Dreptatea, aprilie 1928 (Anul 2, nr. 140-162)

1928-04-01 / nr. 140

a Note despre „arta nouă“ (Urmare din pag. l­a­ turii. Arta musulmană a fost Îm­pinsă la abstractizare. Alături de natura dară, ar fi creiat natura nouă vis lucid, elau constructiv al minţii omului care descompune şi realcătueşte, după legi Inăscute, na­tura... ilăsboaie şi cuceriri au oprit­­ popoarele puse sub scutul acelei po­runci fecunde, la jumătatea drumu­lui. In schimb, ele n’au cunoscut atât lucru hibrid: tabloul. — Dar natura, alteță — tremoliză Polonius. Florile ! — De aica e floarea, Polonius, decât o organizare de forme preexistente, și de culori. Și ce altceva pretind artiştii de azi (conversaţia avea loc Intre anii 1910—1924) decât de a construi şi ei, cu ajutorul acelor forme geometrice preexistente, lu­cruri mai frumoase decât florile, peisajul, decât chipurile de dobitoc şi om... — Dar natura, nu ştie ce sânt alea, forma geometrice, pure, preexis­tente, alteţă. — Natura, in asemenea discuţii, nu e decât o personificare, Polonius, şi ca atare ii atribuim toată ştiinţa Şi meşteşugul nostru, in fond, tu şti, nu există natură, nici realitate. Totul e In noi. Din acest punct de vedere, drepturile creatrice ale artistului par şi mai nelimitate. Polonius se crispă pentru a gândi mai cu intensitate. Zadarnic. — Nu mă înţelegi, Polonius — su­râse prinţul. Să-ţi dau un sfat care îţi va prinde bine: întotdeauna, în discuţiile noastre, trebuie să te pre­faci câ ai priceput tot, chiar dacă nu te ai dumirit decât pe sfert. Exer­ciţiul acesta, — în afară de indiscu­tabila superioritate socială pe care ţi-o conferă, — iţi va înlesni, pe în­cetul, iniţierea totală. Polonius se precipită să-i sărute mâna. — Nu te bucură atât, bunule Po­lonius, căci In ziua când înţelege­rea ta va cuprinde tot ceea ce ig­noră acum, eu şi semenii mei, vom fi născocit ceva frumos şi nou, ceva şi mai frumos şi mai nou, la care te vei sgâi cu aceeaş desnădejde ca astăzi. Istoria artelor se repetă. Tra­gedia ta se multiplică in viitor. Dar nu te lăsă, urmează-mă, şi, dacă eşti cuviincos, — întreabă-mă mereu întreabă-mă... . * Există astăzi la noi, un public im­pozant, pătruns de adevărul ele­mentar al artei fără anecdotă, cuce­rire esenţială a secolului care-şi fixează astfel un propriu stil. Şi mai există, mai presus de vrăjmă­şiile impotente ale ceasului,, o inter­naţională a publicaţiilor de avant­­gardă, din Întreaga lume, creind deasupra graniţelor o atmosferă de emulaţie şi de îndemn reciproc, de schimb de directive şi de inspiraţii care va duce la descoperirea finală a căutatului stil al epocei şi al plane­tei unificate. O internaţională inte­lectuală a luat fiinţă, pe nesimţite, fără congrese, fără programe, fără fonduri de propagandă şi din fră­mântarea aceloraşi nevoi, sub im­periul aceleiaşi chemări şi-a împlân­tat, înainte, limpede, idealul. Artiştii români şi-au spus la timp şi printre cei dintâi, cuvântul. Nici­odată, în istoria ţării, nu s’a mers, astfel, în pas, cu vremea. Ne găsim într’o zonă superioară, pe care o străbat, pe sprijinuri diafane, îm­­părţindu-se în tăcere peste lume, concertele formidabile şi veştile fără fir, — şi cuvintele purtătoare de idei. I. VINEA Alegerea eparhială din Cernăuţi SUCCESUL LISTEI N­AŢIONAL-ŢARANISTE, CARE A REUŞIT IN ÎNTREGIME Cernăuţi, 24. — In suburbia Roşia a Cernăuţiului, suburbie cu 20.000 locuitori „s’a întâm­plat“ că s’a fixat termenul ale­gerii consiliului eparhial biseri­cesc tocmai pe ziua de 18 i. c., ziua marilor întruniri din Bucu­reşti. Cu toate că şiretlicul a fost aşa de evident, căci sunt dea­­juns de invenţioşi în rele şobo­­lănaşii Bucovinei, credincioşii le-au dat o lecţie cum nu se pu­tea mai bună, căi ei crezându-i pe şefii localnici ai partidului naţional-ţărănesc duşi la Bucu­reşti şi-au zis că-i momentul să dea „lovitura“. La alegere s-au prezentat mai multe liste între cari una naţio­­nal-ţărănistă, iar alta în frunte cu d. Cândea, primarul din Cer­năuţi, prof. universitar, deputat, membru în mai multe consilii de administraţie, cu o vorbă, om care suge de la şapte vaci şi care deşi ardelean prin „Glasul Bu­covinei“ şi-a permis de atâtea ori necuvinţa să-şi dea părerea asupra d-lor I. Maniu şi alţii cari nu sunt de tagma lui. Rezultatul a fost cea mai du­reroasă înfrângere ce-au sufe­­rit-o şobolanii în aceste părţi , lista naţional-ţărănistă a fost a­­leasă în întregime încât toţi cei 35 membrii ai consiliului epar­hial sunt naţional-ţărănişti. Dar mai mult, însăşi disparentul nu­măr al liberalilor a vociferat, strigând nu, nu, la citirea nu­melui d-rului Cândea. Noi nu facem politică în bi­serică, dar prin forţa împreju­rărilor se vede cât e de urgisit partidul liberal şi cum acţiunea democratică dusă cu atâta con­ştiinţă de partidul naţional-ţă­rănesc găseşte pe zi ce merge tot mai mare ecou, căci aici în centrul Bucovinei unde înainte a avut rădăcini modeste parti­dul naţional-ţărănesc, astăzi gândul propovăduit de legalita­te s’a înfipt în toate conştiinţele. Acest rezultat se datoreşte în deosebi muncii depuse de d. co­lonel V. Nemţeanu, avocat, fost prefect reorganizatorul adminis­traţiei româneşti în secuime pe vremea guvernului revoluţionar Maniu din 1918 şi d-lui C. Cra­­calia f. deputat preşedinţii orga­nizaţiilor municipiului şi a jude­ţului Cernăuţi. A. H. Cronica judiciară CONFIRMAREA MANDATELOR DE ARESTARE ALE FALSIFICA­TORILOR DE DOLARI Secţia I-a a tribunalului, în com­pletul al 2-lea, cu uşile închise, spre a evita aglomeraţia, a judecat­ori, sub presidentia d-lui Zătreanu, con­firmarea mandatelor de arestare ale falsificatorilor de dolari. După ce d-1 procuror Istrati a cerut cuprinsul, a luat cuvântul d-1 avocat Paul Iliescu care a apărat pe I. Dobre şi Mişu Gabrielescu, sus­ţinând că aceşti doi acuzaţi aveau scopul falsistic (!) de a trece dolari falsificaţi în Rusia Sovietică. In altă „ordine de idei" a susţinut că numiţi săi clienţi ar fi intrat în afacere numai pentru a putea de­nunţa la momentul oportun, a­­ceastă falsificare şi a încasa un mare premiu de la legaţia ameri­cană. Chiprioll a fost apărat de d-l a­­vocat Carpen, cam în acelaş fel. Doar Lascover şi Max Lauer, lucră­tori angajaţi ai întreprinderei, nu au avut nici un apărător. Tribunalul a confirmat, după o scurtă deliberare, mandatele de a­­rătare. SCAP­A LUMEA SA FACA COADA D. Rădulescu-Niger, fiul cunoscu­tului scriitor, fiind impiegat la Ad­ministraţia Financiară a Capitalei Şi cunoscând probabil suferinţele contribuabililor, cari după ce că vin la percepţii să-şi plătească tributul, mai au de făcut şi coadă. Pentru a­­ceasta, pierzându-şi câteva ceasuri, s-a gândit să le vină în ajutor. In a­­cest scop a sustras un registru chi­tanţier cu care a pornit pe la per­cepţiile aglomerate. Aci se oferea cetăţenilor înghesuiţi să le plă­tească impozitele, liberându-le chi­tanţe din registrul sustras. In fe­lul acesta d. Rădulescu-Niger a reuşit să-şi însuşească suma de filerelo lei. Secţia 3-a a tribunalului care a judecat ori această afacere l-a con­damnat la doi ani închisoare. FALSIFICATORI DE CEKURI Acelaş tribunal a condamnat la câte un an Închisoare pe Sigfrid Sapira, pentru vina de a fi falsifi­cat cekuri de ale băncei Marmo­­rosch şi „Creditul Român" in va­loare de 640.000 lei* HOŢ, DIN CAUZA ŞOMAJULUI Niculae Ionescu, muncitor şomer, din cauza mizeriei Începuse să fure mărunţişuri ca: tobă, o pălărie, un ceas, etc., pe care le vindea pentru pâine. Judecătoria de ocol­ii con­damnase la 6 luni închisoare, iar tribunalul, în faţa căruia făcuse apel, a menţinut pedeapsa, consta­tând că... şomajul nu este o scuză. UNUL CARE VINDEA LOCURILE ALTORA Ion Vlădoianu a fost condamnat ori la 2 luni închisoare. El vânduse d-lui Anton Iordan, un teren de la Băneasa ce nu-i aparţinea. BANCA LUI AVERESCU Secţia 4-a a tribunalului, a con­damnat la câte 4 ani închisoare pe: Gh. Averescu, Mih. Cinciu zis Scfin­­durică, Gh. Codreanu şi Ghiula Bronz, vechi puşcări, cari consti­tuiţi în bandă au săvârşit nume­roase spargeri. O LUNA ÎNCHISOARE PENTRU 800 LEI Iosef Berg a fost condamnat la o lună închisoare pentru că a sustras dintr'o scrisoare ce-i fusese dată s-o ducă la poştă, suma de 800 lei. FALIŢI CONDAMNAŢI Fritz Bigler şi Eugen Zuichi, faliţi frau­duioşii, au fost condamnaţi, în lipsă, de tribunal, la câte un an în­chisoare. •DREPT­ATE A1* Şedinţele cluburilor liberale O. N. Iorga critică politica partidului liberal Răspunsul lamentabil al d-lui Vintilă Brătianu En CeaSufi Patriarhiei Şedinţele de la 30 Martie Şedinţa se deschide sub preşiden­­ţia d-lui N. N. Săveanu. Fac diverse comunicări d-nii Ion Florea, Vespasian Pella, Gogu Zam­­firescu, Borcea, Irimescu-Cândeşti, D. N. IORGA: In călătoria pe care am făcut-o in străinătate am fost adesea ori Întrebat care e caracte­ristica poporului român. Am răs­puns întotdeauna că această carac­teristică este omenia. Voi vorbi deci cu omenie. Mulţumesc mult alegătorilor şi partidelor minoritare cari au crezut că este necesar ca să fac şi eu parte din acest Parlament. Mui de persoane, înainte de a veni eu aci, m’au rugat să nu vorbesc despre ceea ce s’a întâmplat la Ge­neva. Aceste persoane să nu aibă nici o grijă, atitudinea mea este a­lăturată aceleia ce s-a recunoscut a fi cea mai dreaptă, în chestiunea dela Geneva. Totuşi ţin să observ şi să afirm cu tărie că noi nu putem servi de regulator al politicii europene. Nu suntem noi chemaţi să împăcăm Roma cu Parisul. Din cauza aceasta se ridică împotriva noastră nemul­ţumirile celorlalte state. Când cine­va nu-ţi cere sfaturi, nu i le dai. Este drept că între ţările latine, între noi şi Italia, raporturile nu sunt acelea cari ar fi de dorit să fie. Aceasta nu înseamnă însă că noi trebue să ne amestecăm în vâl­toarea politicii internaţionale. Ceea­ce ţin să spun e că nimic nu e mai urât decât să se exploateze o înfrân­gere. Am fost acuzat de romantism. Eu nu înţeleg a satisface ambiţiile ce le am, din mila altora. De asemenea nu dezaprob şi nu mă despart de o cauză dreaptă, dar o voesc înte­meiată pe metodele melei metode bazate pe sfânta linişte a ţării mele. Voi încerca să discut nu atât cu dv. cât cu mine însumi, asupra si­tuaţiei actuale spre a vedea ce e de făcut. In primul rând să se ştie şi aceasta este cea mai profundă con­vingere a mea, că forţele unei ţări trebuesc toate întrebuinţate spre a creea. Ele nu trebuesc lăsate să lân­cezească. Înăbuşite forţat. Ţara aş­­teattă forţe noi, aşteaptă oameni, cari cu braţele deschise să vie şi să lucreze spre binele ţării. Mă întorc acum din străinătate şi am avut ocazia să constat unele lu­cruri interesante. Anume : noi avem o presă bună in anumite ţări, dar avem în schimb o opinie publică foarte defavorabi­lă. Probabil că acest fapt se dato-­ atenţiune. Care e însă cauza acestei opinii publice proaste? O spun cu durere aş putea chiar spune cu ezitare: Cauza e neîncrederea pe care o au in vitalitatea noastră, in unitatea­litatea de a fi ceea ce am fost. Se spune, în deosebi de către presa ita­liană că România se desmembrea­­ză, că se aprinde, că e revoluţie. Pentru prima oară am fost nevoit să invit pe un ziarist italian acasă la mine, spre a-l lămuri asupra enor­mităţilor ce se spun. Referindu-mă la problema politi­cii interne, afirm că sunt împreju­rări cu care un guvern poate şi trebue să rămână la cârma ţării. Sunt însă alte împrejurări în care el trebue să se gândească care e cel mai bun succesor, pentru însăşi, opera sa. Noi trebue să ne înar­măm. Cine va fi la guvern în mo­mentul când va isbucni nenorocirea trebue să împuşte pe cel ce a lăsat armata nepregătită. Avem datoria să creem ţării o stare morală, să nu aibă repercusiuni asupra între­gii societăţi. Noi nu suntem pe dru­mul cel bun. Mergem în întunerec, nu avem siguranţa. Vinovăţia cea mai mare cade asupra celor ce au avut mai mult timp şi mai multă putere să îndrepte lucrurile. Căci preocuparea cea mare nu trebue să fie de a te menţine cu orice preţ în situaţia in care eşti, ci de a te pre­găti pentru situaţia în care poţi face ceva. Şi poate că la cârma statului să fie de o voinţă extraordinară, şi care să fie ajutat de un parlament inted­ient. E poate cazul Italiei. Vedem însă că şi Mussolini a început să slăbească. Când mă uit pe banca ministerială, mi se pare că ar fi şi acolo o rămăşiţă de mussolinism. Noi n’avem însă atâta libertate în atitudinea noastră încât să zicem că locul unui om e acolo, şi noi ne dăm în lături. Eu am făcut de atâtea ori apel la unirea forţelor noastre, dar nu am fost ascultat. In limitele înguste ale partidelor de astăzi, nu se găsesc oameni cu o deosebită ca paritate. Dav printr’un egoism condamna­bil, socotind că sunteţi singurii oa­meni capabili, zădărniciţi toate po­sibilităţile de colaborare a puterilor naţionale. In toate chestiunele mari, ţ după războiu, v’aţi luat singuri râs Brudariu cărora le răspund d-nii C. Argetoianu şi Vintilă Brătianu. D. Vintilă Brătianu citeşte mesa­jul regal prin care se prelungeşte până la 6 Aprilie sesiunea corpuri­lor legiuitoare: ponderea. Aţi făcut­ exproprierea, a­­runcând pe ţăran­ într’o situaţie nouă pentru care nu era pregătit. După războiu, aţi creat regimul Averescu, care Ştiaţi că nu e pregă­tit. Am preconizat unirea tuturor par­tidelor cari au făcut războiul. Ne­gocierile s’au rupt pentru 6 locuri de senator, in Ardeal. E ruşinos. Aţi trecut de orice măsură. A venit un nou regim Averescu. Inspăimân­taţi de licenţele poetice ale unui mi­nistru de interne, aţi dat spectaco­lul unui guvern Barbu Ştirbey. Ce servicii a făcut Barbu Ştirbey ţării, pentru a­ fi o axă în jurul căreia să se­­ concentreze forţele noastre naţionale. După ce aţi glu­mit pe socoteala unor oameni, cari au intrat în trista aventură, fără să răsuflaţi de pe utrma oboselei trecu­tei guvernări, v-aţi instalat din nou la cârma ţării. Pentru a obţine vo­tul ţarii aţi întrebuinţat mijloace ce se uită în­­ bucuria succesului, dar care rămân ca o pată ruşinoa­să în istorie. Legile de sunt legi moarte. •­­­r. Nu puteţi alcătui o formă nouă Singurul mijloc indicat e să daţi ţării alegeri libere care să ne poată arăta ce vrea poporul şi apoi să pu­tem alege pe cei capabili. Astăzi, în chestia constituţională, spun că ea e închisă. Cei 3 membrii ai Regenţei au răspunderea în faţa viitorului. Eu doresc la guvern oa­meni cinstiţi, oameni curaţi. RĂSPUNSUL D-LUI VINTILA BRATIANU Aş fi vrut ca cuvântarea să nu fie ţinută la sfârşitul sesiunii. Ca preşedinte al c­onsiliului voi răspun­de la unele chestiuni, urmând ca restul răspunsului să urmeze la toamnă la mesaj. Vă rog să nu fa­ceţi nici o desolidarizare între gu­vern şi ministrul de externe. N’am avut pretenţia să împăcăm Italia cu Franţa. Trebue să facem o politică externă de pace. Noi trebue să asigurăm ordinea constituţională şi consolidarea eco­nomică. REPLICA D-LUI IORGA Dacă d. Brătianu a luat această atitudine de a Înlătura adevărul, regret că am venit aci, în această Cameră. D. Vintilă Brătianu mi-a răs­puns la ceea ce am întrebat eu. A vorbit de chestiuni cari nu mă inte­resează. Ţara nu poate fi judecată optimist. Ţara n’are suflet. Sunt reale primejdii cari se prezintă în faţa ei. Eu am venit aci să creez o stare de spirit. Starea aceasta nu s’a creat şi de aceea n’am căpătat răspunsul cerut. D. VINTILA BRATIANU: Vedeţi calea primejdioasă pe care au apu­cat colaboratorii d-voastră. D. N. IORGA: Colaboratorii mei nefiind aci, mergeţi la Alba-Iulia şi vorbiţi cu ei. Şedinţa se ridică la orele 6 ju­mătate. Discursul d-lui N. Iorga Şedinţa de la 30 Martie Prezidează d. C. Nicolaescu, preşe­dinte. Pe banca ministerială d-nii Al. Lapedatu şi dr. C. Angelescu. LEGEA GULTELR EPISCOPUL CIOROGARU vorbind la art. 9 (11) cere să se suprime cu­­­vintele „fiind reprezentate prin au­reste şi guvernului nostru care ara­­­torităţile lor juridice” propuse de faţă de ziarişti străini o deosebită comisiune. -­* EPISCOPUL IVAN a propus ca personalitatea juridică a unei e­­parhii încetează prin trecerea la alt cult a 70 la sută din massa credin­cioşilor. -EPISCOPUL HOSSU : Acest arii­noastră indistructibilă şi în probi­­col regulează relaţiile dintre culte şi stat şi de aceea îi socotesc de cea mai mare importanţă. Noi cerem să se­ respecte Constitu­ţia care trebue­­ să stea la baza ori­cărei legiferări, precum la baza bi­­sericei s­au Evanghelile. La sfârşitul articolelor a cerut să se redacteze astfel : „fiind reprezen­tate prin autorităţile lor legitime în conformitate cu s­istemul lor de or­ganizare" pentru a-i lărgi cuprinsul şi a-l face valabil pentru toate punc­tele. A propus apoi următorul aliniat final : „Personalitatea juridică în­­cetează când ele [eparhii, comuni­tăţi etc.) se desfiinţează potrivit sis­temului de organizare. D. Gyárfás se asociază la acest amendament, în numele cultelor minoritare. Amendamentul propus de episcopul Hossu a fost respins. Articolul 9 devenit 11, s-a votat în redactarea propusă de d. ministru. La art. 28 devenit 30, d-nii M. PO­­RICRAT şi N. POPOVICI au arătat că contribuţiile ce pot impune cul­tele credincioşilor lor, nu pot fi sta­tuate prin legea cultelor. Articolul ar fi anticonstituţional. La acest punct de vedere s-a ală­turat şi mitropolitul PIMEN, spu­nând că în această măsură nu e în tradiţia poporului român. Articolul s’a votat aşa cum a fost modificat de comitetul delegaţilor. ART. 47 La art. 45 devenit 47 d. BOGDAN DUICA a cerut ca acest articol să fie scos din lege şi d. ministru al cultelor studiindu-l din nou, sa­­ prezinte sub forma de proect de lege ca compl­etare a legii în dis­cuţie. D. ministru LAPEDATU citeşte mesajul pentru prelungirea sesiunii parlamentare până la 6 Aprilie in­clusiv. D. I. SORICU cere ca articolul 45 să fie menţinut şi încă în vechea lui redactare. ’ Episcopul IVAN sprijină articolul în ultima redactare. Se depune proectul pentru legea Învăţământului secundar care va fi Şedinţa de noapte Şedinţa se deschide la 9,30 sub prsidenţia d-lui Avram Imbroane. Pe banca ministerială d. Stelian Popescu. Se ia în discuţie legea chiriilor. D. ANG. PORDEA obiectează că trebue de la început bine lămurit dacă funcţionarii şi pensionarii cari stau pe bază de rechiziţii se bucură mai departe de regim special. D. ADRIA­NEBUDARIU (lupist), face o violentă critică proectului d-lui Stelian Popescu. D-sa termină spunând că d. Ste­lian Popescu a promis că va pre­vede sancţiuni în contra speculei cu imobile abia la aducerea... codu­lui penal. D. Brudariu se întreabă dacă nu suntem la sfârşit de regim deoa­rece şi acum, ca de obicei la ase­menea date, guvernul se pune în slujba celor bogaţi, împotriva celor săraci. Oratorul respinge proectul. D. IGNAT respinge, deasemeni, proectul.­­ Şedinţa se ridică la ora 11. Azi şedinţă. Pe Bulevard adusă în discuţia publică în şedinţă de Luni, Episcopul HOSSU spune că acest articol nu poate fi judecat decât în raport cu constituţia şi cu legea per­soanelor juridice. A propus următorul amendament: „Cei care trec la alt cult sau sunt excluşi din biserică n'au nici un drept la averea bisericei de orice natură ar fi ea". D. I. GRADIŞTEANU propune un amendament prin care se cere su­primarea articolului 45 devenit 47. D. ministru AL. LAPEDATU: Du­pă o lună de discuţii atât de înver­şunate regret că adversarii se gă­sesc pe aceleaşi poziţii. In cursul desbaterilor am avut impresia că se va ajunge la o înţelege, dar m’am­ înşelat. Când noi căutăm să ţinem cumpă­nă între cele două biserici să nu ni se spună că nu ne îngrijim de bise­rica ortodoxă pentru că noi ţinem deasupra oricărei consideraţii la li­niştea ţării. Când o legiferare în­­tr’un sens sau altul ar putea da naştere la lupta confesională intre fraţi, noi luăm atitudine altăuri de interesele superioare ale neamului. Şi dacă cei doi mari erarhi ai bi­sericei ar fi în locul meu, ar putea face cea ce îmi cere mie să fac? Sunt sigur că nu. Episcopul CIOROGARIU: aş face . Mitropolitul BALAN: Dacă mă ra­liez la punctul de vedere al consi­liului legislativ ce hotărâre veţi lua? D. ministru AL. LAPEDATU: Men­ţin articolul dacă se raliază şi cea­laltă parte. Eu însă nu pot silui co­nştiinţa nimănui. Dar sper ca cel puţin In al 11-lea ceas fraţii se vor întruni. D. preşedinte NICOLAESCU: Se­natul ne mai fiind In număr ridic şedinţa. * Şedinţa azi la 3 d. a. ♦ 9» ------­B­URSA — VINERI 30 MARTIE 1928 — LEU LA Londra 780.— Zurich 3.24 Paris 15.95 DEVIZE New-York 160.25—160.60 Londra 784—785 Paris 6.31—6.34 Zurich 30.80—31.— Milano 8.48—8.52 Berlin 38.40-38.55 Viena 22.65—22.75 Praga 4.75—4.77 B ud a ues ta 28.15—28.25 £s«s®s3*3a* REVISTE NATURA, Anul XVII, No. 3. Ori de câte ori primim un număr nou din această excelentă revistă pentru răspândirea ştiinţei, ne bu­curăm şi ne întristăm. Ne bucu­răm, pentru că în vremile noastre de înfrigurată goană după plăceri imediate şi adeseori de inferioară calitate, se mai găsesc oameni care să-şi dăruiască o parte din timp pentru a cunoaşte nouile şi marile cuceriri umane. Ne întristăm, fiindcă if­or­ţările şi jertfele condu­cătorilor revistei nu întâlnesc o în­ţelegere egală din partea oficiali­tatii şi a publicului nostru. Azi, însă, am încercat o dure­roasă strângere de inimă, fiindcă in ultimul număr ne-a fost dat să cetim următoarele rânduri pe ca­re, sub o formă sau alta, le găsim în mai toate revistele ce se încă­păţânează să trăiască împotriva vitregiei vremurilor: „Ajutaţi re­vista „Natura“, candelă în care arde untdelemnul prea curat al ştiinţei şi al dragostei de neam. Ea luminează multe minţi şi încălze­şte multe inimi, dar vitregia vre­mii încearcă să o stingă“. Credem că apelul acesta nu poate lăsa indiferent pe nici unul din cei ce cunosc greutăţile cu ca­re luptă toate publicaţiile de cul­tură, artă sau ştiinţă, deoarece ori­ce forţă stinsă însemnează contes­tarea dreptului la viaţă al nea­mului nostru. Ar fi păcat să dispară „Natura“, fiindcă ea umple un mare gol. Ori­care din numerile vechi sau noui, confin un variat şi ales material ştiinţific precum şi note biografice din care reesă că viaţa căutători­lor de orizonturi nouă au fost, cu rare excepţii, adevărate calvaruri. In numărul de faţă găsim o scurtă privire asupra vieţii fizi­cianului Augustin Fresnel, dela moartea căruia, în Octombrie tre­cut, s’au împlinit o sută de ani. E o comemorare trecută aproape ne­observată, deoarece lumea întrea­gă sărbătorea pe un uriaș mai no­rocos, pe chimistul Marcelin Ber­­thelot. D. Octav Onicescu semnează un judicios articol despre opera ma­relui matematician Henri Poin­caré, iar d. Marin Demetrescu scrie despre giganticul Mastodon arvernensis, desgropat la Stoina, o comună din judeţul Dolj. Mai găsim interesante însem­nări asupra Skansinului, faimosul muzeu în aer liber din Stockholm, asupra Sumerianilor cel mai ve­chiu popor din lume; note substan­ţiale şi o prea puţin veselă rubrică: viaţa în cifre. Nu ştim dacă cifrele sunt exacte, dar noi nu ne-am bu­curat prea mult când am cetit că media vieţii omeneşti este de 33 ani, că abia 1% ajung până la 25 de ani, cetate culturală care prezintă un deosebit interes pentru noi mun­tenii obicinuiţi să ne închipuim că viaţa Iaşilor se limitează la „Şti­rile din provincie“ publicate de cotidianele bucureştene şi la as­pectele fugare înregistrate în dru­mul de la gară la hotel. Sub rubrica: Iaşi în istorie şi liter­atură“ găsim interesante pa­gini din „Amintiri de la Junimea“ de G. Panu, din care extragem ur­mătoarele rânduri caracteristice. „Se citea o poezie de Bodnare •,« „poet profund şi obscur — mai mult obscur decât profund“. Mem­brii societăţii îşi dădeau încet, u­­nul altuia, cu cotul ,i se întrebau : — Ai înţeles ceva ? — Nimic. — Dar tu? — Nici eu — Dar tu ? — Nici eu. In timpul ceaiului Alex. Xene­pot îl întreabă pe Eminest : — Dar tu înţelegi poezia lui Bodnár­eseu ? —­ Dar pe mine nu mă preocupă înţelesul, nu pofi să ceri aceasta de la toată lumea — eu îs nem­ul­­ţumit fiindcă versurile sunt proa­ste“. DAN DELEANU ACŢIUNEA ŢĂRĂNISTĂ, nul I, No. 4. A­ D. Romulus Dianu, cu conştiin­ciozitatea cronicarului obiectiv, discută „cazul Arghezi-Ciprian“, ferindu-se însă să tragă concluzii favorule­A vreuneia din părţi. D-sa se mulţumeşte să constate că d. Ciprian se contrazice, deoarece la 9 ianuarie spune că piesa a fost scrisă după moartea lui Urmuz, iar o lună mai târziu afirmă că : „Omul cu Mârțoaga“ a fost scris încă de pe vrem când trăia Ur­muz căruia i-a cetit și scena cu inspectorul. Fiindcă nici o tabără și nici al­ta nu aduce un plus de preciziuni, nu facem nici un comentariu. Re­levăm doar inadmisibilul vocabu­lar întrebuințat de d. Ciprian, vo­cabular care jignește chiar pe ad­miratorii d-sale. Nu-i este îngă­duit d-lui Ciprian să aducă — în­tr’o discuție care pr­ivește paterni­tatea unei opere — insulte în loc­­de argumente. Articolul din „Cu­vântul“ cu data de 6 Martie t­ae ultima expresie a lipsei de gust. Credem că şi d. Ciprian este de a­­cord că există oarecare deosebire între vulgar şi vehement. „Cavalerul Arghezi sau Plăcin­­tarul calomniator“ dovedeşte până la evidenţă că d. Ciprian nu stăr­pâneşte limba şi acest fapt este mult mai grav decât limbajul d-sale de periferie. Gândindu-ne la eşirile nejusti­ficate ale d-lui Ciprian şi spriji­­nindu-ne pe forma articolelor d-sale ne îndoim serios că d. Ci­prian este autorul „Omului cu Mârţoaga“. ORAŞUL NOSTRU, Anul I No. 3 Ziarul ieşean care a luat fiinţă de curând este un organ al apără­rii intereselor fostei capitale a Moldovei şi cetatea de scaun a a­­tâtor glorioşi domnitori. Iaşii sunt azi din oraş mort şi politiceşte şi din punct de vedere economic, es­te însă adevărata capitală a Ro­mâniei Mari dacă ţinem seamă că pe malurile Bahluiului este con­centrată întreaga noastră activi­tatea intelectuală şi culturală. „Oraşul nostru“ aduce un bogat şi variat material informativ asu­pra vieţii actuale din reala noaste*­ Un jubileu la Teatrul Naţional A 50-a REPREZENTAŢIE A OMULUI CU MÂRŢOAGA In seara de Luni 2 Aprilie cu­ Teatrul Naţional va reprezenta pentru a 50 oară ,,Omul cu mâr­ţoaga“ de G. Ciprian, piesă care a însemnat în actuala stagiune pentru prima noastră scenă, unul din cele mai mari succese de pu­blic şi de presă în acelaş timp Atât prin fondul ei omenesc si mistic, prin umorul generos şi spontan, prin sensul optimist şi tragic tot­odată, această piesă­ ese una din cele mai caracterist­ce a geniului specific românesc. Teatrul Naţional îşi face ast­fel o cinste şi o bucurie sărbăto­rind a 50 reprezentaţie a acestei caracteristice şi valoroase lu­crări. Distribuţia va cuprinde pe aceiaşi excelenţi interpreţi de la premieră, în rolul lui Varlam a­­părând Iisuşi ,batorul. Piesa a fost­ pusă în scenă, cu un pitoresc deosebit de către îf-1 Vasi­le E­­nescu. ACADEMIA ROMANA Comunicarea d­-lui prof. H. lorga Eri d. a. Academia Română a ţinut şedinţă publică, sub preşidenţia fl-Lui prof. Ei­. Racovitză. D. N. lorga a de­svoltat o interesantă comunicare despre: „r­ătăcirile în A­­pus ale unui pretendent român loan Bogdan, în secolul al XVl-lea". U­sa spune că acum 14 ani a tipă­rit două scrisori privitoare la Ion Bogdan, pretendent la tronul Moldovei şi la pribegiile lui în Apus. Acest Ion Bogdan era fiul lui Ştefăniţa Vodă. In călătoria făcută în străinătate, acum, d. prof. Lorga a aflat despre nişte scrisori privitoare la acelaş Ion Bogdan. Prima scrisoare se află in biblioteca naţională din Paris şi este semnată de Ion Bogdan şi datată 14 August 1587. El spune în aceasta scrisoare ca a pri­­begit multă vreme în Franţa, tronul­ lui fiind uzurpat, pe nedrept, de Pe­tre Şchiopul. Regele Franţei l-a decorat p­e Ion Bogdan cu ordinul „Sf. Mihail’ şi l a trimis într’o misiune la Constanti­­nopole. Ajuns în Orient Bogdan încearcă să ia domnia Moldovei, dar nu reuşeşte. Intr’o altă scrisoare este vorba des­pre un alt pretendent la tron din nea­mul Demetriadilor. Acesta era nepo­tul lui Radu cel Bun şi fiul prinţului Pătraşcu. Aceşti pretendenţi la tron — spune d. Iorga — se întitulau la străinătate, regi Sf.tâ£ofesei Tecu­­re OPERA ROMANA: Boris Godru­­now. TEATRUL NATIONAL: Ziua. Mes­terul Manole, seara, Omul cu mâr­toaga. TEATRUL REGINA MARIA: V. I­­pone. TEATRUL MIC: Mitică Popescu. TEATRUL NOSTRU: Secretarul ge­neral de la interne. Cinematografe CINEMA ODEON: Oraşul plăceri­lor, cu Paul Richter şi Claire Rom­­mer. CINEMA CAPITOL şi LIPSCANI: Don Juan, cu John Barrimore. CINEMA SCALA: Fata din popor, cu Harry Hiedke, Xenia Desni şi Li­­via Pavanelii. CINEMA ATENEUL GOLESCU: Metropolis, cu Rudolf Klein-Rege, Brigitte Helm.

Next