Drum Nou, februarie 1958 (Anul 15, nr. 4082-4105)

1958-02-01 / nr. 4082

Pentru întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective! Lucrările consfătuirii regionale cu preşedinţii şi secretarii organizaţiilor de bază din gospodăriile colective De la o gospodărie colectivă mică şi săraca la o gospodărie colectivă mare şi puternică Pînă cu vreo trei ani în urmă, gospodăria noastră colectivă se nu­măra printre gospodăriile colective codaşe din raion. Unii colectivişti nu participau cu regularitate la lu­cru şi din această cauză o serie de lucrări agricole nu puteau fi făcute la timp. Cu tot ajutorul dat de S.M.T., dacă pnaşilele nu se făceau la timp, era natural ca producţiile agricole să fie sub posibilităţi, iar valoarea zilei-muncă să fie scăzută. Ce era de făcut? In primul rînd s-a intensificat munca politică. Organi­zaţia de bază, consiliul de condu­cere al gospodăriei, au trebuit să ducă multă vreme şi cu răbdare muncă de lămurire cu fiecare co­lectivist, pentru a-l convinge că muncind cu sîrguinţă contri­buie la întărirea şi dezvoltarea gos­podăriei colective — izvorul belşu­gului şi bunăstării fiecărui colecti­vist. Colectiviştii au înţeles chema­rea organizaţiei de bază şi a con­siliului de conducere şi au început să vină cu regularitate la lucru. Astfel, semănatul l-am făcut la tim­pul optim, prăşitul, secerişul, recol-Cuvîntul tov. GHEORGHE WAGNER, preşedintele gospodăriei colective din Homorod — S­­tatul finului şi a culturilor tîrzii la fel. Datorită aplicării întregului complex de reguli agrotehnice şi sprijinului efectiv dat de S.M­ T. Ruipea, producţiile agricole au cres­cut simţitor pe unitate de teren faţă de anii trecuţi. Iată de pildă pro­ducţiile medii la hectar obţinute de noi în anul 1957. La grîu de toam­nă, de pe o suprafaţă de 70 hectare am obţinut o producţie medie la hectar de 2.247 kg., la orz de toam­nă, 3.000 kg. la hectar, la porumb, 6.000 kg. ştiuleţi la hectar, la sfeclă de zahăr, 27.329 kg. la hectar, la sfeclă furajeră 40.100 kg. la hectar, iar la cartofi 15.000 kg. la hectar. Gospodăria colectivă şi-a achitat la timp şi în întregime obligaţiile că­tre S.M.T. şi stat, şi am încheiat şi contracte cu statul vîrvzînd în 1957 următoarele produse: 10.000 kg. grîu, 14.000 kg. orz, 40.000 kg. cartofi, 5.000 kg. brînză, 44.000 litri lapte, 700 kg. lînă şi altele. Veniturile băneşti obţinute în anul trecut de gospodărie s-au ridicat la 1.408.307 lei faţă de 622.108 lei pla­nificat. Deşi sîntem o gospodărie colectivă mică încă, cu numai 74 fa­milii, dintre care 30 de familii de ţărani muncitori au intrat de cu­rînd, cu 359 hectare teren, fondul de bază a crescut simţitor din anul 1955. Dacă în 1955 fon­dul de bază era de 502.853 lei, în anul 1956 a crescut la 552.864, iar în anul 1957 a crescut cu peste 300.000 lei, ajun­­gînd la 854.405 lei. Pentru fiecare zi­ muncă s-au distribuit: 5,500 kg. grîu, 3,500 kg. orz și ovăz, 4,500 kg. porumb, 6 kg. cartofi, 10 kg. fu­­aje, 0,147 kg. zahăr și 17 lei. In anul acesta, noi coelctiviştii din Homorod, ne angajăm să muncim cu puteri sporite, să aplicăm întoc­mai regulile agrotehnice, să obţi­nem­­producţii şi mai mari, să facem gospodăria noastră colectivă şi mai puternică şi mai înfloritoare. Cultivarea de legume şi zarzavaturi, sursa principală de venituri Cuvîntul tov. ION GIRCEAG, preşedintele gospodăriei colective din Harman Mare necaz am avut în 1950, pînă ce am repartizat pentru grădina de legume şi zarzavaturi 5 ha. Unii co­lectivişti s-au împotrivit de-a drep­tul. Susţineau că irosim terenul şi muncă în vînt. Alţii, deşi se potri­veau în glnduri cu primii, nu aveau curajul să-şi spună, părerea pe faţă. Pînă la urmă majoritatea au fost de acord. Ziceau că o experienţă în plus nu strică. Dacă toate gospodă­riile din regiune ar fi făcut aceeaşi experienţă ca noi, astăzi ar fi avut toate motivele să se bucure. Grădina de legume şi zarzavaturi ne-a adus astfel de venituri. Incit nu greşesc cînd zic că este una din principalele surse de venituri. Rezultatele primu­lui an au împrăştiat neîncrederea colectiviştilor şi astfel, în anul 1953, la cererea lor am mărit suprafaţa de legume la 40 hectare. Experienţa pri­milor ani ne-a folosit. Am reuşit să ştim ce anume legume şi zarzava­turi sunt mai căutate pe piaţă şi ce e mai important, ce soiuri cresc şi se dezvoltă mai bine în condiţiile de climă şi sol ale comunei noastre. De exemplu, în cultura de roşii am in­trodus soiul „Miradou”, iar la varză foarte productive s-au dovedit a fi soiurile de „Buzău” şi Brausschweig. De altfel, între anii 1953—1957, re­coltele la diferitele legume şi zarza­vaturi au oscilat după cum urmează: la varză între 17.000—19.000 kg.; la ceapă, între 8 000—11.000 kg.; la ro­şii, între 14.000—16.000 kg., iar la rădăcinoase (morcovi, păstîrnac etc ) între 20.000—26.000 kg. la hectar. Deci nu-i de mirare că în anul 1953, am obţinut numai din grădina de le­gume şi zarzavaturi venituri băneşti în sumă de 261.864 lei, în 1954 — 281.460 lei, în 1955—228.634 lei, în 1956 — 328.442 lei, iar în anul 1957, 292.874 lei. Astfel, în fiecare an, nu­mai pe seama acestor venituri, va­loarea zilei-muncă a crescut cu 4,5 pînă la 5,5 lei. Dacă ştii să te gospo­dăreşti chibzuit, fără să măreşti su­prafaţa poţi face ca veniturile să crească. Iată cum am procedat noi. Târziu, în toamnă, am recoltat roşiile şi castraveţii care nu ajunseseră la maturitate. Alţii poate nu le-ar fi dat importanţă. Noi însă le-am pus la murat şi conservat. Din valorificarea lor am obţinut un venit nu mai mic de 52 866 lei. In primăvara anului 1957, am trecut şi la cultura forţată a roşiilor în răsadniţe, pe o suprafa­ţă de 150 m.p. De pe această supra­faţă, am recoltat 2130 kg. roşii, care prin valorificare au adus un venit de 100 lei pentru fiecare m.p. de răsad­niţă. In plus, tot cu ajutorul răsad­niţelor ne-am produs materialul să­­ditor necesar grădinii, iar prin va­lorificarea surplusului am obţinut un venit de 10 000 lei. Iată cum dezvol­­tînd multilateral ramurile de produc­ţie, pot creşte veniturile gospodăriei şi cele personale ale colectiviştilor. Mecanizarea — pîrghie principală în dezvoltarea producţiei agricole Cuvîntul rov. ing. agronom GR. CALCII de la S.M.T. Hărman S.M.T.-ul din Hărman deserveşte toate unităţile agricole cooperatiste din raionul Codlea. Spre bucuria noastră şi a membrilor acestora, toate gospodăriile colective din ra­ion deservite de brigăzile noastre de tractoare au depăşit în anul trecut producţiile agricole planificate. A­­cest lucru se datoreşte pe de o parte lucrărilor mecanizate executate la timpul optim, iar pe de altă parte, muncii sîrguincioase a colectivişti­lor la semănat, la întreţinerea şi recoltarea culturilor. Succesele obţinute de gospodă­riile colective şi de întovărăşiri au convins alte sute de ţărani munci­tori din satele raionului să păşească pe drumul agriculturii socialiste. Sarcinile S.M.T.-ului nostru s-au mărit simţitor. Cu sprijinul organe­lor de partid şi de stat noi ne vom achita cu cinste de aceste sarcini sporite. Mai sunt unii colectivişti, ce-i drept foarte puţini, care mai au o atitudine nu tocmai bună faţă de S.M.T. Trebuie ştiut de fiecare, şi acest lucru e dovedit de practică, că fără mecanizare în agricultură nu se poate vorbi de o producţie ridi­cată Aceşti tovarăşi trebuie să se gîndească la marile avantaje pe care le aduc în muncă maşinile. Numai o combină economiseşte într-o vară eforturile fizice a circa 4000 braţe de muncă, iar o maşină de plantat cartofi economiseşte zilnic efortu­rile a 12—14 oameni. S.M.T.-ul nostru a executat me­canic în anul trecut 28 de feluri de lucrări agricole. In acest an vom executa şi mai multe. Pentru ca S.M.T.-ul să aducă un aport cit mai mare la sporirea pro­ducţiei agricole, la întărirea econo­mico-organizatorică a gospodăriilor colective , trebuie întărită tot mai mult legătura între brigada de trac­toare şi brigada permanentă de pro­ducţie din gospodăria colectivă. Contribuţii la fondul central al statului Cuvântul Iov. I. PRIŞCĂ, preşedintele gospodăriei colective din Moşna Nu mi-aş putea închipui şi nici prin minte nu mi-a trecut vreodată că, în mijlocul nostru, al colectiviş­tilor, s-ar găsi cineva care să nu-şi fi pus întrebarea: Oare noi, colecti­viştii, cu ce contribuim la formarea fondului central al statului? Asta cu atît mai mult cu cit, gospodăriile co­lective fie ele mici sau mari, noi sau vechi, au fost şi sînt ajutate în per­manenţă prin toate mijloacele de sta­tul nostru democrat-popular. Nu sîntem o colectivă cine ştie ce mare, bogată, însă din ceea ce avem noi şi ne prisoseşte, dăm şi statului. Şi în anul trecut, şi acum cîţiva ani, am încheiat contracte. De pe urma lor ne-am pomenit în casă cu sume mari de bani, dîndu-ne posibi­litatea să împărţim colectiviştilor a­­vansuri bune în bani, să ne întregim avutul obştesc. Am discutat cu consiliul de condu­cere, cu organizaţia de partid, am supus spre aprobare şi adunării ge­nerale planul nostru de viitor în ce priveşte contractările. Ne-am gîndit să facem contractări pe termen lung. Iată bunăoară cite cereale vom con­tracta noi, în anii 1958, 1959 şi 1960. Cantităţile le vom contracta în raport cu mărirea anuală a suprafeţelor des­tinate culturilor cerealiere. Astfel, pentru acest an vom vinde statului 36.000 kg. cereale, în 1959 — 40.900 kg., iar în 1960 44.000 kg. cereale. De asemeni, gospodăria va vinde pe bază de contract, întreaga canti­tate de caş şi lînă obţinută de la oi. Procedînd în felul acesta, vom a­vea posibilităţi să împărţim trimes­trial avansuri în bani, să dezvoltăm şi mai mult economiceşte gospodăria noastră colectivă. — O — ||p®«i*«siel© ele siB MS «fi« tfieifiecarecs De cite ori venea vorba despre in­­silozarea furajelor în gropi, colecti­viştii ziceau că n-are nici un rost să îngrăşăm cu ele gropile, fi mai bine şi mai folositor — spuneau ei — să păstrăm porumbul pentru masă ver­de sau alte nutreţuri în şuri. Şi ni­meni, oricît de documentat ar fi fost, nu le putea scoate din cap a­­cest lucru. Susţineau una şi bună: „Cine nu vede — nu crede". Şi azi aşa, miine aşa, ptnă în anul trecut, cînd colectiviştii au acceptat să însi­­lozăm­ 2 vagoane de frunză de sfeclă de zahăr şi 5 vagoane porumb fura­jer. Mulţi dintre oameni clătinau din cap şi ziceau: „Am făcut-o ca să ne aflăm în treabă”. N-aveau încre­dere în siloz şi pace. Insă o parte dintre noi ştiam că „Urma alege“. Intr-adevăr, furajele însilozate în Cuvîntul Iov. NICOLAE IVĂNUŞ, preşedintele gospodă­riei colective din Şura Mică — O — gropi nu numai că n-au putrezit dar au căpătat un astfel de gust, îneît vitele le mîncau cu multă poftă. De­spre producţia de lapte nici nu mai vorbesc. Dacă în 1956 producţia de lapte pe cap de vacă furajată a fost de 1.800 litri, în 1957, datorită valo­rii nutritive ridicate a furajelor în­silozate, a ajuns la 2306 litri pe cap de vacă furajată. Trebuie să amin­tesc, pentru a înţelege şi mai bine ce înseamnă furajele însilozate pen­tru hrana vacilor cu lapte că produc­ţia de lapte obţinută în timpul sta­bulaţiei a fost cu mult mai mare de­cât în perioada păşunatului de vară. De la 16 capete de vaci cu lapte, nu­mai prin valorificarea laptelui, am obţinut venituri care au depăşit suma de 45.000 lei. Cînd au văzut colecti­viştii aşa minunăţie, de unde la în­ceput erau porniţi împotriva însiloză­­rii, în adunarea generală au cerut să mărim volumul plantelor furajere însilozate. Aşa am ajuns ca în acest an să prevedem în planul de produc­ţie un minim de 6.000 kg. furaje de siloz pentru fiecare cap de vacă fu­rajată. De asemeni, pe baza venitu­rilor obţinute în anul trecut, colecti­viştii au hotărît să mărim numărul vacilor cu lapte de la 16 la 75. Asi­gurarea unei cantități cit mai mari de furaje însilozate trebuie să con­stituie o preocupare importantă pen­tru fiecare gospodărie agricolă colec­tivă din regiune. ©se — îe»cl©i* Organizarea justă a asolamentului — mijloc de sporire a producţiei agricole In gospodăria noastră sînt organi­zate 3 brigăzi de cîmp, o brigadă le­gumicolă şi o brigadă zootehnică. Terenul şi atelajele sînt predate bri­găzilor împreună cu sarcinile de plan pe brigada respectivă. Culturile pră­şitoare sînt repartizate pe echipe şi în cadrul echipei pe familii şi per­soane. Pînă în 1956, la gospodăria noas­tră colectivă asolamentul era orga­nizat într-o formă necorespunzătoare (7 sole). Cînd a fost organizat acest asolament, nu s-a ţinut seama de a­­şezarea geografică şi de tipul so- Cuvîntul tov. PETRE CZIKA, preşedintele gospodăriei colective din Hălmeag — O­a­lului de la noi. Culturile n-au fost bine planificate. De exemplu, era planificat să cultivăm porumb pe deal, unde nu s-a cultivat niciodată şi nici nu dă producţiile dorite, grîu de primăvară, de asemenea care la noi nu dă rezultate bune etc. In pre­zent s-a reorganizat asolamentul for­­mîndu-se numai patru sole. Astfel, fiecare cultură are premergătoare bune ca: grîu după trifoliene etc. şi producţiile s-au mărit chiar din pri­mul an. Noi am primit un sprijin deosebit din partea specialiştilor a­­gricoli în organizarea unui asolament corespunzător pentru specificul for­ţelor gospodăriei noastre. Creîndu-se o legătură strînsă, o colaborare permanentă între brigăzile noastre de cîmp şi brigada de trac­toare a S.M.T. Făgăraş, s-a reuşit ca în anul trecut toate lucrurile agrico­le să le facem la timp şi în condiţii agrotehnice superioare, iar producţii­le să fie mai bune decît în oricare alt an. De exemplu, la porumb, în anul 1957, am obţinut 3863 kg. boa­be la hectar, iar la grîu, 2052 kg. la hectar. Pentru munca lor, colectiviș­tii au primit o răsplată bună. Peste 1 milion lei la sfîrşitul anului Cuvîntul tov. ALEX. BORICEANU, secretar al organizaţiei de bază din gospodăria colectivă Sinpetru Intr-o unitate socialistă din agri­cultură, ca de altfel în orice altă parte, munca politică are un rol dintre cele mai importante. A fost o vreme cînd în gospodăria colecti­vă din Sîm­petru, munca politică a cam şchiopătat. De cîţiva ani încoace însă, nu se mai poate vorbi despre aşa ceva la noi. Fiecare membru de partid, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte pe linie politică sau de producţie este un bun exemplu, pildă vrednică pentru restul colecti­viştilor. Dau doar un singur exem­plu: venise timpul să întocmim — potrivit condiţiilor locale — planul de producţie pe anul în curs şi să-l discutăm pe larg în adunarea ge­nerală. Atît în şedinţa lărgită a consiliului de conducere, cit şi-n adunarea generală noi, comuniştii, ne-am adus din plin aportul. Conştienţi fiind de cotitura mare pe care trebuie s-o facem în acti­vitatea noastră în acest an, ne-am alcătuit un plan de producţie în aşa fel, incit la sfîrşitul anului să se vadă şi mai mult trăinicia şi pu­terea economică a gospodăriei, ni­vel ridicat de trai al colectiviştilor noştri. Mare bază am pus pe dezvolta­rea creşterii animalelor, sector în care în condiţiile raionului nostru — în special în Ţara Bîrsei — adu­ce venituri băneşti frumoase. La sfîrşitul acestui an, gospodă­ria va trebui să aibă 49 vaci cu lapte, toate de rasă superioară, în loc de 38, 119 porcine, în loc de 46 şi 510 ovine, faţă de 410 cîte avem acum. Tot pentru anul 1958, ne-am pro­pus să vindem statului cantităţi mult mai mari de producţii agricole şi produse animale. Se vor contrac­ta: 65.000 kg. grîu şi orz, 370 tone cartofi, 60 ha. sfeclă de zahăr, 10 ha. cicoare, 72.000 litri lapte de va­că, 4.300 kg. caş de oaie, 8500 kg. carne de vacă, porc şi oaie, 500 bucăţi păsări şi 738 kg. lînă. La sfîrşitul anului, din veniturile realizate, vom împărţi colectivişti­lor pentru zilele-muncă peste un mi­lion de lei, în afară de avansurile periodice. Cînd ramurile agricole sunt rentabile Cuvîntul Iov. MARTIN MARKOS, preşedintele gospodăriei colective din Dîmbău Gospodăria noastră colectivă nu se numără printre cele mai mari gospo­dării din regiune. Totuşi, aşa cum este, ea ne-a dovedit cu prisosinţă superioritatea muncii în comun faţă de munca de unul singur, mai ales cînd există spirit gospodăresc. Eu vreau să vorbesc aici despre necesitatea dezvoltării a cu­ mai mul­te ramuri de producţie agricolă, ca fapt hotărîtor în obţinerea unor ve­nituri însemnate. De pildă, în anul ce a trecut, gospodăria noastră a ob­ţinut numai din cultura plantelor ce­realiere 49.475 lei. Valorificarea pro­duselor grădinii de zarzavat ne-a a­­dus de asemenea venituri în valoare de 16.540 lei. Atenţie deosebită am acordat şi culturii viilor şi livezilor, strădanie care ne-a fost răsplătită prin obţinerea unui venit de 41.222 lei. Dezvoltarea creşterii animalelor a fost una din principalele noastre preo­cupări, care s-a soldat cu realizarea unor importante beneficii. In ramu­ra taurine veniturile s-au ridicat în anul 1957 la 63.326 lei, la porcine la 44.041 lei, iar la ovine, la 29.800 lei. Din creşterea păsărilor s-a realizat de asemenea suma de 18.643 lei. In total, din ramurile de producţie agricolă, gospodăria noastră a obţi­nut 26. 047 lei, iar prin dezvoltarea pe mai departe a acestor ramuri noi vom spori aceste venituri în anul 1958 Bani buni a realizat gospodăria şi din lucrările efectuate în ateliere şi din transporturi, totalizînd 56.267 lei. Iată deci cum dezvoltarea ramuri­lor de producţie agricolă reprezintă un important izvor de venituri, me­nite să contribuie la bunăstarea co­lectiviştilor.

Next