100, de înaltă precizie, cu comandă program, strungul automatizat Itinerar documentar .EREN­T ROMANIA ’69“ S.N.A.-500, cu comandă program pe bază de magnetofon etc. Spe­cialiștii apreciază performanțele ridicate ale acestor utilaje, dar cea mai mare performanță este însăși construcția lor, de o indus­trie tinără și viguroasă, căreia î-a lipsit o astfel de tradiție, dar care n-a împiedicat-o să se reali­zeze plenar. Enumerarea poate continua, fă­ră pretenția de a epuiza lista, presa hidraulică cu 6 etaje, desti­nată intreprinderilor de prelucra­re a lemnului, impunătoarea in­stalație a stației de transformare de 200/110 kV, identică cu cea ca­re a fost montată la hidrocentra­la de pe Argeș etc. Industria de utilaj petrolier iși expune și ea performanțele: instalația de fo­raj F. 200, care se bucură de o faimă mondială, cucerind pînă a­­cum medalii de aur la tirgurile internaționale de mostre de la Leipzig și Brno, sau instalația de foraj F. 125, în „premieră" desti­nată forărilor la peste 5.000 m a­­dmcim­e, sau atiteă altele. Nu se poate să nu remarci de asemenea, coloanele de fracțio­nare, înalte de 22 m, realizate de constructorii de utilaj chimic, sau coloana de condensare cu un diametru de 700 mm, sau cea de sinteză a amoniacului, avînd un diametru de 800 mm. Iți atrag atenția in același înalt grad mo­derna instalație de foraj puțuri de apă, noua locomotivă electrică de 6.100 cai putere, autocamioa­nele de 7 tone realizate la uzi­nele „Steagul roșu“ Brașov, auto­turismul „Dacia 1100“, autoturis­mul de teren „Aro“, ca să nu mai vorbim de mulțimea de mașini­­unelte, de războaie de țesut și oarde pentru țesătorii, de utilaje pentru construcții, transporturi etc., ca și gama largă de bunuri tehnice de larg consum. Sunt pro­duse despre care, nu cu mulți ani in urmă, nici nu se putea v orbi; sunt produse care atestă geniul creator al oamenilor muncii din țara noastră, ca și largile posibi­lități deschise de politica parti­dului, de dezvoltare armonioasă a României, de industrializare socialistă. Locul de frunte al cercetării științifice Printre curiozitățile pe care, cu siguranță, vizitatorul le va re­marca în expoziție, se numără și o construcție oarecum ciudată, dar mai cu seamă originală. Este unul din punctele de atracție de pe platforma exterioară din veci­nătatea Pieței Scînteii. Este vor­ba de AERODOMUL care adă­postește pavilionul Institutului de fizică atomică , o creație a spe­cialiștilor români, expresie a in­geniozității și fanteziei oamenilor noștri de știință; o cupolă uriașă, din membrană ușoară de mate­rial plastic, fără structură de re­zistență, susținută numai prin presiunea de aer interioară. Dar, mai mult decât pavilionul însuși, impresionează în și mai mare măsură exponatele pe care el le cuprinde, in cei 500 mp cit măsoa­­ră suprafața sa. Fizica nucleară e destul de tinără, ca știință, dar realizările cercetătorilor români atrag deja luarea aminte. Nume­roși specialiști au apreciat, de exemplu, lasserul monomodal, spectograful de rezistență para­­magnetică electronică, gamma de­­fectoscopul pentru conducte, ca­zanul gamma, distins recent cu Diploma de onoare la Salonul in­ternațional de invenții de la Pa­ris, betatlonul nuclear și multe alte aparaturi de înaltă tehnici­tate, realizate de fizicienii insti­tutului. Dar știința, cercetarea științifi­că aplicativă sau teoretică, sunt peste tot prezente in expoziție ca o expresie a legăturii strânse a acestora cu tot mai nevoile practice ale producției, cu viața. Laboratorul și-a extins aria la dimensiunile uzinei, iar uzina a pătruns în laborator. De aceea, realizările institute­lor de proiectare și de cercetare, preocupările actuale și cele de perspectivă, sunt expuse laolaltă cu cele ale sectoarelor de produc­ție pe care le deservesc. De la mecanica gigant la cea miniatu­rală, de mare finețe și perfor­manță tehnică, de la noii com­puși ai chimiei organice și anor­ganice, la țesăturile din fibre sin­tetice sau la noile soiuri de plan­te și animale — in tot ce înseam­nă economie și producție mate­rială, știința românească își spu­ne tot mai pregnant cuvântul. De altfel, marea majoritate a expo­natelor de care aminteam mai înainte, ca și multe altele, sunt rodul minții cercetătorilor și oa­menilor de știință din țara noas­tră. Prezențe constănțene In mod firesc, pe vizita­torii care locuiește și muncește în a­­șezările județului Constanța il interesează și contribuția indus­triei­­ și agriculturii noastre, a al­tor sectoare ale vieții economice din județ, în ansamblul realiză­rilor prezente la expoziția „Ro­mânia 1969“. Le urmărește cu cu­riozitate și le descoperă cu satis­facție. Este prezentă, de exemplu, macheta de mari dimensiuni (la scara 1/500) a lucrărilor de extin­dere și modernizare a portului Constanța, însoțită de cifre care ilustrează creșterea impetuoasă pe care o va atinge traficul portuar la sfîrșitul lucrărilor, care atestă in același timp realizările con­structorilor hidrotehnici constănn­­­țeni in execuția noului port, a­­vansul simțitor pe care il mențin față de termenul final al dării in exploatare a portului. Sunt pre­zente, de asemenea, machete ale vaselor aflate in dotarea flotei maritime, ca și noile realizări ale constructorilor navali de la șan­tierul din Constanța. Macheta Centralei electrice de termofica­­re de la Palas, ca și unele utilaje ce vor fi montate la această cen­trală, înfățișează perspectivele e­­nergeticii județului nostru. Dar și alte unități industriale din județ și-au trimis „emisarii" înfăptuirilor concrete la expozi­ție. De la Năvodari sunt înfățișate ingrășămintele fosfatice și cele­lalte produse chimice pe care le realizează marea uzină, însoțite de perspectivele pe care se va a­­duce cu sine extinderea acesteia, prin noile construcții aflate in curs de execuție. In sectorul mașinilor agricole se remarcă și presa de balotat pare realizată la I.M.U. Medgidia (ca și remorca auto) aflată la lo­cul rezervat utilajelor de trans­port sau mașina de modelat so­lul, concepută de tehnicienii și specialiștii de la Uzina de repa­rații Năvodari. In standuri diferite de expune­re, sortimente de hârtie, de mo­bilă sau de țesături din fire tip lină vorbesc și ele despre noua platformă industrială a Constan­ței — zona Palas. TMCa o caracteristică specifică a județului, a litoralului românesc — tinără industrie a turismului: machete, panouri, grafice, vor­bind despre investițiile impor­tante făcute de statul nostru pen­tru construcția ansamblurilor ho­teliere de la Mamaia, Mangalia Nord, Eforie, despre campinguri­le și taberele de odihnă , și, în același timp, cifre care atestă dezvoltarea economiei turistice, care exprimă afluența sutelor de mii de vizitatori din țară și de peste hotare, care își petrec în fiecare an vacanța pe litoralul românesc. ...Cu aceeași satisfacție poți să remarci și realizările unităților agricole de stat și din județul nostru, cooperatiste expresie dezvoltării lor continue, a însem­a­natelor investiții făcute în agri­cultură, contribuția pe care agri­cultura socialistă constănțeană o aduce la fondul central de pro­duse agroalimentare al statului, la satisfacerea cerințelor de con­sum ale populației.

Next