Dobrogea Nouă, august 1970 (Anul 23, nr. 6829-6853)

1970-08-08 / nr. 6835

BOBROGEA NOUĂ nr. 6835 Pag. a 3-a cultură ■ artă ■ cultură ■ arta ■ cultură ■ artă ■ cultură ■ artă ■ cultură Aproape opt sute de spectatori — turiști români și mai ales străini, au aplaudat cu căldură, joi seara, în grădina Teatrului de vară din Efo­rie n­­ord. Ansamblul folcloric al ju­dețului Harghita. In cronica publi­cată de ziarul nostru privind valoa­rea formației folclorice a județului Caraș-Severin apreciam acest an­samblu ca fiind cel mai valoros din care se prezentaseră pe litoral pîna atunci. Acum suntem­ din nou în si­tuația fericită de a remarca, la cel al județului Harghita, montajul co­regrafic, capabil de a fi entuzias­mat pina la aplauzele care nu mai conteneau, un public pretențios și gata să subscrie la autentice valori artistice. Dar, nu numai acest ele­ment — coregrafia — s-a ridicat la adevăratele valențe ale unei for­mații de prestigiu, ci și grupurile vocale feminine, care, de aseme­nea, au depășit tot ce s-a văzut până acum în festival. Cintecele populare românești și secuiești, din zona folclorică a Gheorghienilor, a Odorheiului, dansurile din Ciucul de Sus, doinele de pe Mureș, la care decorul tulburător al costume­lor se adaugă ca element artistic aparte, au realizat, in finalul ma­nifestării, un spectacol muzical­­coregrafic reușit, încă înainte de începerea specta­colului am discutat cu un grup de oaspeți vest-germani care văzuseră ansamblul în timpul turneului, pe care artiștii amatori l-au făcut pe arterele principale din stațiune. „Corul fetelor, strălucirea costu­melor văzute in timpul defilării ne-au atras atența. Atunci am ho­­tărit să nu pierdem ocazia de a-i vedea pe scenă. Așa se explică pre­zența noastră în această grădină“. După manifestare, am reînnodat fi­rul discuției cu aceiași interlocutori care erau pur și simplu încintați. „Ce minunată limbă are cintecul românesc, ne-a spus domnul K. Weber. Ce bine se pot înțelege oa­menii cînd apelează la acest lim­baj, aproape, universal. Cu o seară înainte am văzut Opereta din București cu spectacolul „Contesa Maritza“. A fost o seară de neuitat. Acum, văzind și o reprezentație de folclor pot spune că știm mult mai multe despre arta dumneavoastră, despre spiritul și sufletul poporului român. Aveți un folclor superb !“ Asemenea aprecieri ne scutesc de orice comentarii și nouă nu ne rămîne decit să adăugăm felicită­rile de rigoare la adresa regiei ar­tistice a lui András Kacsó și core­grafiei, în primul rând, a lui Emil Toró, Miklós Antal și K. András. FOLCLORIC din județul Harghita Un dans popular secuiesc. O nouă premieră a Teatrului de revistă „Fantasio“ Astă-seară, la ora 20,00 are muzicală — Aurel Mano­a­loc o nouă premieră a Ten­­ehe­­trului de revistă „Fanta- Direcția de scenă a noii sio„NU AVEȚI UN CAP premiere care încearcă și UN PLUS ?“, spectacol fă­ O formulă revuistică inedi­« "A- ** — — *> "•*»­ximilian, lui Ion Maximilian. Muzica spectacolului . Din distribuție fac parte: fost compusă de Aurel Gi­ Gelu Manolache, Jean Cor­roveanu și Aurel Mamara­­stantin, Ilona Moțica. Trio­phe, coregrafia aparține Do-Re-Mi, Fritz Braun, La­maestrului emerit al artei Iina Braun, Victor Imo-Oleg Danovski, scenografia șeana, Dumitru Caramitru , Dan Sachelarie, direcția și Doina Nedu. • Maine, căminul cultural din Peștera organizează, în­tre orele 8—12, întreceri pen­tru „Cupa tineretului la sate“, la care vor participa concurenți din cinci comune — Castelu, Mircea Vodă, Seimeni și Siliștea. Tot aici, intre orele 12—19, va avea loc un concurs de lupte tă­­tărăști, manifestare tradițio­nală care se bucură de o mare apreciere în Dobrogea. Seara, Circul de stat din București prezintă un specta­col în sala căminului cultu­ral din localitate. • Astăzi, ora 20, la Casa d­e cultură din Mangalia, U­­niversitatea populară din Constanța organizează o în­­tîlnire cu prof. univ. Augus­tin Z. V. Pop, pe tema „Emi­­nescu — nemuritor“. BREVIAR • Luni, 10 august, ora 20, tot la Casa de cultură din Mangalia, academicianul Oc­­tavian Fodor, rectorul Insti­tutului medico-farmaceutic din Cluj, va vorbi despre „Probleme actuale ale medi­­cinei moderne“. • Duminică, la ora 20, in sala Teatrului de stat din Constanța, Teatrul de operetă din București va prezenta un spectacol cu „Contesa Maritza“ de Kalman. Din distribuție face parte și cu­noscutul tenor Ion Dacian, artist al poporului. • Ieri, două sute de pio­nieri din județul Constanța au plecat să-și petreacă va­canța în taberele de odihnă din stațiunea Borsec. „Dragostea de tara și « IV » Íi cintaretii ei In întîmpinarea marii săr­bători, a zilei de 23 August, Comisia județeană de răs­­pindire a cunoștințelor cul­­tural-științifice organizează numeroase manifestări des­pre însemnătatea acestui e­­veniment. Astfel, începînd de ieri, in comuna Murfatlar (și urmind să se continue în alte localități) se fac expu­neri pe tema „23 August, sărbătoare națională a Ro­mâniei“. Tot în cadrul aces­tor manifestări se înscriu și cele patru recitaluri pe tema „Dragostea de țară și cîntă­­reții ei" ce vor fi susținute în localitățile Eforie Sud, Man­galia, Costinești și Techir­­ghiol. L­OCUL SPECTACOLULUI în v­a­c­a­n­ț­ă Fiecare om își dorește întreaga vacanță un spectacol. Un specta­col complex, un spectacol imens, nețărmurit, în care să împletească frumusețea naturii cu cea a spiri­tului, în care priveliștile ce i se perindă înaintea ochilor să fie în permanență aducătoare de încânta­re, în care timpul să curgă plăcut și aducător numai de bucurii, din care să recepționeze numai aseme­nea amintiri, care de fiecare dată să-i aducă mulțumire. Și la propriu, în vacanță, specta­colul își totdeauna găsește însă și și-a găsit locul cel mai potrivit. Cînd pare, dacă nu în clipe de ră­gaz, putem urmări cu mai multă liniște, cu mai mult interes, cu pa­siune chiar, opera creatorilor de frumos? O liniște deplină este de domeniul metafizic: liniștea vacan­țelor este o liniște activă, este o liniște în care căutăm și trebuie să găsim permanent un asemenea e­­chilibru între viața materială și cea spirituală, nicit nici una din facili­tățile esențial umane să nu fie tră­dată. O cu­ de sumară incursiune in istoria spectacolului, ne este lămu­ritoare în sensul că marile mo­mente s-au născut întotdeauna a­­tunci cînd oamenii, asigurîndu-și bunurile materiale, își creau răga­zul necesar în antichitate petrecerilor spirituale, teatrul grecesc s-a născut în cadrul marilor serbări ce aveau loc la sfîrșitul culesului re­coltelor, deci atunci cînd se putea gândi la ceea ce înseamnă vacanța pentru noi astăzi. Nesfârșitele mis­tere medievale care, de obicei, durau cîte o săptămână în șir, împănând istoriile religioase cu fapte zilnice, divinul cu harul și satira, creau în viața întregului oraș, clipe de răgaz care la fel se asemănau cu vacan­țele. Oare in viața lui obișnuită, spec­tacolul, care ne adună în jurul lui după osârdia unei zile de muncă sau la sfîrșit de săptămână nu în­seamnă tocmai ceea ce încunună o zi sau o săptămână de viață într-o clipă de răgaz, dînd activitate și hrană în același timp spiritului ? O dezbatere pe această temă poa­te naște idei și, ceea ce este mai important, nu numai idei, pentru că adeseori, nu numai de ele ducem lipsă. Aș spune că vacanța oferă un cadru ideal de spectacol artistic, profesionist sau neprofesionist, cu o condiție însă sine qua non, va­loarea artistică, și cu o altă condiție care începe să capete din ce în ce mai multă importanță, ineditul. Valoarea artistică este intrinsecă, pentru că oamenii în vacanță do­resc în orice caz să-și petreacă tim­pul numai în mod plăcut și orice discrepanță i s-ar crea în acest timp, i-ar nemulțumi profund. Să ne imaginăm cât de dezagreabil poate fi intr-un asemenea moment un spectacol nepus la punct, sau cu un text anost, sau divagind din ne­putința artistică a realizatorilor în limitele diletantismului. O selecție calitativă in tot ce înseamnă spec­tacol de vacanță se impune și nu cum, adeseori, să punem la timpul trecut, spectacole făcute în pripă, sub egida divertismentului și sub îngăduința preconizată a spectato­rului in timpul lui de odihnă, au constituit, dacă nu în totalitate, ac­tivitatea estivală, în orice caz o bună parte. Cealaltă condiție despre care a­­minteam, începe să capete contur, cu tendința de a da naștere unor spectacole de mare amploare, de mare atracție și care să constituie adevărate evenimente artistice chiar în viața națională. Este vorba de ineditul pe care-l poate însemna spectacolul în vacanță. Mă refer, bineînțeles, la vacanța estivală. Ti­mid în unele locuri, cu destul zgo­ Puncte de vedere mot in altele, spectacolul care de­pășește cadrul scenei a început să prindă viață. La ruinele Sucevei, la Cozia sau la Curtea de Argeș, la Mogoșoaia sau în Muzeul de anti­chități din București, în pădure sau pe lac, la țărmul mării sau între coloanele vechilor cetăți antice, în­cep să apară noi spectacole care pot să reînvie teatrocrația ateniană, marea sărbătoare medievală sau pasiunea epocii romantice pentru o artă milenară înfrățită cu viața, îndrăgită de om din cele mai vechi timpuri ale existenței sale. Carac­terul inedit al spectacolului, care părăsind spațiul scenei știe să fo­losească condițiile oferite de natu­ră, de vestigii sau de construcții ale timpului nostru, pot să reîn­­cetățenească o mare dragoste pen­tru artă în spiritualitatea atît de evoluată și de complexă a omului contemporan. In lume, acest carac­ter inedit al spectacolului estival prinde contururi din ce in ce mai semnificative. La Constanța, oraș ridicat pe glo­ria unei bogate culturi antice, spec­tacolul și-a găsit și în trecut, în vacanță, locul lui bine definit. Cu atît mai mult și la proporții care demonstrează caracterul popular de masă pe care îl are arta într-un stat socialist, se dezvoltă spectaco­lul estival în zilele noastre. Păs­­trind ritmul creării ambianței arhi­tectonice, a exploziei construcțiilor și îmbogățirii turistice a acestei zone a țării, spectacolul devine o problemă căreia i se atribuie me­reu mai multă importanță, mereu mai multă preocupare, îngemănând eforturile profesio­niste locale cu cele ale unor ase­mănătoare formațiuni dintre cele mai bune din restul țării și, îndeo­sebi, din Capitală, cu valoarea ines­timabilă a spectacolelor folclorice, spectacolul estival oferă deja un punct de atracție semne și cu mult și poate să în­mai mult fața de realizările la care s-a ajuns pînă acum. Dacă in acest an, de pildă, asistăm la inițiative locale inedite, cum sînt premiera tragediei antice MEDEEA, în aer liber, într-un ca­dru ce recon­stituie numai elemen­tul antic, sau premiera unei opere­te românești, „Ana Lugojana“, în întregime in limba pentru a face accesibil germană — conținutul ei unui mare număr de oaspeți de peste hotare — dacă la stadion s-a prezentat pentru al treilea an un spectacol de revistă și păpușile se vor afla în a doua ediție cu „Săp­tămâna teatrelor de păpuși" din în­treaga țară, evenimentele acestea pot să constituie m­entări noi, care mugurii m­ei o­­să creeze acel inedit de care vorbeam la început. Se poate vorbi, de asemenea, de o acuratețe a spectacolelor selec­ționate, fie că e vorba de cele lo­cale, fie că e vorba de Teatrul de comedie sau de Teatrul Național din București, de Teatrul „Constan­tin Tănase“ sau de Teatrul de stat de operetă. Desigur, că lucrurile nu pot și nu trebuie să se oprească aici. Se pot crea asemenea deziderate care să ridice mult, valoric, specta­colul stagiunii estivale și care să-l găsească un loc demn de râvnit. Există in primul rând problema u­­nei asemenea organizări selective, care să ne bucure nu numai de prezența nominală a unui teatru bun, ci și de participarea lui cu unul dintre cele mai bune spectaco­le ale sale. Există apoi o posibili­tate de provocare a instituțiilor locale și a celorlalte, de a crea asemenea spectacole cu un caracter specific estival. Există apoi necesi­tatea ca tot ce înseamnă nou să se dezvolte cu prioritate. Dacă un spectacol de teatru antic reușește să pătrundă publicul de profunzi­mea tragicului sau comicului pe care îl conține, de ce nu, în pers­pectivă, un festival de teatru antic la Histria, la Tomis sau la Callatis, între vestigiile antichității, cu par­ticiparea altor teatre din țară, și, poate în curînd, ca și în alte ase­menea locuri din lume cu perspec­tive internaționale? De ce nu la Constanța o revistă pe apă, pe fa­leză, in fața unui mare hotel sau intr-un ambiant spațiu verde? De ce nu, la Constanța, concerte simfo­nice cu orchestre reunite și specta­cole de poezie care să caute creația inspirată din nețărmurita frumuse­țe a mării? Și ideile pot curge într-una, din izvorul nesecat al perspectivelor, al posibilităților, pe care statul nostru, pe care partidul, le oferă dezvoltă­­rii vieții artistice în țara noastră. E suficient să căutăm, să vrem să înfăptuim, și gîndurile noastte să poată căpăta întruchipare. Romeo PROFIT £­a sălile galeriilor de artă ale Fondului plastic din­­ Constanța a fost deschisă, recent, expoziția de pictură, gra­fică și sculptură, semnată de cei 29 de artiști plastici timișoreni. Acest schimb de expoziții între filialele județene ale U.A.P., pro­pus de artiștii constănțeni, răs­punde unor deziderate mai vechi, reclamate de condiția specifică a vieții spirituale a litoralului în sezonul estival: îmbogățirea pei­sajului plastic local, sondarea o­­piniei publice, a opțiunilor aces­teia pentru o manieră sau alta cultivată de artiști români. A­­cestor nevoi li s-a răspuns, anul acesta, mai bine ca nu toți anii precedenți, dacă a­­vem în vedere că, în holul ho­telului „Internațional“ de la Ma­maia, peisajul marin al lui Di­­mitrie Ștubei și portretul lui A­­nastase Demian ne introduc în atmosfera formelor picturale cla­sice, unde figuratul este afișat pregnant; in sălile galeriilor din Mamaia, gravura artistei Maria Popa pune in evidență maniere tehniciste dintre cele mai inte­resante, iar pictura și țesăturile din spațiul acelorași săli ne in­troduc în imperiul nonfigurativu­lui, al culorilor care slujesc cu credință echilibrul pictural. Prima sală a expoziției este rezervată picturii. încă de la in­trare, trei compoziții în ulei, semnate de Leon Vreme, îți atrag atenția prin sobrietatea și vigoa­rea tușelor de negru și roșu, mai ales în „Nocturnă“, care sugerea­ză capacitatea artistului de surprinde pictural un imens sp­­­­țiu, desprins parcă din marea noapte a „începutului“. După opinia noastră, ideea imensității spațiilor este continuată de Leon Vreme, în lucrarea „Forme spa­țiale,^ într-un fel o privire mai la „amănunt“ a Cosmosului, o încercare de a descifra care îl guvernează, ca apoi legile în „Ferestre spre întuneric“, picto­rul îl îndeamnă pe om să escala­deze — cum o și face în zilele noastre — sistemul nostru solar. Artista Eugenia Dumitrescu Luca, în cele trei pînze — „Compoziție cu case în alb“, „Structură flo­rală“ și „Despre noapte“ ne in­troduce, cu subtilitate artistică, în intimitatea procesului de crea­ție ca intr-un veritabil laborator de analize și combinații chimice. Tonurile de negru sau de alb au valori și valențe de spectru, ceea ce confirmă „rezistența“ artistu­lui, puterea cu care se impune in fața celor două culori extreme — negrul și albul. Sigur, pot fi reținute și „semnăturile“ Ion Sulea-Gorj, Sofi Krzyzanowska Achimescu, Viorel Toma, dar comentarea lor nu poate avea decât o valoare antologică. De pildă, „Arcul de triumf“ și „Căderea clopotelor“ (Ion Su­­lea-Gorj) conțin pregnante note epigonice, chiar dacă artistul în­cearcă să „rupă“ limitele supra­­realismului, de ultimă oră, la modă în creația unor pictori de peste hotare. „Originalitatea“, poate numai tematic, nu reține privirile omului obișnuit, în fața prnzei, a consumatorului de artă picturală. Sunt aici, în sala re­zervată picturii, și alte lucrări pe care nu le putem lua in con­siderare, mai ales din pricina spațiului, pentru a ne opri mai mult asupra graficii, cea mai in­teresantă și valoroasă participare a artiștilor timișoreni la această expoziție. Aici, Hildegard Kremper Fack­­ner în „Pasăre bolnavă de dor de casă“, unde elementele de „decorație" aparțin artei popula­re, ne oferă o imagine pregnantă din ceea ce in literatură a fost tema „dezrădăcinării". Numai că artistul nu te lasă pradă a­­cestei idei, ci „tema“ este înno­bilată cu sentimentul robust iubirii de țară, chiar dacă nos­al­talgia „ruperii“ de universul limitat al locului de naștere este evidentă. Lidia Ciolac, intr-un veritabil „calambur“ grafic, mo­tivat în „Legenda lui Manole“ vrea, parcă, să demonstreze nu numai sacrificiul geniului pentru o idee măreață, dar și sacrificiul izbindei pentru o­ izbindă viitoa­re. Apoi, sentimentul de continui­tate, de perenitate minunat sur­prins in lucrarea „Apa trece, pie­trele rămin". In fața producțiilor artistice ale lui Romulus Muțiu, notabilă existență în expoziție, ai revelația descoperirii genezei noastre. In suita de lucrări, su­gestiv intitulate „Interacțiuni primare“, artistul operează ca un „savant“. Cu instrumentele gra­fei­ s intem­ „întorși“ cu fața spre formele primare, aparent haotice, care s-au produs în Cosmos, iar din ciocnirea violentă a elemen­telor, artistul încearcă să recon­stituie aceste foarte îndepărtate „furtuni" cosmice din care s-au desprins milioanele și milioanele de sisteme stelare. Intr-un fel, aproape direct, această suită gra­fică pledează în favoarea ideii filozofice a cognoscibilității lumii. Această notă, aparținând domeniului strict științific, este bine servită de tehnică și culoare și, deopotrivă, de imaginația scli­pitoare a artistului. „Spațiu ac­tiv“, un alt ciclu, aparținând lui Gabriel Popa, își propune să de­cupeze din viață acele „zone active" ale activității umane, „zonele de efort“ și pentru care se servește de fermitatea forme­lor geometrice, de culoare și „jo­cul“ liniilor care converg într-un singur punct, care ar putea fi creierul uman. Foarte interesante lucrările lui Gavril Kazimczy — „Creație", „Schiță pentru un monument“, acuarela Virginei Baroiu, ca și picturile pe lemn —„Incantație“, „Persistență“, „Alternanță“ etc., semnate de Ciprian Radovan. Sculptura este domeniul plas­tic cel mai insuficient prezentat în expoziția artiștilor timișoreni, dar se justifică, mai ales, prin dificultățile de transport ale a­­cestor lucrări. Totuși reținem „Zburătorul“ lui Victor Gaga și „Adeziune“, semnată de sculpto­rul Petru Jecza. Este evidentă imposibilitatea noastră de a lua in discuție în­treaga expoziție, pe toți partici­panții, dar vom remarca, însă, valoarea generală a lucrărilor, interesul pe care l-a stîrnit a­­ceastă prezență timișoreană la Constanța într-un moment de aglomerație maximă a litoralului românesc. La Constanța: EXPOZIȚIA artiștilor plastici timișoreni Cronică plastică Aceasta nu înseamnă că vom renunța la formularea cîtorva rezerve. In primul rind, dacă cineva și-ar propune să descope­re Banatul în lucrările celor 29 de artiști timișoreni, cu greu îl va afla. De asemenea, pictura figurală este aproape absentă. Și, așa cum am mai subliniat la în­ceputul acestei cronici, șochează notele epigonice, comunicabilita­­tea greoaie, uneori chiar impo­sibilă, cu publicul, iar „originali­tatea“ se poate „observa“ numai in lucrările pe care artistul le-a creat „pentru sufletul său", cum bine se exprima un vizitator. Dincolo de toate aceste rezer­ve, expoziția filialei C.A.P. din Timișoara este un succes, ea adăugind o notă aparte vieții culturale constănțene, Emil ZĂLOG și Zreuîătorul! (sculptor Vieler GAGA)

Next