Dobrogea Nouă, decembrie 1969 (Anul 22, nr. 6626-6651)
1969-12-03 / nr. 6627
DOBROGEA NOUA nr. 6627 Pag. a 3-a PROGRESUL ZOOTEHNIEI Pe marginea sesiunii de referate și comunicări științifice Producții mari de lapte și în anotimpul rece Este neîndoielnic o greșeală mare la acei care apreciază că în anotimpul rece este normal să se realizeze în zootehnie producții mai mici comparativ cu restul anului — sublinia ing. Aurelian CALOTOIU, cercetător la Stațiunea experimentală Dobrogea. Cercetările științifice și practica unităților agricole fruntașe au demonstrat că indiferent de anotimp, producția animalieră nu cunoaște abateri atunci cînd cei care se preocupă de acest sector manifestă o grijă deosebită. In general, nutrețurile care se produc în prezent au un conținut sărac de proteine, fapt ce reclamă asigurarea acestora pe alte căi: sporirea acelor plante bogate în substanțe proteice (leguminoasele), reducerea pierderilor de substanțe hrănitoare prin conservarea furajelor, îmbunătățirea tehnologiei obținerii reziduurilor industriale bogate în proteine, folosirea drojdiilor furajere, sporirea producției de aminoacizi și substanțe azotate sintetice. Astfel, ureea administrată în hrana animalelor sub influența enzimelor produse în organsm de bacterii, se transformă în proteină, substanță bogată în aminoacizi. De la tineretul taurin și ovin pus la îngrășare, metoda hrănim cu uree practicată în județul nostru In urma experiențelor întreprinse s-a dovedit că poate fi extinsă și la vacile de lapte. Experiențele întreprinse la Stațiunea experimentală Dobrogea au urmărit, în principal, mărirea dozei de uree pe loturi diferite, asigurarea de 25 — 50 — 75 la sută din necesarul de proteină din uree. La vacile de lapte, folosirea unei doze mai mari de uree, substituind 25 la sută din necesar, presupune asigurarea unei perioade de adaptare de 8 — 10 zile, 30 — 35 de zile pentru 50 la sută și 40 — 47 de zile pentru 75 la sută. înlăturarea inconvenientului că ureea este amară se realizează prin divizarea rației la toate tainurile, fapt care determină atenuarea gustului și înlesnirea producerii lente a procesului de hidroliză. Cum se administrează Experiențele au dovedit că ureea? cel mai bine este să se procedeze prin administrarea unei părți sub formă de sare, 2 la sută în amestec cu furajele concentrate, iar restul în soluție de 25 la sută cu care se umectează fibroasele și suculentele în dozele respective, ținând seamă de greutatea animalului și adaptabilitatea acestuia la noua substanță folosită. Așa, de pildă, la o vacă de producție cu o greutate medie de 400 kg, se vor folosi în rația zilnică 260 grame uree adică 0,65 grame pe un kilogram vie. Cantitatea de uree greutate in funcție de compoziția variază rației furajere în substanțe proteice. Ceea ce este important de reținut, este faptul că ureea substituie intr-un mod fericit deficitul de proteine din rația neavînd nici o influență furajeră, asupra calității laptelui și procesului de reproducție. Mai mult, producția de lapte nu cunoaște nici o scădere in perioada de stabulație, perioadă critică în asigurarea pe cale naturală a animalelor cu cantitatea necesară de substanțe proteice. Fără îndoială că numai simpla folosire a ureei nu rezolvă in întregime problema producției de lapte în perioada de stabulație. Conjugarea acestei măsuri cu celelalte reguli de creștere, îngrijire și furajare, constituie cheia unei producții sporite de lapte: rația 30 la sută fibroase, 63 la sută concentrate și 7 la sută suculente. In perioada de vară, o metodă ieftină de îngrășare a taurinelor este aceea pe bază de masă verde. La această metodă, rația a fost compusă din 50 la sută masă verde și 50 la sută concentrate, ajungîndu-se la 13 luni la 369 kg, sporul mediu zilnic fiind de 973 grame. Cînd s-a mărit rația de masă verde la 66 la sută în detrimentul concentratelor. Specializarea unităților agricole intr-o anumită direcție este, în prezent, un proces în deplină desfășurare, determinat de modernizarea producției, de folosirea mai judicioasă a mijloacelor și a forței de muncă. Ca mijloc de raționalizare și modernizare, specializarea duce la creșterea producției și productivității muncii în ramura respectivă, contribuind astfel la ieftinirea costului produselor, la creșterea eficienței economice. In comunicarea prezentată in cadrul sesiunii, cercetătorul Aurel LUP s-a referit pe larg la problema specializării unor cooperative agricole din raza preorășenească în creșterea vacilor de lapte. Avindu-se în vedere complexul de condiții pentru creșterea vacilor de lapte, furaje, specialiști, apropierea de piața de desfacere, specializarea acestor unități constituie un proces firesc în care se împletesc atit cerințele economiei naționale, cît și cele ale producătorilor. In aceste unități producția globală de la vacile de lapte reprezintă 48 la sută din totalul activității sectorului zootehnic. De asemenea, în unitățile luate în studiu s-a demonstrat că față de media județului numărul de vaci este de 2,3 ori mai mare, producția totală de lapte depășind cu 38,3 la sută. Totuși, specializarea nu-și demonstrează avantajele certe, din cauză că baza furajeră, organizarea și retribuirea muncii nu sunt peste tot la nivelul cerut. Așa, de pildă, la Palazu Mare, producția medie a fost în anul trecut de 2.916 litri, in timp ce la Mihail Kogălniceanu, 1.216 litri (comparativ cu media pe județ de 1.729 litri și 2.037 litri la cele 26 unități specializate). Pornindu-se de la o rație deficitară compusă din 15 la sută concentrate, 25 la sută linuri, 45 la sută suculente și 15 la sută grosiere, se constată că în unitățile cu producție mică de lapte scad fînurile în favoarea grosierelor. La Palazu Mare grosierele reprezintă in rație 4 la sută, în timp ce la Topraisar 33 la sută. Diferența de producție la lapte în anul trecut între aceste două unități a fost în medie de 1.240 litri. Același lucru este generat de cultivarea unei game desporul a fost de 900 grame. In schimb, cînd concentratele au ajuns in rație la 87 la sută, iar masa verde de 13 la sută, sporul a depășit 1,1 kg pe zi. Concluzia: folosirea resurselor existente, tescovina, ciocălăii de porumb, cojile de floarea-soarelui precum și masa verde asigură o îngrășare economică. Aceste furaje combinate cu concentrate și uree în rații echilibrate contribuie la obținerea unor sporuri zilnice deosebit de avantajoase, duse de furaje. Astfel, lipsesc suprafețele de lucerna, producțiile realizate la furaje sunt mici, iar culturile duble n-au o evoluție pozitivă. Procesul de concentrare și specializare în sectorul creșterii animalelor trebuie să fie însoțit de o dezvoltare corespunzătoare a bazei furajere. Cu 500 mp lucernă și 600 mp culturi duble pe o unitate vită mare, cit exista in prezent, specializarea și concentrarea vacilor de lapte nu vor putea contribui într-o măsură corespunzătoare la creșterea productivității sectorului zootehnic. De asemenea, trebuie făcut mai mult pe linia retribuirii muncii îngrijitorilor, activitate care prezintă o pondere însemnată în totalul cheltuelilor de producție. La C.A.P. Palazu Mare, de exemplu, cheltuielile cu furajarea și retribuirea muncii însumează 3.910 lei, cu 1.574 lei mai mult decât la Mihail Kogălniceanu. Cu toate acestea, la prima cooperativă valoarea producției obținută la o vacă întrece cu 1.140 lei cheltuielile respective, pe cînd în cazul celei de-a doua cheltuielile nu sunt acoperite cu 176 lei. La C.A.P. Topraisar, cheltuielile cu furajarea pentru unul lapte depășesc cu 16 lei cheltuielile cu retribuția. Mai mult, în C.A.P. retribuirea muncii se face în mică măsură după producția de lapte, aici intervenind diferite criterii: îngrijirea animalelor, stabilirea gestației, obținerea prășilei, sporul in greutatea acesteia și apoi pentru producția de lapte. Descompunerea retribuției în mai multe elemente face ca îngrijitorul să-și asigure un număr acceptabil de zile-muncă lunar, sau anual, fără să acorde o atenție prea mare producției de lapte. La C.A.P. Mihail Kogălniceanu retribuția pentru laptele obținut este de numai 17 la sută din totalul retribuției îngrijitorilor; la Palazu Mare, unde producția se apropie de 3.000 litri, aceasta reprezintă doar 29 la sută. După actualul sistem de retribuție, un îngrijitor poate realiza, pentru un lot de 13 vaci, 12 zile-muncă pe lună numai pentru îngrijire, fără să mulgă nici un litru de lapte. Concluziile îndeamnă la reflecții, hrană substanțială după nouă luni. Aceasta demonstrează că și în cadrul raselor ameliorate sunt rezerve biologice importante, care, printr-o hrănire rațională, stimulativă, se materializează, contribuind la rentabilizarea creșterii oilor. Paralel cu cantitatea de lină trebuie să urmărim și calitatea acesteia. Intr-adevăr, lina neuniformă, din cauza creșterii oilor pe grade diferite de ameliorare, lina strangulată din cauza hrănirii în salturi și lina cu randament scăzut, ca urmare a deplasării oilor prin praf și mărăcini, trebuie să dea de gîndit specialiștilor și crescătorilor, în concluzie : creșterea oilor pentru lună trebuie să se facă diferențiat pe rase și grade de ameliorare, după cerințele economiei, condițiile tehnico-organizatorice și asigurarea bazei materiale. In fiecare unitate trebuie să se înființeze 1—2 turme de selecție, la care să se facă selecția individuală, aceasta constituind nnee Industrializarea creșterii porcilor în județul nostru constituie un lucru important pentru satisfacerea nevoilor populației cu carne. Acest lucru, așa cum s-a desprins din comunicarea cercetătorului Vladimir SCHEUL, presupune in primul rind îmbunătățirea fondului genetic al materialului porcin, o atenție deosebită acordîndu-se factorilor de mediu, cu deosebire hranei. Ca una din măsurile importante pentru sporirea producției de carne amintim pe cea legată de înțărcarea timpurie a purceilor, prin substituirea laptelui matern, care contribuie la grăbirea maturizării prăsilei și la redarea mai devreme a scroafei în circuitul reproducției. înțărcarea ca durată s-a experimentat la diferite vîrste: 7—8 zile, folosind în hrană laptele sintetic lichid ; 1—3 săptămini, folosind drept hrană nutrețul combinat, denumit prestarter ; 4—5 săptămini, folosind nutrețul starter, și 6—7 săptămini, folosind rații uzuale de creștere. Cele mai bune rezultate s-au obținut în lotul, in care s-au folosit in hrană substituienți formați din 19 nutrețuri, din care 3 proteine, de origine animală, și 5 proteine de origine vegetală, ul de ameliorare a întregului efectiv. Selecția se va face pe baza mai multor criterii: calitatea lunii, producția medie, constituție etc. Pentru ca sectorul ovin să devină rentabil, trebuie să urmărim : folosirea fătărilor timpurii și introducerea precoce a mieluțelor la reproducție, sincronizarea estrusului, extinderea creșterii în stabulație, combaterea sterilității. Va trebui să deplasăm epoca de fătări a oilor, obținindu-se fătări timpurii, care sporesc vitalitatea și randamentul producției; experimentarea introducerii mieluțelor la reproducție la vîrsta de 8-10 luni în loc de 18 luni a permis să se obțină un număr mai mare de produși, în ceea ce privește stabulația, această problemă își găsește rezolvarea în cele mai bune condiții în județul nostru, având în vedere extinderea culturilor irigate și numărul mare de specialiști de care dispunem. Tot la Stațiunea experimentală Dobrogea s-a cercetat valoarea biologică a proteinei în hrana purceilor sugari și celor de reproducție, elaborîndu-se rețete de nutreț combinat, din care n-au lipsit aminoacizi esențiali (lizina, meteonina, cistina). La tineretul de reproducție și cel supus îngrășării, experiențele au dovedit necesitatea administrării de proteină și aminoacizi. Cercetările au arătat că până la 50 de kg greutate corporală eficiența cea mai mare o au componentele de origine animală. De la 50 de kg, influența lor se reduce treptat. Prin introducerea acestei rețete de furajare, în care furajele proteice de origine animală au fost înlocuite proporțional cu laptele eczemat, lotul a depășit cu 20 la sută greutatea corporală față de matcă, iar prețul de cost a redus cu 40 la sută. în atenția noastră a stat și organizarea unor experiențe pentru a cunoaște influența microelementelor în hrana porcilor. Pe un sot de scroafe s-au administrat microelemente (cobalt, mangan, zinc), ceea ce a influențat pozitiv prolificitatea, viabilitatea purceilor și sporul de creștere. este determinat de conjugarea — —WMO—MMM—" ............. eforturilor cercetătorilor și practicienilor Eficiența specializării unor unități în direcția creșterii vacilor de lapte Sectorul porcin devine rentabil când se valorifică toate rezervele Căi simple de sporire a producției de carne la taurine Dintr-o statistică de specialitate se apreciază că pe plan mondial taurinele furnizează 52 la sută din totalul de carne. Comunicarea cercetătorului Dumitru PETCU a relevat cele mai eficiente căi pentru sporirea producției de carne la taurine. Pornind de la crearea unor rase specializate pentru producția de carne, îmbunătățirea însușirilor raselor mixte, folosirea unei furajări complexe etc., comunicarea subliniat măsurile ce trebuie a fii întreprinse în cadrul județului nostru pentru realizarea acestui deziderat. In etapa actuală, pentru obținerea unei producții sporite de carne, problema poate fi rezolvată prin condiționarea vitelor adulte, ori încrucișarea vacilor de lapte slab productive cu tauri din rasele de carne. Experiențele întreprinse la Stațiunea experimentală Dobrogea au scos în evidență rezervele însemnate pentru sporirea producției de carne. Trebuie mai întîi să se cunoască bine de către cei care se ocupă de practicarea zootehniei, optimizarea virstei și greutății corporale la sacrificarea tineretului taurin supus îngrășării. Ignorarea acestui lucru atrage după sine o eficiență economică scăzută a ingrășătoriilor de taurine. In prima perioadă de creștere care corespunde cu 12—12,5 luni se realizează o greutate vie de 350- 360 kg — respectiv 60 la sută din ou trebuie să aibă adultul. In cazul cind continuă ingrășarea pină la 25 de luni, sporul este de numai 100 kg, deci de trei ori mai mic. Acest lucru se întîmplă în condiții normale de hrănire și adăpostire. Din păcate, acolo unde se administrează tineretului hrană insuficientă se produc modificări și dereglări importante ale evoluției greutății corporale, se realizează o creștere lentă a sistemului osos (acest lucru poate fi recuperat dacă perioada de subnutriție n-a fost prea mare), iar sporul în greutate e mic. Cel mai intensiv sistem de îngrășare este cel pină la vîrsta de trei luni (carne albă), în care scop ingrășarea vițeilor durează timp de 109—119 zile, ajungînd la sacrificare la 120—150 kg. La acest sistem de îngrășare unde se folosește lapte integral și smîntinit,rn substituienți artificiali, consumindu-se 1,8 kg substanță uscată pentru un kg de carne sporul mediu zilnic fiind de 950—1.070 grame. Cu toate acestea nu este indicat acest sistem deoarece prețul de cost al furajelor e mare față de producția de carne realizată. Cel mai economic sistem de îngrășare este atunci cînd vițelul este hrănit de la 15—25 zile la 13—15 luni. La acest sistem se consumă 6,8 kg substanță uscată pentru 1 kg de carne, vițelul ajugînd la 13—15 luni la o greutate de 400 kg. Cînd ingrășarea începe la 100—120 kg, se ajunge în 18 luni la 450 kg. In cadrul Stațiunii experimentale Dobrogea s-a procedat la o îngrășare a taurinelor folosindu-se diferite furaje. Prin administrarea in hrana tăurașilor a tescovinei murate, s-au redus circa 300 de grame de concentrate din rația zilnică, sporul mediu fiind de 500 de grame. La această experiență, valoarea furajelor consumate pentru obținerea unui kg-spor a fost de 3,50 lei, iar randamentul la tăiere fiind de 56 la sută. O altă metodă de îngrășare a fost aceea in care s-au folosit drept furaj de bază ciocălăii de porumb și cojile de floarea-soarelui. Din cele patru variante experimentate am reușit să determinăm că cele mai economice metode sînt acelea cînd silozul a fost parțial înlocuit cu ciocălăi și semințe de floarea-soarelui măcinate, necesarul de proteine fiind completat cu uree. S-a experimentat și ingrășarea taurinelor pe bază de fibroase și concentrate (coceni, fin și concentrate). Lotul care a primit 80 la sută concentrate din necesarul de unități nutritive a realizat cele mai mari sporuri, costul furajelor pentru un kilogram de spor care se realizează zilnic este de 3,35 lei. Cînd au fost coșite fibroase, sporul zilnic a fost de 868 grame. Administrarea fibroaselor sub formă tocată și măcinată mărește sporul de creștere. A fost folosită, de asemenea, ingrășarea pe bază de nutrețuri fibroase, suculente și concentrate (2 kg fin, 10 kg siloz, 2,8 kg concentrate). Ca o concluzie se desprinde: rațiile cu un procent de 18 la sută fibroase, 36 la sută suculente și 46 la sută concentrate au o eficiență mai mare-față--de Există toate condițiile pentru creșterea intensivă a oilor In unele țări, în creșterea oilor se pune un accent mai mare pe ridicarea prolificității și producției de carne de miel, in altele, pe producția de lână sau lapte. In județul nostru, sublinia în comunicarea sa dr. Savu TIMARIU, creșterea oilor se face în primul rind in direcția producției de lină și în al doilea rind pentru cea de carne. In ultimii 30 de ani, efectivele au crescut cu 164 la sută, iar producția de lină — cu 381 la sută. In ceea ce privește producția medie, aceasta a crescut de la 1,4 kg lină la 3,23 kg. Paralel cu aceasta s-a îmbunătățit structura efectivelor pe rase. In prezent, lina merinos reprezintă 49 la sută, spanca — 33 la sută și țigaia — numai 27 la sută. Cu toate realizările amintite, trebuie să arătăm că nu sîntem decit la începutul acțiunii pentru mărirea producției de lină. In ultimii zece ani, producția de lină a crescut doar cu 1 kg. Este foarte puțin ! După cum se știe, la rasa merinos producția de lină este ereditară în proporție de 0,28, restul depinzînd de alți factori, printre care cel mai important îl constituie creșterea descendenților în condițiile pe care le-a avut rasa amelioratoare. Dacă ameliorarea fineței linii se realizează mai rapid, mărirea producției cere o selecție severă a materialului de reproducție și îmbunătățirea factorilor de mediu artificial, cu deosebire a hranei. Cantitatea de lină depinde, în mare măsură de desimea firelor. Deoarece desimea linii este un caracter de rasă, alimentarea cu rații echilibrate a oilor în prima parte a gestației prezintă o mare importanță. Hrănirea în perioada a doua a gestației nu influențează desimea, ci numai creșterea în lungime a firului și greutatea corporală a fetusului. Experiențele întreprinse au scos la iveală că unii miei hrăniți stimulativ de la naștere până la tundere au dat cu 3,9 kg lună mai mult decât cei care au primit Sporuri mari la păsări în urma încrucișării raselor Producerea puilor pentru carne a luat o mare extindere, reprezentând în prezent principala formă prin care păsările sunt crescute în direcția realizării acestui produs. Pentru obținerea unor astfel de pui se practică pe scară largă metisajul industrial. Așa cum se sublinia în comunicarea ing. Elena CALOTOIU, cercetător la Stațiunea experimentală Dobrogea, puii metiși dintre rasa Cornish și rasele mixte au fost crescuți în baterii pină la 65 de zile, ritmul de creștere depășind rasa maternă cu 21—27 la sută. Cel mai mare spor de creștere s-a înregistrat la metișii dintre rasele de carne și Plymouth bazat. In ceea ce privește greutatea la sacrificare după 65 de zile de creștere, metișii rezultați din încrucișarea Cornish și Rock au avut 1,4 kg, față de numai 1,07 kg la cei proveniți din Rock și Rohde. Consumul de nutreț combinat pe kilogram spor greutate vie demonstrează superioritatea metișilor față de produșii de rasă curată, acesta reducîndu-se cu 12 la sută. Cu privește raportul oase — carne, cel mai bun raport s-a înregistrat la metișii Cornish cu New Hampshire. Obținerea unui randament implică pe lângă sporii de carne producerea de material biologic și aplicarea unei tehnologii de creștere și hrănire adecvate. In acest scop, este necesar să se asigure rații bogate în energie și substanțe proteice. Astfel, de la 1—35 zile rația furajeră trebuie să conțină 22—23 la sută proteină brută. De asemenea, proteina trebuie să conțină aminoacizii esențiali. Alături de proteină, rația trebuie să conțină calciu și fosfor, elemente care au influență mare asupra creșterii și sănătății puilor. »ISCUMPĂRERI • ing. L. BORȚAN, directorul I.A.S. Peștera: „Consider că trebuie să existe relații mai strinse între cercetare și producție. Experiențele ar putea fi verificate In unități etalon, iar cele dovedite a fi bune, generalizate imediat In producție. In unitatea noastră unde avem 47.000 oi am experimentat In condiții bune atit creșterea în stabulație cit și obținerea unor fătări pe grupe in diferite perioade ale anului“. ^ dr. A. RADU, Institutul de cercetări zootehnice Săftica: „Pentru intensificarea creșterii porcilor, o metodă eficientă constituie Înțărcarea cu mai timp purie a purceilor. Aceasta presupune Înlocuirea totală a laptelui matern cu furaje uscate. Experiențele Întreprinse de noi la C.A.P. Gribovi a făcut să realizăm Intr-un an 2,5 fătări pe scroafă, de la care s-au Înțărcat in medie 17 purcei“. • dr. T. DUMITRESCU, circumscripția veterinară Comana: „In unitățile noastre există multe animale sterile. După părerea mea, cauzele principale constau In hrănirea și creșterea defectuoasă a tineretului de reproducție. Cred că orientarea intr-o măsură mai mare a activității noastre In această direcție, se poate solda cu lucruri bune". • ing. V. HERDEA, Institutul de cercetări zootehnice Săftica . „Valorificarea pe o scară mai largă a rezultatelor cercetărilor științifice constituie o etapă hotărâtoare. Acest lucru se poate realiza in primul rind prin extinderea ariei de experimentare In unități etalon și apoi generalizat In marea producție“. • dr. T. MARTINESCU, I.A.S. Avicola: „In unitatea noastră, până in anul trecut, rezultatele obținute nu erau mulțumitoare. Aceasta din cauză că nu dispuneam de o marcă corespunzătoare ceea ce determina realizarea unei ecloziuni de sub 70 la sută, viteză mică de creștere și mortalitate mare la pui. In acest an prin introducerea unei mătei noi, lucrurile s-au schimbat, realizînd în medie la una din ferme 241 ouă pe cap de pasăre«. © ing. F. FAUR, C.A.P. Palazu Mare : „In cadrul unității noastre aim încercat folosirea ureei în hrana păsărilor în doză de 0,1—0,2 grame în primele cinci zile și apoi la cantități ceva mai mari obținînd rezultate bune la creșterea în greutate și la producția de ouă. Cred că în cadrul stațiilor de preamestec al furajelor s-ar putea adăuga și cantități corespunzătoare de uree«. ing. M. FRUM, șeful Centrului de reproducție și însămînțări artificiale Constanța : „Zootehnia de tip industrial are o eficiență economică mai mare. , Eu cred că ar trebui să se experimenteze folosirea ureei și la celelalte specii și categorii de animale. In ceea ce privește combaterea sterilității și sporirea eficienței însămînțărilor artificiale, specialiștii au un cuvînt hotărîtor de spus“. - dr. V. OȚEL, directorul Stațiunii centrale de reproducție și combaterea sterilității: „Dacă în fiecare unitate se vor valorifica rezervele ce au fost scoase în evidență aici (obținerea a 2,5 fătări pe scroafă, 2 fătări la oi, introducerea la reproducție mieluțelor la 8—10 luni și a vițealelor la 24 luni), rezultatele vor fi îmbucurătoare. In legătură cu însămînțările artificiale, raoi am aplicat acest procedeu și în sectorul porcin cu rezultate destul de bune“. © dr. P. MOLDOVAN, laboratorul veterinar Constanța: „In zootehnie, cele mai bune rezultate se obțin în unitățile unde în perioada de stabulație i se acordă o grijă deosebită adăpostirii furajării și respectării regulilor zooveterinare. Iată de ce consider că trebuie să se acorde o atenție deosebită, in anotimpul rece, hrănirii substanțiale a animalelor și îndeosebi a tineretului, ferirea acestora de curenți, izolarea de boli etc.« Am prezentat, în pagina de față, doar cîteva aspecte privind preocupările cercetătorilor din domeniul creșterii animalelor. Este un adevăr incontestabil, verificat de practică, în decursul anilor, că, producțiile mari în zootehnie, creșterea eficienței economice a acestui sector nu pot fi concepute fără aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice, fără o susținută preocupare din partea acelora care îndrumă și muncesc în acest domeniu de activitate. Concluziile desprinse la sesiunea de referate și comunicări științifice vor trebui aplicate în mod creator, în funcție de condițiile concrete existente în fiecare unitate. Numai în acest mod vom putea vorbi de o eficiență economică sporită a zootehniei și de obținerea unor producții mari de lapte, lină, carne și ouă, așa cum de fapt se subliniază în documentele dezbătute și aprobate de cel de-al X-lea Congres al partidului nostru. Pagină realizată de Ing. ȘTEFAN MIHAI