Drum Nou, februarie 1968 (Anul 25, nr. 7179-7202)
1968-02-14 / nr. 7189
Pag. 2 :• . • - PE TEME DE PARTID • ECONOMICE • CULTURALE Unanimitate în hotărîri şi acţiune Cu cîtva timp în urmă, unora le-ar fi venit greu să creadă că activitatea unei organizaţii de partid, cum este aceea de la uzina „Hidromecanica“ din Braşov, ar putea fi lipsită de aportul unui activist salariat, al secretarului comitetului şi în amenea condiţii ea ar putea chiar să crească în intensitate. Iată că şi aici — ca de altfel peste tot — organizaţiile de bază au trecut la începutul acestui an să-şi întocmească planuri de muncă trimestriale, iar potrivit modificării articolului nr. 48 din Statutul partidului să-şi prevadă în acest răstimp pe lîngă o adunare generală şi cite o şedinţă de birou lunară, acţiunile practice, obiectivele de atins. — S-a terminat cu forfota şedinţelor — ne spune tovarăşul ing. Ilie Chivu, locţiitor al secretarului comitetului de partid din uzină. Deveniseră o obişnuinţă şi, sincer, mă temeam că ne va fi greu să ne dezobişnuim de ele. Inţelegînd însă că măsurile luate vizau tocmai conţinutul muncii de partid, sensul lor fundamental constituindu-l plasarea centrului de greutate al întregii activităţi în acţiuni concrete, eficiente, jos, la verigile de bază, sporirea operativităţii şi iniţiativei în soluţionarea sarcinilor, am acţionat în consecinţă. Tocmai modalitatea de a soluţiona în bune condiţii multitudinea şi complexitatea de sarcini de către comitetul de partid — în lipsa unui activist salariat — am dorit s-o aflăm de la tovarăşul Chivu. — Ne-am spus în comitetul de partid: „Condiţia fundamentală a imprimării unei munci dinamice, eficiente este ca unanimitatea cu care adoptăm hotărîrile să fie urmată de unitatea de acţiune. Neîndeplinirea de către unul din membrii comitetului a atribuţiilor ce-i revin în domeniul încredinţat, se va resimţi fără îndoială şi, în plus, le va îngreuna munca altora. Fiecare dintre noi — s-a zis — are obligaţiile lui profesionale pe care trebuie să le îndeplinească exemplar. Să împărţim echitabil sarcinile din comitet, acţionînd fiecare cu răspundere“. Relevîndu-ne acest aspect al muncii comitetului, tovarăşul Chivu a remarcat şi un alt fapt important: întreaga activitate va avea o bază largă, obştească, la soluţionarea problemelor fiind atraşi toţi comuniştii ceea ce, fără îndoială, va conferi muncii de partid mai multă vitalitate, sfera ei de influenţă şi cuprindere va creşte. După cum ni s-a relatat, se Încetăţenise înainte vreme obi- I ceiul ca pentru rezolvarea ori- I cărei sarcini, organele locale de I partid să-l caute pe secretarul I comitetului. Acesta le nota, transmiţîndu-le mai departe, uneori cu întîrziere, celor care trebuiau să le înfăptuiască. O muncă în plus, o verigă intermediară, cînd totul ar fi putut fi soluţionat mai bine şi operativ. — Noi ne-am decis — continuă ideea tov, Chivu — că dacă sînt căutat la telefon sau la comitet pentru o anume problemă care intră în resortul unui membru al comitetului, tovarăşul respectiv va fi îndrumat spre cel mai în măsură să cunoască lucrurile şi să ajute la rezolvarea lor. E un contact direct, la sursă, şi implicit un ajutor mai eficient dat de organele locale de partid. Imprimarea unui stil de muncă corespunzător cerinţelor şi exigenţelor actuale presupune un efort perseverent din partea fiecărui comunist, însuşirea esenţei, naturii calitative a măsurilor ce se iau, energie în îndeplinirea sarcinilor. „Un membru al comitetului nostru a venit zilele trecute, fireşte, în virtutea unor obişnuinţe — ne spunea interlocutorul — să sesizeze unele anomalii din sector, de fapt abateri disciplinare. L-am ascultat, şi cînd ne-am dat seama că întinde vorba, l-am întrebat cum a acţionat el, ce atitudine a luat, ce a făcut personal, ca membru al comitetului, pentru a soluţiona pe loc lucrurile ? Mai era oare cazul să vină cineva să facă ordine într-o problemă pe care el o sesizase, în sectorul lui de activitate, şi o cunoştea cel mai bine ?“ Am reflectat asupra discuţiilor purtate cu tovarăşul Ilie Chivu. Convingerea formată este că aici comitetul de partid a dovedit discernămînt, receptivitate faţă de stilul nou care trebuie să se imprime în activitatea organizaţiei de partid. Fără îndoială, acest lucru se va reflecta în sporirea capacităţii organizaţiei de partid de a-şi exercita rolul conducător şi în creşterea eficienţei întregii munci de partid de la „Hidromecanica“. C. MUGUR Di ■ aviziunea răspunderilor Există un criteriu — i-am spune principal — de apreciere a contribuţiei fiecărui membru al societăţii la efortul general spre progres, el se identifică prin gradul de răspundere faţă de îndeplinirea îndatoririlor ce-i revin — profesionale sau obşteşti — şi, în ultimă instanţă, prin rezultatele certe pe care le obţine. Nu încercăm să ne referim în cele ce urmează la energia cu care a acţionat în ultimul an, ca un organism bine închegat, colectivul Uzinei de autocamioane din Braşov, şi nici la rezultatele incontestabile pe care le-a obţinut şi care sunt îndeobşte cunoscute. Ne-a atras însă atenţia un fapt care, la prima vedere, poate fi socotit de însemnătate secundară, ba, poate nici n-ar merita să fie luat în seamă. Aşa s-ar părea. In realitate însă, lucrurile ne-au condus spre unele concluzii împărtăşite de altfel şi de tov. ing. Constantin Şuţu, secretarul comitetului de partid al uzinei. Pe parcursul convorbirii cu secretarul comitetului, acesta a fost solicitat de cîteva ori fie diferite persoane din uzină să-şi dea fie „consimţămîntul“, fie pur şi simplu părerea în legătură cu unele probleme ale producţiei. L-a căutat, de pildă, la telefon, mecanicul şef al uzinei. Avea o problemă pe care o socotea de mare urgenţă. N-am reţinut dacă secretarul comitetului de partid i-a dat vreo soluţie către sfîrşitul discuţiei, dar am notat reacţia pe deplin justificată : „E vorba în ultimă instanţă de o neglijenţă evidentă. De două săptămîni tărăgănează o lucrare importantă pentru uzină. Ei susţin că n-au avut cărămidă refractară. Cit de cusut cu aţă albă e acest, argument, ne dăm seama din faptul că în oraş se găsesc două fabrici care produc cărămidă“. N-am putut înţelege nici noi, după cum nici tov. Şuţu n-a înţeles, ce anume a dorit să obţină de la dînsul mecanicul şef al uzinei. Sau poate a vrut doar să-l informeze că lucrarea de care răspunde se desfăşoară anevoios ? ... Intră în birou dirigintele unui şantier însoţit de doi ingineri constructori de la o întreprindere de construcţii din oraş. Uitînd probabil la ce, uşă au bătut, se adresează secretarului comitetului de partid cu rugămintea de a fi ajutaţi să găsească locul pentru amplasarea unei barăci în incinta uzinei (?!). — Să se fi adresat aceşti oameni către dv. dintr-o greşeală sau ? . . . ne-am interesat. Răspunsul primit a fost edificator. Pînă în urmă cu cîtva timp, uzina semăna cu un adevărat şantier, incinta era împînzită cu o puzderie de barăci şi tot felul de alte improvizaţii. Normal, comitetul de partid, interesat de estetica uzinei, a cerut celor în măsură să facă ordine. Iată însă că acum dacă se pune — întemeiat sau neîntemeiat — chestiunea amplasării unei barăci, cei în măsură se dezic să hotărască singuri pînă și asupra unei asemenea probleme, încercînd să transfere răspunderea asupra comitetului de partid. : — Cazurile acestea par să împingă comitetul de partid la tutelă măruntă, la preluarea atribuţiilor unor factori tehnico-administrativi .. . — Faptele sunt evidente. Una înseamnă exercitarea cu competenţă a dreptului de control de către organizaţie asupra conducerii tehnico-administrative, preocuparea noastră de a întări autoritatea deciziilor luate de conducerea uzinei, şi altceva înseamnă practica de a prelua atribuţiile unor factori de răspundere din uzină. Din păcate, cazuri de tutelă măruntă, de substituire, întîlnim încă destul de pronunţat, îndeosebi în activitatea comitetului de partid de la sculărie. El se angajează să dea soluţionare unor probleme ca acelea privind aprovizionarea tehnico-materială, premierea, încadrarea în categorii superioare de salarizare şi cite altele. In schimb, se ocupă foarte puţin de problemele vieţii interne de partid. Comitetul nostru de partid întreprinde chiar acum o analiză a stilului de muncă al organizaţiilor de bază de aici, pentru a stabili cele mai eficiente căi de îmbunătăţire a întregii activităţi. Oricum însă, aspectele vizate nu vor fi rezolvate dintr-o dată, printr-un studiu, printr-o şedinţă şi tocmai de aceea se cere ca comitetul de partid din uzină, făcînd proba înaltei exigenţe şi a fermităţii de care a dat dovadă de atîtea ori, să elimine manifestările de tutelă măruntă şi de substituire, de acceptare a tratării formale a noţiunii de răspundere, elemente ce nu sînt proprii stilului de muncă de partid și care nu aduc nimănui nici un serviciu. D. MTLEA \ mm Pt mm\ STILULUI Dt MUNCĂ Nj ORGANIZAȚIILOR Dt PIRND in serele întreprinderii comunale Braşov, florile care vor împodobi parcurile şi zonele verzi aşteaptă zilele călduroase. I PE SCEim HULII PfllflTUUlI REPUBLICII SBEIflLISIi HOHUIII Ludovic 5 press și Teatrul liric din Brașov După Ollenbach, Strauss, Jehat, Kalman, un an compozitor de operete, Francis Lopez, devine celebru în lumea întreagă iar lucrările lui, în frunte cu „Secretul lui Marco Polo", se joaca de către cele mai multe teatre muzicale de pe glob. Pe bună dreptate, fiindcă prin lirismul şi melodicitatea lor cuceritoare, accesibilitate, prin varietatea ritmică a dansurilor (exotice sau moderne), fantezia libretului şi participarea Însufleţită a orchestrei, creaţiile lui Francis Lopez — „Frumoasa din Cadiz“, „Timpul chitarelor", „Cintăreţul mexican", „Secretul lui Marco Polo" — se apropie uşor de inimile spectatorilor. Dacă mai adăugăm şi larga popularizare ce se face operetelor sale prin discuri, radio, televiziune, tihne, presă, tipărituri etc. vom înţelege de ce in sala de spectacol, auditorul cunoscind ariile şi, uneori chiar subiectul, cintă şi simte alături de interpreţi. In ce priveşte opereta „Secretul lui Marco Polo" ariile (in frunte cu „Te voi răpi la noapte“) au fost lansate de cintăretul francez Louis Mariano, iar la noi, în premieră pe ţară, de artistul poporului Ion Dacian. Este o deosebită cinste pentru Teatrul muzical din Braşov de a fi prezentat publicului bucureştean pe scena sălii mari a Palatului Republicii Socialiste România, această frumoasă operetă obţinînd un succes pe care îl poate înscrie la loc de frunte in palmaresul său. Subiectul operetei infătişează pe vestitul navigator Marco Polo intr-una din marile lui aventuri care i-au conferit celebritatea. Acţiunea se petrece în anul 1287 în Extremul Orient, in imperiul hanului Kubilai. Aceasta a facut pe libretist (Raimond Viney) şi pe compozitor, să elaboreze o dramaturgie muzicală axată pe legende, obiceiuri, costume şi chiar în bună parte pe o tematică exotică. Lopez însă a îmbinat totul in mod strălucit cu melodia muzicii uşoare noi, cu ritmurile moderne ale dansului contemporan, reuşind să dea orchestrei un rol de bogată participare printr-o orches traţie cînd lirică, cînd viguroasă, dar totdeauna antrenantă şi plină de farmec. Pentru acest spectacol, Teatrul muzical din Braşov a depus o muncă stăruitoare pentru a corespunde exigenţelor publicului, dar mărturisim cinstit că, pe cea mai mare şi bine utilată scenă a ţării, in condiţii optime de desfăşurare a direcţiei de scenă, de acustică, amplificare şi reverberaţie, de vizibilitate şi efecte de lumină, a fost intr-adevăr de nerecunoscut. La acestea trebuie să adăugăm contribuţia excepţională a cîntăreţului de faimă mondială Ludovic Spiess. Dotat cu calităţi vocale şi interpretative care i-au adus elogiile neprecupeţite ale celor mai competenţi critici muzicali din ţară şi de peste hotare, Ludovic Spiess a creat un Marco Polo ce nu credem că va mai fi egalat curind, pe vreo altă scenă lirică. Vocea sa de tenor de o claritate uimitoare, egală în toată întinderea, cu un centru şi subacut cvasibaritonal, cu acute de strălucirea argintului( expresivă, caldă şi suplă, care nu cunoaşte dificultăţi tehnice, dublată de o dicţiune şi o frază impecabile, a entuziasmat publicul, care l-a răsplătit cu ovaţii prelungite. Un merit incontestabil în valorificarea spectacolului îl are maestrul Mauriciu Vescan, care, cunoscind în amănunt partitura, a ţinut sub bagheta sa întregul ansamblu, cu o dezinvoltură şi precizie, demne de laudă. Direcţia de scenă a experimentatului regizor Barbu Dumitrescu a înfăţişat, cu mijloace simple, sugestive (uneori simbolice), ca şi scenografia lui Nicolae Lebaş, cu schimbări de de cor ,,la vedere", un spectacol care a comunicat re ale emoţii artistice. Corul, pregătit de Vlad Sava, a sunat mai bine ca oricînd, dînd şi reale contribuţii individuale în jocul de scenă. Baletul braşovean s-a străduit, antrenat parcă de prezenţa celor peste 3.000 de spectatori, să dea maximum de randament (solişti Doina Haidici Popescu şi Ion Torz), datorită, desigur, şi muncii şi priceperii maestrei coregrafe Adriana Dumitrescu. Am aplaudat creaţia plină de distincţie şi prezenţa scenică agreabilă a sopranei Carmen Hanganu Ionescu, care a interpretat pe Mi Tzu Ti cu multă sinceritate, vădind şi o voce plină de prospeţime. De asemenea, menţionăm creaţia sopranei Mia Munteanu, care a dat viaţa micuţei Lu Ku Song, atît prin cîntul său simplu, adecvat, cît şi printr-un joc de scenă care in actul III a fost plin de dinamism. In hanul Kubilai, basul Mircea Giurgiuman a susţinut un rol care i-a dat prilej să-şi etaleze calităţile sale vocale şi dramatice. Alături de partenerul său, Eugen Todea (Sing Nan Sing) înzestratul comic Gheorghe Popoiu a creat pe Pa Si Tu cu variate şi contaminante mijloace de umor. In rolul lui Coga am apreciat prestanţa şi talentul actoricesc al lui Paul Nicolaescu, regretînd că rolul său de proză nu ne-a dat o nouă ocazie să-i admirăm vocea. Subliniem verva diabolică a Măriei Paunescu în Bularga. In alte roluri au realizat creaţii meritorii Ion Gonţea, George Muscanu, George Pialoga, Ion Mitrescu, Ion Ghitan ş.a. întrunind adeziunea publicului din Capitală spectacolul merită să fie repetat de cît mai multe ori pe marea scenă bucureşteană. Prof. AL. COLFESCU Valenţele majore ale unui eveniment de muzică uşoară contemporană (Urmare din pag. 1) pârit în şase limbi şi pus la dispoziţia concurenţilor străini pentru a-şi alege melodia de interpretat) cuprinde 20 de cântece româneşti, nu înseamnă că toate acestea vor putea fi prezente pe scena concursului Festivalului. Cu siguranţă preferinţele interpreţilor străini se vor îndrepta spre melodia pe care ei o vor considera mai valoroasă, mai realizată. Şi surprizele care se pot ivi în această direcţie nu sunt lipsite de interes. De exemplu, una dintre melodiile care pînă acum a întrunit sufragiile mai multor interpreți este „Nici o lacrimă" a lui Ion Cristinoiu. De altfel, printre melodiile propuse figurează cîteva deosebit de apreciate ca: „Nu-li fie teamă de un sărut", de Camelia Dăscălescu, „Tangoul de demult" de Cherase Dendrino etc. Pe de altă parte, concurenţii vor aduce cu ei unele dintre cele mai valoroase melodii din repertoriul lor, ceea ce va conferi Festivalului internaţional de muzică uşoară „Braşov — România", valenţe deosebite, situîndu-i organic in contextul celor mai majore preocupări şi tendinţe ale dezvoltării muzicii uşoare contemporane. N. R. : In numerele următoare ale ziarului vom reveni cu noi amănunte despre festival şi participanţi. I DRUM NOD Nr. 7189 (Urmare din pag. I) folosindu-se judicios creditul bancar, s-a mărit într-un timp relativ scurt, capacitatea atelierului de cadmiere şi zincare. Cale deschisă măsurilor organizatorice Principiile hotărîrii se îmbină armonios cu cele ale acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, ambele conducînd la dinamizarea activităţii economice. Ancheta întreprinsă de ziar în cele 11 întreprinderi a demonstrat că lărgirea atribuţiilor conducerilor întreprinderilor în gospodărirea mijloacelor tehnicomateriale reprezintă o premisă pentru aplicarea operativă a măsurilor care vizează organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. In numeroase întreprinderi a fost îmbunătăţită structura organizatorică. La Fabrica de şuruburi s-a creat o grupă de lansare a producţiei şi se află în curs de organizare o staţie pentru mecanizarea evidenţei. Constructorii de tractoare au promovat un nou sistem de decontare a manoperei pe baza pieselor bine executate şi recepţionate. Prin aceasta se simplifică cu mult sistemul greoi de evidenţă de pînă acum, permiţând cadrelor tehnice să se concentreze asupra problemelor majore ale producţiei. Totodată acest sistem de decontare reduce ciclul de fabricaţie prin accelerarea trecerii pieselor de la o operaţie la alta, eficacitatea ei fiind apreciată la peste 1 milion lei economii. De asemenea, la Combinatul chimic din Făgăraș au fost create o serie de noi servicii, unele dintre cele existente au fost comasate, iar la „Colorom“ din Codlea, pe lîngă comasarea unor servicii, se preconizează crearea unui serviciu de prospectare pentru export, împletirea intereselor personale cu cele generale Deosebit de eficace s-a dovedit utilizarea largă a pîrghiilor de cointeresare materială. Cu prilejul anchetei întreprinse a ieşit în evidenţă faptul că prin perfecţionarea mecanismului de cointeresare au fost îmbinate in mai mare măsură interesele întreprinderilor, ale colectivelor de salariaţi cu cele generale ale economiei naţionale. Prevederile hotărîrii vin şi leagă în mai mare măsură volumul fondului de premiere de rezultatele concrete ale întreprinderii şi, respectiv, de contribuţia fiecărui salariat la realizarea sarcinilor de plan, la gospodărirea mijloacelor tehnice şi materiale. In decursul semestrului care a trecut, în întreprinderile experimentale au fost acordate premii excepţionale în valoare de milioane de lei pentru economiile şi beneficiile realizate peste prevederi din efortul propriu sau din acel 1 la sută din fondul de salarii. Stimulentele materiale au contribuit la dinamizarea colectivelor de muncă în acţiunea pentru reducerea termenelor de punere în funcţiune a unor obiective. Semnificativ ni se pare în acest sens reducerea cu 60 de zile a termenului de punere în funcţiune a lucrărilor de extindere a atelierului de curăţătorie de la uzina „Tractorul“ sau scurtarea termenului de reparaţii la fabrica de azotat de amoniu din Făgăraş. Importante stimulente se acordă pentru depăşirea planului la export. La solicitarea diferiţilor beneficiari externi, chimiştii făgărăşeni au livrat, suplimentar, în semestrul II, produse în valoare de peste 10 milioane lei. Aceasta a fost urmată de primirea unor fonduri valutare suplimentare, de acordarea unor prime celor ce au realizat aceste depăşiri. I.C.I.L. Braşov a depăşit, de asemenea, livrările la export cu 7,5 milioane lei. Pe alocuri însă, iniţiativa întreprinderilor în relaţiile cu beneficiarii externi a fost îngrădită. Uzina „Colorom“, deşi a realizat planul de export într-o proporţie de 124,5 la sută, nu a beneficiat în mod operativ de fonduri valutare suplimentare şi nici de fondul de premiere cuvenit, fapt ce a făcut să scadă efectul acestor mijloace stimulatorii. Fabrica de stofe aşteaptă şi ea pronunţarea forului tutelar în această problemă. In alte întreprinderi, deşi fondurile de premiere pentru rezultatele economice interne au fost constituite, conducerile întreprinderilor au manifestat lipsă de operativitate în stimularea celor care au contribuit la realizările obţinute. PUNCTE DE VEDERE In mod firesc, în perioada experimentărilor s-au născut şi unele neclarităţi, în parte soluţionate pe parcurs. Cu prilejul anchetei întreprinse au rezultat numeroase opinii şi propuneri, dintre care menţionăm cîteva : în mai multe locuri s-a ridicat problema deselor informări, rapoarte, situaţii ce sunt solicitate întreprinderilor experimentale de diferite organe de coordonare şi de control. Acest volum sporit al muncii de evidenţă a sustras atenţia specialiştilor de la efectuarea unor studii, de la simplificarea sistemului informaţional şi al aparatului tehnico-administrativ. S-a remarcat, de asemenea, necesitatea elaborării unor criterii precise privind aprecierea şi determinarea ponderii „efortului propriu“ în rezultatele economico-financiare ale întreprinderilor. Faptul că în decursul anilor instrucţiunile în vigoare au suferit numeroase modificări, au apărut interpretări subiective, care dau naştere la discuţii controversate cu organele băncii. „ O altă propunere priveşte modul de constituire a fondului de premiere. Se ştie că, din economiile ce se realizează prin reducerea cheltuielilor maxime la 1.000 lei producţie marfă vîndută şi încasată, 50 la sută rămîn la dispoziţia întreprinderii pentru premiere, din care 20 la sută se acordă în timpul anului ca prime excepţionale, iar restul de 80 la sută la finele anului. Se consideră că aşteptarea pînă la sfîrşitul anului pentru cei 80 la sută, scade efectul stimulativ al cointeresării materiale. De aceea se face propunerea ca întregul fond de premiere să se constituie trimestrial, sau cel puţin să se inverseze proporţia, rămînînd pentru sfîrşitul anului plata doar a 20 la sută din acest fond. Numeroase păreri controversate a ridicat şi metodologia de determinare a mijloacelor circulante. In actuala formă de calculare a acestui fond nu se are în vedere diversitatea producţiei. Indiferent că se fabrică un singur produs sau zece, volumul mijloacelor circulante este acelaşi. Diversificarea fabricației este însoţită însă de prelungirea ciclului de fabricație, fapt ce va duce implicit la un necesar suplimentar de mijloace circulante care, de pildă, la uzina „Tractorul“ se apreciază la circa 50 milioane lei trimestrial. Procurarea din credite a acestui necesar suplimentar nu este convenabilă deoarece pentru ele se percep dobînzi care grevează asupra preţului de cost. Am spicuit doar cîteva din propunerile făcute. Considerăm că ar fi utilă organizarea unui schimb de opinii pe această temă. Ea ar putea contribui la elucidarea unor neclarităţi, la extinderea experienţei înaintate. In acest scop ziarul „Drum nou“ pune la dispoziţia specialiştilor coloanele sale. Principala concluzie desprinsă este că nota dominantă a experimentărilor o constituie rezultatele economice pozitive determinate de un puternic proces de dinamizare a iniţiativei şi a capacităţilor creatoare; ele au facilitat schimbări calitative în activitatea economică a întreprinderilor. Cadrele de conducere din întreprinderile experimentale, în marea lor majoritate, au trecut cu succes examenul la care au fost supuse în rezolvarea unor probleme complexe de organizare şi conducere a producţiei. Rezultatele obţinute pînă în prezent dovedesc o dată mai mult eficacitatea măsurilor cu privire la perfecţionarea conducerii, organizării şi planificării activităţii economice adoptate de Conferinţa Naţională a partidului. ... . . - O carte despre vînătoare Casa regionala a creaţiei populare din Braşov şi-a îmbogăţit lista cărţilor şi broşurilor editate, cu o interesantă şi valoroasă lucrare : „Momente de vînătoare“ de Aristide N. Stavros. Apariţia marchează un eveniment în literatura cinegetică română, cartea deschizînd noi orizonturi în acest domeniu, atît prin materialul informativ, uneori total inedit pe care-l aduce, cît şi prin concepţia în care este alcătuită, obiectivele pe care şi le propune şi forma de prezentare. E semnificativ faptul că un capitol din cuprinsul cărţii a fost publicat în „Almanahul vînătorului şi pescarului sportiv" pe 1968. Aristide N. Stavros este cunoscut pentru activitatea sa în cadrul tuturor acţiunilor de ocrotire a monumentelor naturii, de refacere şi dezvoltare a fondului nostru cinegetic. Acestor preocupări, Aristide Stavros s-a consacrat de peste două decenii, rezultatele activităţii sale concretizîndu-se în publicarea unui vast material în revistele de specialitate. I s-a consacrat şi un film la televiziune. Pasiunea vînătorească, dragostea pentru frumuseţile naturii, sînt prezente în paginile cărţii, asociate într-un tot unitar, ceea ce detaşează lucrarea de manualele şi cărţile cu tematică cinegetică de pînă acum. Povestind întîmplări captivante de la vînătoare, autorul ne prezintă tablouri de natură din cele mai pitoreşti zone ale Carpaţilor noştri, surprinzînd aspectele cele mai semnificative, mai impresionante prin frumuseţea şi ineditul lor. Din cele 26 de capitole ale cărţii, care însumează circa 150 de pagini, amintim pe cele care sînt consacrate caprei negre din munţii regiunii Braşov, trofeelor vînătoreşti, cocoşului de munte din Carpaţi, cerbilor din Ciucaş, vînătorilor de mistreţi, cu schiurile, momente de la vînătorile de urşi şi lupi. Autorul acordă o atenţie aparte trofeelor vînătoreşti, valorii şi criteriilor de apreciere, consemnînd că Republica Socialistă România deţine recordul mondial la capra neagră, încă din 1910, de la Expoziţia internaţională ce a avut loc la Viena, şi din 1937 la o confruntare asemănătoare de la Berlin. In cartea sa el pledează pentru necesitatea ocrotirii în continuare a fondului cinegetic, pentru recoltarea exemplarelor care oferă trofee valoroase, sau a celor degenerate. Este demonstrată, de asemenea, stabilirea unui echilibru corespunzător între creșterea anuală a efectivelor cinegetice și numărul exemplarelor recoltate. In mare măsură, cartea „Momente de vînătoare“ este un adevărat tratat cinegetic pentru vînători, întrucît aproape în fiecare capitol se dau preţioase sfaturi practice. Pe de altă parte, numeroasele întîmplări vînătoreşti povestite într-un stil atractiv, colorat, sugestiv, trezesc interesul lecturii, chiar şi pentru cei care n-au practicat niciodată vînătoarea. remarcat că sub aspect, nici relatate nu se pot încadra în anecdotica bogată a snoavelor de vînătoare, ci sînt momente autentic trăite de autor, care a privit cu ochiul cercetătorului ştiinţific faptele, prezentîndu-le doar în forme stilistice care denotă deseori calităţi artistice remarcabile. Cartea cuprinde numeroase fotografii şi desene, iar textul este precedat de o prefaţă semnată de inginerul silvic Horia A. Almăşan, doctor în biologie, în încheierea căreia se spune : „Această carte se adresează deopotrivăiubitorilor naturii şi vînătorilor, îmbogăţind literatura cinegetică română şi de aceea o salutăm cu căldură“. Coperta şi desenele sunt semnate de Ştefan Bilciu, iar tiparul aparţine Întreprinderii poligrafice Braşov. Volumul „Momente de vînătoare“ de Aristide N. Stavros, redactat şi editat la Braşov, se înscrie printre cele mai valoroase lucrări de acest fel apărute în ţara noastră în acest domeniu. Este semnificativă apariţia ei la Braşov, unul din cele mai interesante centre ale ţării, atît prin valoarea obiectivelor turistice, cît şi prin bogăţia şi varietatea fondului cinegetic din această zonă. ȘT. PETRARU