Drum Nou, septembrie 1962 (Anul 19, nr. 5499-5524)
1962-09-16 / nr. 5512
Füg.t. DRUM NOU S ime și mmjw I SARCINA DE PARTID I 'ipăturile pentru temelie începuseră pe la jumătatea lunii iulie. Cum la acea dată campania de vară era în toi, prin sat nu găseai, în afară de copii şi cîţiva bătrîni, nici un om. Colectiviştii era ^ timp. — Ce-i de făcut ? — îl întrebă Ion Boldiş pe Orian Titus, amîndoi profesori la Şcoala de 8 ani din satul Pănade, raionul Mediaş. N-avem oameni. Timpul trece şi... — Dar noi ce sîntem ? — îi răspunse al doilea aproape răstit. Doar nu şi-ar trece prin cap să rupem oamenii de la treabă ? Uite ce facem: mîine chemăm un meşter să facă măsurătorile. Ne apucăm de lucru. O chemăm şi pe Jean. (Jean e un tînăr care a terminat anul acesta „seralul", îl cheamă Raţiu Ion şi în acea perioadă se pregătea să dea admiterea la o altă şcoală). A doua zi au început toţi trei să sape la fundaţie. Nu era de loc uşor. Dar cum munca respectivă o socoteau o sarcină de partid, nu-i speria nici căldura şi nici munca pentru ridicarea pămîntului. Din cînd în cînd se mai odihneau aprinzîndu-şi cîte o ţigară. Cei doi profesori erau în această perioadă în concediu. Dar nu plecaseră nicăieri. Erau conştienţi că în viaţa oamenilor din sat se simţea nevoia căminului, că la ridicarea acestuia trebuiau să-şi aducă şi ei contribuţia. Şi cum înainte cu aproape o lună, cînd comuniştii din organizaţia de bază le-au discutat cererile de primire în rindurile partidului, ei s-au angajat să facă totul pentru îndeplinirea sarcinilor, acum aveau prilejul să se ţină de cuvînt,a turnat fundaţia. Începea să se clădească. Acum campania de seceriş era pe sfîrşite. Trebuia să intervină ajutorul colectiviştilor. Cîteva „guri" spuneau că nu ar fi rău dacă cei care vor ajuta la ridicarea căminului ar fi retribuiţi cu zile-muncă. Cei doi profesori s-au prezentat la organizaţia de bază, la consiliul de conducere al colectivei. — Nu se poate, tovarăşi, ca o muncă obştească să fie retribuită ! Apoi au stat de vorbă cu oamenii, le-au explicat cum că această muncă nu e productivă şi că a o retribui înseamnă a scădea valoarea zilei-muncă pe întreaga gospodărie. Şi oamenii au înţeles. Chiar de a doua zi s-au apucat de treabă. Tineri şi vîrstnici, în frunte cu comuniştii, oamenii veneau, chemaţi şi nechemaţi, să ajute la ridicarea căminului. Unii terminîndu-şi munca la cîmp mai devreme, veneau chiar şi pentru un ceas, două să dea ajutor. Ardeleanu Ion, Marton Vasile, Bălău Victor, tinerii Aldea Ieronim, secretarul organizaţiei U.T.M., utemiştii Anuşcă Ion, Zereş Ion şi Borcea Iacob sînt numai cîţiva dintre cei care au muncit la ridicarea acestui lăcaş de cultură. 'nă cînd în sală se vor auzi primele acorduri ale muzicii, pînă cînd primul film îşi va desfăşura imaginile pe ecranul alb, pînă cînd colectiviştii vor umple pînă la refuz sala, nu a mai rămas decît puţin timp. Pentru ca toate acestea să prindă viaţă, pănăzenii, în frunte cu comuniştii, au muncit aşa cum se munceşte atunci cînd ai de îndeplinit o sarcină de partid. ALEXANDRU BRAD UP JUVRAILE ÎNTRECERE Echipa întîia e din nou fruntaşă — E gata ? — E gata ! — Atunci să facem focul ! Peste citeva minute, In pîntecele de oţel al locomotivei începu să duduie dansul vijelios al flăcărilor. Enăşel Ştefan, şeful echipei de reparaţii, îşi ştergea mulţumit mâinile cu un ghemotoc de bumbac. Avea şi de ce să fie mulţumit. încă o locomotivă fusese spălată la timpul stabilit şi peste citeva ceasuri putea să plece în cursă. Se întoarse să-şi vadă de alte treburi şi reveni la locomotivă abia peste un ceas şi ceva, cînd presiunea urcase simţitor. — E faină, nu? Îl întrebă mîndru pe mecanic. Ai să mergi cu ea cel puțin zece mii de kilometri fără s-o mai aduci la spălare. — Să sperăm — spuse mecanicul, dar lui Enăşel nu prea îi plăcu nehotărîrea. — Ce „să vedem"! Aşa va fi. Nu uita că e reparată de echipa complexă nr. 1, deţinătoarea drapelului pe întreg Depoul Brașov ... Tocmai cînd rostise cu atîta mind de ultimul cuvînt, vorba îi înghețase pe buze. Sus, la capacul domei, cea care stă ca o cocoașă de dromader pe spinarea locomotivei, un firicel subțire de abur se prelingea aproape neobservat. — Ce-i asta ? Oprește focul. Cine a pus capacul domei ?... ★ Lăcătuşul Popa Vasile e cel mai tînăr lucrător din echipă. Cînd s-a reparat „142.050“ lui i-a revenit sarcina să monteze garnitura capacului. „Treabă uşoară, şi-a închipuit el, o pot face şi cu ochii închişi. Mai bine mi-ar fi dat să lucrez ceva mai complicat". Aşa se face că a montat capacul la repezeală, iar garnitura, nefiind bine aşezată, s-a rupt la strîngere. Defecţiunea n-a ieşit la iveală decit atunci cînd locomotiva a intrat sub presiune. S-a constatat o pierdere de aburi. Maşina a trebuit din nou răcită, capacul demontat şi montat din nou cu o altă garnitură, apoi din nou încălzită. O pierdere de 5—6 ore. Locomotiva n-a mai putut pleca în cursă. In locul ei a plecat alta. Un caz similar se întîmplase de curînd și cu locomotiva 142.044. Tot la montaj, lăcătuşul Bruno Unch in- I. versase din greșeală găurile unui capac şi abia sub presiune s-a constatat pierderea de aburi. Şeful de echipă Ştefan Enăşel era foc şi pară. — Ce aveţi de gînd ? Unde vă este capul ? Vreţi să pierdem drapelul ? Echipa a doua ne urmăreşte cu o diferenţă de două puncte. Dar adevărata muştruiuială a început in consfătuirea de producţie a grupei sindicale. Popa şi Unch au fost criticaţi zdravăn pentru neglijenţa lor. Dar nici Enăşel n-a scăpat uşor. — De vină este şi şeful de echipă, care nu i-a controlat cum se cuvine... — Dar şi noi, meseriaşii mai cu experienţă, trebuia să-i ajutăm mai mult, mai îndeaproape. Au vorbit András Dezideriu, Horia Cerchez, Gavrilă Deac şi alţii. Drapelul de producţie a trecut la echipa a doua. Despre asta a scris şi gazeta de perete un articol intitulat: „De ce s-a răcit locomotiva 142.050". De atunci echipa i-a, condusă de Ştefan Enăşel, s-a aşternut pe lucru cu o grijă deosebită faţă de calitatea lucrărilor. Cei mai pricepuţi lucrători verifică atent fiecare operaţie, iar după darea în exploatare a locomotivelor se interesează de funcţionarea lor. Nici o locomotivă n-a mai trebuit să fie răcită după probe şi nici o locomotivă n-a intrat în depou pentru reparaţie înainte de termen. Parcursul mediu între două spălări este acum de 8.474 km., in loc de 8.250 km. Echipa I-a, condusă de Ştefan Enăşel, a izbutit de curînd să ajungă din nou în fruntea întrecerii. Dar şi echipa al l-a o urmăreşte îndeaproape. Nici în echipa a II-a nu sunt locomotive care să necesite spălări înainte de vrerme sau care să trebuiască să fie reparate înainte de satisfacerea parcursului normal. In depou a intrat zilele trecute locomotiva 142.046, condusă de mecanicul Gheorghe Dragomir. — Ai făcut zece mii ? — Am făcut şi aş mai face două. A mers ca ceasul. Cine a spălat-o rîndul trecut să o spele şi acum. — A spălat-o echipa complexă nr. 1, deţinătoarea drapelului pe întreg Depoul Braşov — îi răspunde cu mulţumire Ştefan Enăşel şi involuntar, privirea i se ridică spre capacul domei, aşezat ca o cocoaşă de dromader pe spinarea lucioasă a locomotivei. Cît zici că ai parcurs cu ea ? — Peste zece mii ! —■ Şi eşti mulţumit ? — Mulţumit! — Aşa să fie — răspunde lăcătuşul şi chemindu-şi ortacii, se apucă din nou de treabă. DANIEL DRAGAN rgaţia Literară. ALEX. BABEŞ — Predeal. Poezia dvs. este de factură contemporană. înregistrăm deocamdată eieritmia versurilor, prefurea lor la scenă, limbajul direct, agitatoric („Glasul fierului", „Auschwitz“, „Vouă vă vorbesc, popoare în revoltă"), şi chiar epic („Geneză" şi „L-au arestat copile"). Spre exemplificare cităm din „Glasul fierului “: „Acum însă, în veac de veacuri, am să cînt cu glasul chipurilor ce-mi veţi da imn libertăţii pe pămînt, aşa cum o dorea în mină toată făptura mea de fier îndrăgostită de lumină de orizonturi şi de cer“. Indiscutabil, aveţi talent. Dar «iat»ţi susceptibil de influenţe argheziene În «in. taxă şi maiakovskiene în formă. O filtrare personală a acestora v-ar duce către timbrul propriu. In general versurile au atins gradul de publicare (cu precădere „Auschwitz", „Glasul fierului" şi „Măsură"). Cu toate că sunt clare, celelalte poezii suferă o diluare ce atenuează transmiterea concisă şi totodată cu forţă a ideilor-imagini. Intre lungimea versurilor şi claritatea lor parcă ar fi un raport direct proporţional. Raportul autentic este între laconism şi densitate. Poetul dvs. preferat Dan Deşliu, îmbină cu succes simţul scenic cu conciziunea versurilor. Inspiraţi-vă din faptele cotidiene şi frînaţi-vă egocentrismul. Reţinem poezia „Măsură". I. VIDRIGHIN — Răşinari. Din „Destăinuire* rezultă că sînteţi tînăr, poate adolescent. Lectura celor şase păgini a fost o surpriză. Cităm : „O vară-ntreagă piscurile, iată Săpară-n cer cu surdă osteneală Pînă au găsit arama căutată Şi-au dat arama toamnei la iveală“, sau : „Deodată cerul deveni cascadă , Torenţi sirepi de flăcări lungi ţîşniră Şi de pe osul fulgerelor, începu să cadă A apei carne, fragedă, martiră". (De asemenea şi prima strofă din „Dimineaţa“). Receptivitatea artistică, maturitatea expresiilor, viziunea şi forţa sugestivă a versurilor, ne îndeamnă să vă îndreptăm spre o revistă de specialitate. Paginile trimise ne dovedesc atenţia şi migala cu care aţi lucrat versurile. Munca de artizan e un atribuit al artei. De aceea este nevoie la dvs. în continuare de o limpezire a imaginilor, de clarificarea strofelor în ansamblu, de ierarhizarea şi consecvenţa ideilor faţă de cea principală. Un exemplu : Titlul „Construcţia unui baraj" este în totală opoziţie cu conţinutul versurilor. Iar versurile sunt publicabile şi deosebit de sugestive. De asemenea în „Geneză" legătura între toamnă şi cosmonauţi este obscură. Se prefigurează şi o tendinţă spre alămii care şi ermetism („Dimineaţa" şi „înviere") ce trebuie eliminată. Nu părăsiţi actualitatea ! MIRCEA RUSU Şi împletim armonios conţinutul de idei cu măiestria artistică - PE MARGINEA CONCURSULUI ARTISTIC „CÎNTĂM VIAŢA NOUĂ CE-O CLĂDIM" - Casa regională a creaţiei populare, în colaborare cu Consiliul regional sindical şi cu Comitetul regional U.T.M. au iniţiat în acest an un concurs artistic original, la care au participat formaţiile artistice de amatori, sindicala şi din sistemul aşezămintelor culturale. Concursul „Cîpătăm viaţa nouă ce-o clădim“ prin însăşi titulatura lui, s-a anunţat a răspunde unui deziderat primordial al mişcării artistice de masă: oglindirea într-un limbaj artistic a luptei oamenilor muncii de la oraşe şi sate, sub conducerea partidului, pentru desăvirşirea construcţiei socialiste. Acest obiectiv principal al concursului a fost realizat în mare parte prin producţiile a sute de formaţii, de amatori, angrenate în întrecere şi ale căror programe au fost ancorate, în majoritatea cazurilor, în problematica vieţii noi din uzine, fabrici şi de pagoare. Mai mult poate ca alte concursuri, această întrecere s-a transformat înntr-o manifestare de masă, confirmată şi prin aceea că la ea au participat activ peste 120.000 de artişti amatori de la oraşe şi sate. Fazele hotărîtoare ale concursului s-au desfăşurat în perioada în care oamenii muncii de la sate dădeau bătălia pentru recolta acestui an. Acest fapt atestă posibilitatea desfăşurării muncii culturale de masă în perioada de vară, cu aceeaşi intensitate ca în anotimpurile reci. Departe de a frîna activitatea economică, concursul a stimulat, atit in industrie cit și în agricultură, activitatea oamenilor pentru realizarea sarcinilor economice. Tematica programelor de la sate s-a născut, în majoritatea cazurilor, din problematica cea mai actuală — întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective, lupta pentru recolte bogate, campaniile agricole de primăvară şi vară etc. Iniţiatorii concursului au de asemenea merite şi de ceea ce priveşte latura organizatorică a acestei acţiuni artistice de masă. Spre deosebire de manifestările de acest gen precedente, la diferitele faze ale concursului s-au asigurat artiştilor amatori condiţii materiale bune de cazare, transport, hrană. Concursul „Cîntăm viaţa nouă ce-o clădim“ a fost o reuşită certă în laturile sale esenţiale: cuprinderea maselor şi oglindirea prin mijlocirea artei a realizărilor multilaterale ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Ce a adus nou concursul tlainic de toate el a promovat pînă la faza finală unele formaţii corale şi coregrafice valoroase, care pentru prima oară fac cunoştinţă cu marele public, la nivel regional. Corurile căminelor culturale din Mănărade-Mediaş, Zagon-Tg. Secuiesc, Coveş-Agnita, formaţiile de dansuri populare a Combinatului de sticlă şi faianţă din Sighişoara şi a căminului cultural din Coveş-Agnita, orchestra semisimfonică, a Uzinelor textile din Cisnădie şi altele, care au cucerit locuri fruntaşe în această pasionantă întrecere, s-au impus pînă la faza finală, prin masivitate, omogenitate, valoare artistică şi repertoriu, în ciuda faptului, că pînă la acest concurs cartea lor de vizită nu prea era cunoscută. In schimb îşi cîştigaseră notorietate corurile de la Sălişte şi Nocrich, cele de la „Rulmentul“ şi Casa de cultură din Sibiu (fostul cor al Sindicatului din învăţămînt) care au absentat din concurs, ca rezultat al autoliniştirii. A te culca pe laurii unor victorii îndepărtate înseamnă de fapt să pierzi popularitatea de cere te bucurai, pe merit, cu ani in urmă. Pe linia noului în concurs se înscrie şi un alt fapt semnificativ. Formaţiile săteşti fruntaşe şi mai cu seamă formaţia coregrafică a căminului cultural din Dăişoara-Rupea, câştigătoarea premiului special al concursului, au antrenat în producţiile lor artistice majoritatea colectiviştilor din sat, sau, cum e cazul Dăişoarei, întreaga comună, cu excepţia bătrânilor. Cite nu pot învăţa din aceste exemple edificatoare, acele cămine culturale, care n-au izbutit nici măcar tineretul satului să-l atragă în viaţa artistică ! Concursul, ca şi altele precedente, a depistat din marele rezervor al artei amatoare, talente autentice: cîntăreţi, solişti dansatori şi instrumentişti. Sdrenghea Maria — solista corului din Mănărade-Mediaş, Aurelia Puica din Hoghilag-Sighişoara, Ioan Rusu de la Dăişoara-Rupea şi mulţi alţii, sunt interpreţi înzestraţi cu un deosebit simţ artistic. Ceea ce considerămi pozitiv în evoluţia soliştilor de la sate este aceea că mulţi dintre ei s-au prezentat pe scenele concursului cu cîntece şi texte puţin cunoscute, sau inedite. In felul acesta soliştii profesionişti au avut un bun prilej de a-şi face „provizii“ pentru repertoriul propriu. Soliştii vocali de la sindicate au uzat în general de „plăci vechi“, cunoscute de la concursurile precedente. Ceea ce pe linia noului s-a înscris ca un succes, se referă la reapariţia a două brigăzi artistice de agitaţie, binecunoscute: brigada Combinatului chimic de la Făgăraş şi cea a Casei raionale de cultură din Sf. Gheorghe. Programele prezentate de cele două formaţii sunt noi şi, ceea ce e esenţial, ele sunt puternic ancorate în problematica actuală, răspunzînd astfel unor sarcini economice imediate. In plus, la FMN PRIMA ZI, LA NOUA ŞCOALA DE 8 ANI Nr. 14 DIN BRAŞOV. Prof. Briggins Olimpftf, fflrig la cl. Vl-a B (clişeul 1) şi învăţătoarea Kaiser Mina, de la clasa IV D (clişeul 3) împărţind elevilor manualele gratuite. In clişeul 2, eleva Adarmos Ana, din cl. I, tăind panglica la intrarea în noul local al şcolii. n început de an în şcoală nouă (Urmare din pag 1 a) învăţa şi vom cînta împreună cu colegii noştri romîni.” Cuvintele ei sînt însoţite de aplauzele pionierilor şi părinţilor. Cîteva eleve dau flori lui Ingrid. In sfîrşit, mult aşteptata clipă soseşte. Părinţi, copii, oaspeţi — cu aceeaşi emoţie, se îndreaptă spre intrarea în şcoală. Clădirea nouă se ridică strălucitoare, încă una din numeroasele înfăptuiri ale vremii noastre. Sălile de curs se umplu deodată de glasurile bucuroase ale copiilor, început de nou an şcolar intr-o şcoală nouă, învaţă aici, înfrăţiţi, copiii muncitorilor români şi germani din cartierul Bartolomeu. O nou o generaţie de viitori constructori ai socialismului. Le urăm succes şi multă bucurie în noua lor şcoală, atit de strălucitoare în această zi însorită de toamnă! Din agenda subredacţiei noastre voluntare ECONOMII PRIN INOVAŢII Cabinetul tehnic al uzinelor „E- mailul Roşu“ din Mediaş se numără printre cele mai bune din cadrul oraşului nostru. Prin activitatea desfăşurată încă de la începutul anului , prin afişarea la locuri vizibile a temelor propuse pentru acest an, colţuri ale inovatorului, articole la gazeta de perete — s-a reuşit ca pînă în prezent să se depună la cabinet un număr de 76 propuneri de inovaţii. Dintre acestea 28 propuneri au fost aplicate în procesul de producţie care aduc anual economii de peste 1.647.000 lei. Cea mai valoroasă inovaţie este cea a comunistului Dumitru Hajnal constîind în „Emailarea într-un singur strat a vaselor cu faiţ şi sudură“, inovaţie care aduce economii anuale de peste 1.200.000 Iei. Comuniştii Muzsnai Adalbert şi Johan Rudolf au propus inovaţia „Scula combinată de tăiat şi roiat cratiţe uşoare“ prin a cărei aplicare se obţineconomii anuale, de peste 63.700 lei „Ambutisarea ochiurilor la tigăile cu coadă“ propusă de un colectiv condus de comunistul Ciochina Ioan, aduce economii de peste 11.000 lei. O NOUA BANCA RULANTA Conducerea I.C.I.L. Mediaş acordă o atenţie deosebită măririi productivităţii muncii. In ultima perioadă de timp s-a introdus în procesul de producţie o bandă rulantă necesară imbutelierii laptelui de consum. Noul utilaj asigură spălarea sticlelor, umplerea cu lapte şi presarea capacului, sporind capacitatea de producţie la 3600 sticle pe oră, ceea ce măreşte productivitatea muncii cu 75—80 la sută. Muncitorul Zoltán Moruzan care a contribuit efectiv la montarea benzii rulante, lucrează în prezent alături de Stoica Constantin, Marcu Maria şi alţii la această bandă. CONSTRUCTORII RAPORTEAZĂ Constructorii din raionul Mediaş au avut în acest an sarcini deosebite. Numai în oraşul Mediaş aveau de construit 240 apartamente. Din acestea au reuşit să predea pînă în prezent oamenilor muncii un număr de 150 de apartamente pe străzile Ion Creangă, 1 Septembrie, Luncii, Karl Marx, Jdanov. Calitatea locuinţelor a crescut simţitor, intrebuinţîndu-se parchetul lamerar, iar exterioarele au fost vopsite în culori vii cu vinacet. Izolaţiile teraselor s-au executat de specialişti ai Intreprinderii 3 izolaţii Bucureşti, introducîndu-se încălzirea centrală la blocurile din str. 1 Septembrie. Pentru a avea front de lucru pentru iarnă, s-au atacat pe str. Gura Cîmpului 102 apartamente din cvartalul de 204 apartamente ce se va construi aci. La aceste blocuri se fac zidării portante din beton cu scorie bazaltică de Racoş, îmbunătăţindu-se mult interioarele. La Blaj, constructorii Trustului 5 Braşov au dat în folosinţă în acest an 77 apartamente de o calitate foarte bună, în prezent se lucrează intens la alte 60 apartamente. La Copşa Mică constructorii Întreprinderii M.I.P.Ch. din Cluj au alocat 118 apartamente din cele 198 cit se vor începe a se construi în acest an în cartierul muncitoresc. In general, în întreg raionul Mediaş, se lucrează în acest an la 491 apartamente din care 227 sunt date în folosinţă oamenilor muncii, ceea ce reprezintă circa de patru ori mai multe apartamente terminate faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. CADRE CALIFICATE PENTRU G.A.C. Lupta pentru continua întărire economică şi organizatorică a gospodăriilor agricole colective necesită cadre al căror nivel de cunoştinţe să promită aplicarea cu succes a metodelor agrotehnice, experienţa cea mai înaintată. Ţinîndu-se seama de aceasta, pe lingă Centrul şcolar agricol din Mediaş a funcţionat în timpul verii un curs pentru brigadierii din G.A.C., frecventat de 39 colectivişti. Cursanţii au primit a fi bogate cunoştinţe teoretice şi practice despre agricultură şi organizarea procesului de muncă în G.A.C. Deosebit de instructive au fost între altele şi vizitele organizate la G.A.C. Bratei şi G.A.S. Mediaş care au prilejuit un valoros schimb de experienţă. Tot în cadrul Centrului şcolar agricol Mediaş se apropie de închidere cursul de două luni pentru operatorii de însămintari artificiale, la care au participat 38 colectivişti din regiune. In timpul şcolarizării ei au primit o seamă de cunoştinţe menite să-i ajute în activitatea ce o vor desfăşura la locurile lor de muncă. TUDOR POPA, lăcătuş, M. MUNTEANU, redactor la centrul de radioficare, DAN VINTILĂ, tehnician, ŞTEFAN NEAGU, activist cultural, membri ai subredacţiei noastre voluntare din Mediaş Flori şi cravate roşii Ieri dimineaţă, marea sală de festivităţi din clubul Uzinelor de tractoare a fost ocupată de oaspeţi mai puţin obişnuiţi. Au venit la festivitatea deschiderii noului an şcolar, în uniforme, plini de sănătate, elevii şi elevele Şcolii elementare de 8 ani nr. 13, însoţiţi de profesorii şi părinţii lor. La intrarea în sală cei care vor lua loc în băncile şcolii pentru prima dată in viaţă — şcolarii din clasa I-a — au fost întîmpinaţi cu flori de colegii lor mai mari, din clasa a V-a. Cu florile în mină s-au aşezat în primele trei rînduri de scaune, în spatele lor numai fiori roşii — cravatele pioniereşti. Pe laturile sălii, în picioare, părinţii, îi priveau cu dragoste. In cuvîntul de descindere, tov. director Ioan Lăcătuşu le-a vorbit despre condiţiile noi în care se va desfăşura noul an şcolar. Prin contribuţia voluntară a părinţilor, corpul principal al şcolii a fost supraetajat s-a adus mobilier nou, s-a amenajat un laborator, s-a înfiinţat un cabinet medical cu o secţie dentară. Emoţionante cuvinte a spus tovarăşa M. Bolocan, din partea comitetului de părinţi : „Astăzi orice vis de-al vostru, oricît de înalt, poate fi realizat. Şi aceasta, prin grija adevărat părintească a partidului nostru drag. Copii, trebuie să-ngrijiţi şcoala şi să răsplătiţi această grijă cu o învăţătură temeinică şi conştiincioasă“. A urmat apoi un scurt program artistic, în care s-a produs corul şcolii şi s-au recitat poezii. M. R. "W” la îmbunătăţirea calităţii produselor Copşa Mică, o contribuţie de seamă a. IN CLIŞEU, laboranta Maria Birzu fabricate de Uzinele metaloritinice din Pice şi c”IRmii hiborătorului central, determină sulful din materia primă. cele două formaţii, conţinutul de idei se împleteşte armonios cu măiestria interpretativă, în ciuda faptului că pe alocuri chiar şi la aceste formaţii apar inegalităţi, mai cu seamă cu privire la valoarea textului literar. Cu ce a rămas deficitar concursul ? Concursul a impresionat, după cum s-a subliniat, prin participarea in masă a artiştilor amatori de la oraşe şi sate. Iniţiatorii întrecerii s-au dovedit cu acest prilej buni organizatori, plinind un accent deosebit pe mobilizarea masivă a tineretului în concurs. S-a născut însă o disproporţie între această participare masivă şi valoarea artistică a producţiilor aduse pe scenele concursului, în domeniul selecţiei valorilor s-au făcut concesii, atit la fazele raionale, cît şi la fazele interraionale. Marea majoritate a formaţiilor artistice participante şi-au inclus un repertoriu teme valoroase, de mare actualitate, dar, din cauza lipsei controlului metodic şi de specialitate, un mare număr de brigăzi artistice de agitaţie, estrade, coruri şi echipe de dansuri au ajuns în faza finală cu programe nefinisate. La formaţiile de estradă şi brigadă, mai ales la cele sindicale, s-a observat o vizibilă tendinţă de copiere a programelor profesioniste. S-au făcut deci prea puţine eforturi pe linia creaţiei originale. Formaţiile artistice de amatori ale marilor uzine din regiune („Tractorul“, „Steagul Roşu“, „Independenţa“ şi combinatele chimice) au mate condiţiile create ca în cadrul concursurilor să se prezinte cu programe artistice bine închegate, educative şi la o înaltă ţinută artistică. Cu excepţia formaţiei coregrafice de la Dăişoara in cadrul concursului nu s-a înregistrat nici o afirmare deosebită care să depăşească limitele comunului. Echipele, în marea lor majoritate, s-au situat la un nivel mediu, atit ca valoare artistică, cit şi ca originalitate şi gen. Concursul regional a constituit însă un fel de uverturi , viitoarea mare întrecere: concursul al VII-lea republican. In aceste condiţii era de aşteptat ca încă de pe acum să apară producţii originale deosebite, de genul „Nunţii ciobăneşti“ (bineînţeles pe teme de actualitate). Un asemenea reviriment nu s-a produs. Cauzele ? Casa regională a creaţiei populare, casele raionale de cultură şi căminele culturale au mers oarecum pe linia celei mai slabe rezistenţe. Ele au reluat, în majoritatea cazurilor, producţii vechi, în loc să se orienteze spre producţii folclorice noi. Regiunea noastră este cunoscută, chiar şi peste hotare, ca un inepuizabil rezervor al folclorului. Recent, colectiviştii din Viştea de Jos, în cadrul Festivalului folcloric balcanic au entuziasmat prin producţiile lor originale. De ce oare s-au neglijat zonele folclorice ale regiunii noastre ? De ce din aceste zone (Făgăraş, Sibiu şi Mediaş), nu s-au afirmat echipe reprezentative? In ciuda faptului că literatura noastră se îmbogăţeşte zi de zi cu noi creaţii folclorice, în concurs au abundat versurile şi strigăturile care nu mai corespund actualului stadiu de dezvoltare economică. Din păcate unele formaţii de dansuri s-au făcut purtătoarele unor strigături vulgare, care departe de a educa masele, lezează bunul simţ al spectatorului. Dacă unele producţii ajunse în faza finala a concursului au fost slabe ca realizare artistică, asta se datoreşte şi faptului că, Casa regională a creaţiei populare, Consiliul regional sindical şi Comitetul regional IJ.T.M., au început să se ocupe sistematic de concursul iniţiat de ele, abia la faza interraională. Consiliului regional sindical trebuie să-i imputăm şi slabul interes manifestat in antrenarea în concurs a formaţiilor artistice de amatori din G.A.S. şi S.M.T., a căror prezenţă în această întrecere a fost o raritate de neînţeles. Privind în general, evoluţia echipelor sindicale, era cazul ca încă de la faza iniţială a concursului, Consiliul regional sindical să îndrume consiliile raionale şi orăşeneşti in a mobiliza formaţiile artistice in concurs, să urmărească evoluţia lor şi să organizeze dezbateri pe marginea spectacolelor prezentate, ceea ce ar fi ridicat mult nivelul interpretativ al echipelor. De asemenea, contribuţia instituţiilor profesioniste de artă la reuşita concursului a fost, în linii generale, slabă. Sub aşteptări Participarea în concurs a caselor raionale de cultură (opt la număr) a fost cît se poate de slabă. Pe drept cuvînt, un director de cămin cultural afirma la faza regională a concursului că activiştiii caselor raionale de cultură, pe tot parcursul întrecerii, au fost doar... spectatori. In unele cazuri, casele raionale de cultură, ca să apară „cu ceva" in concurs, au „transferat“ unii artişti amatori de la căminele culturale, la casa de cultură (cazul Casei raionale de cultură Sighişoara). Dar ceea ce a fost comun caselor raionale, cu excepţia celor de la Agnita şi Sf. Gheorghe, constă în pasivitatea cu care au privit această întrecere artistică. Cum poate fi, bunăoară, calificată atitudinea raselor raionale de cultură din Făgăraş şi Sibiu, care n-au adus în concurs nici o formaţie proprie, cînd altă dată tocmai ele dădeau tonul în cadrul marilor confruntări artistice! Comitetele raionale de cultură şi artă vor trebui să analizeze cu tot simţul răspunderii această comportare sub aşteptări a caselor raionale de cultură, ce ştie că paratei cu munca metodică, casele de cultură au datoria să organizeze la sediu, formaţii artistice model, din a căror experienţă să-nveţe căminele culturale. Deocamdată însă cei care trebuie să înveţe sunt tocmai conducerile caselor raionale de cultură. Şi, deşi e o situaţie anacronică, ele trebuie să primească lecţii din partea artiştilor amatori de la căminele culturale săteşti. E trist, dar adevărat. in perspectiva viitoarelor întreceri Nu încape insă nici o îndoială că deşi lipsurile relatate au dăunat concursului, totuşi această frumoasă întrecere, în ansamblul ei, şi-a atins scopul urmărit. Concursul regional „Cvităm viaţa nouă ce-o clădim" rămîne o acţiune artistică cu un larg ecou în mase; ea a fost o nouă expresie a minunatelor condiţii pe care partidul nostru le-a creat mişcării artistice de masă. Marea majoritate a manifestărilor scenice au avut o puternică inrîurire asupra zecilor de mii de spectatori — eie au făcut educaţie oamenilor muncii, i-au însufleţit prin mijlocirea cîntecului şi a jocului înaripat, în munca plină de roade din fabrici, uzine şi de pe ogoare. Intrucît ne aflăm în preajma deschiderii celui de-al Vil-lea concurs republican al formaţiilor artistice de amatori, e de datoria Casei regionale a creaţiei populare, a Consiliului regional sindical, al comitetelor raionale şi orăşeneşti de cultură şi artă ca, pe marginea rezultatelor concursului artistic regional să organizeze ample dezbateri la cluburile muncitoreşti, casele raionale şi orăşeneşti de cultură şi căminele culturale săteşti. ijjcililjc, III »»I MICII pl pînă la deschiderea concursului fie o perioadă de răgaz, ci un de activitate continuă. Trebuie uzate cu aceste formaţii spectacole din şi în deplasare, ceea ce vac închegarea programelor. O atenţie deosebită va trebui dată echipelor cu veche tradiţie , de pe acum trebuie alcătuite uele viitoare ale acestora, pe bamovării folclorului nou. Nu neglijată nici munca de depist promovarea unor formaţii săteşh deşi nu dispun de „cărţi de vizi la alte concursuri, se străduiesc afirme cu ceva nou, original. Luînd măsuri din timp pentru vizarea tuturor forţelor din cadri carii artistice de amatori din nea noastră, vom asigura la vii confruntări artistice locuri de formaţiilor noastre de amatori. ATTILA SOGACIU, MIRCEA BALTESCU