Drum Nou, februarie 1968 (Anul 25, nr. 7179-7202)

1968-02-14 / nr. 7189

Pag. 2 :• . • - PE TEME DE PARTID • ECONOMICE • CULTURALE Unanimitate în hotărîri şi acţiune Cu cîtva timp în urmă, unora le-ar fi venit greu să creadă că activitatea unei organizaţii de partid, cum este aceea de la u­­zina „Hidromecanica“ din Bra­şov, ar putea fi lipsită de apor­tul unui activist salariat, al se­cretarului comitetului şi în a­­menea condiţii ea ar putea chiar să crească în intensitate. Iată că şi aici — ca de altfel peste tot — organizaţiile de ba­ză au trecut la începutul aces­tui an să-şi întocmească planuri de muncă trimestriale, iar po­trivit modificării articolului nr. 48 din Statutul partidului să-şi prevadă în acest răstimp pe lîngă o adunare generală şi cite o şedinţă de birou lunară, acţiunile practice, obiectivele de atins. — S-a terminat cu forfota şe­dinţelor — ne spune tovarăşul ing. Ilie Chivu, locţiitor al se­cretarului comitetului de partid din uzină. Deveniseră o obiş­nuinţă şi, sincer, mă temeam că ne va fi greu să ne dezobişnuim de ele. Inţelegînd însă că măsu­rile luate vizau tocmai conţinu­tul muncii de partid, sensul lor fundamental constituindu-l pla­sarea centrului de greutate al întregii activităţi în acţiuni con­crete, eficiente, jos, la verigile de bază, sporirea operativităţii şi iniţiativei în soluţionarea sar­cinilor, am acţionat în conse­cinţă. Tocmai modalitatea de a so­luţiona în­ bune condiţii multi­tudinea şi complexitatea de sar­cini de către comitetul de par­tid — în lipsa unui activist sa­lariat — am dorit s-o aflăm de la tovarăşul Chivu. — Ne-am spus în comitetul de partid: „Condiţia fundamen­tală a imprimării unei munci dinamice, eficiente este ca u­­nanimitatea cu care adoptăm ho­­tărîrile să fie urmată de unita­tea de acţiune. Neîndeplinirea de către unul din membrii co­mitetului a atribuţiilor ce-i re­vin în domeniul încredinţat, se va resimţi fără îndoială şi, în plus, le va îngreuna munca al­tora. Fiecare dintre noi — s-a zis — are obligaţiile lui profe­sionale pe care trebuie să le îndeplinească exemplar. Să îm­­părţim echitabil sarcinile din co­mitet, acţionînd fiecare cu răs­pundere“. Relevîndu-ne acest aspect al muncii comitetului, tovarăşul Chivu a remarcat şi un alt fapt important: întreaga activitate va avea o bază largă, obştească, la soluţionarea problemelor fiind atraşi toţi comuniştii ceea ce, fără îndoială, va conferi muncii de partid mai multă vitalitate, sfera ei de influenţă şi cuprin­dere va creşte. După cum ni s-a relatat, se Încetăţenise înainte vreme obi- I ceiul ca pentru rezolvarea ori- I cărei sarcini, organele locale de I partid să-l caute pe secretarul I comitetului. Acesta le nota, transmiţîndu-le mai departe, u­­neori cu întîrziere, celor care trebuiau să le înfăptuiască. O muncă în plus, o verigă inter­mediară, cînd totul ar fi putut fi soluţionat mai bine şi opera­tiv. — Noi ne-am decis — continuă ideea tov, Chivu — că dacă sînt căutat la telefon sau la comitet pentru o anume problemă care intră în resortul unui membru al comitetului, tovarăşul respec­tiv va fi îndrumat spre cel mai în măsură să cunoască lucrurile şi să ajute la rezolvarea lor. E un contact direct, la sursă, şi implicit un ajutor mai eficient dat de organele locale de partid. Imprimarea unui stil de mun­că corespunzător cerinţelor şi exigenţelor actuale presupune un efort perseverent din partea fiecărui comunist, însuşirea e­­senţei, naturii calitative a mă­surilor ce se iau, energie în în­deplinirea sarcinilor. „Un mem­bru al comitetului nostru a ve­nit zilele trecute, fireşte, în vir­tutea unor obişnuinţe — ne spu­nea interlocutorul — să sesizeze unele anomalii din sector, de fapt abateri disciplinare. L-am ascultat, şi cînd ne-am dat sea­ma că întinde vorba, l-am în­trebat cum a acţionat el, ce ati­tudine a luat, ce a făcut perso­nal, ca membru al comitetului, pentru a soluţiona pe loc lucru­rile ? Mai era oare cazul să vină cineva să facă ordine într-o pro­blemă pe care el o sesizase, în sectorul lui de activitate, şi o cunoştea cel mai bine ?“ Am reflectat asupra discuţii­lor purtate cu tovarăşul Ilie Chivu. Convingerea formată este că aici comitetul de partid a dovedit discernămînt, receptivi­tate faţă de stilul nou care tre­buie să se imprime în activita­tea organizaţiei de partid. Fără îndoială, acest lucru se va re­flecta în sporirea capacităţii or­ganizaţiei de partid de a-şi e­­xercita rolul conducător şi în creşterea eficienţei întregii munci de partid de la „Hidro­mecanica“. C. MUGUR D­i ■ a­­viziunea răspunderilor Există un criteriu — i-am spune principal — de apreciere a contribuţiei fiecărui membru al societăţii la efortul general spre progres, el se identifică prin gradul de răspundere faţă de îndeplinirea îndatoririlor ce-i revin — profesionale sau obşteşti — şi, în ultimă instanţă, prin rezultatele certe pe care le ob­ţine. Nu încercăm să ne referim în cele ce urmează la energia cu care a acţionat în ultimul an, ca un organism bine închegat, colectivul Uzinei de autocami­oane din Braşov, şi nici la re­zultatele incontestabile pe care le-a obţinut şi care sunt îndeob­şte cunoscute. Ne-a atras însă atenţia un fapt care, la prima vedere, poate fi socotit de însemnătate secun­dară, ba, poate nici n-ar merita să fie luat în seamă. Aşa s-ar părea. In realitate însă, lucru­rile ne-au condus spre unele concluzii împărtăşite de altfel şi de tov. ing. Constantin Şuţu, secretarul comitetului de partid al uzinei. Pe parcursul convorbirii cu secretarul comitetului, acesta a fost solicitat de cîteva ori fie diferite persoane din uzină să-şi dea fie „consimţămîntul“, fie pur şi simplu părerea în legătură cu unele probleme ale producţiei. L-a căutat, de pildă, la telefon, mecanicul şef al uzinei. Avea o problemă pe care o socotea de mare urgenţă. N-am reţinut dacă secretarul comitetului de partid i-a dat vreo soluţie către sfîr­­şitul discuţiei, dar am notat reacţia pe deplin justificată : „E vorba în ultimă instanţă de o neglijenţă evidentă. De două săptămîni tărăgănează o lucrare importantă pentru uzină. Ei sus­ţin că n-au avut cărămidă re­fractară. Cit de cusut cu aţă albă e acest, argument, ne dăm seama din faptul că în oraş se găsesc două fabrici care produc cărămidă“. N-am putut înţelege nici noi, după cum nici tov. Şuţu n-a în­ţeles, ce anume a dorit să ob­ţină de la dînsul mecanicul şef al uzinei. Sau poate a vrut doar să-l informeze că lucrarea de care răspunde se desfăşoară a­­nevoios ? ... Intră în birou dirigintele unui şantier însoţit de doi ingi­neri constructori de la o între­prindere de construcţii din oraş. Uitînd probabil la ce, uşă au bătut, se adresează secretarului comitetului de partid cu rugă­mintea de a fi ajutaţi să gă­sească locul pentru amplasarea unei barăci în incinta uzinei (?!). — Să se fi adresat aceşti oa­meni către dv. dintr-o greşeală sau ? . . . ne-am interesat. Răspunsul primit a fost edi­ficator. Pînă în urmă cu cîtva timp, uzina semăna cu un ade­vărat şantier, incinta era împîn­­zită cu o puzderie de barăci şi tot felul de alte improvizaţii. Normal, comitetul de partid, in­teresat de estetica uzinei, a ce­rut celor în măsură să facă or­dine. Iată însă că acum dacă se pune — întemeiat sau neînte­meiat — chestiunea amplasării unei barăci, cei în măsură se dezic să hotărască singuri pînă și asupra unei asemenea pro­bleme, încercînd să transfere răspunderea asupra comitetului de partid. : — Cazurile acestea par să îm­pingă comitetul de partid la tu­telă măruntă, la preluarea atri­buţiilor unor factori tehnico-ad­­ministrativi .. . — Faptele sunt evidente. Una înseamnă exercitarea cu com­petenţă a dreptului de control de către organizaţie asupra con­ducerii tehnico-administrative, preocuparea noastră de a întări autoritatea deciziilor luate de conducerea uzinei, şi altceva înseamnă practica de a prelua atribuţiile unor factori de răs­pundere din uzină. Din păcate, cazuri de tutelă măruntă, de substituire, întîlnim încă destul de pronunţat, îndeosebi în acti­vitatea comitetului de partid de la sculărie. El se angajează să dea soluţionare unor probleme ca acelea privind aprovizionarea tehnico-materială, premierea, în­cadrarea în categorii superioare de salarizare şi cite altele. In schimb, se ocupă foarte puţin de problemele vieţii interne de partid. Comitetul nostru de par­tid întreprinde chiar acum o a­­naliză a stilului de muncă al organizaţiilor de bază de aici, pentru a stabili cele mai efi­ciente căi de îmbunătăţire a în­tregii activităţi. Oricum însă, aspectele vizate nu vor fi rezolvate dintr-o dată, printr-un studiu, printr-o şedin­ţă şi tocmai de aceea se cere ca comitetul de partid din uzină, făcînd proba înaltei exigenţe şi a fermităţii de care a dat do­vadă de atîtea ori, să elimine manifestările de tutelă măruntă şi de substituire, de acceptare a tratării formale a noţiunii de răspundere, elemente ce nu sînt proprii stilului de muncă de partid și care nu aduc nimănui nici un serviciu. D. MTLEA \ mm Pt mm\ STILULUI Dt MUNCĂ Nj ORGANIZAȚIILOR Dt PIRN­D ­in serele între­prinderii comu­nale Braşov, f­lo­­rile care vor îm­podobi parcu­rile şi zonele verzi aşteaptă zilele căldu­roase. I PE SCEim HULII PfllflTUUlI REPUBLICII SBEIflLISIi HOHUIII Ludovic 5 pr­ess și Teatrul liric din Brașov După Ollenbach, Strauss, Jehat, Kalman, un an­ compozitor de operete, Francis Lopez, devine ce­lebru în lumea întreagă iar lucrările lui, în frunte cu „Secretul lui Marco Polo", se joaca de­ către cele mai multe teatre muzicale de pe glob. Pe bună dreptate, fiindcă prin lirismul şi me­­lodicitatea lor cuceritoare, accesibilitate, prin varieta­tea ritmică a dansurilor (e­­xotice sau moderne), fan­­tezia libretului şi participa­rea Însufleţită a orchestrei, creaţiile lui Francis Lopez — „Frumoasa din Cadiz“, „Timpul chitarelor", „Cin­­tăreţul mexican", „Secre­tul lui Marco Polo" — se apropie uşor de inimile spectatorilor. Dacă mai a­­dăugăm şi larga populari­zare ce se face operetelor sale prin discuri, radio, te­leviziune, tihne, presă, ti­părituri etc. vom înţelege de ce in sala de spectacol, auditorul cunoscind ariile şi, uneori chiar subiectul, cintă şi simte alături de interpreţi. In ce priveşte opereta „Secretul lui Marco Polo" ariile (in frunte cu „Te voi răpi la noapte“) au fost lansate de cintăre­­tul francez Louis Mariano, iar la noi, în premieră pe ţară, de artistul poporului Ion Dacian. Este o deosebită cinste pentru Teatrul muzical din Braşov de a fi prezentat publicului bucureştean pe scena sălii mari a Palatu­lui Republicii Socialiste Ro­­mânia, această frumoasă o­­peretă obţinînd un succes pe care îl poate înscrie la loc de frunte in palmare­sul său. Subiectul operetei infăti­şează pe vestitul navigator Marco Polo intr-una din marile lui aventuri care i-au conferit celebritatea. Acţiunea se petrece în anul 1287 în Extremul Orient, in imperiul hanului Kubi­­lai. Aceasta a facut pe li­­bretist (Raimond Viney) şi pe compozitor, să elabore­ze o dramaturgie muzicală axată pe legende, obice­iuri, costume şi chiar în bună parte pe o tematică exotică. Lopez însă a îm­binat totul in mod strălu­cit cu melodia muzicii u­­şoare noi, cu ritmurile mo­derne ale dansului contem­poran, reuşind să dea or­chestrei un rol de bogată participare printr-o orches­ traţie cînd lirică, cînd vi­guroasă, dar totdeauna an­trenantă şi plină de farmec. Pentru acest spectacol, Teatrul muzical din Braşov a depus o muncă stărui­toare pentru a corespunde exigenţelor publicului, dar mărturisim cinstit că, pe cea mai mare şi bine uti­lată scenă a ţării, in con­diţii optime de desfăşura­re a­ direcţiei de scenă, de acustică, amplificare şi re­verberaţie, de vizibilitate şi efecte de lumină, a fost intr-adevăr de nerecunos­cut. La acestea trebuie să adăugăm contribuţia excep­ţională a cîntăreţului de faimă mondială Ludovic Spiess. Dotat cu calităţi vocale şi interpretative ca­re i-au adus elogiile nepre­cupeţite ale celor mai com­petenţi critici muzicali din ţară şi de peste hotare, Ludovic Spiess a creat un Marco Polo ce nu credem că va mai fi egalat cu­­rind, pe vreo altă scenă lirică. Vocea sa de tenor de o claritate uimitoare, egală în toată întinderea, cu un centru şi subacut cvasiba­­ritonal, cu acute de stră­lucirea argintului( expresi­vă, caldă şi suplă, care nu cunoaşte dificultăţi tehni­ce, dublată de o dicţiune şi o frază impecabile, a entuziasmat publicul, care l-a răsplătit cu ovaţii pre­lungite. U­n merit incontestabil în valorificarea spectacolului îl are maestrul Mauriciu Vescan, care, cunoscind în amănunt partitura, a ţinut sub bagheta sa întregul ansamblu, cu o dezinvoltu­ră şi precizie, demne de laudă. Direcţia de scenă a ex­perimentatului regizor Bar­bu Dumitrescu a înfăţişat, cu mijloace simple, suges­tive (uneori simbolice), ca şi scenografia lui Nicolae Lebaş, cu schimbări de de­­ cor ,,la vedere", un spec­tacol care a comunicat re­ ale emoţii artistice. Corul, pregătit de Vlad Sava, a sunat mai bine ca oricînd, dînd şi reale con­tribuţii individuale în jo­cul de scenă. Baletul braşovean s-a străduit, antrenat parcă de prezenţa celor peste 3.000 de spectatori, să dea ma­ximum de randament (so­lişti Doina Haidici Popes­­cu şi Ion Torz), datorită, desigur, şi muncii şi price­perii maestrei coregrafe A­­driana Dumitrescu. Am a­­plaudat creaţia plină de distincţie şi prezenţa sce­nică agreabilă a sopranei Carmen Hanganu Ionescu, care a interpretat pe Mi Tzu Ti cu multă sinceri­tate, vădind şi o voce pli­nă de prospeţime. De ase­menea, menţionăm creaţia sopranei Mia Munteanu, care a dat viaţa micuţei Lu Ku Song, atît prin cîn­­tul său simplu­, adecvat, cît şi printr-un joc de scenă care in actul III a fost plin de dinamism. In ha­nul Kubilai, basul Mircea Giurgiuman a susţinut un rol care i-a dat prilej să-şi etaleze calităţile sale vo­cale şi dramatice. Alături de partenerul său, Eugen Todea (Sing Nan Sing) înzestratul co­mic Gheorghe Popoiu a creat pe Pa Si Tu cu va­riate şi contaminante mij­loace de umor. In rolul lui Coga am apreciat prestan­ţa şi talentul actoricesc al lui Paul Nicolaescu, regre­­tînd că rolul său de proză nu ne-a dat o nouă ocazie să-i admirăm vocea. Sub­liniem verva diabolică a Măriei Paunescu în Bular­­ga. In alte roluri au rea­lizat creaţii meritorii Ion Gonţea, George Muscanu, George Pialoga, Ion Mi­­trescu, Ion Ghitan ş.a. întrunind adeziunea pu­blicului din Capitală spec­tacolul merită să fie repe­tat de cît mai multe ori pe marea scenă bucureş­­teană. Prof. AL. COLFESCU Valenţele majore ale unui eveni­ment de muzică uşoară contempo­rană (Urmare din pag. 1) pârit în şase limbi şi pus la dispozi­ţia concurenţilor străini pentru a-şi alege melodia de interpretat) cuprin­de 20 de cântece româneşti, nu în­seamnă că toate acestea vor putea fi prezente pe scena concursului Fes­tivalului. Cu siguranţă preferinţele interpreţilor străini se vor îndrepta spre melodia pe care ei o vor con­sidera mai valoroasă, mai realizată. Şi surprizele care se pot ivi în aceas­tă direcţie nu sunt lipsite de interes. De exemplu, una dintre melodiile care pînă acum a întrunit sufragiile mai multor interpreți este „Nici o lacri­mă" a lui Ion Cristinoiu. De altfel, printre melodiile propuse figurează cîteva deosebit de apreciate ca: „Nu-li fie teamă de un sărut", de Camelia Dăscălescu, „Tangoul de de­mult" de Cherase Dendrino etc. Pe de altă parte, concurenţii vor aduce cu ei unele dintre cele mai valoroase melodii din repertoriul lor, ceea ce va conferi Festivalului internaţional de muzică uşoară „Braşov — Româ­nia", valenţe deosebite, situîndu-i or­ganic in contextul celor mai majore preocupări şi tendinţe ale dezvoltării muzicii uşoare contemporane. N. R. : In numerele următoare ale ziarului vom reveni cu noi amănunte despre festival şi participanţi. I DRUM NOD Nr. 7189 (Urmare din pag. I) folosindu-se judicios creditul ban­car, s-a mărit într-un timp rela­tiv scurt, capacitatea atelierului de cadmiere şi zincare. Cale deschisă măsurilor organizatorice Principiile hotărîrii se îmbină armonios cu cele ale acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, ambele conducînd la dinamizarea activităţii econo­mice. Ancheta întreprinsă de zi­ar în cele 11 întreprinderi a de­monstrat că lărgirea atribuţiilor conducerilor întreprinderilor în gospodărirea mijloacelor tehnico­­materiale reprezintă o premisă pentru aplicarea operativă a mă­surilor care vizează organizarea ştiinţifică a producţiei şi a mun­cii. In numeroase întreprinderi a fost îmbunătăţită structura orga­nizatorică. La Fabrica de şuru­buri s-a creat o grupă de lansare a producţiei şi se află în curs de organizare o staţie pentru meca­nizarea evidenţei. Constructorii de tractoare au promovat un nou sistem de decontare a manoperei pe baza pieselor bine executate şi recepţionate. Prin aceasta se simplifică cu mult sistemul greoi de evidenţă de pînă acum, per­miţând cadrelor tehnice să se concentreze asupra problemelor majore ale producţiei. Totodată acest sistem de decontare reduce ciclul de fabricaţie prin accele­rarea trecerii pieselor de la o o­­peraţie la alta, eficacitatea ei fi­ind apreciată la peste 1 milion lei economii. De asemenea, la Combinatul chimic din Făgăraș au fost­ create o serie de noi ser­vicii, unele dintre cele existente au fost comasate, iar la „Colo­rom“ din Codlea, pe lîngă co­masarea unor servicii, se preconi­zează crearea unui serviciu de prospectare pentru export, împletirea intereselor personale cu cele generale Deosebit de eficace s-a dovedit utilizarea largă a pîrghiilor de cointeresare materială. Cu prile­jul anchetei întreprinse a ieşit în evidenţă faptul că prin­ perfecţio­narea mecanismului de cointere­sare au fost îmbinate in mai ma­re măsură interesele întreprinde­rilor, ale colectivelor de salariaţi cu cele generale ale economiei naţionale. Prevederile hotărîrii vin şi lea­gă în mai mare măsură volumul fondului de premiere de rezulta­tele concrete ale întreprinderii şi, respectiv, de contribuţia fiecărui salariat la realizarea sarcinilor de plan, la gospodărirea mijloa­celor tehnice şi materiale. In de­cursul semestrului care a trecut, în întreprinderile experimentale au fost acordate premii excep­ţionale în valoare de milioane de lei pentru economiile şi benefi­ciile realizate peste prevederi din efortul propriu sau din acel 1 la sută din fondul de salarii. Sti­mulentele materiale au contribuit la dinamizarea colectivelor de muncă în acţiunea pentru redu­cerea termenelor de punere în funcţiune a unor obiective. Sem­nificativ ni se pare în acest sens reducerea cu 60 de zile a terme­nului de punere în funcţiune a lucrărilor de extindere a atelie­rului de curăţătorie de la uzina „Tractorul“ sau scurtarea terme­nului de reparaţii la fabrica de azotat de amoniu din Făgăraş. Importante stimulente se acor­dă pentru depăşirea planului la export. La solicitarea diferiţilor beneficiari externi, chimiştii făgă­­răşeni au livrat, suplimentar, în semestrul II, produse în valoare de peste 10 milioane lei. Aceasta a fost urmată de primirea unor fonduri valutare suplimentare, de acordarea unor prime celor ce au realizat aceste depăşiri. I.C.I.L. Braşov a depăşit, de asemenea, livrările la export cu 7,5 milioane lei. Pe alocuri însă, iniţiativa între­prinderilor în relaţiile cu bene­ficiarii externi a fost îngrădită. Uzina „Colorom“, deşi a realizat planul de export într-o proporţie de 124,5 la sută, nu a beneficiat în mod operativ de fonduri valu­tare suplimentare şi nici de fon­dul de premiere cuvenit, fapt ce a făcut să scadă efectul acestor mijloace stimulatorii. Fabrica de stofe aşteaptă şi ea pronunţarea forului tutelar în această proble­mă. In alte întreprinderi, deşi fondurile de premiere pentru re­zultatele economice interne au fost constituite, conducerile între­prinderilor au manifestat lipsă de operativitate în stimularea celor care au contribuit la realizările obţinute. PUNCTE DE VEDERE In mod firesc, în perioada ex­perimentărilor s-au născut şi u­­nele neclarităţi, în parte soluţio­nate pe parcurs. Cu prilejul an­chetei întreprinse au rezultat nu­meroase opinii şi propuneri, din­tre care menţionăm cîteva : în mai multe locuri s-a ri­dicat problema deselor informări, rapoarte, situaţii ce sunt solicitate întreprinderilor experimentale de diferite organe de coordonare şi de control. Acest volum sporit al muncii de evidenţă a sustras a­­tenţia specialiştilor de la efec­tuarea unor studii, de la simpli­ficarea sistemului informaţional şi al aparatului tehnico-administ­ra­­tiv.­­ S-a remarcat, de asemenea, necesitatea elaborării unor criterii precise privind aprecierea şi deter­minarea ponderii „efortului pro­priu“ în rezultatele economico-fi­­nanciare ale întreprinderilor. Fap­tul că în decursul anilor instruc­ţiunile în vigoare au suferit nu­meroase modificări, au apărut in­terpretări subiective, care dau naştere la discuţii controversate cu organele băncii. „ O altă propunere priveşte modul de constituire a fondului de premiere. Se ştie că, din eco­nomiile ce se realizează prin re­ducerea cheltuielilor maxime la 1.000 lei producţie marfă vîndută şi încasată, 50 la sută rămîn la dispoziţia întreprinderii pentru premiere, din care 20 la sută se acordă în timpul anului ca prime excepţionale, iar restul de 80 la sută la finele anului. Se consi­deră că aşteptarea pînă la sfîr­­şitul anului pentru cei 80 la sută, scade efectul stimulativ al cointe­resării materiale. De aceea se face propunerea ca întregul fond de premiere să se constituie trimes­trial, sau cel puţin să se inverseze proporţia, rămînînd pentru sfîr­­şitul anului plata doar a 20 la sută din acest fond.­­ Numeroase păreri controver­sate a ridicat şi metodologia de determinare a mijloacelor circu­lante. In actuala formă de cal­culare a acestui fond nu se are în vedere diversitatea producţiei. Indiferent că se fabrică un sin­gur produs sau zece, volumul mijloacelor circulante este ace­laşi. Diversificarea fabricației este însoţită însă de prelungirea ciclu­lui de fabricație, fapt ce va duce implicit la un necesar suplimen­tar de mijloace circulante care, de pildă, la uzina „Tractorul“ se apreciază la circa 50 milioane lei trimestrial. Procurarea din cre­dite a acestui necesar suplimen­tar nu este convenabilă deoarece pentru ele se percep dobînzi care grevează asupra preţului de cost. Am spicuit doar cîteva din propunerile făcute. Considerăm că ar fi utilă organizarea unui schimb de opinii pe această temă. Ea ar putea contribui la elucidarea u­­nor neclarităţi, la extinderea ex­perienţei înaintate. In acest scop ziarul „Drum nou“ pune la dis­poziţia specialiştilor coloanele sale. Principala concluzie desprinsă este că nota dominantă a experi­mentărilor o constituie rezultatele economice pozitive determinate de un puternic proces de dinami­zare a iniţiativei şi a capacităţi­lor creatoare; ele au facilitat schimbări calitative în activita­tea economică a întreprinderilor. Cadrele de conducere din între­prinderile experimentale, în ma­rea lor majoritate, au trecut cu succes examenul la care au fost supuse în rezolvarea unor pro­bleme complexe de organizare şi conducere a producţiei. Rezulta­tele obţinute pînă în prezent do­vedesc o dată mai mult eficacita­tea măsurilor cu privire la per­fecţionarea conducerii, organizării şi planificării activităţii econo­mice adoptate de Conferinţa Na­ţională a partidului. ... . . - O carte despre vînătoare Casa regionala a creaţiei popu­lare din Braşov şi-a îmbogăţit lista cărţilor şi broşurilor editate, cu o interesantă şi valoroasă lu­crare : „Momente de vînătoare“ de Aristide N. Stavros. Apariţia marchează un eveniment în lite­ratura cinegetică română, cartea deschizînd noi orizonturi în acest domeniu, atît prin materialul in­formativ, uneori total inedit pe care-l aduce, cît şi prin concepţia în care este alcătuită, obiectivele pe care şi le propune şi forma de prezentare. E semnificativ fap­tul că un capitol din cuprinsul cărţii a fost publicat în „Alma­nahul vînătorului şi pescarului sportiv" pe 1968. Aristide N. Stavros este cunos­cut pentru activitatea sa în ca­drul tuturor acţiunilor de ocro­tire a monumentelor naturii, de refacere şi dezvoltare a fondului nostru cinegetic. Acestor preocu­pări, Aristide Stavros s-a consa­crat de peste două decenii, rezul­tatele activităţii sale concretizîn­­du-se în publicarea unui vast material în revistele de speciali­tate. I s-a consacrat şi un film la televiziune. Pasiunea vînătorească, dragos­tea pentru frumuseţile naturii, sînt prezente în paginile cărţii, asociate într-un tot unitar, ceea ce detaşează lucrarea de manuale­le şi cărţile cu tematică cinegeti­că de pînă acum. Povestind întîmplări captivan­te de la vînătoare, autorul ne prezintă tablouri de natură din cele mai pitoreşti zone ale Car­­paţilor noştri, surprinzînd aspec­tele cele mai semnificative, mai impresionante prin frumuseţea şi ineditul lor. Din cele 26 de capitole ale cărţii, care însumează circa 150 de pagini, amintim pe cele care sînt consacrate caprei negre din munţii regiunii Braşov, trofeelor vînătoreşti, cocoşului de munte din Carpaţi, cerbilor din Ciucaş, vînătorilor de mistreţi, cu schiu­­rile, momente de la vînătorile de urşi şi lupi. Autorul acordă o atenţie aparte trofeelor vînătoreşti, valorii şi criteriilor de apreciere, consem­­nînd că Republica Socialistă Ro­mânia deţine recordul mondial la capra neagră, încă din 1910, de la Expoziţia internaţională ce a avut loc la Viena, şi din 1937 la o confruntare asemănătoare de la Berlin. In cartea sa el pledează pentru necesitatea ocrotirii în continuare a fondului cinegetic, pentru re­coltarea exemplarelor care oferă trofee valoroase, sau a celor de­generate. Este demonstrată, de a­­semenea, stabilirea unui echilibru corespunzător între creșterea a­­nuală a efectivelor cinegetice și numărul exemplarelor recoltate. In mare măsură, cartea „Mo­mente de vînătoare“ este un ade­vărat tratat cinegetic pentru vînă­­tori, întrucît aproape în fiecare capitol se dau preţioase sfaturi practice. Pe de altă parte, nume­roasele întîmplări vînătoreşti po­vestite într-un stil atractiv, colo­rat, sugestiv, trezesc interesul lec­turii, chiar şi pentru cei care n-au practicat niciodată vînătoarea. remarcat că sub aspect, nici relatate nu se pot încadra în anec­dotica bogată a snoavelor de vî­­nătoare, ci sînt momente autentic trăite de autor, care a privit cu ochiul cercetătorului ştiinţific faptele, prezentîndu-le doar în forme stilistice care denotă dese­ori calităţi artistice remarcabile. Cartea cuprinde numeroase foto­grafii şi desene, iar textul este precedat de o prefaţă semnată de inginerul silvic Horia A. Almă­­şan, doctor în biologie, în înche­ierea căreia se spune : „Această carte se adresează deopotrivă­­iu­bitorilor naturii şi vînătorilor, îm­bogăţind literatura cinegetică ro­mână şi de aceea o salutăm cu căldură“. Coperta şi desenele sunt semna­te de Ştefan Bilciu,­­ iar tiparul aparţine Întreprinderii poligrafice Braşov. Volumul „Momente de vînătoa­re“ de Aristide N. Stavros, re­dactat şi editat la Braşov, se înscrie printre cele mai valoroase lucrări de acest fel apărute în ţa­ra noastră în acest domeniu. Este semnificativă apariţia ei la Bra­şov, unul din cele mai interesante centre ale ţării, atît prin valoa­rea obiectivelor turistice, cît şi prin bogăţia şi varietatea fondu­lui cinegetic din această zonă. ȘT. PETRARU

Next