Dreptatea, aprilie 1928 (Anul 2, nr. 140-162)
1928-04-01 / nr. 140
a Note despre „arta nouă“ (Urmare din pag. la turii. Arta musulmană a fost Împinsă la abstractizare. Alături de natura dară, ar fi creiat natura nouă vis lucid, elau constructiv al minţii omului care descompune şi realcătueşte, după legi Inăscute, natura... ilăsboaie şi cuceriri au oprit popoarele puse sub scutul acelei porunci fecunde, la jumătatea drumului. In schimb, ele n’au cunoscut atât lucru hibrid: tabloul. — Dar natura, alteță — tremoliză Polonius. Florile ! — De aica e floarea, Polonius, decât o organizare de forme preexistente, și de culori. Și ce altceva pretind artiştii de azi (conversaţia avea loc Intre anii 1910—1924) decât de a construi şi ei, cu ajutorul acelor forme geometrice preexistente, lucruri mai frumoase decât florile, peisajul, decât chipurile de dobitoc şi om... — Dar natura, nu ştie ce sânt alea, forma geometrice, pure, preexistente, alteţă. — Natura, in asemenea discuţii, nu e decât o personificare, Polonius, şi ca atare ii atribuim toată ştiinţa Şi meşteşugul nostru, in fond, tu şti, nu există natură, nici realitate. Totul e In noi. Din acest punct de vedere, drepturile creatrice ale artistului par şi mai nelimitate. Polonius se crispă pentru a gândi mai cu intensitate. Zadarnic. — Nu mă înţelegi, Polonius — surâse prinţul. Să-ţi dau un sfat care îţi va prinde bine: întotdeauna, în discuţiile noastre, trebuie să te prefaci câ ai priceput tot, chiar dacă nu te ai dumirit decât pe sfert. Exerciţiul acesta, — în afară de indiscutabila superioritate socială pe care ţi-o conferă, — iţi va înlesni, pe încetul, iniţierea totală. Polonius se precipită să-i sărute mâna. — Nu te bucură atât, bunule Polonius, căci In ziua când înţelegerea ta va cuprinde tot ceea ce ignoră acum, eu şi semenii mei, vom fi născocit ceva frumos şi nou, ceva şi mai frumos şi mai nou, la care te vei sgâi cu aceeaş desnădejde ca astăzi. Istoria artelor se repetă. Tragedia ta se multiplică in viitor. Dar nu te lăsă, urmează-mă, şi, dacă eşti cuviincos, — întreabă-mă mereu întreabă-mă... . * Există astăzi la noi, un public impozant, pătruns de adevărul elementar al artei fără anecdotă, cucerire esenţială a secolului care-şi fixează astfel un propriu stil. Şi mai există, mai presus de vrăjmăşiile impotente ale ceasului,, o internaţională a publicaţiilor de avantgardă, din Întreaga lume, creind deasupra graniţelor o atmosferă de emulaţie şi de îndemn reciproc, de schimb de directive şi de inspiraţii care va duce la descoperirea finală a căutatului stil al epocei şi al planetei unificate. O internaţională intelectuală a luat fiinţă, pe nesimţite, fără congrese, fără programe, fără fonduri de propagandă şi din frământarea aceloraşi nevoi, sub imperiul aceleiaşi chemări şi-a împlântat, înainte, limpede, idealul. Artiştii români şi-au spus la timp şi printre cei dintâi, cuvântul. Niciodată, în istoria ţării, nu s’a mers, astfel, în pas, cu vremea. Ne găsim într’o zonă superioară, pe care o străbat, pe sprijinuri diafane, împărţindu-se în tăcere peste lume, concertele formidabile şi veştile fără fir, — şi cuvintele purtătoare de idei. I. VINEA Alegerea eparhială din Cernăuţi SUCCESUL LISTEI NAŢIONAL-ŢARANISTE, CARE A REUŞIT IN ÎNTREGIME Cernăuţi, 24. — In suburbia Roşia a Cernăuţiului, suburbie cu 20.000 locuitori „s’a întâmplat“ că s’a fixat termenul alegerii consiliului eparhial bisericesc tocmai pe ziua de 18 i. c., ziua marilor întruniri din Bucureşti. Cu toate că şiretlicul a fost aşa de evident, căci sunt deajuns de invenţioşi în rele şobolănaşii Bucovinei, credincioşii le-au dat o lecţie cum nu se putea mai bună, căi ei crezându-i pe şefii localnici ai partidului naţional-ţărănesc duşi la Bucureşti şi-au zis că-i momentul să dea „lovitura“. La alegere s-au prezentat mai multe liste între cari una naţional-ţărănistă, iar alta în frunte cu d. Cândea, primarul din Cernăuţi, prof. universitar, deputat, membru în mai multe consilii de administraţie, cu o vorbă, om care suge de la şapte vaci şi care deşi ardelean prin „Glasul Bucovinei“ şi-a permis de atâtea ori necuvinţa să-şi dea părerea asupra d-lor I. Maniu şi alţii cari nu sunt de tagma lui. Rezultatul a fost cea mai dureroasă înfrângere ce-au suferit-o şobolanii în aceste părţi , lista naţional-ţărănistă a fost aleasă în întregime încât toţi cei 35 membrii ai consiliului eparhial sunt naţional-ţărănişti. Dar mai mult, însăşi disparentul număr al liberalilor a vociferat, strigând nu, nu, la citirea numelui d-rului Cândea. Noi nu facem politică în biserică, dar prin forţa împrejurărilor se vede cât e de urgisit partidul liberal şi cum acţiunea democratică dusă cu atâta conştiinţă de partidul naţional-ţărănesc găseşte pe zi ce merge tot mai mare ecou, căci aici în centrul Bucovinei unde înainte a avut rădăcini modeste partidul naţional-ţărănesc, astăzi gândul propovăduit de legalitate s’a înfipt în toate conştiinţele. Acest rezultat se datoreşte în deosebi muncii depuse de d. colonel V. Nemţeanu, avocat, fost prefect reorganizatorul administraţiei româneşti în secuime pe vremea guvernului revoluţionar Maniu din 1918 şi d-lui C. Cracalia f. deputat preşedinţii organizaţiilor municipiului şi a judeţului Cernăuţi. A. H. Cronica judiciară CONFIRMAREA MANDATELOR DE ARESTARE ALE FALSIFICATORILOR DE DOLARI Secţia I-a a tribunalului, în completul al 2-lea, cu uşile închise, spre a evita aglomeraţia, a judecatori, sub presidentia d-lui Zătreanu, confirmarea mandatelor de arestare ale falsificatorilor de dolari. După ce d-1 procuror Istrati a cerut cuprinsul, a luat cuvântul d-1 avocat Paul Iliescu care a apărat pe I. Dobre şi Mişu Gabrielescu, susţinând că aceşti doi acuzaţi aveau scopul falsistic (!) de a trece dolari falsificaţi în Rusia Sovietică. In altă „ordine de idei" a susţinut că numiţi săi clienţi ar fi intrat în afacere numai pentru a putea denunţa la momentul oportun, această falsificare şi a încasa un mare premiu de la legaţia americană. Chiprioll a fost apărat de d-l avocat Carpen, cam în acelaş fel. Doar Lascover şi Max Lauer, lucrători angajaţi ai întreprinderei, nu au avut nici un apărător. Tribunalul a confirmat, după o scurtă deliberare, mandatele de arătare. SCAPA LUMEA SA FACA COADA D. Rădulescu-Niger, fiul cunoscutului scriitor, fiind impiegat la Administraţia Financiară a Capitalei Şi cunoscând probabil suferinţele contribuabililor, cari după ce că vin la percepţii să-şi plătească tributul, mai au de făcut şi coadă. Pentru aceasta, pierzându-şi câteva ceasuri, s-a gândit să le vină în ajutor. In acest scop a sustras un registru chitanţier cu care a pornit pe la percepţiile aglomerate. Aci se oferea cetăţenilor înghesuiţi să le plătească impozitele, liberându-le chitanţe din registrul sustras. In felul acesta d. Rădulescu-Niger a reuşit să-şi însuşească suma de filerelo lei. Secţia 3-a a tribunalului care a judecat ori această afacere l-a condamnat la doi ani închisoare. FALSIFICATORI DE CEKURI Acelaş tribunal a condamnat la câte un an Închisoare pe Sigfrid Sapira, pentru vina de a fi falsificat cekuri de ale băncei Marmorosch şi „Creditul Român" in valoare de 640.000 lei* HOŢ, DIN CAUZA ŞOMAJULUI Niculae Ionescu, muncitor şomer, din cauza mizeriei Începuse să fure mărunţişuri ca: tobă, o pălărie, un ceas, etc., pe care le vindea pentru pâine. Judecătoria de ocolii condamnase la 6 luni închisoare, iar tribunalul, în faţa căruia făcuse apel, a menţinut pedeapsa, constatând că... şomajul nu este o scuză. UNUL CARE VINDEA LOCURILE ALTORA Ion Vlădoianu a fost condamnat ori la 2 luni închisoare. El vânduse d-lui Anton Iordan, un teren de la Băneasa ce nu-i aparţinea. BANCA LUI AVERESCU Secţia 4-a a tribunalului, a condamnat la câte 4 ani închisoare pe: Gh. Averescu, Mih. Cinciu zis Scfindurică, Gh. Codreanu şi Ghiula Bronz, vechi puşcări, cari constituiţi în bandă au săvârşit numeroase spargeri. O LUNA ÎNCHISOARE PENTRU 800 LEI Iosef Berg a fost condamnat la o lună închisoare pentru că a sustras dintr'o scrisoare ce-i fusese dată s-o ducă la poştă, suma de 800 lei. FALIŢI CONDAMNAŢI Fritz Bigler şi Eugen Zuichi, faliţi frauduioşii, au fost condamnaţi, în lipsă, de tribunal, la câte un an închisoare. •DREPTATE A1* Şedinţele cluburilor liberale O. N. Iorga critică politica partidului liberal Răspunsul lamentabil al d-lui Vintilă Brătianu En CeaSufi Patriarhiei Şedinţele de la 30 Martie Şedinţa se deschide sub preşidenţia d-lui N. N. Săveanu. Fac diverse comunicări d-nii Ion Florea, Vespasian Pella, Gogu Zamfirescu, Borcea, Irimescu-Cândeşti, D. N. IORGA: In călătoria pe care am făcut-o in străinătate am fost adesea ori Întrebat care e caracteristica poporului român. Am răspuns întotdeauna că această caracteristică este omenia. Voi vorbi deci cu omenie. Mulţumesc mult alegătorilor şi partidelor minoritare cari au crezut că este necesar ca să fac şi eu parte din acest Parlament. Mui de persoane, înainte de a veni eu aci, m’au rugat să nu vorbesc despre ceea ce s’a întâmplat la Geneva. Aceste persoane să nu aibă nici o grijă, atitudinea mea este alăturată aceleia ce s-a recunoscut a fi cea mai dreaptă, în chestiunea dela Geneva. Totuşi ţin să observ şi să afirm cu tărie că noi nu putem servi de regulator al politicii europene. Nu suntem noi chemaţi să împăcăm Roma cu Parisul. Din cauza aceasta se ridică împotriva noastră nemulţumirile celorlalte state. Când cineva nu-ţi cere sfaturi, nu i le dai. Este drept că între ţările latine, între noi şi Italia, raporturile nu sunt acelea cari ar fi de dorit să fie. Aceasta nu înseamnă însă că noi trebue să ne amestecăm în vâltoarea politicii internaţionale. Ceeace ţin să spun e că nimic nu e mai urât decât să se exploateze o înfrângere. Am fost acuzat de romantism. Eu nu înţeleg a satisface ambiţiile ce le am, din mila altora. De asemenea nu dezaprob şi nu mă despart de o cauză dreaptă, dar o voesc întemeiată pe metodele melei metode bazate pe sfânta linişte a ţării mele. Voi încerca să discut nu atât cu dv. cât cu mine însumi, asupra situaţiei actuale spre a vedea ce e de făcut. In primul rând să se ştie şi aceasta este cea mai profundă convingere a mea, că forţele unei ţări trebuesc toate întrebuinţate spre a creea. Ele nu trebuesc lăsate să lâncezească. Înăbuşite forţat. Ţara aşteattă forţe noi, aşteaptă oameni, cari cu braţele deschise să vie şi să lucreze spre binele ţării. Mă întorc acum din străinătate şi am avut ocazia să constat unele lucruri interesante. Anume : noi avem o presă bună in anumite ţări, dar avem în schimb o opinie publică foarte defavorabilă. Probabil că acest fapt se dato- atenţiune. Care e însă cauza acestei opinii publice proaste? O spun cu durere aş putea chiar spune cu ezitare: Cauza e neîncrederea pe care o au in vitalitatea noastră, in unitatealitatea de a fi ceea ce am fost. Se spune, în deosebi de către presa italiană că România se desmembrează, că se aprinde, că e revoluţie. Pentru prima oară am fost nevoit să invit pe un ziarist italian acasă la mine, spre a-l lămuri asupra enormităţilor ce se spun. Referindu-mă la problema politicii interne, afirm că sunt împrejurări cu care un guvern poate şi trebue să rămână la cârma ţării. Sunt însă alte împrejurări în care el trebue să se gândească care e cel mai bun succesor, pentru însăşi, opera sa. Noi trebue să ne înarmăm. Cine va fi la guvern în momentul când va isbucni nenorocirea trebue să împuşte pe cel ce a lăsat armata nepregătită. Avem datoria să creem ţării o stare morală, să nu aibă repercusiuni asupra întregii societăţi. Noi nu suntem pe drumul cel bun. Mergem în întunerec, nu avem siguranţa. Vinovăţia cea mai mare cade asupra celor ce au avut mai mult timp şi mai multă putere să îndrepte lucrurile. Căci preocuparea cea mare nu trebue să fie de a te menţine cu orice preţ în situaţia in care eşti, ci de a te pregăti pentru situaţia în care poţi face ceva. Şi poate că la cârma statului să fie de o voinţă extraordinară, şi care să fie ajutat de un parlament intedient. E poate cazul Italiei. Vedem însă că şi Mussolini a început să slăbească. Când mă uit pe banca ministerială, mi se pare că ar fi şi acolo o rămăşiţă de mussolinism. Noi n’avem însă atâta libertate în atitudinea noastră încât să zicem că locul unui om e acolo, şi noi ne dăm în lături. Eu am făcut de atâtea ori apel la unirea forţelor noastre, dar nu am fost ascultat. In limitele înguste ale partidelor de astăzi, nu se găsesc oameni cu o deosebită ca paritate. Dav printr’un egoism condamnabil, socotind că sunteţi singurii oameni capabili, zădărniciţi toate posibilităţile de colaborare a puterilor naţionale. In toate chestiunele mari, ţ după războiu, v’aţi luat singuri râs Brudariu cărora le răspund d-nii C. Argetoianu şi Vintilă Brătianu. D. Vintilă Brătianu citeşte mesajul regal prin care se prelungeşte până la 6 Aprilie sesiunea corpurilor legiuitoare: ponderea. Aţi făcut exproprierea, aruncând pe ţăran într’o situaţie nouă pentru care nu era pregătit. După războiu, aţi creat regimul Averescu, care Ştiaţi că nu e pregătit. Am preconizat unirea tuturor partidelor cari au făcut războiul. Negocierile s’au rupt pentru 6 locuri de senator, in Ardeal. E ruşinos. Aţi trecut de orice măsură. A venit un nou regim Averescu. Inspăimântaţi de licenţele poetice ale unui ministru de interne, aţi dat spectacolul unui guvern Barbu Ştirbey. Ce servicii a făcut Barbu Ştirbey ţării, pentru a fi o axă în jurul căreia să se concentreze forţele noastre naţionale. După ce aţi glumit pe socoteala unor oameni, cari au intrat în trista aventură, fără să răsuflaţi de pe utrma oboselei trecutei guvernări, v-aţi instalat din nou la cârma ţării. Pentru a obţine votul ţarii aţi întrebuinţat mijloace ce se uită în bucuria succesului, dar care rămân ca o pată ruşinoasă în istorie. Legile de sunt legi moarte. •r. Nu puteţi alcătui o formă nouă Singurul mijloc indicat e să daţi ţării alegeri libere care să ne poată arăta ce vrea poporul şi apoi să putem alege pe cei capabili. Astăzi, în chestia constituţională, spun că ea e închisă. Cei 3 membrii ai Regenţei au răspunderea în faţa viitorului. Eu doresc la guvern oameni cinstiţi, oameni curaţi. RĂSPUNSUL D-LUI VINTILA BRATIANU Aş fi vrut ca cuvântarea să nu fie ţinută la sfârşitul sesiunii. Ca preşedinte al consiliului voi răspunde la unele chestiuni, urmând ca restul răspunsului să urmeze la toamnă la mesaj. Vă rog să nu faceţi nici o desolidarizare între guvern şi ministrul de externe. N’am avut pretenţia să împăcăm Italia cu Franţa. Trebue să facem o politică externă de pace. Noi trebue să asigurăm ordinea constituţională şi consolidarea economică. REPLICA D-LUI IORGA Dacă d. Brătianu a luat această atitudine de a Înlătura adevărul, regret că am venit aci, în această Cameră. D. Vintilă Brătianu mi-a răspuns la ceea ce am întrebat eu. A vorbit de chestiuni cari nu mă interesează. Ţara nu poate fi judecată optimist. Ţara n’are suflet. Sunt reale primejdii cari se prezintă în faţa ei. Eu am venit aci să creez o stare de spirit. Starea aceasta nu s’a creat şi de aceea n’am căpătat răspunsul cerut. D. VINTILA BRATIANU: Vedeţi calea primejdioasă pe care au apucat colaboratorii d-voastră. D. N. IORGA: Colaboratorii mei nefiind aci, mergeţi la Alba-Iulia şi vorbiţi cu ei. Şedinţa se ridică la orele 6 jumătate. Discursul d-lui N. Iorga Şedinţa de la 30 Martie Prezidează d. C. Nicolaescu, preşedinte. Pe banca ministerială d-nii Al. Lapedatu şi dr. C. Angelescu. LEGEA GULTELR EPISCOPUL CIOROGARU vorbind la art. 9 (11) cere să se suprime cuvintele „fiind reprezentate prin aureste şi guvernului nostru care aratorităţile lor juridice” propuse de faţă de ziarişti străini o deosebită comisiune. -* EPISCOPUL IVAN a propus ca personalitatea juridică a unei eparhii încetează prin trecerea la alt cult a 70 la sută din massa credincioşilor. -EPISCOPUL HOSSU : Acest ariinoastră indistructibilă şi în probicol regulează relaţiile dintre culte şi stat şi de aceea îi socotesc de cea mai mare importanţă. Noi cerem să se respecte Constituţia care trebue să stea la baza oricărei legiferări, precum la baza bisericei sau Evanghelile. La sfârşitul articolelor a cerut să se redacteze astfel : „fiind reprezentate prin autorităţile lor legitime în conformitate cu sistemul lor de organizare" pentru a-i lărgi cuprinsul şi a-l face valabil pentru toate punctele. A propus apoi următorul aliniat final : „Personalitatea juridică încetează când ele [eparhii, comunităţi etc.) se desfiinţează potrivit sistemului de organizare. D. Gyárfás se asociază la acest amendament, în numele cultelor minoritare. Amendamentul propus de episcopul Hossu a fost respins. Articolul 9 devenit 11, s-a votat în redactarea propusă de d. ministru. La art. 28 devenit 30, d-nii M. PORICRAT şi N. POPOVICI au arătat că contribuţiile ce pot impune cultele credincioşilor lor, nu pot fi statuate prin legea cultelor. Articolul ar fi anticonstituţional. La acest punct de vedere s-a alăturat şi mitropolitul PIMEN, spunând că în această măsură nu e în tradiţia poporului român. Articolul s’a votat aşa cum a fost modificat de comitetul delegaţilor. ART. 47 La art. 45 devenit 47 d. BOGDAN DUICA a cerut ca acest articol să fie scos din lege şi d. ministru al cultelor studiindu-l din nou, sa prezinte sub forma de proect de lege ca completare a legii în discuţie. D. ministru LAPEDATU citeşte mesajul pentru prelungirea sesiunii parlamentare până la 6 Aprilie inclusiv. D. I. SORICU cere ca articolul 45 să fie menţinut şi încă în vechea lui redactare. ’ Episcopul IVAN sprijină articolul în ultima redactare. Se depune proectul pentru legea Învăţământului secundar care va fi Şedinţa de noapte Şedinţa se deschide la 9,30 sub prsidenţia d-lui Avram Imbroane. Pe banca ministerială d. Stelian Popescu. Se ia în discuţie legea chiriilor. D. ANG. PORDEA obiectează că trebue de la început bine lămurit dacă funcţionarii şi pensionarii cari stau pe bază de rechiziţii se bucură mai departe de regim special. D. ADRIANEBUDARIU (lupist), face o violentă critică proectului d-lui Stelian Popescu. D-sa termină spunând că d. Stelian Popescu a promis că va prevede sancţiuni în contra speculei cu imobile abia la aducerea... codului penal. D. Brudariu se întreabă dacă nu suntem la sfârşit de regim deoarece şi acum, ca de obicei la asemenea date, guvernul se pune în slujba celor bogaţi, împotriva celor săraci. Oratorul respinge proectul. D. IGNAT respinge, deasemeni, proectul. Şedinţa se ridică la ora 11. Azi şedinţă. Pe Bulevard adusă în discuţia publică în şedinţă de Luni, Episcopul HOSSU spune că acest articol nu poate fi judecat decât în raport cu constituţia şi cu legea persoanelor juridice. A propus următorul amendament: „Cei care trec la alt cult sau sunt excluşi din biserică n'au nici un drept la averea bisericei de orice natură ar fi ea". D. I. GRADIŞTEANU propune un amendament prin care se cere suprimarea articolului 45 devenit 47. D. ministru AL. LAPEDATU: După o lună de discuţii atât de înverşunate regret că adversarii se găsesc pe aceleaşi poziţii. In cursul desbaterilor am avut impresia că se va ajunge la o înţelege, dar m’am înşelat. Când noi căutăm să ţinem cumpănă între cele două biserici să nu ni se spună că nu ne îngrijim de biserica ortodoxă pentru că noi ţinem deasupra oricărei consideraţii la liniştea ţării. Când o legiferare într’un sens sau altul ar putea da naştere la lupta confesională intre fraţi, noi luăm atitudine altăuri de interesele superioare ale neamului. Şi dacă cei doi mari erarhi ai bisericei ar fi în locul meu, ar putea face cea ce îmi cere mie să fac? Sunt sigur că nu. Episcopul CIOROGARIU: aş face . Mitropolitul BALAN: Dacă mă raliez la punctul de vedere al consiliului legislativ ce hotărâre veţi lua? D. ministru AL. LAPEDATU: Menţin articolul dacă se raliază şi cealaltă parte. Eu însă nu pot silui conştiinţa nimănui. Dar sper ca cel puţin In al 11-lea ceas fraţii se vor întruni. D. preşedinte NICOLAESCU: Senatul ne mai fiind In număr ridic şedinţa. * Şedinţa azi la 3 d. a. ♦ 9» ------BURSA — VINERI 30 MARTIE 1928 — LEU LA Londra 780.— Zurich 3.24 Paris 15.95 DEVIZE New-York 160.25—160.60 Londra 784—785 Paris 6.31—6.34 Zurich 30.80—31.— Milano 8.48—8.52 Berlin 38.40-38.55 Viena 22.65—22.75 Praga 4.75—4.77 B ud a ues ta 28.15—28.25 £s«s®s3*3a* REVISTE NATURA, Anul XVII, No. 3. Ori de câte ori primim un număr nou din această excelentă revistă pentru răspândirea ştiinţei, ne bucurăm şi ne întristăm. Ne bucurăm, pentru că în vremile noastre de înfrigurată goană după plăceri imediate şi adeseori de inferioară calitate, se mai găsesc oameni care să-şi dăruiască o parte din timp pentru a cunoaşte nouile şi marile cuceriri umane. Ne întristăm, fiindcă iforţările şi jertfele conducătorilor revistei nu întâlnesc o înţelegere egală din partea oficialitatii şi a publicului nostru. Azi, însă, am încercat o dureroasă strângere de inimă, fiindcă in ultimul număr ne-a fost dat să cetim următoarele rânduri pe care, sub o formă sau alta, le găsim în mai toate revistele ce se încăpăţânează să trăiască împotriva vitregiei vremurilor: „Ajutaţi revista „Natura“, candelă în care arde untdelemnul prea curat al ştiinţei şi al dragostei de neam. Ea luminează multe minţi şi încălzeşte multe inimi, dar vitregia vremii încearcă să o stingă“. Credem că apelul acesta nu poate lăsa indiferent pe nici unul din cei ce cunosc greutăţile cu care luptă toate publicaţiile de cultură, artă sau ştiinţă, deoarece orice forţă stinsă însemnează contestarea dreptului la viaţă al neamului nostru. Ar fi păcat să dispară „Natura“, fiindcă ea umple un mare gol. Oricare din numerile vechi sau noui, confin un variat şi ales material ştiinţific precum şi note biografice din care reesă că viaţa căutătorilor de orizonturi nouă au fost, cu rare excepţii, adevărate calvaruri. In numărul de faţă găsim o scurtă privire asupra vieţii fizicianului Augustin Fresnel, dela moartea căruia, în Octombrie trecut, s’au împlinit o sută de ani. E o comemorare trecută aproape neobservată, deoarece lumea întreagă sărbătorea pe un uriaș mai norocos, pe chimistul Marcelin Berthelot. D. Octav Onicescu semnează un judicios articol despre opera marelui matematician Henri Poincaré, iar d. Marin Demetrescu scrie despre giganticul Mastodon arvernensis, desgropat la Stoina, o comună din judeţul Dolj. Mai găsim interesante însemnări asupra Skansinului, faimosul muzeu în aer liber din Stockholm, asupra Sumerianilor cel mai vechiu popor din lume; note substanţiale şi o prea puţin veselă rubrică: viaţa în cifre. Nu ştim dacă cifrele sunt exacte, dar noi nu ne-am bucurat prea mult când am cetit că media vieţii omeneşti este de 33 ani, că abia 1% ajung până la 25 de ani, cetate culturală care prezintă un deosebit interes pentru noi muntenii obicinuiţi să ne închipuim că viaţa Iaşilor se limitează la „Ştirile din provincie“ publicate de cotidianele bucureştene şi la aspectele fugare înregistrate în drumul de la gară la hotel. Sub rubrica: Iaşi în istorie şi literatură“ găsim interesante pagini din „Amintiri de la Junimea“ de G. Panu, din care extragem următoarele rânduri caracteristice. „Se citea o poezie de Bodnare •,« „poet profund şi obscur — mai mult obscur decât profund“. Membrii societăţii îşi dădeau încet, unul altuia, cu cotul ,i se întrebau : — Ai înţeles ceva ? — Nimic. — Dar tu? — Nici eu — Dar tu ? — Nici eu. In timpul ceaiului Alex. Xenepot îl întreabă pe Eminest : — Dar tu înţelegi poezia lui Bodnáreseu ? — Dar pe mine nu mă preocupă înţelesul, nu pofi să ceri aceasta de la toată lumea — eu îs nemulţumit fiindcă versurile sunt proaste“. DAN DELEANU ACŢIUNEA ŢĂRĂNISTĂ, nul I, No. 4. A D. Romulus Dianu, cu conştiinciozitatea cronicarului obiectiv, discută „cazul Arghezi-Ciprian“, ferindu-se însă să tragă concluzii favoruleA vreuneia din părţi. D-sa se mulţumeşte să constate că d. Ciprian se contrazice, deoarece la 9 ianuarie spune că piesa a fost scrisă după moartea lui Urmuz, iar o lună mai târziu afirmă că : „Omul cu Mârțoaga“ a fost scris încă de pe vrem când trăia Urmuz căruia i-a cetit și scena cu inspectorul. Fiindcă nici o tabără și nici alta nu aduce un plus de preciziuni, nu facem nici un comentariu. Relevăm doar inadmisibilul vocabular întrebuințat de d. Ciprian, vocabular care jignește chiar pe admiratorii d-sale. Nu-i este îngăduit d-lui Ciprian să aducă — într’o discuție care privește paternitatea unei opere — insulte în locde argumente. Articolul din „Cuvântul“ cu data de 6 Martie tae ultima expresie a lipsei de gust. Credem că şi d. Ciprian este de acord că există oarecare deosebire între vulgar şi vehement. „Cavalerul Arghezi sau Plăcintarul calomniator“ dovedeşte până la evidenţă că d. Ciprian nu stărpâneşte limba şi acest fapt este mult mai grav decât limbajul d-sale de periferie. Gândindu-ne la eşirile nejustificate ale d-lui Ciprian şi sprijinindu-ne pe forma articolelor d-sale ne îndoim serios că d. Ciprian este autorul „Omului cu Mârţoaga“. ORAŞUL NOSTRU, Anul I No. 3 Ziarul ieşean care a luat fiinţă de curând este un organ al apărării intereselor fostei capitale a Moldovei şi cetatea de scaun a atâtor glorioşi domnitori. Iaşii sunt azi din oraş mort şi politiceşte şi din punct de vedere economic, este însă adevărata capitală a României Mari dacă ţinem seamă că pe malurile Bahluiului este concentrată întreaga noastră activitatea intelectuală şi culturală. „Oraşul nostru“ aduce un bogat şi variat material informativ asupra vieţii actuale din reala noaste* Un jubileu la Teatrul Naţional A 50-a REPREZENTAŢIE A OMULUI CU MÂRŢOAGA In seara de Luni 2 Aprilie cu Teatrul Naţional va reprezenta pentru a 50 oară ,,Omul cu mârţoaga“ de G. Ciprian, piesă care a însemnat în actuala stagiune pentru prima noastră scenă, unul din cele mai mari succese de public şi de presă în acelaş timp Atât prin fondul ei omenesc si mistic, prin umorul generos şi spontan, prin sensul optimist şi tragic totodată, această piesă ese una din cele mai caracteristce a geniului specific românesc. Teatrul Naţional îşi face astfel o cinste şi o bucurie sărbătorind a 50 reprezentaţie a acestei caracteristice şi valoroase lucrări. Distribuţia va cuprinde pe aceiaşi excelenţi interpreţi de la premieră, în rolul lui Varlam apărând Iisuşi ,batorul. Piesa a fost pusă în scenă, cu un pitoresc deosebit de către îf-1 Vasile Enescu. ACADEMIA ROMANA Comunicarea d-lui prof. H. lorga Eri d. a. Academia Română a ţinut şedinţă publică, sub preşidenţia fl-Lui prof. Ei. Racovitză. D. N. lorga a desvoltat o interesantă comunicare despre: „rătăcirile în Apus ale unui pretendent român loan Bogdan, în secolul al XVl-lea". Usa spune că acum 14 ani a tipărit două scrisori privitoare la Ion Bogdan, pretendent la tronul Moldovei şi la pribegiile lui în Apus. Acest Ion Bogdan era fiul lui Ştefăniţa Vodă. In călătoria făcută în străinătate, acum, d. prof. Lorga a aflat despre nişte scrisori privitoare la acelaş Ion Bogdan. Prima scrisoare se află in biblioteca naţională din Paris şi este semnată de Ion Bogdan şi datată 14 August 1587. El spune în aceasta scrisoare ca a pribegit multă vreme în Franţa, tronul lui fiind uzurpat, pe nedrept, de Petre Şchiopul. Regele Franţei l-a decorat pe Ion Bogdan cu ordinul „Sf. Mihail’ şi l a trimis într’o misiune la Constantinopole. Ajuns în Orient Bogdan încearcă să ia domnia Moldovei, dar nu reuşeşte. Intr’o altă scrisoare este vorba despre un alt pretendent la tron din neamul Demetriadilor. Acesta era nepotul lui Radu cel Bun şi fiul prinţului Pătraşcu. Aceşti pretendenţi la tron — spune d. Iorga — se întitulau la străinătate, regi Sf.tâ£ofesei Tecure OPERA ROMANA: Boris Godrunow. TEATRUL NATIONAL: Ziua. Mesterul Manole, seara, Omul cu mârtoaga. TEATRUL REGINA MARIA: V. Ipone. TEATRUL MIC: Mitică Popescu. TEATRUL NOSTRU: Secretarul general de la interne. Cinematografe CINEMA ODEON: Oraşul plăcerilor, cu Paul Richter şi Claire Rommer. CINEMA CAPITOL şi LIPSCANI: Don Juan, cu John Barrimore. CINEMA SCALA: Fata din popor, cu Harry Hiedke, Xenia Desni şi Livia Pavanelii. CINEMA ATENEUL GOLESCU: Metropolis, cu Rudolf Klein-Rege, Brigitte Helm.