Dobrogea Nouă, ianuarie 1970 (Anul 23, nr. 6652-6675)

1970-01-14 / nr. 6660

Feig, a 4-a DOBROGEA NOUĂ nr, 6660 externe ■ externe ■ externe ■ externe ■ externe ■ externe VIZITA PRESIDIKTELUI cmiM DEminiștri. 10» GHEORGHE MAORID ÍN R.S.f. IUGOSLAVIA (Urmare din pa«. I) Gheorghe Maurer și președintele Vecei Executive Federale, Matia Bibicici, au abordat principalele aspecte ale situației politice inter­naționale prin prisma dorinței ce­lor două țări de a-și aduce con­tribuția, alături de toate statele lumii, la opera de cooperare in­ternațională, de promovare a pă­cii, la statornicirea unui climat de înțelegere și securitate, la so­luționarea tuturor problemelor pe cale pașnică, pe baza respectării ferme a principiilor de relații in­ternaționale. La aceste convor­biri au participat Nicolae Ecobes­­cu, adjunct al ministrului afaceri­lor externe, Vasile Șandru, amba­sadorul României la Belgrad, și Anton Vratușa, locțiitor al secre­­tarului de stat pentru afacerile externe, și Iso Njegovan, ambasa­dorul Iugoslaviei la București. SEMNAREA UNUI ACORD ROMÂNO-IUGOSLAV BELGRAD 13 (Agerpres). — Trimișii speciali Agerpres, Nico­lae Ionescu și N. Plopeanu, trans­­mit:La 13 ianuarie a fost semnat la Belgrad acordul intre guver­nul Republicii Socialiste Româ­nia și guvernul Republicii Socia­liste Federative Iugoslavia cu pri­vire la micul trafic de călători în Zona de frontieră. Din partea guvernului român acordul a fost semnat de Eugen Luchian, șef de secție la Consi­liul de Miniștri, iar din partea guvernului iugoslav, de Franjo Micetici, director în Secretariatul de Stat pentru Afacerile Interne. La semnare au fost prezenți Nicolae Ecobescu, adjunct al mi­nistrului afacerilor externe, Vla­dimir Bolovici, adjunct al secre­tarului de stat pentru afacerile externe, și alte persoane oficiale. L ȘEDINȚA CONSILIULUI BĂNCII INTERNAȚIONALE MOSCOVA 13 (Agerpres).­­ La Moscova a avut loc, la 12 ia­nuarie, o ședință ordinară a Con­siliului Băncii Internaționale de Colaborare Economică. Ședința a fost prezidată de dr. A. László, conducătorul delegației ungare in Consiliul băncii. Consiliul a discutat probleme ale activității băncii și a stabilit cotele procentuale în operațiuni­le băncii in ruble convertibile. Ședința s-a desfășurat într-o atmosferă de prietenie frățească și înțelegere reciprocă. Un interviu al ministrului de externe al Austriei VIENA 13. — Corespondentul Agerpres, P. Stăncescu, transmi­te : „Țelul politicii externe aus­triece îl constituie strădania spre o colaborare intensă cu toate țările europene, indiferent de sistemul lor politic și economic — a declarat ministrul de exter­ne, Kurt Waldheim, într-un in­terviu acordat ziarului „Die Pre­sse“. Relațiile Austriei cu statele est-europene s-au dezvoltat po­zitiv în ultimii ani, creîndu-se astfel premise pentru o colabora­re strinsă, în primul rînd în do­meniul economic și cultural“ — a subliniat el. Referitor la pro­blema securității europene, mi­nistrul de externe a declarat : „Guvernul federal austriac încu­rajează toate strădaniile în di­recția unei destinderi și privește pozitiv propunerea privind orga­nizarea unei conferințe general­­europene. Ca și alte state, suntem de pă­rere că este necesară o pregătire temeinică pentru succesul unei astfel de conferințe“. Waldheim a menționat în con­tinuare deosebirile de vederi existente încă asupra ordinii de zi și a precizat că in prezent au loc consultări între statele inte­resate, pentru elucidarea poziții­lor. Austria își va aduce partea ei de contribuție pentru a se a­­junge la păreri concordante in această problemă importantă. pe scurt, din actualitatea internaționala LA BUDAPESTA AU ÎN­CEPUT CONVORBIRILE intre ministrul afacerilor externe al Ungariei, Janos Peter, și se­cretarul de Stat pentru afacerile externe al Iugoslaviei, Mirko To­­pavaț, care se află într-o vizită oficială de cinci zie în capitala ungară. Cei doi miniștri proce­dează la un larg schimb de pă­reri cu privire la problemele bi­laterale și internaționale care in­teresează cele două țări, anunță agenția Taning. SECRETARUL GENERAL aL C.C. al Partidului Co­munist din Chile, Luis Corvalan, lui ml cuvintul la un miting orga­nizat la Valparaiso, a chemat forțele populare la unitate în ve­derea desemnării unui candidat popular comun pentru alegerile prezidențiale din septembrie. Forțele progresiste, a adăugat Corvalan, vor putea forma un guvern popular numai prin efor­turi comune. HK GUVERNUL VEST-GER­­■MHI­MAN s-a întrunit marți, pentru prima oară în acest an, într-o sesiune extraordinară. Mi­niștrilor le-a fost prezentat spre examinare raportul pe care can­celarul Willy Brandt urmează să-l țină miercuri în fața Bun­­destagului vest-german. CEL MAI VIRSTNIC LO­CUITOR AL UNIUNII SOVIETICE este Șirali Mislimov, care a împlinit 165 de ani. Misli­­ffiov trăiește in satul Barzavu din R.S.S. Azerbaidjană. Este inte­resant de remarcat că în satul Barzavu 223 de persoane fac par­te din familia Mislimov. Longevivul n-a apelat pină in prezent la serviciile medicilor, face zilnic plimbări pe jos, chiar și iarna și se ocupă cu munci u­­șoare in propria gospodărie. |fi| DUPĂ cum informea­ZA AGENȚIA R.P., in Su­dan a fost dejucată o nouă încer­care de lovitură de stat — a cin­­cea de la venirea la putere, în luna mai trecut, a actualului re­gim. Mai mulți militari, printre ca­re un general în retragere, au fost arestați. Ei urmează să fie traduși in curînd în fața unei curți marțiale. COMANDAMENTUL MI­LITAR AMERICAN a a­­nunțat luni că două unități ale S.U.A. — divizia I de infanterie și regimentul 26 de pușcași ma­rini — vor fi retrase din Vietna­mul de sud. Se precizează tot­odată că retragerea nu va avea loc înainte de 1 februarie. ■ [UNK] [UNK] ASOCIAȚIA CRITICILOR DE ARTA BRITANICI a desemnat cele mai bune actrițe engleze de film ale anului 1969. Acestea sunt Vanessa Redgrave și Gaggie Smith. John Schlesinger a fost desemnat de către aceeași a­­sociație drept cel mai bun regizor al anului 1969, pentru filmul in­titulat „Cowboyul de la miezul nopții“. i­ar după vizita intre­­PRINSĂ In camerun, președintele Mauritaniei, Moktar Ould Daddah, s-a înapoiat la Nouakchott. Intr-o declarație fă­cută cu această ocazie, șeful sta­tului mauritanian a subliniat că întrevederile pe care le-a avut cu oficialitățile cameruneze au fost fructuoase. El a relevat, totodată, perspectivele de dezvoltare a re­lațiilor dintre Mauritania și Ca­merun. «■ MAX CONRAD, supranu­­mit „bunicul zburător“, se îndreaptă in prezent, la bordul avionului său bimotor, spre sta­ția polară McMurdo din Antarc­tica. Marți el se găsea la 260 mile distanță de locul de aterizare, zburind deasupra continentului Antarctic cu aproximativ 200 km pe oră. S-a anunțat că zborul se desfășoară normal. IN BAZINUL CARBONI­­■ [UNK] [UNK] FER­LIMBOURG din Bel­gia continuă greva celor 15.000 de mineri, declarată la 5 ianuarie în semn de protest împotriva refu­zului cercurilor patronale de a satisface revendicările lor de ma­jorare a salariilor. In cursul zi­lei de luni, la minele din Wa­­terschei au avut loc incidente in­tre greviști și forțele de poliție trimise pentru a-i împrăștia pe minerii întruniți in cadrul unui miting. HAVAN­A 13. — Cores­pondentul Agerpres, V.Sta­­mate, transmite: In semn de solidaritate cu lupta po­porului cubanez pentru ob­ținerea victoriei în marea campanie „Zatra celor 10 milioane de tone“, membrii ambasadei române, ai a­­genției economice, grupul de ingineri și tehnicieni pe­troliști, precum și alți teh­nicieni români care se află in Cuba, împreună cu am­basadorul Vasile Mușat, au­­ participat duminică la re­coltarea­ trestiei, de zahăr pe una din plantațiile dis­trictului Rancho Boyeros din­­ provincia Havana. BAZA AERIANA TAI­­LANDEZA de la Ubon a fost atacată în cursul nopții de luni spre marți de grupuri de partizani care au angajat lupte grele cu trupele guvernamentale — anunță, un comunicat difuzat la Bangkok. Acesta este al doilea atac lan­sat asupra bazei de la Ubon, care este folosită in comun de forțele armate tailandeze și de unități militare americane. Primul atac asupra acestei baze a fost declan­șat de detașamentele partizanilor in iulie 1969.­­ IN URMA PLOILOR TO­­RENȚIALE care au căzut timp de o săptămină in regiunile sudice și centrale ale Spaniei, riurile Guadalquivir, Henares și Jarama au inundat regiunile prin care trec. In urma acestei situa­ții, drumurile au fost blocate. ■ Porțiunea de metro-expres Défense-Etoile (Franța) pusă provizoriu în funcțiune cu ocazia deschiderii­­ Salonului de navigație de agrement. In foto: Scările rulante ale metroului expres. REDACȚIA ȘI­­ ADMINISTRAȚIA, telefon: 1.29.2? - 2.13.84- 1.42.84 — 1.41.83 — șoseaua Filimon Sîrbu nr. 5. E­VENINEEIE DIN M­ERIA LAGOS 13 (Agerpres).­­ In­­fringerea biafreză este consuma­tă. Generalul maior Philippe Effiong, șeful statului major al armatei biafreze care și-a asu­mat puterea de la plecarea gene­ralului Ojukwu a anunțat într-un mesaj radiodifuzat că a cerut pace și că o misiune condusă de procurorul Louis Mbanefo ur­mează să întilnească in acest sens autoritățile federale. Evoluția situației militare nu lăsa intr-adevăr nici o speranță a părții biasreze. In ciuda ultime­lor eforturi depuse de două divi­zii ale fostei regiuni estice ni­geriene, înaintarea federală era generală. Biroul ministrului bia­­frez al informațiilor, instalat la 16 kilometri de Orlu, a căzut luni in mîinile trupelor federale, precum și ultimele rafinării de petrol care se mai aflau sub con­trolul Biafrei. După cum scrie corespondentul agenției France Presse, în inte­riorul „redutei biafreze“ situația este haotică. Drumurile sunt în­țesate de refugiați care nu mai știu încotro să se îndrepte ; epui­zată, înfometată, populația bia­freză așteaptă resemnată sosirea unităților federale. LAGOS 13 (Agerpres). — In­tr-o cuvintare radiodifuzată, ge­neralul Yakubu Gowon, șeful guvernului federal nigerian, acceptat capitularea trupelor bia­n freze oferită de generalul Philip­pe Effrong, șeful statului major. „Chem toate trupele secesioniste să se comporte onorabil și să depună armele“, a spus genera­lul Gowon. El a precizat că a ordonat trupelor federale să ia măsuri in vederea unei predări în masă a forțelor biasreze. Uni­tățile federale și poliția vor e­­xercita autoritatea, avînd ordinul să tragă numai dacă vor întîm­­pina rezistență. Șeful guvernului a anunțat totodată o amnistie „pentru toți acei care au luat parte la această zadarnică încer­care de a dezintegra țara“. Men­­ționind că Nigeria se află acum „într-unul din cele mai mari momente ale istoriei sale“, gene­ralul Gowon a relevat că „a luat sfîrșit un tragic și dureros con­flict“. ★ DAR-ES-SALAAM 13 (Ager­pres). — Austin Okwu, reprezen­tantul special al Biafrei, a dez­mințit marți seara știrile potrivit cărora liderul biafrez, Odumeg­­wu Ojukwu, s-ar afla in drum spre Zambia, relatează agenția France Presse. Okwu a refuzat să dezvăluie traseul pe care-l urmează generalul Ojukwu, pre­cum și o eventuală cerere a lide­rilor biafrezi pentru a obține azil politic in Tanzania. El nu a exclus însă posibilitatea ca Tan­zania, care a recunoscut și sus­ținut administrația biafreză, să fie aleasă de generalul Ojukwu și familia sa drept loc de refugiu, relevă agenția France Presse. Declarațiile lui Wilson la posturile de televiziune B.B.C. LONDRA 13 (Agerpres). — „Dacă nu vom obține condiții acceptabile, nu vom adera la Piața comună europeană“ — a declarat luni seara primul mi­nistru al Marii Britanii, Harold­a Wilson, în cursul unei emisiuni posturilor de televiziune „B.B.C.“, referindu-se la proble­mele puse de candidatura An­gliei la C.E.E. Răspunzind la unele întrebări, Wilson a recunoscut că aderarea britanică la Comunitatea Econo­mică Europeană s-ar traduce printr-o sporire a prețurilor în Anglia, îndeosebi la produsele alimentare. In acest sens, primul ministru a informat că, la începutul lunii viitoare, va fi publicată o „carte albă“ referitoare la revaluarea prețului pe care îl va constitui pentru Marea Britanie eventuala sa intrare în C.E.E. In cercurile politice se menționează că Wil­son a promis încă din luna oc­­tom­brie 1969, la congresul Parti­dului laburist de la Brighton, că va proceda la această evalua­re și că va supune problema in­trării în Piața comună a Parla­mentului, înainte de a lua o ho­­tărâre definitivă. In ce privește aspectul politic al viitoarei Pieței comune euro­pene, primul ministru britanic a respins ideea unei federații, spu­nând că, după părerea sa, „acea­sta nu este o realitate politică". Pe de altă parte însă, ministrul afacerilor externe, Michael Ste­wart, a arătat într-o conferință că poziția Marii Britanii in fa­voarea aderării la Piața comună a rămas neschimbată, ca și cu trei ani în urmă, când a formulat cererea sa. Șeful diplomației bri­tanice a adăugat apoi, adresân­­du-se ziariștilor, că aceștia nu trebuie să se lase „induși în e­­roare de sondajele de opinie e­­fectuate in Marea Britanie și nici să interpreteze in mod eronat declarațiile guvernului“ in aceas­tă problemă. Din presa străină „Congo-kinshasa: miracol economic" Nu este mult timp de cînd, în anumite re­giuni ale Congo-ului (Kinshasa) populația mu­rea de foame. Astăzi situația s-a schimbat. La numeroase produse agricole, cum sunt manio­­cul, porumbul, arahidele, se înregistrează sur­plusuri, iar pe plan industrial, se menționează că Gecomin — societatea congoleză a minereu­rilor, care a luat locul faimoasei companii bel­giene „Union Miniere du Haut Katanga“, produs în anul trecut 360.000 de tone de cupru, a cifră neatinsă niciodată pînă în prezent. Bugetul urmează și el curba expansiunii e­­conomice, trecînd de la 2,11 miliarde de franci francezi la 2,14 miliarde pentru anul 1970. Se apreciază că cheia acestui miracol o re­prezintă politica de investiții adoptată de gu­vernul de la Kinshasa, care s-a orientat înspre crearea unor întreprin­deri noi și modernizarea celor existente, a stimulat mobilizarea resurse­lor financiare naționale, orientîndu-le spre do­meniile productive și a reușit să realizeze o creștere a investițiilor străine, oferind garanții speciale de transfer. „Demarajul economic“ al Congo-ului explică și afluxul ofertelor oamenilor de afaceri străini: de la 24 iunie, data când a fost dat pu­blicității noul cod de investiții, au fost prezen­tate de către S.U.A., Belgia, Franța, Japonia și Republica Federală a Germaniei 40 de proiecte de investiții în valoare totală de 40 milioane dolari. Printre acestea se numără construirea unei fabrici de textile la Kisangani, a unei u­­zine de tablă galvanizată, precum și construi­rea barajului Inga, care va fi cel mai mare din lume. „JEUNE AFRIQUE“ „Tribalismul și economia Frontierele actuale ale statelor africane inde­pendente au fost trasate la sfîrșitul secolului al XIX-lea în cancelariile europene. Aceasta a determinat ca, de pildă, membrii grupării etni­ce Haussa să fie răspîndiți în Niger Mali, Volta Superioară, Nigeria. Wolofii se află în Gambia, Senegal și Mali, membrii tribului Ewe în Gha­na și Togo, Yorubașii în Nigeria și Dahomey, Masaii în Kenya și Tanzania, bakongoșii în Angola și cele două Congouri și așa mai de­parte. Problema creării unui stat pentru fiecare grupare etnică nu s-a pus niciodată în mod se­rios, pentru că Africa numără cel puțin 2.000 de tribrri, dintre care unele au 2.000—3.000 membri. Dar, dezvoltarea țărilor Africii este afectată de această fărâmiț­are tribală. Ascen­siunea economică a unui stat modern este de neconceput dacă autoritatea puterii centrale nu este acceptată; problema tribalismului nu poa­te fi disociată de cea a evoluției politice și e­­conomice a țării respective. Probabil că animozitățile religioase și tribale ■ vor persista însă atîta timp cu­ „un alt lucru" nu li se va substitui; acest „un alt lucru“ ar trebui să fie școli, spitale, servicii pentru toți, un guvern onest și eficace. De asemenea, atîta timp cu­ dezvoltarea economică va fi concen­trată într-o capitală scinteietoare, cu alte cu­vinte atîta timp cu­ transformările industriale nu vor invada provinciile, modificind viața a­­cestora, conflictele tribale pot fi socotite încă posibile în lumea africană. „NEW YORK TIMES it Comentariul zilei Șapte persoane — lideri ai u­­nor organizații pacifiste din S.U.A. — sunt atrase într-un pro­ces ce se desfășoară cu ușile în­chise de aproape patru luni în fața Curții federale din Chicago. Clădirea modernă de 30 de etaje, care găzduiește venerabila instituție, degajă, după afirma­țiile municipalității, „o prezență autoritară“ în centrul capitalei Vestului Mijlociu al Statelor U­­nite. Numai că de la deschiderea acestui proces ■— la 2­1 septem­brie anul trecut — un mare nu­măr de polițiști în uniforme și un ținută civilă au fost aduși aici pentru a-i apăra „autoritatea“ in fața miilor de demonstranți care cer să se pună capăt acestei inscenări. Cele patru intrări ale sale sunt păzite cu strășnicie, permițîndu-se accesul doar citor­­va persoane — și acestea din rindul oficialităților — sub privi­rile iscoditoare ale polițiștilor. Măsurile „de securitate“ luate de autorități sînt valabile și in ce privește informațiile referitoare la desfășurarea procesului. In lipsa acestora, doar declarațiile făcute ziariștilor de către cei ca­re au privilegiul de a pătrunde în sală, mai ridică, din cînd în cind, vălul misterului asupra ce­lor ce se petrec la etajul 23. Cine sunt inculpații și ce acu­zații li se aduc ? In ordine: Da­vid Dellinger — lider al organi­zației „Comitetul mobilizării na­ționale pentru încetarea războiu­­lui din Vietnam“, vechi militant pacifist al mișcării quakerilor, Tom Hayden și Bernard Davis — fondatori ai organizației „Stu­denții pentru o societate demo­cratică“, militanți împotriva răz­boiului din Vietnam, John Froi­­nes — profesor de chimie la U­­niversitatea din Oregon și mi­litant pentru drepturile civile, Lee Weiner — cercetător în do­meniul sociologiei la Universita­tea Northwestern, Abbie Hoff­man — militant pentru dreptu­rile civile și fondator al unei or­ganizații de tineret, Jerry Rubin — fost lider al „Mișcării pentru libertatea cu­vin­tului“, din Ber­keley. Toți sunt trimiși în fața Curții federale din Chicago de către Ministerul de justiție al S.U.A. sub acuzația de a fi „com­plotat în vederea creării de de­zordini“ in timpul demonstrații­lor împotriva războiului din Viet­nam, care au avut loc in acest oraș cu prilejul Convenției Par­tidului democrat din august 1968 Inițial, fostul președinte Johnson ceruse ministrului de justiție de atunci, Ramsey Clark, să ordone urmărirea in justiție a organiza­torilor manifestațiilor pacifiste din Chicago. Dar, după primirea raportului comisiei prezidențiale de anchetă în care responsabili­tatea pentru incidentele de la Chicago a căzut în parte asupra poliției și a primarului Richard Daley, el a abandonat ideea pro­cesului. Actualul ministru de jus­tiție, John Mitchell, a revenit in­să, ordonând acțiunea judiciară în baza unui amendament la le­gea­ drepturilor civile din 1968, care califică drept crimă federa­lă încălcarea frontierei unui stat american cu intenția de a organiza tulburări. Militanții americani sunt jude­cați deci nu pentru faptele pe care le-ar fi comis ci pentru pre­supusele lor intenții. De aici și lipsa de inconsistență a acuzații­lor formulate împotriva lor și mai ales imposibilitatea de a se găsi capete de acuzare cit de cit verosimile. In aceste împrejurări nu mai surprinde nici modul în care s-a comportat, in prima parte a procesului, Julius Hoffman față judecătorul de Bobby Seale, un tinăr negru aflat și el printre acuzați. După ce i-a res­pins cererea de amînare a jude­cării sale pînă la ieșirea din spi­tal a avocatului ce trebuia să-l apere, Hoffman i-a refuzat chiar și dreptul garantat prin lege de a se apăra singur. In urma re­plicilor tînărului negru, apreciate ca „jignitoare“, juriul condus de Hoffman l-a condamnat pe Seale la 4 ani închisoare sub învinui­rea de „ultragiu repetat la adre­sa magistratului“. De reținut că pentru o asemenea „vină“, pe­deapsa maximă prevăzută prin lege este de 6 luni închisoare. Deși procesul durează de a­­proape patru luni, nici unuia dintre acuzați nu i s-a putut do­vedi vreo vină. Dimpotrivă, mar­torii oculari aduși in fața juriu­lui au furnizat dovezi care ates­tă brutalitățile la care s-au de­dat în acele zile poliția și gărzile naționale. Peliculele realizate de persoane particulare și proiecta­te în sala de ședințe au confir­mat pe „viu“ cu puterea impar­țialității, afirmațiile martorilor prezentați de apărare. întregul proces trenează in lipsa unor a­­cuzații serioase, și nimeni nu poate spune cind se va putea în­cheia. Nu rareori interogatoriul și contra-interogatoriul unui martor durează o săptămână. Or, apărarea va apela la nu mai pu­țin de 50 de martori, după cum declara recept d-na Künstler, principalul avocat al apărării. La acesta se adaugă un număr a­­proape egal de „martori“ din partea acuzării. Iar în cazul con­damnării un recurs este inevita­bil. Cazul însuși nu este exclus să ajungă pină Supreme a S.U.A.in fața Curții ! Concluzia, dominantă ce se de­gajă din desfășurarea de pina, acum a procesului este că cei șapte lideri ai unor organizații pacifiste din S.U.A. au fost adc­­i în fața instanței nu pentru ce au făcut ci pentru ceea ce reprezin­tă în calitatea lor de conducători ai unor mișcări progresiste ce se opun războiului dus de S.U.A. in Vietnam. Sau mai direct spus, o încercare nereușită de intimidare a­ acestei mișcări. O dovedesc și amplele acțiuni antirăzboinice din zilele „moratoriului“. I. PUTINELU DEDESUBTURILE UNUI PROCES m Tipar ț întreprinderea poligrafică „Dobrogea“ Constanța. 1~­­0 0f10 1 l * r- x.

Next