Drum Nou, septembrie 1962 (Anul 19, nr. 5499-5524)

1962-09-16 / nr. 5512

Füg.­t. DRUM NOU S­ ime și mmjw I SARCINA DE PARTID I 'ipăturile pentru temelie începuseră pe la jumătatea lunii iulie. Cum la acea dată campania de vară era în toi, prin sat nu găseai, în afară de copii şi cîţiva bătrîni, nici un om. Colectiviştii era ^ timp. — Ce-i de făcut ? — îl întrebă Ion Boldiş pe Orian Titus, am­îndoi profesori la Şcoala de 8 ani din satul Pănade, raionul Mediaş. N-avem oameni. Timpul trece şi... — Dar noi ce sîntem ? — îi răspunse al doilea a­­proape răstit. Doar nu şi-ar trece prin cap să rupem oamenii de la treabă ? Uite ce facem: mîine chemăm un meşter să facă măsurătorile. Ne apucăm de lucru. O chemăm şi pe Jean. (Jean e un tînăr care a termi­nat anul acesta „seralul", îl cheamă Raţiu Ion şi în acea perioadă se pregătea să dea admiterea la o altă şcoală). A doua zi au început toţi trei să sape la fundaţie. Nu era de loc uşor. Dar cum munca respectivă o soco­teau o sarcină de partid, nu-i speria nici căldura şi nici munca pentru ridicarea pămîntului. Din cînd în cînd se mai odihneau aprinzîndu-şi cîte o ţigară. Cei doi profesori erau în această perioadă în con­cediu. Dar nu plecaseră nicăieri. Erau conştienţi că în viaţa oamenilor din sat se simţea nevoia căminului, că la ridicarea acestuia trebuiau să-şi aducă şi ei contribu­ţia. Şi cum înainte cu aproape o lună, cînd comuniştii din organizaţia de bază le-au discutat cererile de pri­mire în rindurile partidului, ei s-au angajat să facă totul pentru îndeplinirea sarcinilor, acum aveau prile­jul să se ţină de cuvînt,­­a turnat fundaţia. Începea să se clădească. Acum campania de seceriş era pe sfîrşite. Trebuia să intervină ajutorul colectiviştilor. Cîteva „guri" spuneau că nu ar fi rău dacă cei care vor ajuta la ridicarea căminului ar fi retribuiţi cu zile-muncă. Cei doi profesori s-au prezentat la organizaţia de bază, la consiliul de conducere al colectivei. — Nu se poate, tovarăşi, ca o muncă obştească să fie retribuită ! Apoi au stat de vorbă cu oamenii, le-au explicat cum că această muncă nu e productivă şi că a o retribui înseamnă a scădea valoarea zilei-muncă pe întreaga gospodărie. Şi oamenii au înţeles. Chiar de a doua zi s-au apucat de treabă. Tineri şi vîrstnici, în frunte cu comuniştii, oamenii veneau, chemaţi şi ne­chemaţi, să ajute la ridicarea căminului. Unii termi­­nîndu-şi munca la cîmp mai devreme, veneau chiar şi pentru un ceas, două să dea ajutor. Ardeleanu Ion, Mar­ton Vasile, Bălău Victor, tinerii Aldea Ieronim, secre­tarul organizaţiei U.T.M., u­temiştii Anuşcă Ion, Zereş Ion şi Borcea Iacob sînt numai cîţiva dintre cei care au muncit la ridicarea acestui lăcaş de cultură. 'nă cînd în sală se vor auzi primele acorduri ale muzicii, pînă cînd primul film îşi va desfăşura imaginile pe ecranul alb, pînă cînd colectiviştii vor umple pînă la refuz sala, nu a mai rămas decît puţin timp. Pentru ca toate acestea să prindă viaţă, pănăzenii, în frunte cu comuniştii, au muncit aşa cum se munceşte atunci cînd ai de îndeplinit o sarcină de partid. ALEXANDRU BRAD­ U­P JUVRAI­LE ÎNTRECERE Echipa întîia e din nou fruntaşă — E gata ? — E gata ! — Atunci să facem focul ! Peste citeva minute, In pîntecele de oţel al locomotivei începu să duduie dansul vijelios al flăcărilor. Enăşel Ştefan, şeful echipei de reparaţii, îşi ştergea mulţumit mâinile cu un ghe­­motoc de bumbac. Avea şi de ce să fie mulţumit. încă o locomotivă fu­sese spălată la timpul stabilit şi peste citeva ceasuri putea să plece în cursă. Se întoarse să-şi vadă de alte treburi şi reveni la locomotivă abia peste un ceas şi ceva, cînd presiunea urcase simţitor. — E faină, nu? Îl întrebă mîndru pe mecanic. Ai să mergi cu ea cel puțin zece mii de kilometri fără s-o mai aduci la spălare. — Să sperăm — spuse mecanicul, dar lui Enăşel nu prea îi plăcu neho­­tărîrea. — Ce „să vedem"! Aşa va fi. Nu uita că e reparată de echipa com­plexă nr. 1, deţinătoarea drapelului pe întreg Depoul Brașov ... Tocmai cînd rostise cu atîta min­d de ultimul cuvînt, vorba îi înghe­țase pe buze. Sus, la capacul domei, cea care stă ca o cocoașă de dro­­mader pe spinarea locomotivei, un fi­ricel subțire de abur se prelingea aproape neobservat. — Ce-i asta ? Oprește focul. Cine a pus capacul domei ?... ★ Lăcătuşul Popa Vasile e cel mai tînăr lucrător din echipă. Cînd s-a reparat „142.050“ lui i-a revenit sar­cina să monteze garnitura capacului. „Treabă uşoară, şi-a închipuit el, o pot face şi cu ochii închişi. Mai bine mi-ar fi dat să lucrez ceva mai com­plicat". Aşa se face că a montat capacul la repezeală, iar garnitura, nefiind bine aşezată, s-a rupt la strîngere. Defecţiunea n-a ieşit la iveală decit atunci cînd locomotiva a intrat sub presiune. S-a constatat o pierdere de aburi. Maşina a trebuit din nou ră­cită, capacul demontat şi montat din nou cu o altă garnitură, apoi din nou încălzită. O pierdere de 5—6 ore. Locomotiva n-a mai putut pleca în cursă. In locul ei a plecat alta. Un caz similar se întîmplase de curînd și cu locomotiva 142.044. Tot la montaj, lăcătuşul Bruno Unch in- I. versase din greșeală găurile unui ca­pac şi abia sub presiune s-a consta­tat pierderea de aburi. Şeful de e­­chipă Ştefan Enăşel era foc şi pară. — Ce aveţi de gînd ? Unde vă este capul ? Vreţi să pierdem drape­lul ? Echipa a doua ne urmăreşte cu o diferenţă de două puncte. Dar adevărata muştruiuială a în­ceput in consfătuirea de producţie a grupei sindicale.­­ Popa şi Unch au fost criticaţi zdravăn pentru negli­jenţa lor. Dar nici Enăşel n-a scă­pat uşor. — De vină este şi şeful de echipă, care nu i-a controlat cum se cuvine... — Dar şi noi, meseriaşii mai cu experienţă, trebuia să-i ajutăm mai mult, mai îndeaproape. Au vorbit András Dezideriu, Horia Cerchez, Gavrilă Deac şi alţii. Dra­pelul de producţie a trecut la echipa a doua. Despre asta a scris şi gazeta de perete un articol intitulat: „De ce s-a răcit locomotiva 142.050". De atunci echipa i-a, condusă de Ştefan Enăşel, s-a aşternut pe lucru cu o grijă deosebită faţă de calita­tea lucrărilor. Cei mai pricepuţi lu­crători verifică atent fiecare ope­raţie, iar după darea în exploatare a locomotivelor se interesează de func­ţionarea lor. Nici o locomotivă n-a mai trebuit să fie răcită după probe şi nici o locomotivă n-a intrat în de­pou pentru reparaţie înainte de ter­men. Parcursul mediu între două spă­lări este acum de 8.474 km., in loc de 8.250 km. Echipa I-a, condusă de Ştefan Enă­şel, a izbutit de curînd să ajungă din nou în fruntea întrecerii. Dar şi echipa al l-a o urmăreşte îndea­proape. Nici în echipa a II-a nu sunt locomotive care să necesite spălări înainte de vrerme sau care să tre­buiască să fie reparate înainte de satisfacerea parcursului normal. In depou a intrat zilele trecute lo­comotiva 142.046, condusă de meca­nicul Gheorghe Dragom­ir. — Ai făcut zece mii ? — Am făcut şi aş mai face două. A mers ca ceasul. Cine a spălat-o rîndul trecut să o spele şi acum. — A spălat-o echipa complexă nr. 1, deţinătoarea drapelului pe în­treg Depoul Braşov — îi răspunde cu mulţ­um­ire Ştefan Enăşel şi in­voluntar, privirea i se ridică spre ca­pacul domei, aşezat ca o cocoaşă de dromader pe spinarea lucioasă a locomotivei. Cît zici că ai parcurs cu ea ? — Peste zece mii ! —■ Şi eşti mulţumit ? — Mulţumit! — Aşa să fie — răspunde lăcătuşul şi chemindu-şi ortacii, se apucă din nou de treabă. DANIEL DRAGAN ­rgaţia Literară. ALEX. BABEŞ — Predeal. Poezia dvs. este de factură contemporană. înregis­trăm deocamdată eieritmia versurilor, prefu­­rea lor la scenă, limbajul direct, agita­toric („Glasul fierului", „Auschwitz“, „Vouă vă vorbesc, popoare în revoltă"), şi chiar epic („Geneză" şi „L-au arestat copile"). Spre exemplificare cităm din „Glasul fierului “: „Acum însă, în veac de veacuri, am să cînt cu glasul chipurilor ce-mi veţi da imn libertăţii pe pămînt, aşa cum o dorea în mină toată făptura mea de fier îndrăgostită de lumină de orizonturi şi de cer“. Indiscutabil, aveţi talent. Dar «iat»ţi susceptibil de influenţe argheziene În «in. taxă şi maiakovskiene în formă. O filtrare personală a acestora v-ar duce către tim­brul propriu. In general versurile au atins gradul de publicare (cu precădere „Auschwitz", „Glasul fierului" şi „Mă­sură"). Cu toate că sunt clare, celelalte poezii suferă o diluare ce atenuează trans­miterea concisă şi totodată cu forţă a ideilor-imagini. Intre lungimea versurilor şi claritatea lor parcă ar fi un raport direct proporţional. Raportul autentic este între laconism şi densitate. Poetul dvs. preferat Dan Deşliu, îmbină cu succes simţul scenic cu conciziunea versurilor. Inspiraţi-vă din faptele coti­diene şi frînaţi-vă egocentrismul. Reţinem poezia „Măsură". I. VIDRIGHIN — Răşinari. Din „Des­tăinuire* rezultă că sînteţi tînăr, poate adolescent. Lectura celor şase păgini a fost o surpriză. Cităm : „O vară-ntreagă piscurile, iată Săpară-n cer cu surdă osteneală Pînă au găsit arama căutată Şi-au dat arama toamnei la iveală“, sau : „Deodată cerul deveni cascadă , Torenţi sirepi de flăcări lungi ţîşniră Şi de pe osul fulgerelor, începu să cadă A apei carne, fragedă, martiră". (De asemenea şi prima strofă din „Dimineaţa“). Receptivitatea artistică, maturitatea ex­presiilor, viziunea şi forţa sugestivă a ver­surilor, ne îndeamnă să vă îndreptăm spre o revistă de specialitate. Paginile trimise ne dovedesc atenţia şi migala cu care aţi lucrat versurile. Munca de artizan e un atribuit al artei. De aceea este nevoie la dvs. în continuare de o limpezire a ima­ginilor, de clarificarea strofelor în ansam­blu, de ierarhizarea şi consecvenţa ideilor faţă de cea principală. Un exemplu : Titlul „Construcţia unui baraj" este în totală opoziţie cu conţinutul versurilor. Iar versurile sunt publicabile şi deosebit de sugestive. De asemenea în „Geneză" legătura între toamnă şi cosmonauţi este obscură. Se prefigurează şi o tendinţă spre alăm­ii care şi ermetism („Dimineaţa" şi „în­viere") ce trebuie eliminată. Nu părăsiţi actualitatea ! MIRCEA RUSU Şi împletim armonios conţinutul de idei cu măiestria artistică - PE MARGINEA CONCURSULUI ARTISTIC „CÎNTĂM VIAŢA NOUĂ CE-O CLĂDIM" - Casa regională a creaţiei populare, în colaborare cu Consiliul regional sin­dical şi cu Comitetul regional U.T.M. au iniţiat în acest an un concurs artis­tic original, la care au participat for­maţiile artistice de amatori, sindicala şi din sistemul aşezămintelor cultu­rale. Concursul „Cîpătăm viaţa nouă ce-o clădim“ prin însăşi titulatura lui, s-a anunţat a răspunde unui deziderat primordial al mişcării artis­tice de masă: oglindirea într-un lim­baj artistic a luptei oamenilor muncii de la oraşe şi sate, sub conducerea partidului, pentru desăvirşirea con­strucţiei socialiste. Acest obiectiv principal al concursu­lui a fost realizat în mare parte prin producţiile a sute de formaţii,­ de a­­matori, angrenate în întrecere şi ale căror programe au fost ancorate, în majoritatea cazurilor, în problematica vieţii noi din uzine, fabrici şi de pa­­goare. Mai mult poate ca alte con­cursuri, această întrecere s-a transfor­mat înntr-o manifestare de masă, con­firmată şi prin aceea că la ea au par­ticipat activ peste 120.000 de artişti amatori de la oraşe şi sate. Fazele hotărîtoare ale concursului s-au desfăşurat în perioada în care oa­menii muncii de la sate dădeau bătă­lia pentru recolta acestui an. Acest fapt atestă posibilitatea desfăşurării muncii culturale de masă în perioada de vară, cu aceeaşi intensitate ca în anotimpurile reci. Departe de a frîna activitatea economică, concursul a sti­mulat, atit in industrie cit și în agri­cultură, activitatea oamenilor pentru realizarea sarcinilor economice. Tema­tica programelor de la sate s-a născut, în majoritatea cazurilor, din proble­matica cea mai actuală — întărirea e­­conomico-organizatorică a gospodării­lor agricole colective, lupta pentru re­colte bogate, campaniile agricole de primăvară şi vară etc. Iniţiatorii concursului au de aseme­nea merite şi de ceea ce priveşte la­tura organizatorică a acestei acţiuni artistice de masă. Spre deosebire de manifestările de acest gen precedente, la diferitele faze ale concursului s-au asigurat artiştilor amatori condiţii ma­teriale bune de cazare, transport, hrană. Concursul „Cîntăm viaţa nouă ce-o clădim“ a fost o reuşită certă în latu­rile sale esenţiale: cuprinderea maselor şi oglindirea prin mijlocirea artei a realizărilor multilaterale ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Ce a adus nou concursul t­­lainic de toate el a promovat pînă la faza finală unele formaţii corale şi coregrafice valoroase, care pentru pri­ma oară fac cunoştinţă cu marele pu­blic, la nivel regional. Corurile cămi­nelor culturale din Mănărade-Mediaş, Zagon-Tg. Secuiesc, Coveş-Agnita, for­maţiile de dansuri populare a Combi­natului de sticlă şi faianţă din Sighi­şoara şi a căminului cultural din Co­­veş-Agnita, orchestra semisimfonică, a Uzinelor textile din Cisnădie şi altele, care au cucerit locuri fruntaşe în a­­ceastă pasionantă întrecere, s-au impus pînă la faza finală, prin masivitate, omogenitate, valoare artistică şi re­pertoriu, în ciuda faptului, că pînă la acest concurs cartea lor de vizită nu prea era cunoscută. In schimb îşi cîş­­tigaseră notorietate corurile de la Să­­lişte şi Nocrich, cele de la „Rulmen­tul“ şi Casa de cultură din Sibiu (fos­tul cor al Sindicatului din învăţămînt) care au absentat din concurs, ca rezul­tat al autoliniştirii. A te culca pe laurii unor victorii îndepărtate înseam­nă de fapt să pierzi popularitatea de cere te bucurai, pe merit, cu ani in urmă. Pe linia noului în concurs se în­scrie şi un alt fapt semnificativ. For­maţiile săteşti fruntaşe şi mai cu sea­mă formaţia coregrafică a căminului cultural din Dăişoara-Rupea, câştigă­toarea premiului special al concursului, au antrenat în producţiile lor artistice majoritatea colectiviştilor din sat, sau, cum e cazul Dăişoarei, întreaga comu­nă, cu excepţia bătrânilor. Cite nu pot învăţa din aceste exemple edificatoare, acele cămine culturale, care n-au iz­butit nici măcar tineretul satului să-l atragă în viaţa artistică ! Concursul, ca şi altele precedente, a depistat din marele rezervor al artei amatoare, talente autentice: cîntăreţi, solişti dansatori şi instrumentişti. Sdrenghea Maria — solista corului din Mănărade-Mediaş, Aurelia Puica din Hoghilag-Sighişoara, Ioan Rusu de la Dăişoara-Rupea şi mulţi alţii, sunt in­terpreţi înzestraţi cu un deosebit simţ artistic. Ceea ce considerăm­i pozitiv în evo­luţia soliştilor de la sate este aceea că­ mulţi dintre ei s-au prezentat pe scenele concursului cu cîntece şi texte puţin cunoscute, sau inedite. In felul acesta soliştii profesionişti au avut un bun prilej de a-şi face „provizii“ pen­tru repertoriul propriu. Soliştii vocali de la sindicate au uzat în general de „plăci vechi“, cunoscute de la con­cursurile precedente. Ceea ce pe linia noului s-a înscris ca un succes, se referă la reapariţia a două brigăzi artistice de agitaţie, binecunoscute: brigada Combinatului chimic de la Făgăraş şi cea a Casei raionale de cultură din Sf. Gheorghe. Programele prezentate de cele două for­maţii sunt noi şi, ceea ce e esenţial, ele sunt puternic ancorate în proble­matica actuală, răspunzînd astfel unor sarcini economice imediate. In plus, la FMN PRIMA ZI, LA NOUA ŞCOALA DE 8 ANI Nr. 14 DIN BRAŞOV. Prof. Briggins Olimpftf, fflrig la cl. Vl-a B (clişeul 1) şi învăţătoarea Kaiser Mina, de la clasa IV D (clişeul 3) împărţind­ elevilor manualele gratuite. In clişeul 2, eleva Adarm­os Ana, din cl. I, tăind panglica la intrarea în noul local al şcolii. n început de an în şcoală nouă (Urmare din pag 1­ a) învăţa şi vom cînta împreună cu cole­gii noştri romîni.”­ Cuvintele ei sînt însoţite de aplauzele pionierilor şi părinţilor. Cîteva eleve­­ dau flori lui Ingrid. In sfîrşit, mult aşteptata clipă so­seşte. Părinţi, copii, oaspeţi — cu aceeaşi emoţie, se îndreaptă spre in­trarea în şcoală. Clădirea nouă se ridică strălucitoare, încă una din numeroasele înfăptuiri ale vremii noastre. Sălile de curs se umplu deodată de glasurile bucuroase ale copiilor, început de nou an şcolar intr-o şcoală nouă, învaţă aici, înfrăţiţi, copiii muncitorilor români şi germani din cartierul Bartolomeu. O nou o­ generaţie de viitori constructori ai socialismului. Le urăm succes şi multă bucurie în noua lor şcoală, atit de strălucitoare în această zi însori­tă de toamnă! Din agenda subredacţiei noastre voluntare ECONOMII PRIN INOVAŢII Cabinetul tehnic al uzinelor „E- mailul Roşu“ din Mediaş se numără printre cele mai bune din cadrul oraşului nostru. Prin activitatea des­făşurată încă de la începutul anu­lui , prin afişarea la locuri vizibile a temelor propuse pentru acest an, colţuri ale inovatorului, articole la gazeta de perete — s-a reuşit ca pînă în prezent să se depună la cabinet un număr de 76 propuneri de ino­vaţii. Dintre acestea 28 propuneri au fost aplicate în procesul de producţie care aduc anual economii de peste 1.647.000 lei. Cea mai valoroasă inovaţie este cea a comunistului Dumitru Hajnal constîind în „Emailarea într-un sin­gur strat a vaselor cu faiţ şi su­dură“, inovaţie care aduce economii anuale de peste 1.200.000 Iei. Co­muniştii Muzsnai Adalbert şi Johan Rudolf au propus inovaţia „Scula combinată de tăiat şi roiat cratiţe uşoare“ prin a cărei aplicare se ob­ţin­­economii anuale, de peste 63.700 lei „Ambutisarea ochiurilor la ti­găile cu coadă“ propusă de un co­lectiv condus de comunistul Ciochi­na Ioan, aduce economii de peste 11.000 lei. O NOUA BANCA RULANTA Conducerea I.C.I.L. Mediaş acor­dă o atenţie deosebită măririi pro­ductivităţii muncii. In ultima pe­rioadă de timp s-a introdus în pro­cesul de producţie o bandă rulantă necesară imbutelierii laptelui de con­sum. Noul utilaj asigură spălarea sticlelor, umplerea cu lapte şi pre­sarea capacului, sporind capacitatea de producţie la 3­600 sticle pe oră, ceea ce măreşte productivitatea mun­cii cu 75—80 la sută. Muncitorul Zoltán Moruzan care a contribuit efectiv la montarea benzii rulante, lucrează în prezent alături de Stoica Constantin, Marcu Maria şi alţii la această bandă. CONSTRUCTORII RAPORTEAZĂ Constructorii din raionul Mediaş au avut în acest an sarcini deosebite. Numai în oraşul Mediaş aveau de construit 240 apartamente. Din a­­cestea au reuşit să predea pînă în prezent oamenilor muncii un număr de 150 de apartamente pe străzile Ion Creangă, 1 Septembrie, Luncii, Karl Marx, Jdanov. Calitatea locuinţelor a crescut sim­ţitor, intrebuinţîndu-se parchetul la­­merar, iar exterioarele au fost vop­site în culori vii cu vinacet. Izola­ţiile teraselor s-au executat de spe­cialişti ai Intreprinderii 3 izolaţii Bucureşti, introducîndu-se încălzirea centrală la blocurile din str. 1 Sep­tembrie. Pentru a avea front de lucru pen­tru iarnă, s-au atacat pe str. Gura Cîmpului 102 apartamente din cvar­talul de 204 apartamente ce se va construi aci. La aceste blocuri se fac zidării portante din beton cu scorie bazaltică de Racoş, îmbunătăţindu-se mult interioarele. La Blaj, constructorii Trustului 5 Braşov au dat în folosinţă în acest an 77 apartamente de o calitate foarte bună, în prezent se lucrează intens la alte 60 apartamente. La Copşa Mică constructorii Întreprin­derii M.I.P.Ch. din Cluj au alocat 118 apartamente din cele 198 cit se vor începe a se construi în acest an în cartierul muncitoresc. In general, în întreg raionul Me­diaş, se lucrează în acest an la 491 apartamente din care 227 sunt date în folosinţă oamenilor muncii, ceea ce reprezintă circa de patru ori mai multe apartamente terminate faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. CADRE CALIFICATE PENTRU G.A.C. Lupta pentru continua întărire eco­nomică şi organizatorică a gospo­dăriilor agricole colective necesită cadre al căror nivel de cunoştinţe să promită aplicarea cu succes a metodelor agrotehnice, experienţa cea mai înaintată. Ţinîndu-se seama de aceasta, pe lingă Centrul şcolar agricol din Me­diaş a funcţionat în timpul verii un curs pentru brigadierii din G.A.C., frecventat de 39 colectivişti. Cursan­ţii au primit a fi bogate cunoştinţe teoretice şi practice despre agricul­tură şi organizarea procesului de muncă în G.A.C. Deosebit de in­structive au fost între altele şi vizitele organizate la G.A.C. Bratei şi G.A.S. Mediaş care au prilejuit un valoros schimb de experienţă. Tot în cadrul Centrului şcolar a­­gricol Mediaş se apropie de închide­re cursul de două luni pentru opera­torii de însămintari artificiale, la care au participat 38 colectivişti din regiune. In timpul şcolarizării ei au primit o seamă de cunoştinţe menite să-i ajute în activitatea ce o vor desfăşura la locurile lor de muncă. TUDOR POPA, lăcătuş, M. MUNTEANU, redactor la centrul de radioficare, DAN VINTILĂ, tehnician, ŞTEFAN NEAGU, activist cultural, membri ai subredac­ţiei noastre voluntare din Mediaş Flori şi cravate roşii Ieri­ dimineaţă, marea sală de fes­tivităţi din clubul Uzinelor de trac­toare a fost ocupată de oaspeţi mai puţin obişnuiţi. Au venit la festivi­tatea deschiderii noului an şcolar, în uniforme, plini de sănătate, elevii şi elevele Şcolii elementare de 8 ani nr. 13, însoţiţi de profesorii şi părinţii lor. La intrarea în sală cei care vor lua loc în băncile şcolii pentru prima dată in viaţă — şcolarii din clasa I-a — au fost întîmpinaţi cu flori de co­legii lor mai mari, din clasa a V-a. Cu florile în mină s-au aşezat în pri­mele trei rînduri de scaune, în spa­tele lor numai fiori roşii — crava­­tele pioniereşti. Pe laturile sălii, în picioare, părinţii, îi priveau cu dra­goste. In cuvîntul de descindere, tov. di­rector Ioan Lăcătuşu le-a vorbit despre condiţiile noi în care se va desfăşura noul an şcolar. Prin contri­buţia voluntară a părinţilor, corpul principal al şcolii a fost supraetajat s-a adus mobilier nou, s-a amenajat un laborator, s-a înfiinţat un cabinet medical cu o secţie dentară. Emoţio­nante cuvinte a spus tovarăşa M. Bo­­locan, din partea comitetului de pă­rinţi : „Astăzi orice vis de-al vostru, oricît de înalt, poate fi realizat. Şi aceasta, prin grija adevărat părin­tească a partidului nostru drag. Copii, trebuie să-ngrijiţi şcoala şi să răsplă­tiţi această grijă cu o învăţătură te­meinică şi conştiincioasă“. A urmat apoi un scurt program ar­tistic, în care s-a produs corul şcolii şi s-au recitat poezii. M. R. "W” l­a îmbunătăţirea calităţii produselor Copşa Mică, o contribuţie de seamă a. IN CLIŞEU, laboranta Maria Birzu fabricate de Uzinele metaloritin­ice din Pice şi c­”­IRmii hiborătorului central, determină sulful din materia primă. cele două formaţii, conţinutul de idei se împleteşte armonios cu măiestria interpretativă, în ciuda faptului că pe alocuri chiar şi la aceste formaţii apar inegalităţi, mai cu seamă cu privire la valoarea textului literar. Cu ce a rămas deficitar concursul ? Concursul a impresionat, după cum s-a subliniat, prin participarea in masă a artiştilor amatori de la oraşe şi sate. Iniţiatorii întrecerii s-au dovedit cu acest prilej buni organizatori, pli­nind un accent deosebit pe mobilizarea masivă a tineretului în concurs. S-a născut însă o disproporţie între această participare masivă şi valoarea artistică a producţiilor aduse pe sce­nele concursului, în domeniul selecţiei valorilor s-au făcut concesii, atit la fazele raionale, cît şi la fazele inter­­raionale. Marea majoritate a formaţiilor artis­tice participante şi-au inclus un reper­toriu teme valoroase, de mare actuali­tate, dar, din cauza lipsei controlului metodic şi de specialitate, un mare nu­măr de brigăzi artistice de agitaţie, estrade, coruri şi echipe de dansuri au ajuns în faza finală cu programe nefi­nisate. La formaţiile de estradă şi bri­gadă, mai ales la cele sindicale, s-a ob­servat o vizibilă tendinţă de copiere a programelor profesioniste. S-au făcut deci prea puţine eforturi pe linia crea­ţiei originale. Formaţiile artistice de amatori ale marilor uzine din regiune („Tractorul“, „Steagul Roşu“, „Independenţa“ şi combinatele chimice) au mate condiţiile create ca în cadrul concursurilor să se prezinte cu programe artistice bine în­chegate, educative şi la o înaltă ţinută artistică. Cu excepţia formaţiei coregrafice de la Dăişoara in cadrul concursului nu s-a înregistrat nici o afirmare deosebită care să depăşească limitele comunului. Echipele, în marea lor majoritate, s-au situat la un nivel mediu, atit ca va­loare artistică, cit şi ca originalitate şi gen. Concursul regional a constituit însă un fel de uverturi , viitoarea mare întrecere: concursul al VII-lea republican. In aceste condiţii era de aşteptat ca încă de pe acum să apară producţii originale deosebite, de genul „Nunţii ciobăneşti“ (bineînţeles pe te­me de actualitate). Un asemenea re­viriment nu s-a produs. Cauzele ? Casa regională a creaţiei populare, casele raionale de cultură şi căminele culturale au mers oarecum pe linia ce­lei mai slabe rezistenţe. Ele au reluat, în majoritatea cazurilor, producţii vechi, în loc să se orienteze spre producţii folclorice noi. Regiunea noastră este cunoscută, chiar şi peste hotare, ca un inepuizabil rezervor al folclorului. Re­cent, colectiviştii din Viştea de Jos, în cadrul Festivalului folcloric bal­canic au entuziasmat prin producţiile lor originale. De ce oare s-au negli­jat zonele folclorice ale regiunii noas­tre ? De ce din aceste zone (Făgăraş, Sibiu şi Mediaş), nu s-au afirmat echi­pe reprezentative? In ciuda faptului că literatura noas­tră se îmbogăţeşte zi de zi cu noi crea­ţii folclorice, în concurs au abundat versurile şi strigăturile care nu mai corespund actualului stadiu de dezvol­tare economică. Din păcate unele for­maţii de dansuri s-au făcut purtătoa­rele unor strigături vulgare, care de­parte de a educa masele, lezează bunul simţ al spectatorului. Dacă unele producţii ajunse în faza finala a concursului au fost slabe ca realizare artistică, asta se datoreşte şi faptului că, Casa regională a crea­ţiei populare, Consiliul regional sindi­cal şi Comitetul regional IJ.T.M., au început să se ocupe sistematic de con­cursul iniţiat de ele, abia la faza in­­terraională. Consiliului regional sindical trebuie să-i imputăm şi slabul interes mani­festat in antrenarea în concurs a for­maţiilor artistice de amatori din G.A.S. şi S.M.T., a căror prezenţă în această întrecere a fost o raritate de neînţeles. Privind în general, evoluţia echipelor sindicale, era cazul ca încă de la faza iniţială a concursului, Consiliul regio­nal sindical să îndrume consiliile ra­ionale şi orăşeneşti in a mobiliza for­maţiile artistice in concurs, să urmă­rească evoluţia lor şi să organizeze dezbateri pe marginea spectacolelor prezentate, ceea ce ar fi ridicat mult nivelul interpretativ al echipelor. De asemenea, contribuţia instituţii­lor profesioniste de artă la reuşita concursului a fost, în linii generale, slabă. Sub aşteptări Participarea în concurs a caselor ra­ionale de cultură (opt la număr) a fost cît se poate de slabă. Pe drept cuvînt, un director de cămin cultural afirma la faza regională a concursului că activiştiii caselor raionale de cultu­ră, pe tot parcursul întrecerii, au fost doar... spectatori. In unele cazuri, ca­sele raionale de cultură, ca să apară „cu ceva" in concurs, au „transferat“ unii artişti amatori de la căminele cul­turale, la casa de cultură (cazul Casei raionale de cultură Sighişoara). Dar ceea ce a fost comun caselor raionale, cu excepţia celor de la Agnita şi Sf. Gheorghe, constă în pasivitatea cu care au privit această întrecere artistică. Cum poate fi, bunăoară, calificată ati­tudinea raselor raionale de cultură din Făgăraş şi Sibiu, care n-au adus în concurs nici o formaţie proprie, cînd altă dată tocmai ele dădeau tonul în cadrul marilor confruntări artistice! Comitetele raionale de cultură şi artă vor trebui să analizeze cu tot simţul răspunderii această comportare sub aşteptări a caselor raionale de cultură, ce ştie că paratei cu munca metodică, casele de cultură au datoria să orga­nizeze la sediu, formaţii artistice mo­del, din a căror experienţă să-nveţe căminele culturale. Deocamdată însă cei care trebuie să înveţe sunt tocmai conducerile caselor raionale de cultură. Şi, deşi e o situa­ţie anacronică, ele trebuie să primeas­că lecţii din partea artiştilor amatori de la căminele culturale săteşti. E trist, dar adevărat. in perspectiva viitoarelor întreceri Nu încape insă nici o îndoială că deşi lipsurile relatate au dăunat con­cursului, totuşi această frumoasă în­trecere, în ansamblul ei, şi-a atins scopul urmărit. Concursul regional „Cvităm viaţa nouă ce-o clădim" ră­­mîne o acţiune artistică cu un larg ecou în mase; ea a fost o nouă expresie a minunatelor condiţii pe care partidul nostru le-a creat mişcării artistice de masă. Marea majoritate a manifestă­rilor scenice au avut o puternică in­­rîurire asupra zecilor de mii de spec­tatori — eie au făcut educaţie oameni­lor muncii, i-au însufleţit prin mijlo­cirea cîntecului şi a jocului înaripat, în munca plină de roade din fabrici, uzine şi de pe ogoare. Intrucît ne aflăm în preajma deschi­derii celui de-al Vil-lea concurs repu­blican al formaţiilor artistice de ama­tori, e de datoria Casei regionale a creaţiei populare, a Consiliului regio­nal sindical, al comitetelor raionale şi orăşeneşti de cultură şi artă ca, pe marginea rezultatelor concursului artis­tic regional să organizeze ample dez­bateri la cluburile muncitoreşti, casele raionale şi orăşeneşti de cultură şi că­minele culturale săteşti. i­jjc­ililjc, III »»­I MICII pl pînă la deschiderea concursului fie o perioadă de răgaz, ci un­­ de activitate continuă. Trebuie u­zate cu aceste formaţii spectacole din şi în deplasare, ceea ce va­c închegarea programelor. O atenţie deosebită va trebui dată echipelor cu veche tradiţie , de pe acum trebuie alcătuite­­ uele viitoare ale acestora, pe ba­­movării folclorului nou. Nu neglijată nici munca de depist promovare­a unor formaţii săteşh deşi nu dispun de „cărţi de vizi la alte concursuri, se străduiesc afirme cu ceva nou, original. Luînd măsuri din timp pentru vizarea tuturor forţelor din cadri carii artistice de amatori din nea noastră, vom asigura la vii confruntări artistice locuri de formaţiilor noastre de amatori. ATTILA SOGACIU, MIRCEA BALTESCU

Next