Drum Nou, septembrie 1965 (Anul 22, nr. 6428-6453)

1965-09-16 / nr. 6441

i Pag 2 PROFESIUNILE VIITORULUI în viitor vor apare ştiinţe noi. Aces­tea vor purta, o parte chiar denumirile începuturilor, de la jumătatea secolu­lui al XX-lea : fizică şi medicină nu­cleară, electronica şi cibernetică, radio­­chimia, radiologia, radio-metalurgia, astrobotanica. Altele vor avea nume ciudate pentru noi, dar foarte fireşti pentru creatorii lor. Ştiinţele noi vor crea profesiuni noi, dar toate vor porni de la ceea ce se făureşte astăzi, în secolul al XXI-lea, aşa cum au răspuns la o anchetă peste două sute de cercetători şi oameni de ştiinţă, profesiunile cele mai răspîndite vor fi cele tehnice : dispecer pentru minele teleghidate, ajustor pentru sec­ţiile automatizate, operator la centra­lele atomo-electrice, asamblor de ma­şini electronice de calcul. Cu puţină imaginaţie şi cu ceva b­o­turi tehnice şi ştiinţifico-fantastice, puteţi avea şi înţelegerea acestor noi profesiuni ale viitorului, unele neo­bişnuite, altele încă nebănuite. Extracţiile de petrol de la peste 15.000 m. adîncime (astăzi cea mai adîncă extracţie este de aproape 7.000 de metri), vor fi făcute de la depăr­tare, prin staţii automatizate şi prin radio. Zeci de sonde vor fi conduse de un singur om, care va putea urmări de la zeci de kilometri, în faţa unui panou de comandă, mersul lucrărilor forărilor. Minele, datorită noilor metode de ga­­zeificare subterană, vor lucra fără mi­neri. Aşa cum în agricultură tractoa­rele vor fi fără tractorişti, ghidate de la distanţă, iar maşinile cu călători fără şoferi, direcţia menţinînd-o apara­tele de reacţie şi radar. Folosirea iztopilor radioactivi în teh­nică, biologie, medicină, agricultură va deschide tehnicienilor şi cercetătorilor ştiinţifici perspective nebănuite încă. Automatizarea va înlocui treptat mecanizarea secolului XX. încă prin 1950 au început în America şi Europa îndrăzneţe automatizări : fabrica Ford, fabrica Renault, fabricile de automobile din Moscova, combinatele metalurgice de la Magnitogorsk sau Kuznețk, în halele imense în care altădată lu­crau sute de muncitori, acum este de ajuns unul singur sau o echipă. Procesul tehnologic dintr-o fabrică de motoci­clete din R.D.G., cu 17 procese tehnice, este condus de doi oameni, în Polonia doi ingineri-dispeceri controlează cu ajutorul dispozitivelor automate func­ţionarea a peste 20 de centrale electrice. Staţiile de cale ferată, complet auto­matizate şi telemecanizate, vor fi con­duse prin dispecerul principal cu o de­plină securitate a circulaţiei. Un singur om va putea dirija calm şi sigur, prin­­tr-un sistem de centralizare electro­­dinamică, circulaţia din 13—15 staţii de cale ferată. Pentru că adînci, mărilor şi oceane­lor păstrează surse infinite de alimen­taţie şi aici creşterea vieţuitoarelor este mult sporită, se preconizează o noua şi surprinzătoare profesiune: agroteh­­nicianul submarin sau scafandru. în medicină medicul dispecer va putea urmări pe ecrane de televiziune starea bolnavilor din peste zece saloane, avînd în orice clipă graficul funcţiunilor lor fiziologice. în bibliotecă, bibliotecarul cult dar depăşit, aglomerat de noutăţi şi de bogăţia informaţiei, va deveni un bibliotehnician care transmite totul prin cărţi , film, benzi de magneto­fon cu imagini şi maşini electronice cu o memorie fără greş. Cîteva profesiuni îşi vor schimba cu totul structura: contabilul, dactilogra­fa, traducătorul. Maşinile electronice de calcul, de tradus, de scris după dicta­­fon automat nu îi vor înlocui total pe aceştia, dar le vor reduce numărul şi îi vor transforma în stăpînii maşini­lor. în fizica nucleară, din necesităţi teh­nice şi industriale, se vor crea sigur specialişti şi profesiuni noi. Şi la fel va fi şi în cosmonautică, în care cosmo­nauţii de pînă mai ieri vor deveni pi­loţi pe sateliţi, conducători de staţii interplanetare, prospectori de bogăţii naturale ale planetelor. Dar viitorul ne păstrează încă nebă­nuite surprize, aşa cum i-ar oferi lui Jules Verne invenţiile şi descoperirile de astăzi. Lumea va arăta cu totul altfel. Aşa cum a transformat-o în ultimele două secole progresul tehnic, ea va fi şi de astă-dată mult metamorfozată. La baza viitorului stă însă efortul nostru de astăzi. Viitorul va trebui să aducă nu numai progresul ştiinţei şi tehnicii dar şi progresul întregii societăţi ome­neşti, posibilitatea tuturor oamenilor de a fi liberi şi a se bucura pe deplin de aceste mari cuceriri. VIRGIL LUDU în noul peisaj al Capitalei , unul din jaloanele viitorului — întreprinderea „Automatica“. Mugurii profesiunilor viitorului , la Facultatea de medicină din Cluj, cursurile sunt predate prin televiziune. DRUM­MOL! Incursiune în Ştiaţi că în diferitele­ depozite ale Direcţiei Generale a Arhivelor Statului se găsesc 127 kilometri de rafturi cu documente? Puse cape la cap, acestea ar corespunde cu lungimea căii ferate Bucureşti-Buşteni. — Hîrtii ! Vor fi tentaţi poate unii cititori să exclame, ridicînd uşor din umăr. Hîrtii, desigur, dar prin trecerea ani­lor, o hîrtie scrisă, cu un anumit con­ţinut, se înnobilează , devine document istoric. Datorită acestei metamorfoze uimitoare, fiecare piesă din depozitele Arhivelor Statului s-a transformat, o dată cu timpul, într-o mărturie plină de culoare şi viaţă a trecutului, într-un mesaj pe care ni-l transmit înaintaşii peste veacuri. CUM VORBESC DOCUMENTELE Cel mai vechi document românesc existent în arhive datează din 1374, emis de Vladislav, voievodul Ţării Ro­mâneşti. Alături de această piesă pre­ţioasă, documente cu pecete roşie — semn că vin din cancelaria domnească — „documente solemne“, cu „sigilii atîrnate“ adăpostite în căuşe de lemn, legate de pergament prin şnururi de mătase. Impresionante sînt pergamente­le din epoca brîncovenească, bogat or­namentate, adevărate capodopere de artă miniaturală. Desenul fin al chena­relor lucrate în aur şi în culori vii îşi păstrează şi astăzi, după 250 de ani, prospeţimea cromatică. Asemenea piese sunt studiate de cer­cetători cu mare atenţie. Interesează conţinutul documentului, cum este el întocmit, interesează şi limba şi alfa­betul, cerneala şi pergamentul utilizat. Toate aceste amănunte constituie surse de informare foarte importante pentru istorie. Precum un reflector puternic învinge negura groasă ce împiedică ve­derea, tot astfel o piesă de arhivă, ne­glijată ani de-a rîndul, poate clarifica şi însufleţi momente importante din istoria patriei. Cunoaştem, spre exem­plu, lupta dusă ani şi ani de-a rîndul pentru înfiinţarea de şcoli săteşti, rolul unor cărturari de frunte ai ţării noas­tre în răspîndirea luminii cărţii la sate. Semnificativ, că după 1848 şcolile săteşti, ca şi cele orăşeneşti, au fost închise ca măsură represivă împotriva învăţătorilor şi profesorilor participanţi la mişcarea revoluţionară, în 1851, şco­lile din oraşe au fost redeschise. Cele din sate nu. Răspunzînd la un raport al ocîrmuirii judeţului Vîlcea, care fă­cea cunoscută o cerere a locuitorilor din Horezu. Eforia şcoalelor dă dispoziţii clare şi limpezi : „Nici o şcoală co­munală nu poate fi deschisă, ci numai in reşedinţele judeţelor". TRADIŢIE FRUMOASĂ Au fost oameni de cultură care au trebuit să lupte cu mari greutăţi pentru a păstra acest tezaur nepreţuit, care stă la baza celor mai multe din impor­tantele lucrări de istorie tipărite în ultimele două decenii, între care şi Isto­ria României. Printre cei care au lucrat la Arhivele Statului în decursul celor 134 de ani de cînd acestea există se numără personalităţi de frunte ca Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Ion Fn­ade Rădulescu, Cezar Boliac, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Grigore Alexandres­­cu, Nicolae Filimon. Prin activitatea lor în viaţa publică aceşti oameni ele seamă au ridicat prestigiul instituţiei şi au contribuit la adunarea şi păstra­rea documentelor într-o vreme cînd ignoranţa, dezinteresul şi reaua voinţă contribuiau din plin la deteriorarea sau distrugerea lor. Au fost şi lucrători arhivişti care cu abnegaţie şi-au legat întreaga viaţă de această muncă. Unul dintre aceştia, Dimitrie Onciul, minunat organizator, fiind directorul acestei instituţii peste 20 de ani, a salvat arhivele ţării de la distrugere. URMÂND PILDA ÎNAINTAŞILOR Astăzi, cele 60 de unităţi arhivistice nou înfiinţate în ultimele două decenii, alături de cele 10 care existau, se bucu­ră de condiţii corespunzătoare, de mij­loace pentru păstrarea materialelor. Există ateliere cu aparatură modernă pentru restaurarea şi repararea docu­mentelor. Specialişti fac studii ştiinţi­fice pentru maladiile scrisului şi ale hîr­­tiei, iau măsuri pentru remedierea lor. Problema principală care se pune ar­­hiviştilor în zilele noastre este o cît mai bogată folosire a documentelor. Numai anul trecut, peste 1­300 de cer­cetători au studiat circa 42.000 piese arhivistice. Arhiviştii publică ei înşişi lucrări ştiinţifice, semnalează apariţia unor documente preţioase, utile stabi­lirii unor adevăruri istorice sau econo­miei noastre naţionale. Materialele arhi­vistice au fost folosite, de asemenea, la realizarea unor filme documentare sau artistice ca şi la realizarea unor spec­tacole de teatru. Metode variate sunt utilizate pentru a face cunoscut unor mase cît mai largi patrimoniul documentar al arhivelor. Dintre acestea, cele mai eficace sunt expoziţiile. Organizarea lor ridică pen­tru arhivişti probleme complexe. Do­cumentele sínt vulnerabile la orice ma­nipulare, iar lumina, praful, uscăciunea sau umezeala le sunt duşmani periculoşi. Totuşi, în Capitală şi în ţară, chiar şi în oraşe mai mici ca Năsăud, Aiud, au fost amenajate numeroase expoziţii, unele cu caracter general, privind mo­mente de seamă din istoria poporului nostru, altele consacrate unor aniver­sari. Colecţiile de documente ca şi expo­ziţiile arhivistice sînt din ce în ce mai mult folosite şi în procesul de învăţă­­mînt. Unii profesori îşi ţin lecţiile de istorie sau de istorie a literaturii în acest cadru. Strînsa colaborare dintre Arhivele Statului şi muzee, case memoriale, con­tribuie, de asemenea, la o largă cunoaş­tere de către mase largi a unor impor­tante documente. TAMARA MARCU istorie Observaţii cu privire la „meteoriţii sporadici“ Astronomii sovietici de la Universitatea din Kazan au publicat recent rezultatele observaţiilor lor asupra „meteoriţilor sporadici“. Există două categorii de meteoriţi : aversele meteorice şi meteoriţii sporadici. Aversele meteorice constituie fenomene binecunos­cute : faimoasele ploi de stele căzătoare care se produc cînd roiuri de meteoriţi întretaie traiectoria Pămîntului. Printre aceste roiuri figurează îndeo­sebi cele ale „Perseidelor“, „Leonidelor“ şi „Qua­­drantidelor“. Astronomii prevăd exact cînd vor avea loc aceste fenomene. Dimpotrivă, „meteoriţii spo­radici“ pot apare în orice moment şi pot proveni din orice regiune a cerului. Ei sosesc probabil din spaţiul interstelar. Savantul sovietic Pu­­picev consideră că meteoriţii sporadici se deplasează de cele mai multe ori în­­t­r-un sens bine precizat şi că răspîndi­rea lor este mult mai puţin întîmplă­­toare decît se credea pînă acum. Sa­vanţii sovietici studiază cu multă se­riozitate „convoaiele de pietre“ care ar putea constitui un obstacol pentru na­vele cosmice cu echipaj. Dio de cît o gămălie de ac Uzinele Bell din Statele Unite au început produ­cerea in serie a unor diode de mărimea unei gămălii de ac (0,8 mm. diametrul şi 0,4 mm. lungimea). Dioda nu are nici o piesă metalică, este ermetic închisă şi tocmai datorită acestor calităţi poate fi folosită şi la temperaturi ridicate. Automat pentru restaurantele cu autoservire In restaurantele cu autoservire din Anglia a fost introdus un automat de un tip special. Mîncărurile stau la frigider. După ce clientul a ales mîncarea preferată și a introdus moneda în deschizătura res­pectivă, automatul se declanşează, scoate mîcarea din frigider, o trece printr-o instalaţie cu raze ultra­scurte care în 20 de secunde încălzeşte totul, astfel că ajungînd la locul de ieşire mîncarea este caldă, tocmai bună de mîncat. Totul se face fără interven­ţia omului. Metamida — o nouă masă plastică Doi ingineri chimişti ungari au pus la punct o metodă de preparare a unei noi mase plastice — me­tamida. Ca materie primă este folosită caprolactama, căreia i se adaugă o substanţă specială pentru for­marea grăunţelor. Se obţine o masă plastică mai tare, mai rezistentă şi mai ieftină decît bronzul. Ea poate fi folosită la confecţionarea de cuzineţi pentru lagăre, care sunt de trei ori mai durabili decît cei din bronz şi cu mult mai uşori decît aceştia. Gradul de duritate a apei şi afecţiunile cardiace Ultimele cercetări ştiinţifice efectuate în Suedia au confirmat observaţiile cercetătorilor americani şi japonezi care au constatat o creştere a cazurilor de afecţiuni cardiace în regiunile cu apă potabilă cu duritate redusă. în Suedia au fost cercetate în acest sens toate oraşele cu o populaţie de peste 25.000 locuitori pe perioada 1950—1960. S-a stabilit o legătură directă între cantitatea redusă de săruri minerale în apă (fapt căruia i se datorește duritatea ei scăzută) și îmbolnăvirile de inimă. Deocamdată nu s-a lămurit complet cauza acestui fenomen. Vindecarea tumorilor canceroase cu ajutorul mezonilor „pi“ La Universitatea din Zürich se va realiza in 1969 prima instalaţie din lume care va produce mezoni pi pentru vindecarea tumorilor canceroase. Mezonii cu încărcătură pozitivă şi negativă, cît şi mezonii neutri, pot fi obţinuţi prin bombardarea elemente­lor uşoare cu protoni de înaltă energie. Cu ajutorul unor magneţi, fasciculul mezonilor negativi poate fi izolat. Mezonii pi negativi străbat materia fiind în­corporaţi, după parcurgerea unei distanţe determi­nate, în nucleele atomilor. în timpul acesta se pro­duce o emisiune de particule de înaltă energie, cu mică lungime de undă. Experienţele făcute pe şoareci arată că mezonii pi pot fi folosiţi cu o eficacitate mai mare decît orice altă radiaţie pentru distrugerea ţesuturilor cance­roase. La Universitatea din Zürich vor începe, în curînd, experienţele pe oameni, sub controlul cunos­cutului specialist radiolog, profesor Horst. Operaţii pe creier fără instrumente chirurgicale Dr. Lars Lexell, profesor de neurochirurgie la Universitatea din Stockholm, a început să facă ope­raţii pe creier fără instrumente chirurgicale. In locul scalpelului, cu ajutorul căruia sunt îndepărtate de obicei celulele vătămate din creierul mare, el foloseşte fascicule de protoni. Iradierea se face de către un accelera­tor atomic. Asemenea operaţii se aplică în diferite boli ale creierului, conside­rate înainte incurabile. Pentru modificarea proprietăţilor plantelor, în ultimul tirr­p au fost folo­site în acest scop în afara substanţelor chimice şi emanaţiile radioactive. în Franţa au fost expuse influenţei radioactive cîteva straturi de trandafiri, pe o perioadă de 4 luni, în­­cepînd cu luna noiembrie şi terminînd cu luna fe­bruarie, în urma acestei experienţe s-a ajuns la obţinerea de noi varietăţi de trandafiri, cu culori şi nuanţe foarte ciudate. Pescuitul „abisal“ Anul viitor, o flotilă sovietică din Atlantic va în­cepe să folosească o nouă metodă de pescuit prin coborîrea plasei la adîncimi de 1.300 m. Această nouă metodă a fost precedată în cursul anului trecut de experienţe în cadrul ţărior, plasele de pescuit au fost scufundate la 850 şi la 1.100 m­. La astfel de adîncimi, considerate neproductive, a fost capturată o cantitate de peşte dublă faţă de afaia pescuită la 300 metri. Pentru pescuit­l „abisal“ vor fi întrebuinţate noi tipuri de plase, d­osebit de rezistente la presiunea apei. DIN LUMEA ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII Trandafiri nucleari 1 I IN 1964, populaţia globului pămîn­­tesc a fost de aproximativ 3.283 mi­lioane de oameni. Ea creşte cu circa 65 milioane locuitori pe an, şi în 1980 va atinge probabil 4.300 milioane. Cel mai mare procent de locuitori trăiesc în regiunile cele mai puţin dez­voltate ale globului pămîntesc : 96 la sută din populaţie trăieşte în Asia, 16 la sută — în America Latină şi Africa şi numai 28 la sută — în Europa şi America de nord. IN STATELE UNITE 6.000 de ame­ricani pe an ajung în spital, deoarece intră din neatenţie prin geamurile uşilor sau vitrinele magazinelor. Asociaţia medicală americană nu spe­cifică dacă accidentele se datoresc trans­parenţei geamurilor sau miopiei cetă­ţenilor din Statele Unite. SE PARE că în Anglia se pierd foar­te multe obiecte. Astfel, în 1964, numai în autobuzele şi metroul din Londra au fost găsite 334 de obiecte, dintre care numai o treime au fost revendicate.I­­­ntr-un inventar al obiectivelor gă­site se menţionează, între altele, 10.000 de bijuterii mărunte, circa 89.000 de umbrele (dintre care numai opt au fost căutate de posesorii lor); vreo 18.000 de cărţi; 100.000 perechi de ochelari; 32.000 perechi de mănuşi şi 16.000 mă­nuşi desperechiate. Printre obiectele găsite care nu au fost revendicate se numără o capă de zibelină, un colier de perle verita­ DIN TOATE COLŢURILE LUMII UN ROI de albine furioase au stîrnit panică pe un teren de fotbal din Paraná (Brazilia), pe care două echipe își disputau un meci. Arbitrul a fost nevoit să suspende focul. Cei 4.000 de spectatori au luat-o la fuga, urmăriţi de „albinele africane“ im­portate recent de cîţiva apicultori din localitate. FANNY WILLIAMS, în virstă de 60 de ani, din Stonewall (Mississippi) s-a pomenit cu o durere cumplită de mă­sele. Dentistul pe care l-a consultat a constatat că îi creştea o a treia serie de dinţi. Pină acum i-au ieşit patru dinţi pe maxilarul superior şi unul pe cel inferior. AMBASADA irlandeză de la Stock­holm a protestat pe lingă guvernul suedez din cauza buletinelor meteorolo­gice pe care postul de radio suedez le transmite zilnic. Aproape în fiecare zi crainicul anunţă furtuni şi ploi pe coas­tele irlandeze. Acest lucru este dăună­tor, se afirmă în protestul ambasadei, pentru turismul în Irlanda. UN HOŢ s-a introdus într-un maga­zin de aparate de radio din Puerto la Cruz (Venezuela), devalizînd casa de bani. Printre obiectele furate era şi un bilet de loterie. La tragerea care a avut loc numai la o jumătate de oră după jefuirea magazinului, biletul res­pectiv a cîştigat 20.000 bolivari. In­fractorul îşi muşcă însă mîinile de ne­caz, deoarece posesorul biletului îşi notase probabil seria şi numărul acestuia. Poliţia a fost bineînţeles anunţată, aşa că hoţul este în imposibilitate de a încasa această mică avere. RECENT, în apropiere de Lucknow (India) s-au ciocnit două trenuri. Din fericire, accidentul nu a fost grav, doar cîţiva călători alegîndu-se cu contu­­ziuni. La faţa locului au fost trimişi contro­lori şi funcţionari ai căilor ferate in­diene pentru a ancheta în ce împreju­rări a avut loc accidentul. Cerînd pa­sagerilor biletele au constatat că 200 dintre ei călătoreau clandestin. Intere­sant este faptul că nici unul din pasa­gerii clandestini nu a fost rănit. THOMAS PINNEY, în vîrstă de 74 de ani, internat la spitalul din Saint- Peter-Port, de pe insula Guernesey, a­ primit recent vizita unei femei, care s-a prezentat: d-na Pinney. După pri­mele clipe de confuzie, dl. Pinney şi-a dat seama că este vorba de pro­pria sa soţie, de care se despărţise la numai patru ore după celebrarea căsă­toriei, în urma unei certe. De atunci au trecut 10 de ani, în care soţii nu se mai revăzuseră niciodată. bile și o broșe de diamante. PE O autostradă din apropiere de Darmstadt (R.F.G.) a avut loc un acci­dent neobișnuit: un autoturism s-a iz­bit puternic de... o roată de cașcaval. Această roată uriașă căzuse probabil dintr-un camion care circula în sens invers pe șosea. Mașina a fost serios avariată. a ORIZONTAL. 1. Cînd pe un taler, cînd pe altul — Pe jumătate mamă ! 2. în frunte, tot mereu în frunte. 3. Trecea de la el — O inimă atotcuprin­­zătoare. 4. Vraişte. 5. Dumneata eşti opacă — Vechi locuitor al Franţei. 6. Dacă trece el, îţi simţi umerii mai grei — Apune. 7. Harnaşament — Nume feminin — 1965. 8. Valţ (fem.). 9. îm­brăcat în cupru. 10. „ ... munţilor“, de Norbert Petri. VERTICAL. 1. La o anumită vîrstă începe să scîrţîie ! — Comparaţie cu calciul. 2. N-o mişcă decît ecoul. 3. Părăsit (fig.) — Alt cuvînt nu ştie cînd alege. 4. Rimează cu Caracas. 5. Nae Georgescu — Sînt uşi şi cu două. 6. S-a războit cu ele Karel Capek în vreo 300 de pagini (sing.). 7. Lac în U.R.S.S. — Oprit (fig.). 8. E foarte frecvent în șlagăre — A iubi (arh.). 9. Magician — Dacă s-a rupt odată, omul nu și-o mai poate înnoda. 10. Lămurită (fig.). ION MICU INVITAŢIE LA DRUMEŢIE La cabana Curmătura Din punct de vedere turistic, masivul Piatra Craiului se impune printr-o notă de originalitate. Cînd te apropii de Zăr­­neşti, crestele calcaroase se ridică im­presionante, închizînd zarea. Vîrfuri as­cuţite, legate prin pereţi prăpăstioşi, ase­menea unei dantele lucrate cu măiestrie în piatră completează solemnitatea doar aparent adormită a acestor munţi. Apoi se adaugă interesantele fenomene carstice (prăpăstii, peşteri, avene etc.), nenumărate grohotişuri, flora şi fauna, care, asociate, realizează privelişti de rară splendoare. In acest cuib de frumuseţi montane, te invit dragă cititorule, să poposim de data aceasta. Ne vom întovărăşi paşii pe cărările de piatră animaţi de voioşie şi bucurie, pînă la cabana Curmătura. Drumul spre cabană îl începem din Zărneşti, unde ajungem cu trenul care circulă de la Braşov. Ieşim din Zăr­neşti prin partea de sud-vest, pe şosea, apoi urmărim drumul care se aşterne de-a lungul Rîului Mare. La marginea comunei, după 30 minute, facem un scurt popas la cabana Cura Rîului , aşezată într-o plăcută poieniţă presă­rată cu flori. In bună parte urmăm şoseaua care leagă oraşul Zărneşti de satul Mă­gura, pînă la punctul numit „Fîntîna lui Botorog". De aici, în continuare, ne ţinem de rîul care curge gălăgios. După 2—21/s ore ajungem la inte­resantul fenomen carstic numit „La Prăpăstii'' — unde pereţii înalţi de calcar stimulează drumul, ridicîndu-se ameninţător ai reci de m­e­tri deasupra noastră. Locul este pitoresc, fascinant. Aceste porţi de piatră au fost tăiate de Rîul Mare. La început, aici, a fost un fel de tunel prin care curgeau apele, apoi tavanul lui s-a prăbuşit, deschizîndu-se această vale canion de mare atracţie. Pietrele care ne îngreu­nează astăzi mersul, se pare a fi res­turi din plafonul prăbuşit al tunelului. La tot pasul, cit trecem prin Prăpăstii, suntem­ încîntaţi de peisaje inedite, tul­burătoare prin farmecul şi unicitatea lor. După ce ieşim din această zonă, mai întîi trecem peste apa rece a pîrîiaşului Curmătura — apoi dăm într-o cărare marcată cu dungă albastră, care urcă prin pădure, iar în cele din urmă printr-o poiană. Încet, încet, dar fără nici o oboseală, căci urcuşul este uşor, ne apropiem de cabană. Înainte de a ajunge e bine să ne oprim puţin, pen­tru a ne desfăta cu priveliştile largi, pline de lumină şi culori, în dreapta Piatra Mică, iar în faţă Piatra Mare. Intre ele o înşeuare cunoscută sub nu­mele de Curmătura, unde este amplasată cabana cu acelaşi nume (1470 m. alti­tudine). încă de departe ea ne zîmbește prin ferestrele de la care s-au tras obloanele- In timpul verii are 80 locuri în camere, in dormitoare comune și la priciuri, dispune de restaurant-cantină, bufet, este electrificată. Din Zărnești pînă la cabană e drum cam de 3—4 ore. In jurul cabanei se pot amplasa şi corturi, iar de aici se pot face excursii în Piatra Mică şi Piatra Mare. Întoarcerea se poate face în două moduri: fie pe traseul descris la venire, adică prin Prăpăstii, fie prin Poiana Zănoaga. Pentru ultimul traseu se ur­măreşte marcajul cu dungă galbenă — care începe de la cabană. Acest traseu duce tot în valea Rîului Mare, dar ne scoate dincolo de Prăpăstii, în apro­pierea locului de despărţire a drumului spre satul Măgura. Prof. VICTOR VOICU-VEDEA 4

Next