Dobrogea Nouă, august 1970 (Anul 23, nr. 6829-6853)
1970-08-08 / nr. 6835
BOBROGEA NOUĂ nr. 6835 Pag. a 3-a cultură ■ artă ■ cultură ■ arta ■ cultură ■ artă ■ cultură ■ artă ■ cultură Aproape opt sute de spectatori — turiști români și mai ales străini, au aplaudat cu căldură, joi seara, în grădina Teatrului de vară din Eforie nord. Ansamblul folcloric al județului Harghita. In cronica publicată de ziarul nostru privind valoarea formației folclorice a județului Caraș-Severin apreciam acest ansamblu ca fiind cel mai valoros din care se prezentaseră pe litoral pîna atunci. Acum suntem din nou în situația fericită de a remarca, la cel al județului Harghita, montajul coregrafic, capabil de a fi entuziasmat pina la aplauzele care nu mai conteneau, un public pretențios și gata să subscrie la autentice valori artistice. Dar, nu numai acest element — coregrafia — s-a ridicat la adevăratele valențe ale unei formații de prestigiu, ci și grupurile vocale feminine, care, de asemenea, au depășit tot ce s-a văzut până acum în festival. Cintecele populare românești și secuiești, din zona folclorică a Gheorghienilor, a Odorheiului, dansurile din Ciucul de Sus, doinele de pe Mureș, la care decorul tulburător al costumelor se adaugă ca element artistic aparte, au realizat, in finalul manifestării, un spectacol muzicalcoregrafic reușit, încă înainte de începerea spectacolului am discutat cu un grup de oaspeți vest-germani care văzuseră ansamblul în timpul turneului, pe care artiștii amatori l-au făcut pe arterele principale din stațiune. „Corul fetelor, strălucirea costumelor văzute in timpul defilării ne-au atras atența. Atunci am hotărit să nu pierdem ocazia de a-i vedea pe scenă. Așa se explică prezența noastră în această grădină“. După manifestare, am reînnodat firul discuției cu aceiași interlocutori care erau pur și simplu încintați. „Ce minunată limbă are cintecul românesc, ne-a spus domnul K. Weber. Ce bine se pot înțelege oamenii cînd apelează la acest limbaj, aproape, universal. Cu o seară înainte am văzut Opereta din București cu spectacolul „Contesa Maritza“. A fost o seară de neuitat. Acum, văzind și o reprezentație de folclor pot spune că știm mult mai multe despre arta dumneavoastră, despre spiritul și sufletul poporului român. Aveți un folclor superb !“ Asemenea aprecieri ne scutesc de orice comentarii și nouă nu ne rămîne decit să adăugăm felicitările de rigoare la adresa regiei artistice a lui András Kacsó și coregrafiei, în primul rând, a lui Emil Toró, Miklós Antal și K. András. FOLCLORIC din județul Harghita Un dans popular secuiesc. O nouă premieră a Teatrului de revistă „Fantasio“ Astă-seară, la ora 20,00 are muzicală — Aurel Manoaloc o nouă premieră a Tenehetrului de revistă „Fanta- Direcția de scenă a noii sio„NU AVEȚI UN CAP premiere care încearcă și UN PLUS ?“, spectacol fă O formulă revuistică inedi« "A- ** — — *> "•*»ximilian, lui Ion Maximilian. Muzica spectacolului . Din distribuție fac parte: fost compusă de Aurel Gi Gelu Manolache, Jean Corroveanu și Aurel Mamarastantin, Ilona Moțica. Triophe, coregrafia aparține Do-Re-Mi, Fritz Braun, Lamaestrului emerit al artei Iina Braun, Victor Imo-Oleg Danovski, scenografia șeana, Dumitru Caramitru , Dan Sachelarie, direcția și Doina Nedu. • Maine, căminul cultural din Peștera organizează, între orele 8—12, întreceri pentru „Cupa tineretului la sate“, la care vor participa concurenți din cinci comune — Castelu, Mircea Vodă, Seimeni și Siliștea. Tot aici, intre orele 12—19, va avea loc un concurs de lupte tătărăști, manifestare tradițională care se bucură de o mare apreciere în Dobrogea. Seara, Circul de stat din București prezintă un spectacol în sala căminului cultural din localitate. • Astăzi, ora 20, la Casa de cultură din Mangalia, Universitatea populară din Constanța organizează o întîlnire cu prof. univ. Augustin Z. V. Pop, pe tema „Eminescu — nemuritor“. BREVIAR • Luni, 10 august, ora 20, tot la Casa de cultură din Mangalia, academicianul Octavian Fodor, rectorul Institutului medico-farmaceutic din Cluj, va vorbi despre „Probleme actuale ale medicinei moderne“. • Duminică, la ora 20, in sala Teatrului de stat din Constanța, Teatrul de operetă din București va prezenta un spectacol cu „Contesa Maritza“ de Kalman. Din distribuție face parte și cunoscutul tenor Ion Dacian, artist al poporului. • Ieri, două sute de pionieri din județul Constanța au plecat să-și petreacă vacanța în taberele de odihnă din stațiunea Borsec. „Dragostea de tara și « IV » Íi cintaretii ei In întîmpinarea marii sărbători, a zilei de 23 August, Comisia județeană de răspindire a cunoștințelor cultural-științifice organizează numeroase manifestări despre însemnătatea acestui eveniment. Astfel, începînd de ieri, in comuna Murfatlar (și urmind să se continue în alte localități) se fac expuneri pe tema „23 August, sărbătoare națională a României“. Tot în cadrul acestor manifestări se înscriu și cele patru recitaluri pe tema „Dragostea de țară și cîntăreții ei" ce vor fi susținute în localitățile Eforie Sud, Mangalia, Costinești și Techirghiol. LOCUL SPECTACOLULUI în vacanță Fiecare om își dorește întreaga vacanță un spectacol. Un spectacol complex, un spectacol imens, nețărmurit, în care să împletească frumusețea naturii cu cea a spiritului, în care priveliștile ce i se perindă înaintea ochilor să fie în permanență aducătoare de încântare, în care timpul să curgă plăcut și aducător numai de bucurii, din care să recepționeze numai asemenea amintiri, care de fiecare dată să-i aducă mulțumire. Și la propriu, în vacanță, spectacolul își totdeauna găsește însă și și-a găsit locul cel mai potrivit. Cînd pare, dacă nu în clipe de răgaz, putem urmări cu mai multă liniște, cu mai mult interes, cu pasiune chiar, opera creatorilor de frumos? O liniște deplină este de domeniul metafizic: liniștea vacanțelor este o liniște activă, este o liniște în care căutăm și trebuie să găsim permanent un asemenea echilibru între viața materială și cea spirituală, nicit nici una din facilitățile esențial umane să nu fie trădată. O cu de sumară incursiune in istoria spectacolului, ne este lămuritoare în sensul că marile momente s-au născut întotdeauna atunci cînd oamenii, asigurîndu-și bunurile materiale, își creau răgazul necesar în antichitate petrecerilor spirituale, teatrul grecesc s-a născut în cadrul marilor serbări ce aveau loc la sfîrșitul culesului recoltelor, deci atunci cînd se putea gândi la ceea ce înseamnă vacanța pentru noi astăzi. Nesfârșitele mistere medievale care, de obicei, durau cîte o săptămână în șir, împănând istoriile religioase cu fapte zilnice, divinul cu harul și satira, creau în viața întregului oraș, clipe de răgaz care la fel se asemănau cu vacanțele. Oare in viața lui obișnuită, spectacolul, care ne adună în jurul lui după osârdia unei zile de muncă sau la sfîrșit de săptămână nu înseamnă tocmai ceea ce încunună o zi sau o săptămână de viață într-o clipă de răgaz, dînd activitate și hrană în același timp spiritului ? O dezbatere pe această temă poate naște idei și, ceea ce este mai important, nu numai idei, pentru că adeseori, nu numai de ele ducem lipsă. Aș spune că vacanța oferă un cadru ideal de spectacol artistic, profesionist sau neprofesionist, cu o condiție însă sine qua non, valoarea artistică, și cu o altă condiție care începe să capete din ce în ce mai multă importanță, ineditul. Valoarea artistică este intrinsecă, pentru că oamenii în vacanță doresc în orice caz să-și petreacă timpul numai în mod plăcut și orice discrepanță i s-ar crea în acest timp, i-ar nemulțumi profund. Să ne imaginăm cât de dezagreabil poate fi intr-un asemenea moment un spectacol nepus la punct, sau cu un text anost, sau divagind din neputința artistică a realizatorilor în limitele diletantismului. O selecție calitativă in tot ce înseamnă spectacol de vacanță se impune și nu cum, adeseori, să punem la timpul trecut, spectacole făcute în pripă, sub egida divertismentului și sub îngăduința preconizată a spectatorului in timpul lui de odihnă, au constituit, dacă nu în totalitate, activitatea estivală, în orice caz o bună parte. Cealaltă condiție despre care aminteam, începe să capete contur, cu tendința de a da naștere unor spectacole de mare amploare, de mare atracție și care să constituie adevărate evenimente artistice chiar în viața națională. Este vorba de ineditul pe care-l poate însemna spectacolul în vacanță. Mă refer, bineînțeles, la vacanța estivală. Timid în unele locuri, cu destul zgo Puncte de vedere mot in altele, spectacolul care depășește cadrul scenei a început să prindă viață. La ruinele Sucevei, la Cozia sau la Curtea de Argeș, la Mogoșoaia sau în Muzeul de antichități din București, în pădure sau pe lac, la țărmul mării sau între coloanele vechilor cetăți antice, încep să apară noi spectacole care pot să reînvie teatrocrația ateniană, marea sărbătoare medievală sau pasiunea epocii romantice pentru o artă milenară înfrățită cu viața, îndrăgită de om din cele mai vechi timpuri ale existenței sale. Caracterul inedit al spectacolului, care părăsind spațiul scenei știe să folosească condițiile oferite de natură, de vestigii sau de construcții ale timpului nostru, pot să reîncetățenească o mare dragoste pentru artă în spiritualitatea atît de evoluată și de complexă a omului contemporan. In lume, acest caracter inedit al spectacolului estival prinde contururi din ce in ce mai semnificative. La Constanța, oraș ridicat pe gloria unei bogate culturi antice, spectacolul și-a găsit și în trecut, în vacanță, locul lui bine definit. Cu atît mai mult și la proporții care demonstrează caracterul popular de masă pe care îl are arta într-un stat socialist, se dezvoltă spectacolul estival în zilele noastre. Păstrind ritmul creării ambianței arhitectonice, a exploziei construcțiilor și îmbogățirii turistice a acestei zone a țării, spectacolul devine o problemă căreia i se atribuie mereu mai multă importanță, mereu mai multă preocupare, îngemănând eforturile profesioniste locale cu cele ale unor asemănătoare formațiuni dintre cele mai bune din restul țării și, îndeosebi, din Capitală, cu valoarea inestimabilă a spectacolelor folclorice, spectacolul estival oferă deja un punct de atracție semne și cu mult și poate să înmai mult fața de realizările la care s-a ajuns pînă acum. Dacă in acest an, de pildă, asistăm la inițiative locale inedite, cum sînt premiera tragediei antice MEDEEA, în aer liber, într-un cadru ce reconstituie numai elementul antic, sau premiera unei operete românești, „Ana Lugojana“, în întregime in limba pentru a face accesibil germană — conținutul ei unui mare număr de oaspeți de peste hotare — dacă la stadion s-a prezentat pentru al treilea an un spectacol de revistă și păpușile se vor afla în a doua ediție cu „Săptămâna teatrelor de păpuși" din întreaga țară, evenimentele acestea pot să constituie mentări noi, care mugurii mei osă creeze acel inedit de care vorbeam la început. Se poate vorbi, de asemenea, de o acuratețe a spectacolelor selecționate, fie că e vorba de cele locale, fie că e vorba de Teatrul de comedie sau de Teatrul Național din București, de Teatrul „Constantin Tănase“ sau de Teatrul de stat de operetă. Desigur, că lucrurile nu pot și nu trebuie să se oprească aici. Se pot crea asemenea deziderate care să ridice mult, valoric, spectacolul stagiunii estivale și care să-l găsească un loc demn de râvnit. Există in primul rând problema unei asemenea organizări selective, care să ne bucure nu numai de prezența nominală a unui teatru bun, ci și de participarea lui cu unul dintre cele mai bune spectacole ale sale. Există apoi o posibilitate de provocare a instituțiilor locale și a celorlalte, de a crea asemenea spectacole cu un caracter specific estival. Există apoi necesitatea ca tot ce înseamnă nou să se dezvolte cu prioritate. Dacă un spectacol de teatru antic reușește să pătrundă publicul de profunzimea tragicului sau comicului pe care îl conține, de ce nu, în perspectivă, un festival de teatru antic la Histria, la Tomis sau la Callatis, între vestigiile antichității, cu participarea altor teatre din țară, și, poate în curînd, ca și în alte asemenea locuri din lume cu perspective internaționale? De ce nu la Constanța o revistă pe apă, pe faleză, in fața unui mare hotel sau intr-un ambiant spațiu verde? De ce nu, la Constanța, concerte simfonice cu orchestre reunite și spectacole de poezie care să caute creația inspirată din nețărmurita frumusețe a mării? Și ideile pot curge într-una, din izvorul nesecat al perspectivelor, al posibilităților, pe care statul nostru, pe care partidul, le oferă dezvoltării vieții artistice în țara noastră. E suficient să căutăm, să vrem să înfăptuim, și gîndurile noastte să poată căpăta întruchipare. Romeo PROFIT £a sălile galeriilor de artă ale Fondului plastic din Constanța a fost deschisă, recent, expoziția de pictură, grafică și sculptură, semnată de cei 29 de artiști plastici timișoreni. Acest schimb de expoziții între filialele județene ale U.A.P., propus de artiștii constănțeni, răspunde unor deziderate mai vechi, reclamate de condiția specifică a vieții spirituale a litoralului în sezonul estival: îmbogățirea peisajului plastic local, sondarea opiniei publice, a opțiunilor acesteia pentru o manieră sau alta cultivată de artiști români. Acestor nevoi li s-a răspuns, anul acesta, mai bine ca nu toți anii precedenți, dacă avem în vedere că, în holul hotelului „Internațional“ de la Mamaia, peisajul marin al lui Dimitrie Ștubei și portretul lui Anastase Demian ne introduc în atmosfera formelor picturale clasice, unde figuratul este afișat pregnant; in sălile galeriilor din Mamaia, gravura artistei Maria Popa pune in evidență maniere tehniciste dintre cele mai interesante, iar pictura și țesăturile din spațiul acelorași săli ne introduc în imperiul nonfigurativului, al culorilor care slujesc cu credință echilibrul pictural. Prima sală a expoziției este rezervată picturii. încă de la intrare, trei compoziții în ulei, semnate de Leon Vreme, îți atrag atenția prin sobrietatea și vigoarea tușelor de negru și roșu, mai ales în „Nocturnă“, care sugerează capacitatea artistului de surprinde pictural un imens spțiu, desprins parcă din marea noapte a „începutului“. După opinia noastră, ideea imensității spațiilor este continuată de Leon Vreme, în lucrarea „Forme spațiale,^ într-un fel o privire mai la „amănunt“ a Cosmosului, o încercare de a descifra care îl guvernează, ca apoi legile în „Ferestre spre întuneric“, pictorul îl îndeamnă pe om să escaladeze — cum o și face în zilele noastre — sistemul nostru solar. Artista Eugenia Dumitrescu Luca, în cele trei pînze — „Compoziție cu case în alb“, „Structură florală“ și „Despre noapte“ ne introduce, cu subtilitate artistică, în intimitatea procesului de creație ca intr-un veritabil laborator de analize și combinații chimice. Tonurile de negru sau de alb au valori și valențe de spectru, ceea ce confirmă „rezistența“ artistului, puterea cu care se impune in fața celor două culori extreme — negrul și albul. Sigur, pot fi reținute și „semnăturile“ Ion Sulea-Gorj, Sofi Krzyzanowska Achimescu, Viorel Toma, dar comentarea lor nu poate avea decât o valoare antologică. De pildă, „Arcul de triumf“ și „Căderea clopotelor“ (Ion Sulea-Gorj) conțin pregnante note epigonice, chiar dacă artistul încearcă să „rupă“ limitele suprarealismului, de ultimă oră, la modă în creația unor pictori de peste hotare. „Originalitatea“, poate numai tematic, nu reține privirile omului obișnuit, în fața prnzei, a consumatorului de artă picturală. Sunt aici, în sala rezervată picturii, și alte lucrări pe care nu le putem lua in considerare, mai ales din pricina spațiului, pentru a ne opri mai mult asupra graficii, cea mai interesantă și valoroasă participare a artiștilor timișoreni la această expoziție. Aici, Hildegard Kremper Fackner în „Pasăre bolnavă de dor de casă“, unde elementele de „decorație" aparțin artei populare, ne oferă o imagine pregnantă din ceea ce in literatură a fost tema „dezrădăcinării". Numai că artistul nu te lasă pradă acestei idei, ci „tema“ este înnobilată cu sentimentul robust iubirii de țară, chiar dacă nosaltalgia „ruperii“ de universul limitat al locului de naștere este evidentă. Lidia Ciolac, intr-un veritabil „calambur“ grafic, motivat în „Legenda lui Manole“ vrea, parcă, să demonstreze nu numai sacrificiul geniului pentru o idee măreață, dar și sacrificiul izbindei pentru o izbindă viitoare. Apoi, sentimentul de continuitate, de perenitate minunat surprins in lucrarea „Apa trece, pietrele rămin". In fața producțiilor artistice ale lui Romulus Muțiu, notabilă existență în expoziție, ai revelația descoperirii genezei noastre. In suita de lucrări, sugestiv intitulate „Interacțiuni primare“, artistul operează ca un „savant“. Cu instrumentele grafei s intem „întorși“ cu fața spre formele primare, aparent haotice, care s-au produs în Cosmos, iar din ciocnirea violentă a elementelor, artistul încearcă să reconstituie aceste foarte îndepărtate „furtuni" cosmice din care s-au desprins milioanele și milioanele de sisteme stelare. Intr-un fel, aproape direct, această suită grafică pledează în favoarea ideii filozofice a cognoscibilității lumii. Această notă, aparținând domeniului strict științific, este bine servită de tehnică și culoare și, deopotrivă, de imaginația sclipitoare a artistului. „Spațiu activ“, un alt ciclu, aparținând lui Gabriel Popa, își propune să decupeze din viață acele „zone active" ale activității umane, „zonele de efort“ și pentru care se servește de fermitatea formelor geometrice, de culoare și „jocul“ liniilor care converg într-un singur punct, care ar putea fi creierul uman. Foarte interesante lucrările lui Gavril Kazimczy — „Creație", „Schiță pentru un monument“, acuarela Virginei Baroiu, ca și picturile pe lemn —„Incantație“, „Persistență“, „Alternanță“ etc., semnate de Ciprian Radovan. Sculptura este domeniul plastic cel mai insuficient prezentat în expoziția artiștilor timișoreni, dar se justifică, mai ales, prin dificultățile de transport ale acestor lucrări. Totuși reținem „Zburătorul“ lui Victor Gaga și „Adeziune“, semnată de sculptorul Petru Jecza. Este evidentă imposibilitatea noastră de a lua in discuție întreaga expoziție, pe toți participanții, dar vom remarca, însă, valoarea generală a lucrărilor, interesul pe care l-a stîrnit această prezență timișoreană la Constanța într-un moment de aglomerație maximă a litoralului românesc. La Constanța: EXPOZIȚIA artiștilor plastici timișoreni Cronică plastică Aceasta nu înseamnă că vom renunța la formularea cîtorva rezerve. In primul rind, dacă cineva și-ar propune să descopere Banatul în lucrările celor 29 de artiști timișoreni, cu greu îl va afla. De asemenea, pictura figurală este aproape absentă. Și, așa cum am mai subliniat la începutul acestei cronici, șochează notele epigonice, comunicabilitatea greoaie, uneori chiar imposibilă, cu publicul, iar „originalitatea“ se poate „observa“ numai in lucrările pe care artistul le-a creat „pentru sufletul său", cum bine se exprima un vizitator. Dincolo de toate aceste rezerve, expoziția filialei C.A.P. din Timișoara este un succes, ea adăugind o notă aparte vieții culturale constănțene, Emil ZĂLOG și Zreuîătorul! (sculptor Vieler GAGA)