Dobrogea Nouă, septembrie 1969 (Anul 22, nr. 6548-6572)
1969-09-11 / nr. 6556
J DOBROGEA NOUĂ nr. 6556 RAID-ANCHETĂ Debut la catedrele satului Mijlocul lui septembrie are semnificația calendaristică a sosirii anotimpului culesului de rod, a sfirșitului vacanței de vară și a începutului unui nou an școlar. Există însă și o altă semnificație : în această zi absolvenți ai universităților și ai institutelor pedagogice din întreaga țară își fac debutul la catedrele satului, la care au fost repartizați, pentru a deveni dascăli ai sutelor de mii de elevi din școli generale și licee. Au trăit emoția acestei etape marcante in viața lor poate chiar din ziua cind și-au citit numele undeva, pe lista celor admiși în facultăți; au visat acest moment de-a lungul anilor de studiu , și l-au apropiat printr-o asiduă pregătire a examenelor, culminind cu examenul de stat. A venit și momentul despărțirii. Au cîntat pentru ultima oară „Gaudeamus igitur“ și o parte din inimă le-a rămas in amfiteatre... Mulți dintre ei au auzit, poate, pentru iniția dată numele satului sau comunei în care au fost repartizați și in care vor duce solia luminoasă a culturii umanitare : Cogealac, Pietreni, Darabani, Satu Nou, Vîișoara, Rasova etc. Și chiar dacă primul drum l-au făcut ... pe hartă pentru a descoperi așezarea ai cărei cetățeni vor deveni, suntem siguri că tinerii absolvenți, astăzi profesori, învățători, educatori, vor îmbrățișa cu pasiune nobila profesiune ce și-au ales-o, vor face din educarea generațiilor de elevi o datorie a lor față de societatea în care s-au realizat deplin. Un raid-anchetă pe care l-am întreprins zilele trecute prin câteva sate și comune ale județului nostru, unde am discutat cu factorii de răspundere din comună, cu directori de școli și chiar cu proaspeții absolvenți care s-au prezentat la 1 septembrie la posturile la care au fost repartizați, a evidențiat, pe de o parte, atenția cu care sunt primiți acești noi intelectuali ai satului, eforturile ce se fac pentru asigurarea unor condiții materiale corespunzătoare, iar pe de altă parte, raidulanchetă a relevat hotărîrea tinerilor profesori sosiți în sate și comune de a răspunde învestiturii titlului ce le-a fost acordat și dorința lor de a se integra cât mai repede în viața comunității din care fac acum parte ca membri cu drepturi și responsabilități depline. La Deleni, o primă escală intinerariului pe care l-am paracurs, directorul școlii generale, Marin Popescu, ne face cunoștință cu una din cele 3 absolvente ale Institutului pedagogic de V ani din Constanța care a fost repartizată aici — Elena Purcărea, profesoară de limba română. „Aștept cu nerăbdare — ne-a spus dînsa — clipa cind mă voi intilni cu elevii. Nu va fi pentru prima dată ; am experiența orelor de practică pedagogică care îmi vor fi de un real folos. Dar acum, momentul capătă o semnificație și o importanță deosebită. Este răspunderea dascălului in fața elevilor săi — cel mai dificil examen pe care trebuie să-l dăm". „Iar pentru mine — a intervenit tovarășul Marin Popescu, directorul școlii — este o mare bucurie că, prin venirea a trei noi profesori, numărul cadrelor didactice calificate este complet. Vom începe noul an școlar sub cele mai favorabile auspicii; il vom începe bine ! " Au trecut doar puțini ani de cind Liceul din Adamclisi a dat prima sa promoție de absolvenți. De atunci, tot mai mulți copii din Adamclisi și satele învecinate urmează cursurile acestui liceu în care exigența științifică, calificarea superioară a profesorilor, priceperea și autoritatea în materie a directorului Hristache Grozea, ca și pregătirea constant bună a elevilor ce se prezintă la examenul de bacalaureat, i-au creat un meritat renume. Anul acesta, la liceul din Adamclisi au fost repartizate două tinere profesoare, absolvente ale universităților din Timișoara și Iași: Dida Nicoleta, cu specialitatea limba română, și Rodica Popa — limba rusă. Ambele se prezentaseră la post în preziua vizitei noastre, așa că impresiile pe care le-am cules sunt cit se poate de proaspete. Rodica Popa este originară din Lugoj, dar depărtarea in kilometri de locurile natale, de părinți, nu o sperie cîtuși de puțin : „Am venit aici atrasă și de rezonanța istorică a numelui acestei localități așezată pe locurile pe unde a trecut Traian. De altfel, astăzi am vizitat Monumentul triumfal. Dar am venit animată mai ales din dorința de „a face treabă“. Iubesc foarte mult copiii și am să intru de fiecare dată cu plăcere la clasă pentru a le împărtăși cunoștințele ce le-am asimilat în anii de studii. Emoție ? Da, pentru că așa este firesc la fiecare început, de această dată un început de carieră. Da, pentru că debutul la catedră înseamnă verificarea forțelor mele pedagogice, iar la clasele mari, la care voi preda, „examenul" este cu atât mai dificil". Și la școala generală din satul Zorile s-au prezentat la posturi două absolvente ale Institutului pedagogic de 3 ani din Constanța — Ludmila Tunski și Abdișa Gamer. Ele vor deveni la 15 septembrie titularele catedrelor de istorie-geografie și, respectiv, limbă română. In satul Darabani s-a prezentat la 1 septembrie Cornel Ninu, absolvent al Facultății de filologie, care a fost repartizat aici. Organele locale, împreună cu directorul școlii generale din sat, Marin Florea, au avut grijă, încă din prima zi, ca tînărului profesor să i se asigure condiții de viață corespunzătoare. De altfel, intr-o convorbire pe care am avut-o cu președintele Consiliului popular comunal Negru Vodă, acesta ne asigura că profesorilor nou veniți la Negru Vodă, li se va repartiza, chiar in ziua sosirii lor, un apartament la bloc. Afirmația președintelui Radu Alexandru vorbește de la sine despre atenția cu care sunt înconjurați tinerii ce vor debuta la catedrele satului, despre grija organelor locale pentru ca integrarea acestor tineri intelectuali în viața satului să nu fie handicapată de niște condiții de viață improprii. Am dori ca această preocupare să se manifeste pretutindeni, in satele și comunele județului nostru. O primă concluzie a raiduluianchetă rămâne insă hotărirea fermă a tinerilor profesori, cu care am discutat, de a răspunde ci mai bine sarcinilor pedagogice ce le au de îndeplinit, învestiturii ce le este acordată din ziua cind sunetul clopoțelului ii va strînge pe toți elevii, mici și mari, in băncile școlii pentru a se pregăti să devină oameni de nădejde, multilateral pregătiți ai societății noastre socialiste. Debutul la catedrele satului este un moment festiv, pentru noi un prilej de a adresa tinerilor absolvenți, proaspeți profesori, învățători și educatori o urare sinceră , mult succes C. ISMAILEANU Cu toții știm că acest concurs organizat de televiziune are ca scop promovarea tinerelor talente, a tinerelor speranțe care să reprezinte și să cultive cu succes muzica ușoară românească. Fină acum am avut prilejul să vedem evoluînd în acest cadru numeroși tineri dornici să se afirme, punindu-și in valoare atit calitățile lor vocale, cit și cunoștințele din domeniul muzicii sau cunoștințe ce țin de cultura generală. Să nu înțelegem greșit. Muzica ușoară nu este numai un mijloc de reconfortare, de divertisment, așa cum eronat este înțeleasă uneori. Muzica ușoară este un act de cultură, izvorit din cele mai tainice sensibilități umane. Diletantismul, goana după succese efemere și ieftine, forța irezistibilă pe care o exercită micul ecran asupra unor tineri dornici să „iasă în lume“ cu orice preț și oricum, au depreciat multe din emisiunile programate de televiziunea noastră. Unii tineri, din fericire puțini la număr, care vor să fie cunoscuți, care țin să se transforme, cultivînd muzica ușoară prin intermediul televiziunii, iu idoli ai publicului, aplaudați ca într-o arenă de coridă, orbiți de succesul pe care și-l calculează premeditat și arivist, sfîrșesc, în cele mai multe cazuri, lamentabil. Ne întrebăm ce părere are despre muzica ușoară tînărul Silviu Tripșa, una dintre cele mai recente apariții, pentru etapa a II-a, la „Steaua fără nume“ ? Student la Institutul de arhitectură, constănțeanul Silviu Tripșa a vrut să ne convingă cât de ușor poate realiza transferul între instrumentele proprii arhitectului cu cele ale muzicii ușoare. Departe de noi de a face o dramă din eșecul lui Tripșa la „Steaua fără nume“, dar trebuie s-o spunem că am încercat un sentiment de jenă cind acest concurent cu atitudinea dezinvoltă a unui teribilist ne-a oferit o mostră de ceea ce se poate numi un om fără simțul ridicolului. Muzica ușoară are și ea legile ei, stimate tovarășe Tripșa, se însușește o dată cu notele care o guvernează; ritmurile ei se subordonează, chiar dacă dumneata nu accepți, unor aranjamente definite științific, și, după cum ai observat, ea, muzica ușoară, ți-a refuzat maniera și „tehnica“ pur lăutăreasca, adică după ureche, pe care ai încercat să i-o impui. Discutând cu tatăl dumitale, acesta ne-a declarat că: „fiul meu are calități vocale, sensibilitate și prezență scenică, care au fost apreciate in prima etapă a concursului, dar că la partea teoretică era foarte slab pregătit". Tatăl a Încercat să scuze aceste deficiențe ale fiului său punind pe primul plan ocupația sa zilnică — arhitectura. Nimic mai normal și scuza are suficientă acoperire. Dar ciudat este faptul că Silviu Tripșa, participind la a doua etapă a concursului, la care intimpinase vădite dificultăți cu descifrarea textului muzical, motiv pentru care nu a promovat in etapa a III-a, revine după 6 luni pentru a doua oară, la aceeași probă, și din nou cu șansa de a se face de vis. Deci, ca și prima dată nepregătit, la care se adaugă „amănuntul“ de a fi refuzat să descifreze și să interpreteze notele. Tinerii de vîrsta dumitale, tovarășe Tripșa, oamenii care iubesc și apreciază muzica și interpreții, cred că te-ai pripit. Te-ai grăbit să devii stea cu nume, ceea ce ai și reușit, dar ești o stea eclipsată de propria-ti neștiință. Pentru viitor — avem în vedere numai muzica ușoară — ar fi bine să te „grăbești mai încet“. Pentru că rezultatul l-am văzut cu toții — o situație penibilă, in primul rind pentru d-ta, apoi pentru comisia care nu-și mai găsea locul pe scaune, o situație penibilă pentru părinții tăi, pentru telespectatorii din orașul și județul Constanța. Mai gindește-te, poate vocația dumitale este totuși arhitectura. Și dacă este așa, slujește-o cu credință ! N-o dezamăgi ca și pe muzica ușoară ! Și poate ca dumneata mai sînt și alții care ar trebui să se gîndească bine înainte de a se lansa in public pentru a nu se face de vis. Prof. Aneta VASILE Consfătuire rebusistă la Constanța Revista „Rebus“, in colaborare cu conducerea clubului S.N.C. din Constanța, organizează în ziua de 12 septembrie a.c. la ora 18,00, în sala clubului, o consfătuire cu cititorii, colaboratorii amatorii de probleme disșitractive din Constanța. Cu acest prilej se va face și tragerea la sorți a premiilor oferite de revista „Rebus“ participanților la concursul popular de dezlegări de jocuri, pe luna iunie. Un moment important în cadrul acestei acțiuni îl va constitui concursul fulger de dezlegare a unui careu. Analiza minuțioasa a tuturor laturilor producției (Urmare din pag. 1) mecanice ale utilajelor, exemplul cel mai concludent fiind cel al pompei nr. I de pastă, la care reparația efectuată a fost de foarte slabă calitate, așa cum remarca tovarășul Vasile MARIN, conductor la compartimentul de sortare. Trebuie reduse la maximum opririle neplanificate ale mașinilor și scurtat timpul de intervenție, ceea ce impune îmbunătățirea muncii de revizie și reparații pe care o prestează lăcătușii fabricii. Dar în aceeași măsură, întregul personal operativ trebuie să-și completeze cunoștințele profesionale, să asigure o exploatare riguros corectă a instalațiilor fabricii. Caracterul accentuat de dezbatere competentă, un spirit critic și autocritic, a diferitelor aspecte ale producției, dau convingerea că în viitor activitatea secției de celuloză de la Fabrica de himtie și celuloză Palas va atinge parametri superiori, că secția va contribui printr-un efort susținut la îndeplinirea sarcinilor economice care revin întregului colectiv al întreprinderii. Dacă o asemenea concluzie s-a desprins de la adunarea chimiștilor, cu totul alte impresii am părăsit adunarea salariaților din secția spălătorie-pieptănătorie, a ÎNTREPRINDERII INTEGRATE DE LINĂ — CONSTANȚA. Este o secție care, prin locul și specificul său, are o pondere însemnată in desfășurarea procesului de producție al întreprinderii, astfel că, bunul mers al activității ei prezintă interes pentru întreaga fabrică. Deși informarea prezentată de inginerul Victor VOITINOVICI, șeful secției, s-a oprit în mai mică măsură asupra rezultatelor satisfăcătoare obținute pînă acum și s-a referit în principal la o serie de deficiențe care au făcut ca realizările să fie totuși sub capacitatea reală de producție, nu se poate spune că, in cadrul adunării, a existat acel climat propice analizei exigente a lipsurilor, posibilităților de îmbunătățire a activității. Evident, în secția de spălătorie-pieptănătorie multe lucruri mai trebuie puse la punct. Astfel, din cauza întreținerii și exploatării neraționale a utilajelor s-au produs dese defectări ale acestora, reparațiile au fost de proastă calitate, au lipsit piesele de schimb. Și toate s-au concretizat de staționări îndelungate ale mașinilor, in indicele scăzut de încărcare a lor. A lăsat de dorit, de asemenea, și disciplina în muncă. Numărul absențelor nemotivate s-a menținut incă ridicat, a existat o mare fluctuație de muncitori. Timpul de muncă — într-un cuvînt — nu a fost utilizat eficient. Dar asemenea deficiențe nu au fost analizate însă cu ascuțit simț critic și autocritic, ci au fost privite doar la suprafață, global, în adunare nemanifestîndu-se o puternică opinie colectivă împotriva celor nediscipiinați, care produc perturbații bunului mers al producției. Evidențierea acestor deficiențe era cu atât mai necesară în perspectiva sarcinilor de plan pentru anul 1970. Cunoașterea acestora cu aproape jumătate de an mai devreme oferă posibilitatea — așa cum arătam și la început, ceea ce este valabil pentru oricare altă întreprindere — să se ia din timp măsurile necesare pentru ca, încă din primele zile ale anului viitor, activitatea de producție să se încadreze în ritmul prevăzut. Dar aceasta presupune, mai întâi, eliminarea urgentă a neajunsurilor ce mai dăinuie in angrenajul producției. In acest sens, trebuie să acționeze conducerea, sub îndrumarea și controlul organizațiilor de partid, comitetele de direcție din întreprinderi, spre astfel de probleme trebuie să-și concentreze le întreaga atenție, Pag. a 3-a m mun tablou AL PATRIEI SOCIALISTE (Urmare din pag. I mie bazată pe o armonioasă corelație intre producția industrială și cea agricolă dintre toate sectoarele ei de activitate. Iar documentele Congresului al X- lea al partidului, care stabilesc ca până în 1915 producția globală a industriei să sporească cu 50—57 la sută față de nivelul atins la finele actualului cincinal, intr-un ritm mediu anual de creștere de 8,5—9,5 la sută marchează perspective și mai luminoase pentru dezvoltarea economică a țării. fil Semnificative sunt și alte cifre: “în 1968 au fost necesare doar si zile pentru a se realiza producția siderurgică a României din întregul an 1938. Aceasta înseamnă marile furnale, oțelării, laminoare construite la Reșița și Hunedoara, înseamnă impunătorul combinat siderurgic de la Galați, toate roade ale acestor ani. Și, in continuare, perspectiva, in 1975, siderurgia va realiza o producție de 10—10,5 milioane tone de oțel și 7,2—7,5 milioane tone de laminate , un fundament și mai solid încă pentru industrializarea socialistă. Iar o altă ramură industrială — cea energetică — omniprezentă în ansamblul expoziției, fiindcă de ea beneficiază întreaga economie, se înscrie de asemenea cu ritmuri deosebite intre trecut, prezent și viitor : în anii 1961—1968, energia electrică și termică produsă a crescut de 19,9 ori, mari centrale termo și hidroelectrice au intrat in funcțiune, altele — realizări și mai grandioase, cum va fi cea de la Porțile de Fier — urmează să-și TM aducă aportul la dezvoltarea bazei energetice a economiei. »[ Este imposibil să sintetizezi în cîteva cuvinte dezvoltarea tuturor ramurilor economice. Dar trebuie să scoți in evidență, de pildă, faptul că industria chimică a reușit în anul 1968 să realizeze în numai 7 zile producția întregului an 1938, că in viitorul cincinal nivelul producției acestui sector va fi cu 13—14 la sută mai mare față de cel actual, prin intrarea in funcțiune a noi combinate, a noi fabrici. Trebuie să mai scoți în evidență, de exemplu, și faptul că intre anii 1965- 1969 parcul de locomotive electrice și Diesel electrice a crescut de 3 ori și că in perspectivă, în 1975, 90 la sută din transportul feroviar se va face cu locomotive electrice. Un mare panou din expoziție informează vizitatorii că între Congresele al IX-lea și al X-lea ale partidului, s-au construit nu mai puțin de 40 de fabrici și secții noi de producție; și ca un Corolar, e de subliniat o altă comparație : producția materialelor de construcții a crescut intre 1950 și 1968 de 11,5 ori. Am construit mult, vom construi și mai mult un viitor, pentru că numai dezvoltarea economică armonioasă a țării va putea conduce la ridicarea neîncetată a standardului de viață al locuitorilor săi. ...Semnificativ este și faptul că între 1950 și 1968 producția agricolă globală a crescut de 2,3 ori, iar media ultimilor 3 ani al cincinalului actual este cu 24 la sută mai mare față de media cincinalului trecut; semnificativ este și că producția alimentară a anului 1938 se realizează acum în numai 60 de zile, iar in 1975 va fi cu 35—40 la sută mai mare decit la sfîrșitul cincinalului acesta. In sfîrșit, încă o comparație, se produc in momentul de față aproape 200.000 de articole și sortimente de bunuri de consum pentru populație față de 48.000 cit se realizau în 1950. Cifre sugestive: cifre de sinteză care marchează un drum parcurs cu siguranță și vigoare, care jalonează un itinerar viitor și mai luminos... Creații ale minții și muncii românești Dar încă și mai mult decit cifrele — completindu-le și ilustrîndu-le — pe vizitatorul expoziției îl frapează, îl umplu de entuziasm EXPONATELE. Desigur, pe retina memoriei nu pot fi reținute toate cele 60.000 de articole expuse, dar cu siguranță se imprimă acele realizări-gigant, prezente în mai toate sectoarele. Cum ar fi, de pildă, imensa piesă care domină parterul pavilionului central — rotorul hidroagregatului de 178 megawați, construit la Uzina de construcții de mașini din Reșița, pentru hidrocentrala de la Porțile de Fier, sau statorul turboagregatului de 60 de megawați, realizat la aceeași uzină. Industria construcției de mașini a făcut și ea progrese de netăgăduit. Alte dovezi: strungul carusel de 3.200 mm, mașinile de alezat și frezat A.F. 85 și A.F.100, de înaltă precizie, cu comandă program, strungul automatizat Itinerar documentar .ERENT ROMANIA ’69“ S.N.A.-500, cu comandă program pe bază de magnetofon etc. Specialiștii apreciază performanțele ridicate ale acestor utilaje, dar cea mai mare performanță este însăși construcția lor, de o industrie tinără și viguroasă, căreia î-a lipsit o astfel de tradiție, dar care n-a împiedicat-o să se realizeze plenar. Enumerarea poate continua, fără pretenția de a epuiza lista, presa hidraulică cu 6 etaje, destinată intreprinderilor de prelucrare a lemnului, impunătoarea instalație a stației de transformare de 200/110 kV, identică cu cea care a fost montată la hidrocentrala de pe Argeș etc. Industria de utilaj petrolier iși expune și ea performanțele: instalația de foraj F. 200, care se bucură de o faimă mondială, cucerind pînă acum medalii de aur la tirgurile internaționale de mostre de la Leipzig și Brno, sau instalația de foraj F. 125, în „premieră" destinată forărilor la peste 5.000 m admcime, sau atiteă altele. Nu se poate să nu remarci de asemenea, coloanele de fracționare, înalte de 22 m, realizate de constructorii de utilaj chimic, sau coloana de condensare cu un diametru de 700 mm, sau cea de sinteză a amoniacului, avînd un diametru de 800 mm. Iți atrag atenția in același înalt grad moderna instalație de foraj puțuri de apă, noua locomotivă electrică de 6.100 cai putere, autocamioanele de 7 tone realizate la uzinele „Steagul roșu“ Brașov, autoturismul „Dacia 1100“, autoturismul de teren „Aro“, ca să nu mai vorbim de mulțimea de mașiniunelte, de războaie de țesut și oarde pentru țesătorii, de utilaje pentru construcții, transporturi etc., ca și gama largă de bunuri tehnice de larg consum. Sunt produse despre care, nu cu mulți ani in urmă, nici nu se putea v orbi; sunt produse care atestă geniul creator al oamenilor muncii din țara noastră, ca și largile posibilități deschise de politica partidului, de dezvoltare armonioasă a României, de industrializare socialistă. Locul de frunte al cercetării științifice Printre curiozitățile pe care, cu siguranță, vizitatorul le va remarca în expoziție, se numără și o construcție oarecum ciudată, dar mai cu seamă originală. Este unul din punctele de atracție de pe platforma exterioară din vecinătatea Pieței Scînteii. Este vorba de AERODOMUL care adăpostește pavilionul Institutului de fizică atomică , o creație a specialiștilor români, expresie a ingeniozității și fanteziei oamenilor noștri de știință; o cupolă uriașă, din membrană ușoară de material plastic, fără structură de rezistență, susținută numai prin presiunea de aer interioară. Dar, mai mult decât pavilionul însuși, impresionează în și mai mare măsură exponatele pe care el le cuprinde, in cei 500 mp cit măsoară suprafața sa. Fizica nucleară e destul de tinără, ca știință, dar realizările cercetătorilor români atrag deja luarea aminte. Numeroși specialiști au apreciat, de exemplu, lasserul monomodal, spectograful de rezistență paramagnetică electronică, gamma defectoscopul pentru conducte, cazanul gamma, distins recent cu Diploma de onoare la Salonul internațional de invenții de la Paris, betatlonul nuclear și multe alte aparaturi de înaltă tehnicitate, realizate de fizicienii institutului. Dar știința, cercetarea științifică aplicativă sau teoretică, sunt peste tot prezente in expoziție ca o expresie a legăturii strânse a acestora cu tot mai nevoile practice ale producției, cu viața. Laboratorul și-a extins aria la dimensiunile uzinei, iar uzina a pătruns în laborator. De aceea, realizările institutelor de proiectare și de cercetare, preocupările actuale și cele de perspectivă, sunt expuse laolaltă cu cele ale sectoarelor de producție pe care le deservesc. De la mecanica gigant la cea miniaturală, de mare finețe și performanță tehnică, de la noii compuși ai chimiei organice și anorganice, la țesăturile din fibre sintetice sau la noile soiuri de plante și animale — in tot ce înseamnă economie și producție materială, știința românească își spune tot mai pregnant cuvântul. De altfel, marea majoritate a exponatelor de care aminteam mai înainte, ca și multe altele, sunt rodul minții cercetătorilor și oamenilor de știință din țara noastră. Prezențe constănțene In mod firesc, pe vizitatorii care locuiește și muncește în așezările județului Constanța il interesează și contribuția industriei și agriculturii noastre, a altor sectoare ale vieții economice din județ, în ansamblul realizărilor prezente la expoziția „România 1969“. Le urmărește cu curiozitate și le descoperă cu satisfacție. Este prezentă, de exemplu, macheta de mari dimensiuni (la scara 1/500) a lucrărilor de extindere și modernizare a portului Constanța, însoțită de cifre care ilustrează creșterea impetuoasă pe care o va atinge traficul portuar la sfîrșitul lucrărilor, care atestă in același timp realizările constructorilor hidrotehnici constănnțeni in execuția noului port, avansul simțitor pe care il mențin față de termenul final al dării in exploatare a portului. Sunt prezente, de asemenea, machete ale vaselor aflate in dotarea flotei maritime, ca și noile realizări ale constructorilor navali de la șantierul din Constanța. Macheta Centralei electrice de termoficare de la Palas, ca și unele utilaje ce vor fi montate la această centrală, înfățișează perspectivele energeticii județului nostru. Dar și alte unități industriale din județ și-au trimis „emisarii" înfăptuirilor concrete la expoziție. De la Năvodari sunt înfățișate ingrășămintele fosfatice și celelalte produse chimice pe care le realizează marea uzină, însoțite de perspectivele pe care se va aduce cu sine extinderea acesteia, prin noile construcții aflate in curs de execuție. In sectorul mașinilor agricole se remarcă și presa de balotat pare realizată la I.M.U. Medgidia (ca și remorca auto) aflată la locul rezervat utilajelor de transport sau mașina de modelat solul, concepută de tehnicienii și specialiștii de la Uzina de reparații Năvodari. In standuri diferite de expunere, sortimente de hârtie, de mobilă sau de țesături din fire tip lină vorbesc și ele despre noua platformă industrială a Constanței — zona Palas. TMCa o caracteristică specifică a județului, a litoralului românesc — tinără industrie a turismului: machete, panouri, grafice, vorbind despre investițiile importante făcute de statul nostru pentru construcția ansamblurilor hoteliere de la Mamaia, Mangalia Nord, Eforie, despre campingurile și taberele de odihnă , și, în același timp, cifre care atestă dezvoltarea economiei turistice, care exprimă afluența sutelor de mii de vizitatori din țară și de peste hotare, care își petrec în fiecare an vacanța pe litoralul românesc. ...Cu aceeași satisfacție poți să remarci și realizările unităților agricole de stat și din județul nostru, cooperatiste expresie dezvoltării lor continue, a însemanatelor investiții făcute în agricultură, contribuția pe care agricultura socialistă constănțeană o aduce la fondul central de produse agroalimentare al statului, la satisfacerea cerințelor de consum ale populației.