Dobrogea Nouă, decembrie 1969 (Anul 22, nr. 6626-6651)

1969-12-03 / nr. 6627

DOBROGEA NOUA nr. 6627 Pag. a 3-a PROGRESUL ZOOTEHNIEI Pe marginea sesiunii de referate și comunicări științifice Producții mari de lapte și în anotimpul rece Este neîndoielnic o greșeală mare la acei care apreciază că în anotimpul rece este normal să se realizeze în zootehnie produc­ții mai mici comparativ cu restul anului — sublinia ing. Aurelian CALOTOIU, cercetător la Stațiu­nea experimentală Dobrogea. Cercetările științifice și prac­tica unităților agricole fruntașe au demonstrat că indiferent de anotimp, producția animalieră nu cunoaște abateri atunci cînd cei care se preocupă de acest sector manifestă o grijă deosebită. In general, nutrețurile care se pro­duc în prezent au un conținut sărac de proteine, fapt ce recla­mă asigurarea acestora pe alte căi: sporirea acelor plante boga­te în substanțe proteice (legumi­noasele), reducerea pierderilor de substanțe hrănitoare prin conser­varea furajelor, îmbunătățirea tehnologiei obținerii reziduurilor industriale bogate în proteine, folosirea drojdiilor furajere, spo­rirea producției de aminoacizi și substanțe azotate sintetice. Ast­fel, ureea administrată în hrana animalelor sub influența enzime­­lor produse în organsm de bacte­rii, se transformă în proteină, substanță bogată în aminoacizi. De la tineretul taurin și ovin pus la îngrășare, metoda hrănim cu uree practicată în județul nostru In urma experiențelor întreprinse s-a dovedit că poate fi extinsă și la vacile de lapte. Experiențele întreprinse la Sta­țiunea experimentală Dobrogea au urmărit, în principal, mărirea dozei de uree pe loturi diferite, asigurarea de 25 — 50 — 75 la sută din necesarul de proteină din uree. La vacile de lapte, fo­losirea unei doze mai mari de uree, substituind 25 la sută din necesar, presupune asigurarea u­nei perioade de adaptare de 8 — 10 zile, 30 — 35 de zile pentru 50 la sută și 40 — 47 de zile pentru 75 la sută. înlăturarea inconveni­entului că ureea este amară se realizează prin divizarea rației la toate tainurile, fapt care deter­mină atenuarea gustului și înles­nirea producerii lente a proce­sului de hidroliză. Cum se administrează Experiențele au dovedit că ureea? cel mai bine este să se procedeze prin administrarea unei părți sub formă de sare, 2 la sută în ames­tec cu furajele concentrate, iar restul în soluție de 25 la sută cu care se umectează fibroasele și suculentele în dozele respective, ținând seamă de greutatea ani­malului și adaptabilitatea aces­tuia la noua substanță folosită. Așa, de pildă, la o vacă de pro­ducție cu o greutate medie de 400 kg, se vor folosi în rația zil­nică 260 grame uree adică 0,65 grame pe un kilogram vie. Cantitatea de uree greutate in funcție de compoziția variază rației furajere în substanțe proteice. Ceea ce este important de reți­nut, este faptul că ureea substi­tuie intr-un mod fericit deficitul de proteine din rația neavînd nici o influență furajeră, asupra calității laptelui și procesului de reproducție. Mai mult, producția de lapte n­u cunoaște nici o scă­dere in perioada de stabulație, perioadă critică în asigurarea pe cale naturală a animalelor cu cantitatea necesară de substanțe proteice. Fără îndoială că numai simpla folosire a ureei nu rezolvă in întregime problema producției de lapte în perioada de stabula­ție. Conjugarea acestei măsuri cu celelalte reguli de creștere, îngri­jire și furajare, constituie cheia unei producții sporite de lapte: rația 30 la sută fibroase, 63 la su­tă concentrate și 7 la sută sucu­lente. In perioada de vară, o me­todă ieftină de îngrășare a tauri­nelor este aceea pe bază de ma­să verde. La această metodă, ra­ția a fost compusă din 50 la sută masă verde și 50 la sută concen­trate, ajungîndu-se la 13 luni la 369 kg, sporul mediu zilnic fiind de 973 grame. Cînd s-a mărit ra­ția de masă verde la 66 la sută în detrimentul concentratelor. Specializarea unităților agricole intr-o anumită direcție este, în prezent, un proces în deplină des­fășurare, determinat de moderni­zarea producției, de folosirea mai judicioasă a mijloacelor și a for­ței de muncă. Ca mijloc de rațio­nalizare și modernizare, speciali­zarea duce la creșterea producției și productivității muncii în ramu­ra respectivă, contribuind astfel la ieftinirea costului produselor, la creșterea eficienței economice. In comunicarea prezentată in cadrul sesiunii, cercetătorul Aurel LUP s-a referit pe larg la pro­blema specializării unor coopera­tive agricole din raza preorășe­nească în creșterea vacilor de lapte. Avindu-se în vedere com­plexul de condiții pentru crește­rea vacilor de lapte, furaje, spe­cialiști, apropierea de piața de desfacere, specializarea acestor u­­nități constituie un proces firesc în care se împletesc atit cerințele economiei naționale, cît și cele ale producătorilor. In aceste uni­tăți producția globală de la va­cile de lapte reprezintă 48 la sută din totalul activității sectorului zootehnic. De asemenea, în unită­țile luate în studiu s-a demon­strat că față de media județului numărul de vaci este de 2,3 ori mai mare, producția totală de lapte depășind cu 38,3 la su­tă. Totuși, specializarea nu-și demonstrează avantajele certe, din cauză că baza furajeră, orga­nizarea și retribuirea muncii nu sunt peste tot la nivelul cerut. Așa, de pildă, la Palazu Mare, producția medie a fost în anul trecut de 2.916 litri, in timp ce la Mihail Kogălniceanu, 1.216 litri (comparativ cu media pe județ de 1.729 litri și 2.037 litri la cele 26 unități specializate). Pornindu-se de la o rație deficitară compusă din 15 la sută concentrate, 25 la sută linuri, 45 la sută suculente și 15 la sută grosiere, se constată că în unitățile cu producție mică de lapte scad fînurile în favoa­rea grosierelor. La Palazu Mare grosierele reprezintă in rație 4 la sută, în timp ce la Topraisar 33 la sută. Diferența de producție la lapte în anul trecut între aceste două unități a fost în medie de 1.240 litri. Același lucru este ge­nerat de cultivarea unei game de­sporul a fost de 900 grame. In schimb, cînd concentratele au a­­juns in rație la 87 la sută, iar masa verde de 13 la sută, sporul a depășit 1,1 kg pe zi. Concluzia: folosirea resurselor existente, tescovina, ciocălăii de porumb, cojile de floarea-soarelui precum și masa verde asigură o îngrășare economică. Aceste fu­­raje combinate cu concentrate și uree în rații echilibrate contri­buie la obținerea unor sporuri zilnice deosebit de avantajoase, duse de furaje. Astfel, lipsesc su­prafețele de lucerna, producțiile realizate la furaje sunt mici, iar culturile duble n-au o evoluție pozitivă. Procesul de concentrare și spe­cializare în sectorul creșterii ani­malelor trebuie să fie însoțit de o dezvoltare corespunzătoare a bazei furajere. Cu 500 mp lucernă și 600 mp culturi duble pe o uni­tate vită mare, cit exista in pre­zent, specializarea și concentra­rea vacilor de lapte nu vor putea contribui într-o măsură corespun­zătoare la creșterea productivită­ții sectorului zootehnic. De ase­menea, trebuie făcut mai mult pe linia retribuirii muncii îngrijito­rilor, activitate care prezintă o pondere însemnată în totalul cheltuelilor de producție. La C.A.P. Palazu Mare, de exemplu, cheltuielile cu furajarea și retri­buirea muncii însumează 3.910 lei, cu 1.574 lei mai mult decât la Mihail Kogălniceanu. Cu toate a­­cestea, la prima cooperativă va­loarea producției obținută la o vacă întrece cu 1.140 lei cheltuie­lile respective, pe cînd în cazul celei de-a doua cheltuielile nu sunt acoperite cu 176 lei. La C.A.P. Topraisar, cheltuielile cu furaja­rea pentru un­ul lapte depășesc cu 16 lei cheltuielile cu retribuția. Mai mult, în C.A.P. retribuirea muncii se face în mică măsură după producția de lapte, aici in­tervenind diferite criterii: îngri­jirea animalelor, stabilirea gesta­­ției, obținerea prășilei, sporul in greutate­a acesteia și apoi pentru producția de lapte. Descompune­rea retribuției în mai multe ele­mente face ca îngrijitorul să-și asigure un număr acceptabil de zile-muncă lunar, sau anual, fără să acorde o atenție prea mare producției de lapte. La C.A.P. Mi­hail Kogălniceanu retribuția pen­tru laptele obținut este de numai 17 la sută din totalul retribuției îngrijitorilor; la Palazu Mare, unde producția se apropie de 3.000 litri, aceasta reprezintă doar 29 la sută. După actualul sistem de retribuție, un îngrijitor poate rea­liza, pentru un lot de 13 vaci, 12 zile-muncă pe lună numai pentru îngrijire, fără să mulgă nici un litru de lapte. Concluziile în­deamnă la reflecții, hrană substanțială după nouă luni. Aceasta demonstrează că și în cadrul raselor ameliorate sunt rezerve biologice importante, care, printr-o hrănire rațională, stimulativă, se materializează, contribuind la rentabilizarea creșterii oilor. Paralel cu cantita­tea de lină trebuie să urmărim și calitatea acesteia. Intr-adevăr, lina neuniformă, din cauza creș­terii oilor pe grade diferite de ameliorare, lina strangulată din cauza hrănirii în salturi și lina cu randament scăzut, ca urmare a deplasării oilor prin praf și mărăcini, trebuie să dea de gîn­­dit specialiștilor și crescătorilor, în concluzie : creșterea oilor pen­tru lună trebuie să se facă dife­rențiat pe rase și grade de ame­liorare, după cerințele economiei, condițiile tehnico-organizatorice și asigurarea bazei materiale. In fiecare unitate trebuie să se în­ființeze 1—2 turme de selecție, la care să se facă selecția indivi­duală, aceasta constituind nne­e­ Industrializarea creșterii porci­lor în județul nostru constituie un lucru important pentru satis­facerea nevoilor populației cu carne. Acest lucru, așa cum s-a desprins din comunicarea cerce­tătorului Vladimir SCHEUL, pre­supune in primul rind îmbunătă­țirea fondului genetic al materia­lului porcin, o atenție deosebită acordîndu-se factorilor de mediu, cu deosebire hranei. Ca una din măsurile importante pentru spo­rirea producției de carne amin­tim pe cea legată de înțărcarea timpurie a purceilor, prin substi­tuirea laptelui matern, care con­tribuie la grăbirea maturizării prăsilei și la redarea mai devre­me a scroafei în circuitul repro­ducției. înțărcarea ca durată s-a experimentat la diferite vîrste: 7—8 zile, folosind în hrană lap­tele sintetic lichid ; 1—3 săptă­­mini, folosind drept hrană nu­trețul combinat, denumit pres­­tarter ; 4—5 săptămini, folosind nutrețul starter, și 6—7 săptă­mini, folosind rații uzuale de creștere. Cele mai bune rezultate s-au obținut în lotul, in care s-au folosit in hrană substituienți formați din 19 nutrețuri, din care 3 proteine, de origine animală, și 5 proteine de origine vegetală, ul de ameliorare a întregului efectiv. Selecția se va face pe baza mai multor criterii: calita­tea lunii, producția medie, con­stituție etc. Pentru ca sectorul ovin să de­vină rentabil, trebuie să urmă­rim : folosirea fătărilor timpurii și introducerea precoce a mielu­­țelor la reproducție, sincronizarea estrusului, extinderea creșterii în stabulație, combaterea sterilității. Va trebui să deplasăm epoca de fătări a oilor, obținindu-se fătări timpurii, care sporesc vitalitatea și randamentul producției; expe­rimentarea introducerii mieluțe­­lor la reproducție la vîrsta de 8-10 luni în loc de 18 luni a per­mis să se obțină un număr mai mare de produși, în ceea ce pri­vește stabulația, această problemă își găsește rezolvarea în cele mai bune condiții în județul nostru, având în vedere extinderea cul­turilor irigate și numărul mare de specialiști de care dispunem. Tot la Stațiunea experimentală Dobrogea s-a cercetat valoarea biologică a proteinei în hrana purceilor sugari și celor de re­producție, elaborîndu-se rețete de nutreț combinat, din care n-au lipsit aminoacizi esențiali (lizina, meteonina, cistina). La tineretul de reproducție și cel supus în­grășării, experiențele au dovedit necesitatea administrării de pro­teină și aminoacizi. Cercetările au arătat că până la 50 de kg greutate corporală eficiența cea mai mare o au componentele de origine animală. De la 50 de kg, influența lor se reduce treptat. Prin introducerea acestei rețete de furajare, în care furajele pro­teice de origine animală au fost înlocuite proporțional cu laptele eczemat, lotul a depășit cu 20 la sută greutatea corporală față de matcă, iar prețul de cost a re­dus cu 40 la sută. în atenția noastră a stat și organizarea u­­nor experiențe pentru a cunoaște influența microelementelor în hrana porcilor. Pe un sot de scroafe s-au administrat micro­­elemente (cobalt, mangan, zinc), ceea ce a influențat pozitiv pro­lificitatea, viabilitatea purceilor și sporul de creștere. este determinat de conjugarea — —WMO—MMM—" ............. eforturilor cercetătorilor și practicienilor Eficiența specializării unor unități în direcția creșterii vacilor de lapte Sectorul porcin devine rentabil când se valorifică toate rezervele Căi simple de sporire a producției de carne la taurine Dintr-o statistică de specialita­te se apreciază că pe plan mon­dial taurinele furnizează 52 la su­tă din totalul de carne. Comuni­carea cercetătorului Dumitru PETCU a relevat cele mai efici­ente căi pentru sporirea produc­ției de carne la taurine. Pornind de la crearea unor rase speciali­zate pentru producția de carne, îmbunătățirea însușirilor raselor mixte, folosirea unei furajări complexe etc., comunicarea subliniat măsurile ce trebuie a fi­i întreprinse în cadrul județului nostru pentru realizarea acestui deziderat. In etapa actuală, pen­tru obținerea unei producții spo­rite de carne, problema poate fi rezolvată prin condiționarea vite­lor adulte, ori încrucișarea vaci­lor de lapte slab productive cu tauri din rasele de carne. Expe­riențele întreprinse la Stațiunea experimentală Dobrogea au scos în evidență rezervele însemnate pentru sporirea producției de car­ne. Trebuie mai întîi să se cu­noască bine de către cei care se ocupă de practicarea zootehniei, optimizarea virstei și greutății corporale la sacrificare­a tinere­tului taurin supus îngrășării. Ig­norarea acestui lucru atrage după sine o eficiență economică scăzu­tă a ingrășătoriilor de taurine. In prima perioadă de creștere care corespunde cu 12—12,5 luni se realizează o greutate vie de 350- 360 kg — respectiv 60 la sută din ou­ trebuie să aibă adultul. In ca­zul cind continuă ingrășarea pină la 25 de luni, sporul este de nu­mai 100 kg, deci de trei ori mai mic. Acest lucru se întîmplă în condiții normale de hrănire și a­­dăpostire. Din păcate, acolo unde se administrează tineretului hrană insuficientă se produc mo­­­dificări și dereglări importante ale evoluției greutății corporale, se realizează o creștere lentă a sistemului osos (acest lucru poate fi recuperat dacă perioada de subnutriție n-a fost prea mare), iar sporul în greutate e mic. Cel mai intensiv sistem de în­grășare este cel pină la vîrsta de trei luni (carne albă), în care scop ingrășarea vițeilor durează timp de 109—119 zile, ajungînd la sa­crificare la 120—150 kg. La acest sistem de îngrășare unde se folo­sește lapte integral și smîntinit,­­rn substituienți artificiali, consu­mindu-se 1,8 kg substanță uscată pentru un kg de carne sporul me­diu zilnic fiind de 950—1.070 gra­me. Cu toate acestea nu este indi­cat acest sistem deoarece prețul de cost al furajelor e mare față de producția de carne realizată. Cel mai economic sistem de în­grășare este atunci cînd vițelul este hrănit de la 15—25 zile la 13—15 luni. La acest sistem se consumă 6,8 kg substanță uscată pentru 1 kg de carne, vițelul a­­jugînd la 13—15 luni la o greutate de 400 kg. Cînd ingrășarea înce­pe la 100—120 kg, se ajunge în 18 luni la 450 kg. In­ cadrul Stațiunii experimen­tale Dobrogea s-a procedat la o îngrășare a taurinelor folosin­­du-se diferite furaje. Prin admi­nistrarea in hrana tăurașilor a tescovinei murate, s-au redus cir­ca 300 de grame de concentrate din rația zilnică, sporul mediu fiind de 500 de grame. La această experiență, valoarea furajelor consumate pentru obținerea unui kg-spor a fost de 3,50 lei, iar ran­damentul la tăiere fiind de 56 la sută. O altă metodă de îngrășare a fost aceea in care s-au folosit drept furaj de bază ciocălăii de porumb și cojile de floarea-soa­­relui. Din cele patru variante ex­perimentate am reușit să deter­minăm că cele mai economice metode sînt acelea cînd silozul a fost parțial înlocuit cu ciocălăi și semințe de floarea-soarelui măci­nate, necesarul de proteine fiind completat cu uree. S-a experimentat și ingrășarea taurinelor pe bază de fibroase și concentrate (coceni, fin și concen­trate). Lotul care a primit 80 la sută concentrate din necesarul de unități nutritive a realizat cele mai mari sporuri, costul furajelor pentru un kilogram de spor care se realizează zilnic este de 3,35 lei. Cînd au fost coșite fibroase, sporul zilnic a fost de 868 grame. Administrarea fibroaselor sub formă tocată și măcinată mărește sporul de creștere. A fost folosită, de asemenea, ingrășarea pe bază de nutrețuri fibroase, suculente și concentrate (2 kg fin, 10 kg siloz, 2,8 kg con­centrate). Ca o concluzie se des­prinde: rațiile cu un procent de 18 la sută fibroase, 36 la sută su­culente și 46 la sută concentrate au o eficiență mai mare-față--de­ Există toate condițiile pentru creșterea intensivă a oilor In unele țări, în creșterea oilor se pune un accent mai mare pe ridicarea prolificității și produc­ției de carne de miel, in altele, pe producția de lână sau lapte. In județul nostru, sublinia în comu­nicarea sa dr. Savu TIMARIU, creșterea oilor se face în primul rind in direcția producției de lină și în al doilea rind pentru cea de carne. In ultimii 30 de ani, efec­tivele au crescut cu 164 la sută, iar producția de lină — cu 381 la sută. In ceea ce privește produc­ția medie, aceasta a crescut de la 1,4 kg lină la 3,23 kg. Paralel cu aceasta s-a îmbunătățit structura efectivelor pe rase. In prezent, lina merinos reprezintă 49 la su­tă, spanca — 33 la sută și țigaia — numai 27 la sută. Cu toate realizările amintite, trebuie să arătăm că nu sîntem decit la începutul acțiunii pentru mărirea producției de lină. In ul­timii zece ani, producția de lină a crescut doar­ cu 1 kg. Este foar­te puțin ! După cum se știe, la ra­sa merinos producția de lină este ereditară în proporție de 0,28, res­tul depinzînd de alți factori, prin­tre care cel mai important îl con­stituie creșterea descendenților în condițiile pe care le-a avut rasa amelioratoare. Dacă ameliorarea fineței linii se realizează mai rapid, mărirea producției cere o selecție severă a materialului de reproducție și îmbunătățirea factorilor de me­diu artificial, cu deosebire a hra­nei. Cantitatea de lină depinde, în mare măsură de desimea fire­lor. Deoarece desimea linii este un caracter de rasă, alimentarea cu rații echilibrate a oilor în pri­ma parte a gestației prezintă o mare importanță. Hrănirea în pe­rioada a doua a gestației nu in­fluențează desimea, ci numai creșterea în lungime a firului și greutatea corporală a fetusului. Experiențele întreprinse au scos la iveală că unii miei hrăniți sti­mulativ de la naștere până la tundere au dat cu 3,9 kg lună mai mult decât cei care au primit Sporuri mari la păsări în urma încrucișării raselor Producerea puilor pentru carne a luat o mare extindere, repre­­zentând în prezent principala for­mă prin care păsările sunt cres­cute în direcția realizării acestui produs. Pentru obținerea unor astfel de pui se practică pe sca­ră largă metisajul industrial. Așa cum se sublinia în comunicarea ing. Elena CALOTOIU, cercetă­tor la Stațiunea experimentală Dobrogea, puii metiși dintre rasa Cornish și rasele mixte au fost crescuți în baterii pină la 65 de zile, ritmul de creștere depășind rasa maternă cu 21—27 la sută. Cel mai mare spor de creștere s-a înregistrat la metișii dintre rasele de carne și Plymouth ba­zat. In ceea ce privește greutatea la sacrificare după 65 de zile de creștere, metișii rezultați din în­crucișarea Cornish și Rock au avut 1,4 kg, față de numai 1,07 kg la cei proveniți din Rock și Rohde. Consumul de nutreț combinat pe kilogram spor greutate vie de­monstrează superioritatea metiși­lor față de produșii de rasă cu­rată, acesta reducîndu-se cu 12 la sută. Cu­ privește raportul oa­se — carne, cel mai bun raport s-a înregistrat la metișii Cornish cu New Hampshire. Obținerea u­­nui randament implică pe lângă sporii de carne producerea de material biologic și aplicarea u­­nei tehnologii de creștere și hră­nire adecvate. In acest scop, este necesar să se asigure rații bogate în energie și substanțe proteice. Astfel, de la 1—35 zile rația fu­rajeră trebuie să conțină 22—23 la sută proteină brută. De ase­menea, proteina trebuie să con­țină aminoacizii esențiali. Alături de proteină, rația trebuie să con­țină calciu și fosfor, elemente care a­u influență mare asupra creșterii și sănătății puilor. »ISCUM­­­­­PĂRERI­­ • ing. L. BORȚAN, directo­rul I.A.S. Peștera: „Consider că trebuie să existe relații mai s­trinse între cercetare și producție. Experiențele ar pu­tea fi verificate In unități etalon, iar cele dovedite a fi bune, gene­ralizate imediat In producție. In unitatea noastră unde avem 47.000 oi am experimentat In condiții bune atit creșterea în stabulație cit și obținerea unor fătări pe grupe in diferite perioade ale a­­nului“. ^ dr. A. RADU, Institutul de cercetări zootehnice Săftica: „Pentru intensificarea creșterii porcilor, o metodă eficientă constituie Înțărcarea cu­ mai tim­p purie a purceilor. Aceasta presu­pune Înlocuirea totală a laptelui matern cu furaje uscate. Experi­ențele Întreprinse de noi la C.A.P. Gribovi a făcut să realizăm In­tr-un an 2,5 fătări pe scroafă, de la care s-au Înțărcat in medie 17 purcei“. • dr. T. DUMITRESCU, cir­cumscripția veterinară Coma­­na: „In unitățile noastre există mul­te animale sterile. După părerea mea, cauzele principale constau In hrănirea și creșterea defectuoasă a tineretului de reproducție. Cred că orientarea intr-o măsură mai mare a activității noastre In aceas­tă direcție, se poate solda cu lu­cruri bune". • ing. V. HERDEA, Institutul de cercetări zootehnice Săfti­­ca . „Valorificarea pe o scară mai largă a rezultatelor cercetărilor științifice constituie o etapă hotă­­râtoare. Acest lucru se poate rea­liza in primul rind prin extinde­rea ariei de experimentare In uni­tăți etalon și apoi generalizat In marea producție“. • dr. T. MARTINESCU, I.A.S. Avicola: „In unitatea noastră, până in a­­nul trecut, rezultatele obținute nu erau mulțumitoare. Aceasta din cauză că nu dispuneam de o marcă corespunzătoare ceea ce determi­na realizarea unei ecloziuni de sub 70 la sută, viteză mică de creștere și mortalitate mare la pui. In a­­cest an prin introducerea unei mătei noi, lucrurile s-au schimbat, realizînd în medie la una din fer­me 241 ouă pe cap de pasăre«. © ing. F. FAUR, C.A.P. Pala­zu Mare : „In cadrul unității noastre aim încercat folosirea ureei în hrana păsărilor în doză de 0,1—0,2 grame în primele cinci zile și apoi la cantități ceva mai mari obținînd rezultate bune la creșterea în greu­tate și la producția de ouă. Cred că în cadrul stațiilor de preames­­tec al furajelor s-ar putea adăuga și cantități corespunzătoare de uree«.­­ ing. M. FRUM, șeful Cen­trului de reproducție și însă­­mînțări artificiale Constanța : „Zootehnia de tip industrial are o eficiență economică mai mare. , Eu cred că ar trebui să se expe­rimenteze folosirea ureei și la ce­lelalte specii și categorii de ani­male. In ceea ce privește comba­terea sterilității și sporirea efici­­­­enței însămînțărilor artificiale, spe­cialiștii au un cuvînt hotărîtor de spus“. - dr. V. OȚEL, directorul Sta­țiunii centrale de reproducție și combaterea sterilității: „Dacă în fiecare unitate se vor valorifica rezervele ce au fost scoase în evidență aici (obținerea a 2,5 fătări pe scroafă, 2 fătări la oi, introducerea la reproducție mieluțelor la 8—10 luni și a vițe­­a­lelor la 24 luni), rezultatele vor fi îmbucurătoare. In legătură cu în­­sămînțările artificiale, raoi am a­­plicat acest procedeu și în secto­rul porcin cu rezultate destul de bune“. © dr. P. MOLDOVAN, labo­ratorul veterinar Constanța: „In zootehnie, cele mai bune re­­zultate se obțin în unitățile unde în perioada de stabulație i se acor­dă o grijă deosebită adăpostirii fu­rajării și respectării regulilor zoo­­veterinare. Iată de ce consider că trebuie să se acorde o atenție deo­sebită, in anotimpul rece, hrăni­rii substanțiale a animalelor și în­deosebi a tineretului, ferirea aces­tora de curenți, izolarea de boli etc.« Am prezentat, în pagina de față, doar cîteva aspecte privind preocupările cerce­tătorilor din domeniul creșterii animalelor. Este un adevăr incontestabil, verificat de practică, în decursul anilor, că, producții­le mari în zootehnie, creșterea eficienței economice a acestui sector nu pot fi con­cepute fără aplicarea rezultatelor cercetă­rilor științifice, fără o susținută preocupa­re din partea acelora care îndrumă și muncesc în acest domeniu de activitate. Concluziile desprinse la sesiunea de re­ferate și comunicări științifice vor trebui aplicate în mod creator, în funcție de con­dițiile concrete existente în fiecare unita­te. Numai în acest mod vom putea vorbi de o eficiență economică sporită a zooteh­niei și de obținerea unor producții mari de lapte, lină, carne și ouă, așa cum de fapt se subliniază în documentele dezbătute și aprobate de cel de-al X-lea Congres al partidului nostru. Pagină realizată de Ing. ȘTEFAN MIHAI

Next