Dobrogea Nouă, noiembrie 1970 (Anul 23, nr. 6907-6931)
1970-11-21 / nr. 6924
> DOBROGEA NOUĂ nr. 6924 Pag. a 3-a „Marea este totul. E un deșert nemărginit în care omul nu este niciodată singur, căci viața freamătă în jurul lui. Marea este mișcare și dragoste, este infinitul viu, este rezervorul uriaș al naturii... Prin mare a început — dacă putem spune așa — globul pămîntesc și, cine știe, dacă nu va sfîrși tot prin ea“ («JULES VEM: „20.000 de leghe sub mări“). In ultimii ani o nouă și foarte amplă știință - OCEANQLOOIA - se dezvoltă vertiginos. Unele din problemele care-i frăminta pe cercetătorii științifici fac obiectul acestei pagini. In circuitul internațional AL ȘTIINȚEI mm MARI §1 M. 60MCIU, cercetător științific Tradiției înaintașilor i se adaugă noi valențe .Cu o legitimă mindrie putem spune că tradiția cercetării oceanologice românești începe încă din perioada de pionierat a acestei științe nelimitate a mării. De atunci și pînă în prezent, cercetători pasionați și entuziaști, porniți din mijlocul poporului român, și-au dedicat viața și și-au închinat cunoștințele și munca studiului pentru dezlegarea tainelor continentului albastru. La 10 august 1897, tinărul naturalist român EMIL RACOVIȚĂ pornește cu „Belgica“ spre Antarctica. Oceanologia încă nu se statornicise deplin ca știință, dar Emil Racoviță, în timpul expediției, face cercetări deosebit de interesante asupra florei și faunei marine, adunind un bogat material. De altfel, studiile sale asupra balenelor rămîn pînă astăzi de o valoare incontestabilă. Mai tirziu, dr. GR. ANTIPA și prof. ION BORCEA pun bazele cercetării adineurilor la noi în țară, îmtrepundu-și, în primul rînd, atenția către Marea Neagră. Acești mari maeștri, pionieri ai cercetării oceanologice românești, în condiții deosebit de grele, organizează expediții, colectează material, fondează stațiuni de cercetări marine și — poate ce este mai important — formează o pleiadă întreagă de iluștri cercetători ai mării. Perioada de după cel de-al doilea război mondial a marcat avîntul cercetării oceanologice românești. In efortul general mondial pentru cunoașterea continentului albastru, școala oceanologică românească se impune cu respect și prestigiu. Peste 1.000 publicate de cercetătorii de lucrări români pun în circulație mondială un bogat material informațional asupra Mării Negre și a altor sectoare marine. S-a cercetat amănunțit sectorul românesc al Mării Negre, s-au descris numeroase specii noi pentru știință, s-au stabilit valorile cantitative ale distribuției și dinamicii multor organisme, s-au determinat mecanismele desfășurării unor procese fizice sau biologice din mări. Datorită recunoașterii largi internaționale de care se bucură astăzi oceanologia românească, mulți cercetători români sunt invitați să participe la diverse expediții. Prof. EUGEN PORA străbate, timp de 5 luni, întinderile albastre ale Oceanului Indian cu nava sovietică „Viteaz“, făcînd primele observații asupra fiziologiei unor organisme abisale. La coastele peruviene nava americană de cercetări oceanologice „Anton Bruun“ cercetează marea depresiune abisală Peru-Chile, iar prof. MIHAI BĂCESCU, aflat la bord împreună cu alți eminenți oceanologi din S.U.A., R.F.G., Japonia etc., este primul care-i semnalează prezența și pune mina pe o „fosilă vie“ din întunecatele adâncuri, viețuitoare care mai tirziu, un laborator, avea să fie determinată ca o specie nouă pentru știință — „Neopilina băcescui". Personal, am participat la cercetări, cu nava expediționară „Eastward“, în fantastica Mare a Sargasselor, descrisă cu atîta farmec de Cristofor Columb. Pasionați cercetători români au fost invitați în ultimii ani să cerceteze fabuloasa viață marină, fie pe coastele dogoritoare ale Mării Roșii (G.l. Müller și A. Petrán), fie pe țărmurile mirifice ale Cubei sau în apele de cleștar ale Mării Caraibilor (M.T. Gomoiu), fie in zonele cenușii ale Mării Nordului (M.T. Gomoiu, G.l. Müller), fie în altele atâtea și atîtea locuri. Rezultatele cercetării marine obținute de oceanologii români sunt bine apreciate în cadrul diverselor congrese de specialitate. Mai mult, în țara noastră au fost organizate chiar unele reuniuni științifice oceanologice, cum ar fi simpozionul „Biologia Mării Negre“ (1960) sau al XX-lea Congres al Comisiei internaționale pentru explorarea științifică a Mării Mediterane. Astăzi, în conducerea unor organisme internaționale ce se ocupă de cooperarea în cercetarea marină se află numeroși oceanologi români (prof. M. Băcescu , C.I.E.S.M.M., prof. Eugen Fora — M.A.M.B.O., dr. H. Skolka C.I.E.S.M.M.)“. — I . Multe țări extrag din subsolul marin, în afară de petrol și gaze, cărbune, minereu de fier, calcar, diamante, titan și aur . Iată cîteva dintre ele : Argentina și Australia — cărbune ; Chile — 180.000 tone cărbune anual; Finlanda — 300.000 tone minereu de fier ; S.U.A. — titan (Florida) și aur (Alaska) ; Indonezia — cositor; Japonia — 1,3 milioane tone cărbune anual și 40 mii tone minereu de fier ; Africa de Sud — diamante; Iugoslavia — 200.000 tone nisip, 80.000 tone sare. Una din marile bogății ale subsolului marin o constituie petrolul, în prezent producția de țiței obținută din mare este în continuă creștere în S.U.A., U.R.S.S., Mexic, Venezuela, Peru, Chile, Brazilia, Nigeria, Angola, Italia, R.A.U., Libia, Iran, Arabia Saudită, Japonia, Australia. Se estimează că 40 la sută din producția petroliferă a S.U.A. provine din această sursă, iar U.R.S.S. va atinge în 1980 — prin extracția de petrol din regiunea Tymen, o producție dublă decit cea produsă în 1968. Japonia extrage din platforma sa continentală 13 milioane tone anual. In următorii 10 ani, peste 30 la sută din producția mondială de petrol va fi extrasă din foraje submarine și această cifră este o prezumpție minimă... G. MÜLLER, cercetător științific. Aclimatizarea in Marea Neagră a speciilor din alte mări și atena ale lumii . „De la bun început trebuie să precizăm că Marea Neagră, în comparație cu alte mări, are o faună săracă. Această sărăcie se referă însă numai la numărul speciilor, căci numărul de indivizi și, ca atare, biomasa lor — mai ales dacă vorbim de nevertebratele dentale — este superioară valorilor de biomasă cunoscute în mările temperate. La nivelul zooplanctonului și în ceea ce privește peștii, putem vorbi de o sărăcie relativă a biomasei concordantă, întrucîtva, cu numărul redus de specii din Marea Neagră. Avem astăzi evidența a 1.465 de specii de nevertebrate metazoare (animale pluricelulare) din fauna de fund a Mării Negre, o cifră extrem de redusă față de totalitatea de 5.672 specii care se cunosc în Mediterana. Defalcînd pe grupele cele mai importante in economia mării, și în economia umană, decalajul iese și mai clar în evidență. Astfel, raportul de specii Mediterana/Marea Neagră la viermii anelizi este de 608/196, la scoici 358/74, la crustaceele superioare 328/36, la echinoderme 119/11, la tunicate 2008 etc. La pești, raportul este de 549/170, peștii cu interes economic cifrîndu-se la circa 110 specii în Mediterana față de numai 28 de specii în Marea Neagră. Cauzele acestei situații sunt de natură istorică, deoarece istoria evoluției bazinului Mării Negre sub aspect geologic și hidrografic, situează Marea Neagră pe un loc aparte in raport cu celelalte mări ale lumii : salinitatea ei este redusă, doar jumătate din salinitatea obișnuită a oceanului mondial. Totodată, sub aspect termic, Marea Neagră se aseamănă mai degrabă cu mările nordice. Trebuie să amintim aici că, în contrast cu condițiile fizico-chimice, condițiile de hrană din Marea Neagră sunt mult mai favorabile. Cantitățile de hrană organică disponibile sunt de cîteva ori mai mari, mai ales în partea vestică și nord-vestică a Mării Negre, decit în alte mări. Acest lucru este datorat acțiunii fertilizante a apelor fluviale care se varsă in partea vestică și nord-vestică a mării noastre, asigurînd condiții ideale de dezvoltare fitoplanctonului, veriga sintetizantă cea mai importantă în economia mării, în balanța productivității ei biologice. rîndul lor, filtratorii bentali, în primul rînd moluștele bivalve (scoicile), deși prezente in cantități mari, prezintă densități și biomase neconcordante cu disponibilitățile de hrană existente. Pe de altă parte, printre ele există o singură specie direct valorificabilă în economia umană — midia. Comunitățile dentale de viermi, moluște, crustacei și alte animale, reprezintă pe alocuri biomase ce trec de 3 kilograme de viață animală pe un metru pătrat de fund, media ei generală pentru întreaga platformă continentală românească (fundurile sedimentare) fiind de 378 g pe un metru pătrat. Această enormă bogăție potențială de bază trofică animală nu este valorificată decit intr-o măsură infimă. Populațiile de calcan și cambulă oferă cantități reduse în volumul pescuitului, sturionii au devenit prea rari pentru a reprezenta un factor de consum cu de cit important, iar specia de bacaliar care trăiește la noi nu se bucură de o atenție deosebită din partea industriei pescărești. Aceste cîteva exemplificări sînt suficiente, cred, să scoată în evidență chestiunea esențială , și anume contrastul dintre baza trofică vegetală și animală extrem de abundentă — prima în plancton, cea de a doua în bentos — și penuria consumatorilor lor la treptele superioare ale interrelațiilor trofice, adică tocmai la nivelul acelor animale care ar putea ridica producția utilă a Mării Negre, ca unele moluște bivalve, crustaceii superiori și peștii. In mod logic decurge de aici necesitatea de a îmbunătăți acest bilanț productiv deficitar al Mării Negre, singura cale practicabilă în acest sens fiind aclimatizarea. Ceea ce există în Mediterana de astăzi și suportă condițiile Mării Negre s-a aclimatizat în această mare pe cale naturală. Ceea ce ne trebuie sunt zooplanctonatele, filtratorii dentali utili și peștii valorificabili în economia umană, din acele regiuni marine temperate și subboreale unde condițiile sunt comparabile cu cele din Marea Neagră“. Dr. inginer ILEANA CAUTIS Calculatoarele electronice in ajutorul pescarilor .In afară de pescuit, astăzi se întrevede posibilitatea de exploatare industrială și cultivare a algelor, precum și creșterea unor organisme marine, atât vertebrate, cât și nevertebrate. Chiar și în stadiul incipient actual se poate constata că sunt state care produc cantități considerabile de alge. Producția globală mondială se ridică anual la aproape opt sute de mii de tone. Principalele produse care se extrag din alge sunt substanțele gelifiante, ele folosindu-se ca adaus la fabricarea jeleurilor, compoturilor, gemurilor, înghețatei, bomboanelor, la prepararea altor produse culinare. Agaroidul și alginații — alte deri-Peste 180.000 specii de plante și animale se adăpostesc în oceane. Multe au fost identificate și botezate doar de cîțiva ani, deși reprezintă tipuri de faună sau floră foarte veche, întreaga cantitate de substanță vie dată de miliardele de exemplare ce compun aceste specii se ridică la peste 70 miliarde tone, din care 18 miliarde tone sunt date de pești. Și omul pescuiește astăzi doar 0,05 miliarde tone ! „Cantitatea de proteină animală necesară în prezent populației lumii s-ar putea obține prin creșterea cu 30 la sută a cantității de pește pescuit, adică, de la 41 milioane tone — producția actuală de pește a lumii — la 53 milioane tone pe ani. Complexitatea vieții in mări este de-a dreptul uimitoare, fascinantă, iar lămurirea raporturilor dintre organisme ca și a acestora cu factorii mediali este indispensabilă pentru exploatarea rațională și controlul asupra producției. Pentru a răspunde la întrebarea cu trebuie pescuit fără ca rezervele să se epuizeze, este nevoie de înțelegerea proceselor care fac ca unele părți ale oceanului mondial să reprezinte adevărate „pășuni“ fertile, iar altele „deșerturi“ sterile. Cunoașterea stării rezervelor principalelor specii de pești cu valoare economică, ca și prevederea eventualelor modificări ale acestor rezerve, reprezintă una din preocupările de bază ale cercetării, in scopul stabilirii perspectivelor de dezvoltare a pescuitului marin și a organizării raționale a acestuia Determinarea volumului rezervelor ca și prognozarea producției posibile de pești este una din cele mai complicate probleme ale ihtiologiei aplicate. Precizia prognozelor depinde de stadiul de cunoaștere a biologiei speciilor de pești și de stabilirea legităților care determină dinamica numerică a acestora. Pentru Marea Neagră s-a putut stabili pînă acum că realizările în pescuitul anual depind, în primul rînd, de starea rezervelor speciilor cu cea mai mare pondere, de caracterul migrațiilor acestora și de valoarea noilor generații care completează stocurile anuale existente; nivelul tehnicii pescuitului ca și intensitatea exploatării vin să se adauge acestor cauze. Variația anuală a rezervelor de pești in Marea Neagră este considerabilă și se reflectă in cantitățile anuale pescuite. Cele mai mari variații se observă la peștii pelagici: hamsie, șprot, stavrid, pâlămidă, scrumbie albastră, care, in fond, hotărăsc rezultatele producției totale din Marea Neagră, cifrată la 50.990—159.000 tone anuali în prezent, pentru întocmirea prognozelor producției posibile pentru peștii cu valoare economică, se folosește un volum mare de forțe și timp, de aceea, pentru a simplifica la maximum și a mecaniza procesele de întocmire prognozelor, ca și pentru a stabili regimul de exploatare a rezervelor de pești, se încearcă folosirea mașinilor electronice de calculat. De aceea, se impune, pe lingă adîncirea cercetărilor privind viața peștilor și permanentizarea acestora, studiul în comun al mărilor și oceanelor și o colaborare strinsă intrebiologi și matematicieni în scopul obținerii unei prognoze cit mai precise și a stabilirii regimului optimal de exploatare a rezervelor de pești. Avantajele economice ale cercetărilor pot fi puse în evidență prin menținerea populațiilor de pești exploatabili, la nivele care să dea an de an randamentul cel mai economic“. Or, tocmai această verigă de bază, hrana vegetală disponibilă in cantități enorme nu este valorificată pe măsura posibilităților, din lipsa unor organisme filtratoare care s-o transforme într-o bază trofică animală mai valoroasă și mai apropiată calitativ cerințelor de consum uman. Răcușorii filtratori din zooplancton sunt puțini la număr, biomasa lor sărăcăcioasă și, adesea, cu mari variații cantitative sezoniere și anuale, determină o bază trofică nesigură pentru peștii mîncători de zooplancton. Cel mai important pește de acest fel în Marea Neagră este hamsia, constituind la rîndul ei hrană de bază pentru alți pești valoroși ca scrumbia albastră, pălămida, lufarul sau stavridele, hrană complimentară pentru scrumbia de Dunăre și unii sturioni. Ea participă, totodată, și în pescuitul industrial în cantități apreciabile. Or, tocmai această specie, datorită instabilității bazei trofice de care depinde, prezintă de la an la an fluctuații de biomasă care acționează negativ și asupra echilibrului biologic al populațiilor altor specii valoroase, ca să nu mai vorbim de producția neritmică care se înregistrează în economia pescuitului. Lavate din alge — și-au găsit o largă întrebuințare la fabricarea unor produse cosmetice și farmaceutice, în industria textilă, a hîrtiei și pielăriei, in alte domenii industriale. Făina furajeră — ca subprodus la prelucrarea algelor — se folosește in hrana animalelor și păsărilor, reprezentând o importantă sursă pentru îmbunătățirea balanței furajere. Pînă în prezent, valorificarea acestor importante resurse (alge și midii) s-a rezumat doar la colectarea cantităților aruncate la țărm în timpul furtunilor și prelucrarea lor la Fabrica de făinuri furajere de la Agigea. In vederea cunoașterii potențialului calitativ al algelor și midiilor existente pe platforma continentală românească au fost inițiate, în ultimii ani, studii și cercetări preliminare. S-a realizat astfel cartarea geografică și cantitativă (pe metru pătrat) a rezervelor de alge existente in această zonă, iar în prezent se cercetează ritmul natural de refacere a culturilor în urma exploatării lor industriale pentru stabilirea metodelor și mijloacelor optime și eficiente de exploatare industrială. Simultan, se studiază, deocamdată într-o fază de laborator, „actua-cultura“ algelor — cultivarea lor, pe cit posibil, dirijată și intensivă. O altă direcție, pe care se axează cercetările oceanologilor români, este prospectarea geologică a platformei continentale românești care reprezintă aproape a 10-a parte a teritoriului patriei noastre. De altfel, această preocupare se găsește în consens cu importanța ce se acorda pe plan mondial problemei folosirii în scopul umanității a imenselor resurse ce se găsesc în solul și subsolul platformelor continentale. Ea a fost puternic relevată la ultima sesiune a „Comitetului O. N. U. pentru folosirea în scopuri pașnice a teritoriilor submarine“", la care am avut cinstea de a participa ca reprezentat al României“. (N.R. O știre de„Ultimă oră“, difuzată de agențiile de presă anunță că : „în ședința de marți, 17 noiembrie a.c., a Comitetului nr. 1 al Adunării Generale a O.N.U. a fost adoptat proiectul de tratat al U.R.S.S. și S.U.A. care interzice plasarea de arme nucleare și de alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor și al oceanelor, precum și în subsolul lor“). Anchetă realizată de C.ISMÄILEANU Inginer VIRGIL IORDANESCU Algele — o „materie primă“ alimentară și industrială a viitorului ■ Un singur litru de apă de mare (prin extragerea deuteriului pe care-l conține) poate produce o energie termonucleară echivalentă cu energia chimică degajată de arderea a 309 kg de benzină în ceea ce privește latentele energii izvorîte din diferențele de temperatură ale diferitelor straturi, iată un exemplu : uzina mare motrice de la Rance (Franța) reprezintă pentru rețeaua energetică franceză un substanțial aport de o jumătate miliard KWh/an. XL