Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)

1969-10-09 / nr. 6580

t * A 1 V r A PROLETARI PIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ! ! Anul XXII, nr. 6580 Joi, 9 octombrie 1969 4 pagini, 30 ban* NICI O ORA PIERDUTA LA CULES SI SEM AN AT! TIMPLU OPTIM , PE SFÎRSITE. MINTAIUL. INSA. De ieri, avind in vedere e­­poca optimă de insămințare a griului pentru județul nos­tru, am pășit în cea de-a doua parte a acesteia. De acum, cu fiecare zi care ne apropie­m ie 15 octombrie, trebuie să in­tensificăm ritmul insămin­­țarii griului pentru a ne încadra in epoca opti­mă. Care sunt realizările privind însămînțatul griului? Pină aseară, unitățile agri­cole din județul Constanța au reușit să execute această lucrare pe 85.398 hectare, ceea ce reprezintă 58 la sută din plan. Cinci analizezi insă mai amănunțit situația pe fiecare cooperativă agricolă, iți dai mai bine seama că lu­crurile nu sint satisfăcătoare peste tot. La Topalu, Miorița, Hîrșova și Curcani, de pildă, semănatul griului a fost ieri încheiat. De asemenea, la Căscioarele, Fîntina Mare, Măgura, Viișoara, Crișan insămințatul Saraiu și griului se apropie de sfîrșit. Specia­liștii din aceste unități, con­siliile d­e conducere, mecani­zatorii, îndrumați de organi­zațiile de partid, au muncit cu toată răspunderea pentru a se încadra în epoca optimă cu insămințatul griului. Demn de subliniat este faptul că in numeroase unități nu s-a fă­cut nici un rabat privind ca­litatea însămînțatului. In tot mai multe locuri, concluziile desprinse de la sesiunea de referate și comunicări pri­vind cultura griului au fost aplicate în mod diferențiat, în funcție de condițiile con­crete ale fiecărei unități. In­ginerul Nicolae Rahău, direc­torul I.A.S. Dorobanțu, ne in­forma zilele trecute că în u­­nitatea sa, pe unele sole, unde datorită pregătirii repe­tate a patului germinativ so­lul a fost transformat într-o adevărată pulbere, n-a mai aplicat tăvălugitul după se­mănat. Aceasta, deoarece, in urma constatărilor mai mul­tor specialiști din ferme, prin tăvălugire, în asemenea si­tuații, pămintul se pr­­sează formind o crustă care împie­dică răsărirea și vegetarea ti­nerelor plante de grîu. De a­­semenea, la Straja, inginerul Nicolae Sim­ea ne-a vorbit despre mărirea normei de să­­mință la hectar, avind în ve­dere procentul de germinație Șt. MIHAI Tiirniti­mann în narv. a. TÎT-aT ilium și amint­ii Mintim privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor in agricultură Consiliul de Miniștri a emis recent două hotăriri prin care a­­probă cu începere de la 1 noiem­brie a.c. generalizarea experi­mentării noului sistem de salari­zare și majorarea salariilor lucră­torilor din întreprinderile agricole de stat, de mecanizare a agricul­turii și din alte unități agricole de stat, precum și a specialiștilor din cooperativele agricole de producție. Corespunzător acestor hotăriri, salariile lucrătorilor din unitățile agricole de stat urmează să fie majorate în medie cu 9 la sută ; împreună cu majorarea salariilor mici efectuată în anul 1967, se a­­sigură pe ansamblu o creștere medie de 12,6 la­ sută. Pentru specialiștii care își des­fășoară activitatea în cooperati­vele agricole de producție s-a a­­cordat o creștere medie a sala­riilor de 20,6 la sută, care asigură o corelare mai bună a salariilor lor cu ale celor care lucrează în întreprinderile agricole de stat. De majorarea salariilor vor be­neficia peste 425.000 de salariați din agricultură ale căror venituri anuale vor fi cu aproximativ 725 milioane lei mai mari față de cele realizate înainte de 1 august 1967. Noul sistem de salarizare ține seama de specificul condițiilor de lucru din agricultură, prevăzînd forme elastice de salarizare care să cointereseze mai puternic lu­crătorii din acest important sec­tor al economiei naționale in ob­ținerea unor producții sporite de cereale, legume, plante tehnice, lapte, carne, ouă și alte produse, atit în sectorul agriculturii de stat cit și în cel cooperatist. Astfel se asigură o legătură mai strinsă a salariilor lucrătorilor din unită­țile agricole de stat și ale specia­liștilor din cooperativele agricole de producție cu rezultatele mun­cii lor și ale unității în care iși desfășoară activitatea. Noul sistem de salarizare pre­vede acordarea salariului cores­punzător realizării sarcinilor de producție stabilite. Ținînd seama de specifice din agricultură, condițiile unde rezultatele complete ale activi­tății productive pot fi cunoscute abia la sfîrșitul anului agricol, salariul tarifar al acestor lucră­tori cuprinde două părți — par­tea cea mai mare de 80—90 la sută se acordă lunar, iar partea a doua la sfîrșitul anului, in ra­port cu realizarea planului de producție. Pentru a cointeresa pe lucră­torii din fiecare fermă in obți­nerea unor rezultate cit mai bune, veniturile acestora vor fi nemijlocit legate de rezultatele fermei unde iși desfășoară activi­tatea, independent de rezultatele obținute pe ansamblul întreprin­derii agricole. Veniturile lucrătorilor din în­treprinderile de mecanizare a a­­griculturii — I.M.A. — vor fi condiționate atit de îndeplinirea planului de lucrări exprimat va­loric, cit și de realizarea produc­țiilor planificate la principalele culturi în cooperativele agricole de producție deservite. In acest fel, ei vor fi cointeresați să exe­cute lucrări de calitate cit mai bună și la timpul optim în coo­perativele agricole de producție. In afara salariilor tarifare, lu­crătorii din unitățile agricole de stat vor beneficia de premii in cursul anului pentru rezultate­­ Continuare în pag. a III-a) îndeplinirea ritmica a planului nu este un obiectiv de conjunctură, ci un imperativ economic permanent BE­RBIA ESTE IA 1UIHATATE Discutăm la cooperativa agri­colă de producție din comuna 23 August cu inginerul agronom Mircea ȚĂPLADEA. Aici, din cele numai 250 ha de grîu, conform planului, s-au însămînțat doar 100 ha. Există teren pregătit ? Da ! Mecanizatorii de la I.M.A. sînt de vină ? Nu ! Este asigurată în­treaga cantitate de sămînță? Da! Atunci de ce s-a mers așa de în­cet, de ce s-au tărăgănat lucră­rile ? Inginerul Țăpîrdea dă din umeri. Și comentează: „Au fost bolovani. Terenul nu s-a pregătit imediat după executarea arătu­rii, iar acum facem mari eforturi pentru a-1 pregăti în mod cores­punzător“. Va să zică nu-i nimeni vinovat, decii înșiși cei puși să răspundă de aplicarea agroteh­nicii, cei aleși în conducerea tre­burilor gospodăriei. Spunem a­­ceasta pentru că este imposibil să crezi că inginerul Țăpîrdea, care muncește de ani de zile în aceas­tă cooperativă agricolă de pro­ducție, avind deci o experiență pe care nimeni nu i-o poate con­testa, nu știa că terenul destinat insămînțării griului trebuie pre­gătit imediat, in aceeași zi, după executarea arăturii. Este greu să crezi că acest lucru nu-1 cunoaște tot atit de bine Ștefan Trașcă, președintele cooperativei. Și to­tuși... La Moșneni am fost tot ieși. Din parcul de tractoare al secției I.M.A. 23 August (șef de secție Vasile Novac) un tractorist ieșea cu tractorul de care agățase un plug. — Unde merge ? — am între­bat. — La alături­ — ne-a explicat Gheorghe PrtIVULESCU, mecani­cul de secție. Am întrebat pentru ce?, ce teren ară?, convinși că e vorba de o solă eliberată care ar urma să fie insămînțată cu grîu. Da de unde ? — N-are altă treabă, n-a fost solicitat de cooperativa agricolă pentru alte lucrări actuale — ne-a spus mecanicul de secție. Este posibil ? Am discutat apoi cu Dumitru TOHANEANU, președintele coo­perativei agricole. „Intr-adevăr — ne-a spus acesta — tot terenul de grîu îl avem arat, dar tracto­rul ne-ar putea ajuta la trans­porturi sau la tocatul furajelor verzi“. A venit apoi Vasile No­vac, șeful secției I.M.A., care a lămurit lucrurile, in sensul că tractoristul în discuție fusese tri­mis de inginera cooperativei să execute alături... pentru griu. — Bine, bine, dar am stabilit că în sala aceea nu mai însă­­mînțăm grîu — a condu­s preșe­dintele Tohăneanu. Ce concluzie se poate trage ? Mai iuții cîteva lămuriri. Coope­rativa agricolă din Moșneni are de însămînțat cu grîu 400 ha. Pină ieri însămînțase numai 1­30 ha, adică foarte puțin —­ numai 40 la sută. Și asta nu din vina I.M.A. 23 August care a organi­zat aici, in scopul realizării unei productivități înalte pe fiecare tractor și economisirii acestora, două cupluri a câte 2 semănători la care sunt folosite doar două tractoare. Vina este a consiliului de conducere al cooperativei, a inginerei. Este oare posibil ca a­­proape de sfîrșitul timpului op­tim al însămințărilor să nu se cu­noască amplasamentul fiecărei sole de grîu ? Cum se face, tova­rășe Tohăneanu, că din vina dv. un tractor este pus pur și simplu in situația de a pierde o zi, o în­treagă zi, din timpul prețios (și foarte scurt) care a mai rămas pină la data care marchează sfîr­șitul perioadei optime a acestor lucrări ? Este drept, tovarășul Tohăneanu „justifica“ reminerea in urmă a însămințărilor pe motiv că a aș­teptat un... exemplu de la fer­mele de stat vecine, conduse de inginerii Gheorghe Gherghișan de la I.A.S. Agigea, Grațiani Faur de la I.A.S. Mangalia. „I-am vă­zut pe ei, că nu încep lucrările, am stat și noi" — spunea preșe­dintele. Cu alte cuvinte, acalmie­ la I.A.S., acalmie la C.A.P. Și a­­ceastă stare de lucruri continuă, deși zilele trec, una este una, iar timpul optim este pe sfirșite. Ce se va recolta la vara viitoare ? Nicolae CONSTANTIN REZULTATELE BUNE NU VIN DE LA SINE Avantajele de necontestat pe care le oferă planul de producție și financiar nu se pot realiza în­să de la sine, după cum nici efi­ciența economică scontată nu se obține numai pentru simplul fapt că este inscrisă drept­ obiectiv principal. Pot fi întocmite cele mai bune și raționale planuri e­­conomice, dar dacă nu se creează cadrul organizatoric și material necesar pentru îndeplinirea lor ritmică, ele rămîn simple coli de hirtie. Am subliniat importanța ritmi­cității unei activități planificate, nu pentru faptul că ea nu se cu­noaște, ci pentru simplul motiv că, în acest an, deși obiectivele pla­nificate in economia județului nostru sunt mai mari decit cele din 1968, nu in toate sectoarele d­e activitate îndeplinirea lor are loc în cele mai bune condiții. Du­pă cum se știe, producția globală industrială a județului este în a­­nul 1969 cu 9,4 la sută mai mare decât cea din 1968. Rod al unei activități superi­oare, un ansamblu, desfășurată de către colectivele de muncitori, in­gineri și tehnicieni din industria județului nostru, al măsurilor a­­plicate pe linia organizării știin­țifice a producției și a muncii, in primele opt luni ale acestui an s-au obținut rezultate mai bune față de perioada corespunzătoare a anului trecut; producția indus­trială a fost îndeplinită in propor­ție de 101,7 la sută, producția marfă vindută și încasată a cres­cut cu 2,1 la sută, iar productivi­tatea muncii cu 1,6 la sută. Dar, fără a minimaliza rezulta­tele bune obținute, este de sublini­at faptul că ele nu reflectă marile resurse și posibilități de care dispun întreprinderile și organi­zațiile economice din cadrul ju­dețului. Și dacă lucrurile stau așa, aceasta se datorește, îndeosebi, unor deficiențe care au influen­țat negativ, în ansamblu, îndepli­nirea ritmică a planului. RITMICITATEA - O CONDIȚIE OBLIGATORIE De la bun început se poate spu­ne, fără a f­iza hazardul, că re­zultatele bune obținute pe ansam­blu puteau fi cu mult superioa­re dacă, pe de o parte, toate în­treprinderile își îndeplineau obi­ectivele planificate, iar pe de al­tă parte, dacă în unitățile unde principalii indicatori de plan au fost realizați și depășiți, nivelul activității economice ar fi reflec­tat mai bine însemnatele posibi­lități tehnice și organizatorice e­­xistente. In practică însă, lucrurile nu au urmat această cale, pe deplin realizabilă. De pildă, producția livrată la export s-a îndeplinit numai în proporție de 93,4 la su­tă, iar în domeniul investițiilor ritmul și situația executării lu­crărilor nu se situează la nive­lul stabilit.­ Efortul încununat de succes din majoritatea întreprinderilor a fost diminuat de rezultatele sla­be înregistrate in unele unități, cum sunt Industria cărnii, Indus­tria laptelui, IPROFIL și I.L.F., care nu și-au îndeplinit planul a­­tit la producția globală, cit și la producția marfă vindută și înca­sată. Dacă in industria locală reali­zarea planului de producție nu se situează la nivelul posibilită­ților, aceasta iși are principala explicație în minusurile existente în nominalizarea produselor și în acoperirea cu comenzi a planului de producție pe 1969. Aici s-au manifestat tergiversări, lipsă de preocupare pentru găsirea unor noi beneficiari, precum și o in­suficientă operativitate în înche­ierea comenzilor de către condu­cerea direcției de industrie loca­lă. UN GRAD RIDICAT DE UTILIZARE A TEHNICII Asigurarea utilizării maxime a capacităților de producție nu se poate înfăptui de la sine. Tehnica — oricât de perfecționată ar fi — prin ea însăși, prin randamentul ei intrinsec, nu se poate afirma economic, dacă nu se creează o suită de condiții absolut obliga­torii și anume: forța de muncă necesară și calificată; procese tehnologice închegate; o temei­nică organizare a producției și a muncii; un sistem rațional de a­­provizionare tehnico-materială și de întreținere a mijloacelor teh­nice. Aceste adevăruri sunt, in unele întreprinderi, neglijate, în gene­ral fără temei, dintr-un motiv sau altul. Iar rezultatul este de înțeles: un grad ridicat, nu de u­­tilizare, ci de nefolosire a capaci­tăților de producție. Și, din pă­cate, în județul nostru, acest as­pect este cit se poate de pronun­țat. In majoritatea întreprinderi­lor există capacități de producție Ion CHIRIAC (Continuare în pag. a III-a) SITUAȚIA INSAMÎNTARII GAIULUI ÎN C.A.P. PINA ÎN SEARA ZILEI DE 8 OC­TOMBRIE. (Procente față de planificat) Sezonul rece bate la ușa! Cum funcționează depozitele de combustibil din Constanța ? RAID ANCHETA Această întrebare ne-a deter­minat să întreprindem un raid­­anchetă prin citeva depozite de lemne pendinte de întreprinderea „Combustibilul“. Primul popas la DEPOZITUL nr. 2 HALTA TRATAM. Ton responsabil plecat după... mar­fă. Un pod bascul merge, unul stă. Trei motoare funcționează, două stau și ruginesc... La ora 11, cînd am ajuns la a­­cest depozit, personalul de serviciu era în „relație“. Motivul: nu sunt cărbuni. Il căutăm pe șeful depo­zitului, Vasile Toad­er, dar căută­rile sunt zadarnice. Tot ceea ce am intîlnit aici numai mină de bun gospodar nu dovedește. De­pozitul respectiv deservește zilnic 50—60 de persoane, aflăm de la cantaragiul Marin Tănase, asta însemnînd în medie 50—60 tone de marfă, care iau drumul clien­tului. Această cantitate este­­ în­tărită pe podul bascul existent in prezent în funcțiune. Dar depo­zitul are un al doilea pod bascul, despre care tovarășul Tănase își amintește că nu mai funcționea­ză de prin anul 1966. Pet­ru a putea fi folosit, respectivului pod bascul nu i-ar trebui decit o plat­formă din traverse și o dată in­trat in funcțiune capacitatea de livrare a depozitului ar putea fi mărită substanțial. Parcă pentru c­a acest pod să nu-și deplingă solitar neutilizarea, „gospodarii“ depozitului au adus in imediata lui vecinătate două motoare de tăiat lemne, cu explozie, care de la 15 septembrie stau nefolosite. Aceste motoare au fost transfe­rate aici de la un alt depozit, cu­noscut sub numele de „depozitul de la groapă“, depozit care acum, în toiul sezonului de aprovizio­nare cu combustibil, a fost în­chis, pe motiv că, așa cum ne spunea șeful serviciului comer­cial al întreprinderii, tovarășul Vasile Mihăilescu, la Eforie Sud a trebuit să fie deschis un depozit permanent și personalul de aici (depozitul de la gropi — n.n.) a fost transferat la noul depozit (dar despre utilitatea acestei mă­suri sau dacă pentru a rezolva un lucru trebuie dărîmat altul, este soluția cea mai bună, nu ne vom ocupa în aceste rînduri). Și toate acestea in timp ce cele trei motoare existente fac față cu greu ritmului de tăiere impus de solicitările cumpărătorilor. Cumpărătorii intîlniți aici stă­teau și așteptau lemnele și căr­bunii, încă din zorii zilei, așa cum au stat și atunci cînd s-au înscris prima dată, așa cum au stat și cînd au fost planificați și nu au fost serviți și așa cum probabil vor mai sta pină cînd vor putea să cumpere lemnele solicitate. Ion Babencu, dulgher la Șantierul 12 construcții Mangalia Nord, își aș­tepta­u le două săptămâni rindul la lemne, dar de clte ori a fost planificat lipseau cărbunii și nu putea ridica marfa. Exasperat, el ducea tratative cu cantaragiul spre a renunța la cărbuni cu toa­te că-i achitase integral. Gheor­­ghe Buceanu, muncitor la „Ener­gia“, a solicitat procurarea lem­nelor la începutul lunii septem­brie, fiind planificat pentru 24 septembrie. Dar nici la acea dată solicitarea nu i-a fost onorată. Și astfel, planificările nu se res­pectă, oamenii pierzînd ore pre­țioase la depozit. Cercetînd lista Programărilor am aflat că in rit­mul de 60—70 clienți pe zi, depo­zitul are planificat un număr de 2.600 persoane, pină la data de 5 noiembrie. Ne întrebăm dacă si­tuația constatată, cînd nu existau cărbuni și deci clienții nu au fost serviți, și care nu este singura, se repetă de numai 5—6 ori pe lună, cînd vor ajunge să-și ia semnele de foc cei planificați pentru data de 5 noiembrie ? A­­dresînd această întrebare perso­nalului de la depozitul 2 am ple­cat spre... DEPOZITUL nr. 1. Spiritul gospodă­resc „naște“ operativitatea. Căruțe­le. — un „cui al lui Pepelea“? Record în materie: „Nici o reclamație“. Pe șeful depozitului nr. 1. Pa­­nait Stoian, l-am găsit, printre stivele de lemne, dirijînd perso­nalul în subordine. Patru motoa­re de tăiat lemne, dispuse pe toa­tă lungimea depozitului, asigu­rau încărcarea căruțelor, iar căr­bunii, care la depozitul doi lip­seau, aici existau în cantități su­ficiente. La acea oră 56 de clienți programați pentru acea zi fuse­seră deja serviți, depozitul făcînd acum livrări celor rămași din zi­­lele precedente. Aici ritmul de livrare este cel planificat și, așa cum ne spunea șeful depozitului, cele 3.400 de persoane planificate până pe data de 26 noiembrie se pare că vor fi servite cu mult înainte. Am scris se pare, pentru că și aici există o problemă. A­ceastă problemă, adevărat „cui al lui Pepelea“, este cea a mij­loacelor de transport. Căruțele fiind proprietate personală, sunt folosite la bunul plac al proprie­tarilor. Și astfel depozitul avea, cind l-am vizitat noi, numai 12 căruțe. O dată plecate din depo­zit, clienții așteaptă pină, se în­torc, dacă se mai întorc, și ast­fel se pierd ore și ore un șir. Cu toate acestea, depozitul de­ține un „record“ in materie, in luna septembrie nu a existat nici o reclamație. Am fost curioși să aflăm cum s-a ajuns la această performanță. „Am căutat să ser­vim clienții în ordinea progra­mării, nu am făcut favoritisme, am proporționat cantitatea de e­­sență tare și esență moale con­form baremului, dirijînd mijloa­cele de transport după criterii de distanță“, ne-a declarat șeful de­pozitului. DEPOZITUL nr. 1. Cărbuni da, lem­­ne — esență tare — ba. „Cuiul lui Pepelea“ — prezent și aici. Ce facem cînd încep ploile ? Aici am găsit situația de la de­pozitul nr. 7 inversata. Cărbuni erau (circa 50 tone), dar lipseau Nicolae MOROȘANU (Continuare în pag. a II-a)

Next