Drum Nou, noiembrie 1955 (Anul 12, nr. 3384-3408)

1955-11-02 / nr. 3384

2 Drum nou Să depunem toate eforturile pentru terminarea imediată a însâmînţâriior şi recoltărilor! INTRE FRUNTAŞII LA iNSÂMlNŢĂRI Cele 72 hectare, planificate să fie insămîntate cu grîu de toamnă și gospodăria agricolă colectivă „Progresul" din satul Rolbav, comuna Feldioa­­ra, raionul Stalin, au fost terminate. IN CLIŞEU: Tractoristul Octavian Croitoru de la S.M.T. Harman, îm­preună cu colectivişti ai gospodăriei, lucrînd la însămînţarea ultimelor hectare. UNDE DUCE URSA DE EVIDENŢA Tîrnăveni. De la trimisul nostru. Printre comunele rămase in urmă cu însămînţările de toamnă în raionul Tîrnăveni se numără comunele Adă­­muş, Dîm­bău, Silea şi oraşul Tîrna­­veni, care pînă la 31 octombrie a.c. a realizat abia 41 la sută din planul de însămînţări. Caracteristic pentru munca sfatului popular al oraşului Tîrnăveni (pre­şedinte Iosif Koczianu) este fapptul că nu se pune accent pe evidenţă, nu fo­loseşte în măsură suficientă membrii corpului didactic, nu se îngrijeşte ca postul de referent agricol vacant din luna august a.c. să fie completat. Este semnificativ că din Boziaş care din punct de vedere administrativ aparţi­ne de Tîrnăveni, nu s-a luat situaţia însămînţărilor de la începutul săptă­­mînii trecute. Pentru lipsurile comitetului executiv al sfatului popular al oraşului Tîrnă­­verai, este vinovat şi comitetul de partid al oraşului Tîrnăveni, care nu controlează, nu îndrumă şi nu trage la răspundere comitetul executiv. Metodele de lucru ale brigăzii noastre Datorită grijii partidului şi guver­nului, agricultura ţării noastre este înzestrată cu tot mai multe tractoare şi maşini agricole de înaltă tehnici­tate. Şi S.M.T.-ul nostru din Rupea, e înzestrat cai cele necesare executării oricărei munci agricole în termenele stabilite de către ştiinţa agrotehnică, astfel ca să se poată obţine producţii sporite la hectar. Mecanizarea lucrărilor agricole, exe­cutarea lor la timpul optim şi în bune condiţiuni, depind în cea mai mare măsură de noi, mecanizatorii, de felul cum noi ştim să folosim întreaga ca­pacitate a maşinilor. încă din primăvara anului acesta, brigada noastră de tractoare a fost re­partizată să lucreze la gospodăria a­­gricolă colectivă din Cobor. Avem în primire 4 tractoare şi ni s-a trasat sar­cina să executăm lucrări agricole pe o suprafaţă de peste 1000 hectare. Te­renul l-am împărţit pe tractoare, şi trac­toriştii au pornit la muncă în între­cerea socialistă, realizînd cu 6 zile mai devreme sarcinile din planul cam­paniei de primăvară şi în proporţie de 107 la sută planul din campania agricolă de vară. Eu m-am străduit ca în tot timpul campaniilor să împărtă­şesc din experienţa mea tractoriştilor. întrecerea socialistă n-a slăbit în brigada noastră, în nici o campanie. La sfîrşitul fiecărei săptămîni, după orele de lucru, în cadrul brigăzii se ţin scurte şedinţe de analiza muncii. In aceste şedinţe se discută nu numai realizările ci în mod deosebit lipsurile şi măsurile ce trebuie luate pentru vii­tor. Aceste şedinţe ne dau posibilita­tea să ajutăm pe cei rămaşi în urmă şi să prevenim din timp înlăturarea greutăţilor şi neajunsurilor ce s-ar pu­tea ivi în timpul lucrului. Intr-una din şedinţe s-a discutat insuficienta pre­gătire profesională a tov. Andrei Ka­dar, care din această cauză nu-şi pu­tea realiza sarcinile de plan. El a fost ajutat îndeaproape timp de 3 luni de mine şi de unul dintre cei mai buni tractorişti din brigadă. Acum, tov. Ka­dar în fiecare zi îşi depăşeşte sarci­nile de plan cu 10—30 la sută. In şedinţele noastre săptămînale discutăm şi alte probleme ca: îngriji­rea şi păstrarea tractoarelor şi maşini­lor agricole după noul normativ, fo­losirea chibzuită a agregatelor, secu­ritatea protecţiei muncii, precum şi probleme de viaţă culturală. Această metodă folosită în brigada noastră, a contribuit la mărirea simţului de răs­­­pundere al fiecărui tractorist, faţă de sarcinile încredinţate. Pentru a folosi la maximum capa­citatea de lucru a tractoarelor, s-a fi­xat, de comun acord cu conducerea gospodăriei colective, itinerariu pen­tru fiecare tractor. Ţin să menţionez că am înlăturat din munca noastră ve­chea metodă de a ana în aceeaşi brazdă tractor după tractor. Folosind orice oră bună de lucru, tractoarele noastre au lucrat zi şi noapte fără întrerupere In campania de vară am folosit adeseori tractorul ziua la treierat şi noaptea la arat. Dacă membrii brigăzii noastre au avut toată grija ca lucrările agricole executate să fie de cea mai bună ca­litate, nu mai mică le-a fost grija pentru întreţinerea tractoarelor şi a maşinilor agricole. In ceea ce priveşte folosirea carbu­ranţilor nu s-a făcut nici un fel de risipă în tot decursul anului, realizîn­­du-se economii de cîteva sute de kg. de combustibil. Pontatorul Augustin Lucaci ţine evidenţa zilnică atît a lu­crărilor efectuate cit şi a economiilor de combustibil, în vederea stimulării fruntaşilor în întrecerea socialistă. Succesele pe care le obţinem zi de zi, se datoresc şi faptului că alimen­taţia şi cazarea tractoriştilor s-au îm­bunătăţit foarte mult. In camera dată spre folosinţă de gospodăria colectivă, brigada noastră are două patefoane, aparat de radio, şah etc. proprietatea tractoriştilor. Nu putem trece cu vederea nici aju­torul pe care-l primim din partea a­­gronomului şi mecanicului de sector. In prezent noi ne aflăm în plină campanie agricolă de toamnă. Vestea că în luna decembrie va avea loc cel de al II-lea Congres al partidului a fost întîmpinată cu deosebită bucurie de tractoriştii noştri. In cinstea zilei de 7 Noiembrie şi in cinstea celui de al II-lea Congres al partidului, brigada noastră s-a anga­jat să-şi îndeplinească sarcinile de plan cu zece zile mai devreme. IACOB NEGREA, şeful brigăzii a V-a de tractoare de la S.M.T. Rupea Cînd campania agricolă de toamnă este condusă din birou î­n ultimii ani, în raionul Stalin, s-au obţinut succese importante în ceea ce priveşte sporirea producţiei agricole şi mărirea suprafeţelor cultivate cu păioase şi plante tehnice. Izvorul re­zultatelor bune îşi are explicaţia în munca concretă şi operativă dusă pe teren de organele aparatului de partid şi de stat din raion. Insă, unii acti­vişti de partid şi de stat, precum şi unele organe conducătoare, greşesc atunci cînd, înfumuraţi de pe urma succeselor obţinute, slăbesc interesul în îndeplinirea ai succes a sarcinilor puse în faţă de viaţa de toate zilele. Dacă în ultimul timp, campania agri­colă de toamnă din raionul Stalin este rămasă în urmă, aceasta se d­atoreşte faptului că unele organe de partid şi de stat din raion aşteaptă ca lucrurile să meargă de la sine — astfel că controlul şi îndrumarea concretă pe teren lipsesc în mare parte. Analizînd zilele trecute mersul în­sămînţărilor de toamnă, s-a constatat că procentul de 77 la sută la îns­âmîn­­ţări nu corespunde realităţii de pe teren. Realitatea este­ că procentul stabilit în operativă este umflat de unele co­mune care transmit situaţii la întim­­plare, care la raion sunt luate drept bune. De pildă, nu de mult, comandamen­tul agricol raional i-a atribuit comi­tetului executiv all sfatului popular o­­răşenesc Rîşnov drapelul de codaş la însămînţări. Lipsit de control din partea sfatului popular raional, pre­şedintele comitetului executiv al sfa­tului popular din Rîşnov, Gheorghe Nicula, a încercat în cîteva operati­ve zilnice să încarce planul la însă­­mînţări cu cifre ireale, d­ucînd în eroare organele raionale. La fel au procedat şi comitetele executive ale sfaturilor populare din comunele Ţîn­­ţari, Vulcan şi altele. Deosebit de gravă este atitudinea tov. N. Marina, şeful secţiei organiza­torice a sfatului popular raional Stalin, care, fiind repartizat pe teren să con­troleze în Rîşnov şi Ţînţari cauzele încărcării cifrelor în operative şi să ia măsuri corespunzătoare, a venit in faţa comandamentului cu justificări în favoarea celor vinovaţi. Faţă de aceas­tă gravă abatere, constînd în acoperi­rea lipsurilor de pe teren, comitetul ra­ional de partid (prim-secretar) tov. C. Ifrta) şi preşedin-tele sfatului popular raional, tov. Gh. Stuţin, nu au luat măsuri de sancţionare a celor vino­vaţi. Rămase în urmă la însămînţări sunt şi comunele Intorsura Buzăului, Vama Buzăului, Poiana Mărului, Sohodol, oraşul Săcele şi altele, unde nu au fost trimişi cei mai operativi activişti de partid şi de stat, care, prin măsuri concrete, să accelereze ritmul însămîn­­ţărilor. Comandamentul agricol raional cu­noaşte bine faptul că comuna Po­iana Mărului (preşedinte Nanu) nu transmite la raion de mai bine de 20 de zile situaţia operativă, dar nu a analizat temeinic cauza şi nu a tras la răspundere pe cei ce împiedică buna desfăşurare a campaniei agricole de toamnă. Comandamentul agricol mai cunoaşte şi faptul că preşedintele sfa­tului popular din Ţînţari (tov. Mora­­ru) neglijează complet campania de însămînţări. Se ţine de plimbări, se ocupă de vînătoare, în vreme ce însă­mînţările sînt rămase mult în urmă. Mergînid foarte rar pe teren, unii membri ai comandamentului agricol raional nu pregătesc şedinţele în mod temeinic, astfel ca acestea să consti­tuie un ajutor concret în buna desfă­şurare a campaniei agricole de toam­nă. Munca din birou şi prin telefon a făcut ca în cea mai mare parte atela­jele şi tractoarele planificate pentru însămînţări, să lucreze sub posibili­­tăţi, nerealizînd nici pe departe viteza zilnică de lucru. Comitetul raional de partid şi sfa­tul porportar raional nu trebuie să uite că datorită faptului că înnsămînţările se execută în acest ritm, se pierd va­goane întregi de cereale din producţia anului viitor. Timpul fiind înaintat, nu trebuie pierdută nici o oră bună de lucru. Ur­gentarea muncilor de însămînţări im­plică deplasarea urgentă pe teren a întregului aparat de partid şi de stat din raion, care îndrumat şi ajutat de organele conducătoare să ia toate mă­surile posibile de lichidare a rămîne­­rii în urmă a însămînţărilor. Trebuie efectuate sondaje pe teren asupra justeţei situaţiei însăminţări- Ior, iar acolo unde se constată că u­­nele sfaturi populare au încercat să încarce situaţiile operative, să se ia aspre măsuri împotriva celor ce comit asemenea abateri. Ţinînd cont că în majoritatea comu­nelor din raion porumbul şi cartofii permit recoltarea imediată, deşi aceas­tă lucrare în raion este avansată, să se ducă împreună cu agronomii o te­meinică muncă de îndrumare pe teren pentru ca gospodăriile colective, înto­vărăşirile agricole şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale să recolteze imediat aceste culturi, iar în locul lor să se îflisămînţeze grîu şi orz de toamnă. V. ISTRATE Nr. 3384 Rezultatul concursului literar organizat de comitetul regional A.R.LU.S. şi ziarul „Drum nou“ Concursul literar organizat in ca­drul „Lunii prieteniei romîno-sovie­­tice“ de comitetul regional A.R.L.U.S. şi ziarul „Drum nou", care s-a înche­iat la 15 octombrie, a obţinut un frumos succes, la acest concurs fiind trimise de către scriitori şi alţi concu­renţi din rîndurile maselor de la ora­şe şi sate, peste 66 de lucrări conţi­­nînd proză, piese de teatru şi poezii. O serie din lucrările primite au do­vedit reale calităţi din partea autori­lor. Juriul, format din tov. Szemlér Ferencz, scriitor, laureat al Premiu­lui de Stat, Sandu Plugaru, Bazil Dunăreanu, ziarişti, Doina Şişu, din comitetul regional A.R.L.U.S., Mircea Avram, scriitor, Petre Sălcudeanu, scriitor, Victor Borza, din partea ce­naclului literar „Mihail Eminescu“, a atribuit următoarele premii: PREMIUL I, tov. DANIEL DRA­GAN, pentru poezia „Piese de muzeu“. PREMIUL II, tov. MARIN STAN­CI­U, pentru schiţa „Valea Stejarilor“. PREMIUL III, tov. GRIGORE D. BUGA, pentru schiţa „Zile de ceaţă“ şi tov. TĂNASE MANOLACHE, pen­tru poezia „Gînduri pentru ostaşul so­vietic“. Au mai fost de asemenea premiate cu menţiuni poeziile trimise la concurs de tov. Şt. A. Bănaru, prof. George Popa, Elena Răzlog, V. Dia­­conescu, Vitalie F. Ciolac, Teodor Săliceanu şi lucrările de proză trimi­se de tov. Carol Borbaş, Nicanor Boin­­ceanu şi Ştefan Focşeneanu. Distribuirea premiilor se va face în ziua de 20 noiembrie, la sediul Casei de Cultură A.R.L.U.S. din Oraşul Stalin, în cadrul unei festivităţi. Două cămine culturale si nici o activitate In comuna Sîntioana şi satul Orme­­niş, raionul Sighişoara, există două cămine culturale fără nici un fel de activitate. Căminul culturali din Sîntioana, nu a avut pînă acum o lună de zile di­rector, din care cauză nu a avut nici activitate. De o lună de zile însă, că­minul are director pe tov. Eugenia Gligor. Dar din păcate, activitate tot n-are. Căminul cultural din Ormeniş are director pe tov. Ioan Petri. Dar aces­ta, de acord cu ,preşedintele sfatului popular a transformat căminul cultu­ral în dormitor, punîndu-l la dispozi­ţia gospodăriei agricole de stat, justi­­ficîn­d în felul acesta inactivitatea că­minului. Aceste atitudini, deopotrivă dăună­toare, vorbesc de la sine. Ele trebuie urgent înlăturate şi, deoarece posibi­lităţi există, căminele culturale tre­buie să-şi desfăşoare activitatea în condițiuni normale, chiar dacă direc­torii lor sunt deocamdată de altă pă­rere. MIHAI SONERIU, coresp. Şcolarii la strînsul ghindei Elevii şcolilor elementare române şi germane din comuna Marpod, raionul Agnita, au strîns pînă în prezent can­­tiatea de 800 kg. ghindă. La strînsul ghindei la cele două ie­şiri a­u luat parte un număr de 166 elevi, pionierii fiind în fruntea acestei acţiuni. S-­au evidenţiat în mod deosebit ele­vii Eugenia Sapa, Elena Băjan, Tom­a Aldea de la şcoala română şi Ioan Schneider de la nr. 27, Ana Schuster de la nr. 262 şi Susana Wilk de la şcoala germană. Toată cantitatea de ghindă a fost predată brigadierului silvic tov. Za­­hin Maier, pentru a fi folosită la în­­sămînțare. IULIU ZETLER, coresp. „­BiUiudecăriţa* Suind pulin, maşina o ceteşte mul cînd iese din Oraşul Stalin, iar în faţă i se deschide şoseaua şerpuindă. Ora­şul nu-l mai vezi. Rămîne, clocotind de viaţă, intre dealuri!e-i tomnatec ru­ginite care-l apără de viaturi. Zarea dăinuie impunător. Aici, in zare, nu ştii să desluşeşti coamele munţilor — nişte linii unduite, înnegurate — de baştinele vineţii. Spre Agnita, In apro­pierea ei, serpentinele devin amenin­ţătoare, se înnădesc de parcă ar fi sem­ne de întrebare puse invers cap la cap, in aşa fel, incit ba ai în dreapta, deal şi în stingă vale, ba în stingă deal şi in dreapta vale. La un moment dat dru­mul se împlîntă într-un suiş îndrăzneţ. Cerul, spre asfinţit, e sîngeriu. In vîrful dealului spre care goneşte ma­şina vezi cerul, numai cerul, roşu ca de foc, şi umbra unui ciobănaş pro­iectată pe fundalul lui... In stingă, lanţul Carpaţilor se ridică masiv şi cenuşiu, pietros. Locuri frumoase, învieţuite de tăria oamenilor care le locuiesc, oameni de piatră ca şi munţii. Cînd am început să stau de vorbă cu „bibliotecăriţa" din Răvăşel, mi-am adus aminte de aerul rece, sănătos, şi de masivitatea munţilor. Poate pentru că firea ei, felul ei de a fi, vorba ei tîlcuită, au un aer proaspăt şi o putere de convingere de nepătruns, parcă de piatră. O chiamă Ana Tabra. Oamenii din sat, indrăgind-o, îi spun cu căldură un glas ,,tu, Anuţă". N-are încă 22 de ani, e blondă, cu părul lung, lăsat în voie să cadă pe umeri, ochii-i sînt iuţi, răutători şi unde mereu, copilăreşte, făcînd să-i sclipească dinţii mai albi decit zăpada. Ea, utemista Tabra Ana, ţărancă muncitoare, e bibliotecară in Răvăşel. Mi-a povestit cum a început munca, pe viscol, în ianuarie al lui '54, fără să prea ştie ce are de făcut. A intrat în bibliotecă. A aruncat o privire circu­lară peste cărţi, cercetîndu-le cu mi­gală, aşa cum îşi cercetează ostaşul arma înainte de luptă, a mingîiat hîr­­ţegăria — ,Administraţia" — biblio­tecii, şi şi-a spus fata: — No, băiete, a­pucă-te de lucru! Şi s-a apucat de lucru „băieţeşte"■ O dovedesc faptele: în iarna lui ’54 — 80 de cititori, iar acum, în toamna lui '55 — 497! Azi a început munca, şi miine i-au cerut plan de muncă şi raport de acti­vitate. Nu prea ştia ce-s alea, auzise numai de la tată-su vorbe d-astea: b­ă-i membru de partid), dar numai în treacăt. Aşa că a început să citeas­că rapoartele vechi şi planurile vechi. Citindu-le a înţeles un lucru: ca să ai ce­va,pofta, trebuie să munceşti. Pe viscol, umblînd, printre nămeţii ce-o întreceau în înălţime, a început să muncească. A luat coşul de lemne, l-a umplut cu cite cărţi au încăput în el, şi a pornit-o să dea roadă prin sat. Din casă în casă, stînd de vorbă cu fiecare om, a început să-i facă pe oameni să iubească cartea. Mi-a povestit cum munceşte. Cînd vorbeşte de bibliotecă şi de munca ei, ochii-i lucesc de bucurie. Ana Tabra citeşte mult, cît poate de mult. Şi li­teratură şi poezii şi agrotehnică şi re­viste de specialitate. Cititul, spune ea, îi foloseşte de două ori: — A să luminez eu, ii ajut şi pe alţii să se lumineze ! Citind şi cunoscind ci­ mai multe cărţi, ea ştie ce să recomande oameni­lor. Şi stînd de vorbă cu ei le cu­noaşte „plecăciunile", şi ştie ce cărţi să ceară să-i fie trimise bibliotecii. Cărţile, le îngrijeşte cu dragoste, în biblioteca ei e curat ca la farmacie. Colecţiile de reviste, atîrnate în cuie, stau la îndemîna oricui. împrejur, to­tul luceşte, e plăcut şi te­mbie la citit. Şi ea, bibliotecara, ca o gazdă primitoare ce e, n-are o clipă de asu­mpăr, vrea să fie în acelaşi timp lingă fiecare cititor, să stea cu el de vorbă, să ruda, să glumească. Activitatea ei e multiplă. Recenzii, consfătuiri şi altele. Au fost recenzate romanele „A! nouălea val", „Toate pinzele sus", „Tînăra gardă", „Anii împotrivirii", „Pe Donul liniștiti", „Cintec deasupra apelor". Consfătui­rile s-au organizat pe teme agroteh­nice. In toiul campaniei muncilor de cîmp, Ana Tabra, ajutată de cite un cititor bun, sau de către un utemist, se ducea la cîmp, unde munceau oamenii, cu lucrări de specialitate şi articole de gazetă, „faine". Pentru a antrena mai mult tineret in cîştigarea insignei de prieten al cărţii, Ana Tabra a organizat o mică expoziţie. Şi în plus, scrie mereu la gazeta de perete, despre cărţi, despre citit, despre oameni. Mi-a povestit de ce-şi iubeşte mun­ca. înainte, pe vremuri, cînd era co­pil, muncea împreună cu părinţii ei şi cei doi fraţi pe pămlnturile unui chia­bur. Nu înţelegea atîta doar: de ce la ei în casă nu se rîde. A venit războ­iul, cu pîrjolul lui de foc. Dar după cia a venit şi 23 August. Şi la ei in casă a început să se rîdă. Cu gura plină! Satul a început să-şi schimbe înfăţişarea. Şi viaţa a devenit alta. Bună. Din ce în ce mai bună. — Vezi, d-aia iubesc munca ! Cînd am plecat din Răvăşel, era noapte tirzie. întunericul se lăsase de muit, greu, deasupra satului care se odihnea. In inima Răvăşelului numai, o dîră palidă de lumină, tremurîndă, tăia uliţa, descoperind în bătaia ei un cîine care se hirjonea in praf: în bi­bliotecă oamenii citesc, iar „bibliote­­căriţa" tot, privindu-i ca o mamă gri­julie, zîmbeşte mulţumită. B. DUNĂREANU

Next