Drum Nou, octombrie 1968 (Anul 25, nr. 7385-7411)

1968-10-18 / nr. 7400

Proletari cfo­troace ţâr M’S, uiţi-vâ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL PCR ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUl XXV Nr 7400 Vineri, 16 octombrie 1968 4 pagini 30 bani ÎN PAGINA A 4-a 999 MEXIC­ES Amănunte privind victoria repurtată de floretistul ro­mân, Ionel Drîmbă România pe locul patru la medalii U­KIH CONDUCIĂTORILOR DE PARTID $1 DE STAT LA IAŞI $1 IN JUDEŢUL BOTOŞANI După cum s-a mai anunţat, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Tro­­fin, Petre Lupu şi Gheorghe Stoica, care au făcut în cursul zilei de miercuri o vizită la Iaşi, s-au întîlnit după-amiază cu intelectualii municipiului, în sala Filarmonicii de stat Moldova“. Cu acest prilej au luat cuvîn­­tul tovarăşii MIU DOBRESCU, prim-secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., preşe­dintele Consiliului popular ju­deţean, acad. CRISTOFOR SI­­MIONESCU, rectorul Institutu­lui politehnic „Gheorghe Asa­­chi“, prof. dr. docent MIRCEA PETRE­SC­RI-DIMBO­VIŢĂ, di­rectorul Institutului de istorie şi arheologie al Filialei din Iaşi a Academiei, pictorul DAN HATMANU, prof dr CON­STANTIN NEGOIŢĂ, prof. dr CONSTANTIN CORDUNEANU, poetul CORNELIU STURZU şi ALEXANDRU HUSAR, preşe­dintele Comitetului judeţean pentru cultură şi artă. Primit cu puternice şi înde­lungi aplauze, în încheierea în­­tîlnirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Cuvîn­­tarea secretarului general al C.C. al P.C.R., ascultată cu un deosebit interes de cei prezenţi, a fost subliniată în repetate rânduri de puternice aplauze. Intîlnirea a prilejuit o vibran­tă manifestare , a adeziunii oa­menilor de ştiinţă, artă şi cul­tură din Iaşi la politica inter­nă şi externă a partidului nos­tru. Cei prezenţi şi-au exprimat hotărîrea fermă de a spori e­­forturile în educarea tinerei ge­neraţii, pentru dezvoltarea ştiin­ţei,­ artei şi culturii, în scopul înfloririi continue a României socialiste. Seara, conducătorii de partid şi de stat au asistat la un spec­tacol folcloric susţinut de co­lectivul Teatrului Naţional „Va­sile Alecsandri“ şi de ansam­bluri artistice locale. La ieşirea din teatru, mii de ieşeni au întîmpinat pe tova­răşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer şi pe ceilalţi conducători de partid şi de stat cu urale şi ovaţii. In faţa statuii lui Ştefan cel Mare a avut loc un scurt mo­ment evocator al gloriei Mol­dovei. Actorul Teofil Vîlcu, de la Teatrul Naţional, a rostit cu­vintele de neuitat ale marelui voievod Ştefan, din piesa lui Delavrancea „Apus de soare“ : „Moldova este a urmaşilor, a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul veacurilor“. Corul a re­luat aceste cuvinte emoţionante în mijlocul nesfîrşitelor urale ale ieşenilor care umpleau Pia­ţa Palatului. Se ovaţionează pentru Partidul Comunist Ro­mân, călăuzitorul încercat al poporului nostru. Vizita conducătorilor de par­tid şi de stat la Iaşi s-a încheiat cu o întîlnire tovărăşească cu activul de partid din judeţul Iaşi, care a avut loc în Palatul Culturii. ★ Cu prilejul întîlnirii cu ac­tivul de partid şi de stat din judeţul Iaşi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adresîndu-se parti­cipanţilor, a spus : Permiteţi-mi să felicit acti­vul de partid, de stat şi obştesc, înţelegînd prin acesta pe toţi cei ce — în munca de partid, de stat, învăţămînt, ştiinţă şi cultură, în organizaţii de masă, în diferite sectoare ale activităţii politice şi eco­nomice, de stat şi cultural-şti­­inţifice — desfăşoară activitatea de unire a eforturilor tuturor celor ce muncesc în patria noa­stră pentru înfăptuirea progra­mului partidului. Această acti­vitate are un rol hotărîtor în realizarea legăturii dintre con­ducerea partidului şi masele largi, ajută conducerea partidu­lui şi statului în cunoaşterea cît mai bună a problemelor dezvoltării construcţiei socia­liste, a problemelor care se ri­dică în toate localităţile pa­triei noastre, în toate sectoarele de activitate, asigurînd tot­odată ca hotărîrile conducerii de partid şi de stat să ajungă la cunoştinţa maselor şi să poată fi înfăptuite cu succes. Iată de ce conducerea parti­dului nostru apreciază în mod (Continuare în pag. a 3-a) Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la adunarea oamenilor de cultură din Iaşi Stimaţi tovarăşi, La mitingul de astăzi m-am re­ferit la cîteva probleme care con­sider că, preocupînd întregul nos­tru popor, muncitori, ţărani, in­telectuali, preocupă deopotrivă şi intelectualitatea din Iaşi. Am ascultat cu deosebită plă­cere cuvîntul reprezentanţilor in­telectualităţii ieşene. In tot ceea ce aţi spus, tovarăşi, vedem o ex­presie a încrederii dv. în politica marxist-leninistă a partidului nostru, o expresie a hotărîrii in­telectualităţii ieşene ca, alături de întreaga noastră intelectualitate, să-şi aducă contribuţia la înfăp­tuirea programului de desăvîrşire a socialismului în România. S-au ridicat şi o serie de probleme pe care le-aţi dori realizate. Ele o­­glindesc preocupările celor care lucrează în diferitele sectoare ale cercetării ştiinţifice, ale creaţiei literar-artistice de a dezvolta ac­tivitatea lor, de a valorifica mai din plin forţele intelectuale de care dispun oraşul şi Judeţul dv. Nu am de gînd, şi vă­­rog să nu-mi luaţi în nume de rău aceasta, să răspund imediat la problemele ri­dicate astăzi , ele necesită stu­diu, o analiză atentă, pentru a vedea posibilităţile existente pen­tru realizarea lor şi poate, la une­le, şi oportunitatea realizării.­ Este justificată dorinţa pe care noi o apreciem, a intelectualilor, ieșeni de a nu rămîne în urmă în nici un sector, de a fi la înălţimea activităţii tumultuoase desfăşura­te în patria noastră pentru dez­voltarea ştiinţei şi culturii. Este adevărat, laşul are vechi tradiţii ştiinţifice şi artistice. In aceste domenii a dat oameni de valoare care constituie o mîndrie a poporului nostru. Nu este de­sigur uşor să asiguri continuarea acestor tradiţii, dar mai cu sea­mă să ridici activitatea ştiinţifică şi culturală, folosind tradiţiile bune, la nivelul cerinţelor de as­tăzi ale ştiinţei şi culturii, la ni­velul exigenţelor pe care parti­dul, poporul nostru le pun in faţa intelectualităţii. Noi, conducerea partidului şi statului, dăm o apre­ciere deosebită activităţii desfăşu­rate de intelectualitatea ieşeană în domeniul învăţămîntului. In­tr-adevăr, aici, în acest puternic centru universitar al României, se obţin rezultate bune. Mii şi mii de absolvenţi ai invăţămîn­­tului tehnic şi­ universitar contri­buie, alături de specialiştii care învaţă în alte centre ale ţării noastre, la desăvîrşirea operei de construcţie socialistă. Aş dori să folosesc acest prilej pentru a ex­prima corpului didactic, tuturor tovarăşilor care lucrează în do­meniul pregătirii tineretului, cele mai calde felicitări pentru mun­ca pe care o depun şi urări de noi succese în activitatea lor. (A­­plau­ze). Se desfăşoară în Iaşi o intensă activitate în domeniul cer­cetării ştiinţifice. Şi în acest sector Iaşul se poate mîndri cu o serie de re­zultate pozitive. Dar noi conside­răm că trebuie să se depună efor­turi şi mai mari pentru a folosi pe deplin potenţialul ştiinţific din Iaşi, puternicul corp de oameni de ştiinţă de aici, pentru a organiza mai bine cercetarea ştiinţifică în cadrul învăţămîntului superior. Şi în acest domeniu trebuie nu nu­mai continuate tradiţiile progre­siste, ci şi sporit aportul concret la dezvoltarea ştiinţei româneşti contemporane. Este de înţeles, to­varăşi, că opera pe care noi o în­făptuim — construirea societăţii socialiste — nu poate să fie dusă la bun sfîrşit fără a pune la te­melia ei tot ceea ce omenirea a creat mai bun în toate domeniile de activitate, şi în primul rînd,în domeniul ştiinţei. Astăzi, cînd sun­tem­ martorii celui mai uriaş pro­gres al ştiinţei, care schimbă în mod radical nenumărate concep­ţii, care creează orizonturi noi, nebănuite, a nu cerceta, a nu te strădui să duci mai departe cu­noaşterea, a nu te pune în servi­ciul progresului material şi spiri­tual înseamnă a te condamna ce­lei mai grave rămîneri în urmă. Or’, noi, comuniştii, ne-am propus să construim societatea cea mai avansată din lume. De aceea tre­buie să facem totul pentru a stă­­pîni ceea ce ştiinţa a creat mai bun, de aceea oamenii noştri de ştiinţă trebuie să fie creatori, să contribuie la progresul general al ştiinţei. (Aplauze). Iată de ce, to­varăşi, nu este suficient să vor­bim de Petru Poni sau de alţi oa­meni de ştiinţă din trecutul Iaşi­lor. Trebuie să ne propunem să avem nu unul, ci zeci de Petru Poni, zeci de matematicieni şi fi­zicieni de valoare, Iaşul poate face aceasta. La această muncă chea­mă partidul nostru şi pe intelec­tualii din Iaşi. (Aplauze puterni­ce, prelungite). Noi dezvoltăm o industrie mo­dernă în Iaşi. Dacă m-aş referi numai la chimie, în curînd va intra aici în funcţie un mare combinat modern, puternic, cu tehnologie importată. Dar oare, tovarăşi, va trebui să fim perma­nent tributari ai importului de tehnică şi de creaţie ştiinţifică ? Nu, trebuie să ne proţu­­nem ca, pe baza progreselor pe care le-am obţinut în dezvoltarea forţelor de producţie, să ducem mai departe noi înşine cercetarea ştiinţifică, să valorificăm la o scară mai lar­gă creaţia oamenilor noştri de ştiinţă. Avem mulţi oameni de ştiinţă valoroşi. Şi în străinătate sunt mulţi români fruntaşi în cer­cetarea ştiinţifică modernă în chi­mie, în electronică. Noi dorim ca şi dv., oamenii de ştiinţă din Iaşi, să fiţi permanent un detaşament de frunte al ştiinţei româneşti. (Aplauze). Aceasta este valabil şi pentru alte sectoare de activitate spirituală. Avem intr-adevăr un trecut frumos în creaţia literară ieşeană. Să-mi fie permis să adaug că astăzi nu putem spune că sun­tem­ în Iaşi la înălţimea acestui trecut. Avem unele rezultate bu­ne. Dar considerăm că trebuie să lucrăm ■ în aşa fel încît să avem rezultate şi mai bune, ca din rai­durile­­intelectualităţii ieşene să se afirme cît mai mulţi urmaşi demni ai lui Vasile Alecsandri, Eminescu, Sadoveanu, Creangă. Oare oamenii de creaţie de astăzi nu au ce să scrie, nu au de unde să se­ inspire ? Dimpotrivă, în a­­fară de munţi, de păduri, de cîm­­pii, de rîuri, avem înfăptuiri so­ciale pe care nu le-au cunoscut înaintaşii noştri şi care aşteaptă de la creatorii de astăzi din Iaşi, ca şi din Bucureşti, şi din restul ţării, să le p­redea în toată măreţia lor. Artiştii au datoria să lase scris urmaşilor, peste veacuri, mărturii despre ceea­­ce au fost în stare să creeze oamenii, con­structorii socialismului, despre ceea ce au fost în stare să rea­lizeze oamenii de litere şi de arte de azi. Ei trebuie să se întreacă cu înaintaşii, să făurească opere mai valoroase decît aceştia. Fap­tele măreţe săvîrşite de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, de intelectualitate, sub conducerea partidului, întruchipate în opere pot deveni un tezaur de înarmare spirituală, de mobilizare a între­gului popor la marea operă de e­­dificare a României socialiste. (Aplauze puternice). Avem mîndria de a fi partici­panţi activi ai marilor transfor­mări care au loc în patria noas­tră, ai politicii externe promo­vate de partidul şi guvernul nos­tru. Cu toţii ne mîndrim atunci cînd în ţară sau în străinătate prietenii noştri din ţări socialis­te şi din alte ţări apreciază ceea ce facem noi. Oare oamenii noş­tri de artă, de cultură nu trebuie să se inspire din aceste realizări, nu trebuie să le redea în cuvinte meşteşugite care să nu „sune nu­mai din coadă“ şi care să înflăcă­reze, să mobilizeze la luptă ? Iată ce cerem noi de la creatorii de astăzi. Ideologia noastră marxist­­leninistă, materialismul dialectic şi istoric — concepţia partidului nostru despre lume şi viaţă — dau o asemenea perspectivă filo­zofică, istorică, încît trebuie nu­mai bine înţelese şi bine folosite pentru a genera opere la înălţi­mea gândirii clasei noastre mun­citoare, la înălţimea politicii par­tidului nostru. Iată ce cerem noi de la oamenii de creaţie. (Aplauze puternice). Ţelul suprem al politicii noas­tre este omul, crearea condiţiilor ca muncitorul, ţăranul, intelec­tualul, să se poată bucura de toa­te binefacerile civilizaţiei. Pentru om făurim baza materială, dez­voltăm forţele de producţie, per­fecţionăm relaţiile de producţie, căutăm să aşezăm raporturile so­ciale pe baza principiilor marxist­­leniniste, să înlăturăm tot ceea ce alterează sau umbreşte idea­lul echităţii sociale, al egalităţii în drepturi. Făurim societatea so­cialistă, in care omul să fie figura centrală, în care totul să fie închinat omului. Conside­răm că şi creatorii de valori spi­rituale trebuie, urmînd principiul călăuzitor al politicii partidului, să închine tot ceea ce făuresc o­­mului, fericirii sale. Aşa vor con­tribui la perfecţionarea tot mai rapidă a societăţii noastre, la de­­săvîrşirea socialismului, la crea­rea condiţiilor pentru edificarea comunismului în România. (Vii a­­■plauze). Una din direcţiile în care par­tidul nostru acţionează continuu în ultimul timp şi căreia îi acor­dă o atenţie deosebită este dez­voltarea democraţiei socialiste, crearea condiţiilor organizatorice pentru ca toate categoriile sociale, oamenii muncii din toate domeni­ile de activitate să poată partici­pa tot mai intens şi mai larg la dezbaterea politicii partidului de construcţie socialistă internă şi a problemelor internaţiona­le. Vedem în aceasta­­ calea sigură a asigurării mersului tot mai ferm înainte pe calea socialismului, mijlocul de a asigura ca toate măsurile pe care le întreprindem să corespundă cît mai deplin in­tereselor şi năzuinţelor întregului popor.’ în legătură cu aceasta se pune întrebarea dacă nu cumva dez­voltarea şi lărgirea democraţiei vine în contradicţie cu principiile dictaturii proletariatului, cu inte­resele societăţii socialiste? Desi­gur, tovarăşi, discuţii teoretice se pot duce asupra multor probleme. Noi­­considerăm însă că principi­­­ile­ care călăuzesc Activitatea, cor­­muniştilor, concepţia despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, ma­terialismul dialectic şi istoric au răspuns de mult la această pro­blemă. Nici nu se poate concepe o orînduire socialistă fără asigu­rarea celei mai largi democraţii pentru toţi cei ce muncesc. în­suşi faptul că socialismul lichi­dează proprietatea particulară a­­supra mijloacelor de producţie, lichidează inegalitatea în reparti­ţia produsului social, a venitului naţional, asigură drepturi egale pentru toţi cei ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate, de sex, de rasă, posibilitate de manifes­tare liberă a capacităţii şi perso­nalităţii fiecărui om, creează condiţii pentru înfăptuirea celei mai largi democraţii pe care a cunosc­ut-o vreodată omenirea. Es­te de înţeles că acolo unde sunt clase exploatatoare, unde există proprietate particulară, unde sunt exploatatori şi exploataţi nu poa­te fi vorba de o adevărată de­mocraţie, de egalitate deplină în­tre oameni. Dar în socialism, un­de aceste tare sunt înlăturate, omul devine cu adevărat părtaş activ la înfăptuirea propriului său destin, se manifestă în toate do­meniile de activitate, îşi spune părerea liber asupra tuturor pro­blemelor privind dezvoltarea so­cietăţii socialiste. In aceasta ve­dem noi una din cerinţele desă­vârşirii construcţiei socialiste, u­­nul din domeniile în care socia­lismul îşi afirmă superioritatea faţă de toate orînduirile de pî­­nă acum. (Aplauze puternice, în­delungi). Democraţia socialistă nu numai că nu diminuează puterea clasei muncitoare ci, dimpotrivă, în­tăreşte forţa alianţei clasei mun­citoare cu ţărănimea, cu intelec­tualitatea. Dominaţia clasei mun­citoare, ca clasă conducătoare a societăţii, este dominaţia oameni­lor egali în drepturi, a clasei ca­re desfiinţează exploatarea şi prin aceasta deschide drumul făuririi societăţii fără clase. In aceasta constă una din laturile principale ale misiunii istorice 00 care o înfăptuieşte clasa noastră muncitoare Dezvoltarea demo­craţiei socialiste nu numai că nu slăbeşte, dar face mai puternică, mai de neînvins puterea poporu­lui, în frunte cu clasa muncitoa­re. Masele, stăpîne pe destinele lor, făuresc societatea liberă de orice exploatare, de orice nedrep­tate între oameni, între clase. (Vii şi îndelungi aplauze). Se mai pune întrebarea: oare există pericolul ca anumite con­cepţii idealiste, retrograde, care se mai manifestă sau pot pătrun­de din afară, să pună în pericol orânduirea socialistă ? Oare, to­varăşi, există în România, unde au triumfat pe deplin relaţiile de producţie socialiste, unde au fost lichidate pentru totdeauna clase­le exploatatoare, pericolul restau­rării, în vreo formă sau alta a capitalismului? Nu­, Un asemenea pericol nu există. (Vii, puternice aplauze). Concepţia clasei mun­citoare despre lume, materialis­mul dialectic şi istoric, marxism­­leninismul s-au afirmat şi au în­vins în luptă cu concepţiile idea­liste, retrograde, în condiţii deo­sebit de grele. Ele s-au impus pentru câ sînt singurele concep­ţii ştiinţifice despre lume care a­­sigură progresul social al omeni­rii. Şi dacă teoriile elaborate de Marx şi Engels şi-au învins ad­versarii în condiţiile capitalis­mului, este­ posibil ca, atunci cînd clasa muncitoare se află la pute­re, să se poată vorbi de posibili­tatea ca ele să fie înlăturate de teoriile pe care le-au înfrânt în împrejurările arătate? Nu, tova­răşi. O asemenea posibilitate nu există. (Puternice şi îndelungi a­­plauze). A pune problema existenţei u­­nui asemenea pericol înseamnă a nu înţelege valoarea, forţa de ne­învins a marxism-leninismului, a o subaprecia, a sădi neîncrederea în invincibilitatea marxism-leni­­nismului. Noi respingem aseme­nea teorii care n-au ce căuta în rândul clasei muncitoare. (Vii a­­plauze). Desigur, tovarăși, marxism-leni­­nismul nu este o dogmă, o religie. (Continuare în pag. a 4-a) IN­CARI ZI SI ORĂ Bill­y­IN­ LUCRU, FOLOSITE ÎNTINS IA Joi TARI SI SEMĂNAT! „Optimiştii“ de la Zărneşti Recoltatul cartofi- „ferestre“ în care se întîlnindu-l pe tovi­lor şi semănatul griului se desfăşoară cu multă încetineală şi la C . P. Zăr­neşti (preşedinte Horea Coman­, ingi­ner Adrian Creangă). Pînă aseară, aici se însămânţaseră cu grâu numai circa 60 hectare din cele 370 planificate, deşi pînă acum această lucra­re trebuia terminată. La recoltatul carto­filor nu se realizase nici 50 la sută din suprafaţa prevăzută Cu toate acestea, în ziua de 17 oc­tombrie, deşi au fost putea lucra, la se­diul secţiei I.M.A. staţionau toate cele 11 tractoare care de­servesc cooperativa. — Nu o dată se întîmplă ca o oră să lucrăm şi trei­ să stăm — ne-au decla­rat unii tractorişti. Cea mai mare su­prafaţă de grîu (circa 250 hectare) se în­­sămînţează după car­tofi şi sfeclă de za­hăr. Şi cum recolta­tul acestor culturi merge în pas de melc, n-avem teren eliberat pentru însă­­mînţări. Horea Coman, aş­teptam să ne vor­bească despre unele măsuri practice luate pentru recuperarea rămînerii în urmă. „La noi treaba merge strună — ne-a spus interlocutorul. Am semănat pînă acum 60 de hectare !“ Să mai zici că conducerea coopera­tivei agricole din Zărneşti nu este op­timistă ! La fel or fi şi tovarăşii din conducerea comite­tului orăşenesc de partid ? De ce-l doare capul pe preşedintele Miroiu La C.A.P. Rîşnov semănatul griului a început numai în ziua de... 17 octombrie, adică tocmai in ziua cînd această lucrare trebuia să se încheie. Şi, cum ziua a fost cam ploioasă, după ce au însămînţat circa un hec­tar, maşinile s-au întors acasă. — Cînd veţi termina semă­natul griului? — l-am întrebat pe tov. Gh. Miroiu, preşedintele cooperativei. — Cr­edeţi-mă, n-aş putea să precizez. Mai avem de recoltat­ peste 60 hectare cu cartofi, iar de pe cele 70 ha. cu sfeclă de zahăr n-am scos nici măcar o rădăcină. Şi cînd mă gîndesc că după aceste culturi urmează să însămânţăm grîu, începe să mă doară capul ! N-am putut înainta mai mult cu recoltatul şi însămînţările că ne-au îm­piedicat ploile. Oare chiar aşa stau lucrurile? Noi afirmăm că nu tocmai. Chiar ieri, tovarăşe preşedinte, în timp ce pe cîmp nu se afla nici un cooperator, pe una din tarlalele fermei de stat zeci de oameni lucrau la decolotatul sfeclei, folosind „fereastra“ la­(Continuare în pag. a 2-a) Noul local al Şcolii profesionale de chimie din Codlea, în care în­­cepînd din acest an şcolar învaţă 500 de viitori operatori chimişti. Grupul şcolar este compus din 9 săli de clasă, 3 laboratoare, un atelier mecanic, cantină, internat. RETORTE IN REGENERARE De la Combinatul chimic Făgăraş ne-a sosit la redacţie ştirea înche­ierii cu 5 zile înainte de termen a reviziei generale a fabricii de fenol. Faptul consemnează lapidar unul din obişnuitele succese de muncă obţinute de acest har­nic colectiv. Aflîndu-ne pentru o zi chiar la jumătatea perioadei cînd se executau reviziile, ne propunem să­ re­latăm astăzi cîteva secvenţe din a­­ceastă „epopee* a reparaţiilor care la Combinatul chimic din Făgăraş e un moment cardinal pentru viaţa fiecărei instalaţii, el asemănîndu-se intr-un fel cu succesiunea anotimpurilor. Pentru început, ce trebuie să înţeleagă citi­torul prin ,revizie generală ?" O lu­crare de acest gen ar fi cu totul obiş­nuită, dacă s-ar putea face de fiecare data cînd apar unele necazuri. Dar la aceste fabrici ale „permanenţei fo­cului“, o asemenea „revizie" este po­sibilă o singură dată intr-un an, la termene riguros stabilite. — Știi dumneata ce înseamnă un deranjament neînlăturat acum, o su­dură mai slabă, sau nişte piuliţe, să nu fie strînse ca la carte ? Sincer să fiu, nu prea știam. Văzu­sem de multe ori fabrica de fenol și privirea aluneca uşor peste amănun­te. Impresionantă era atunci respira­ţia uriaşă a retortelor, unde procese­le de sinteză transformă miraculos materia. Totul în jur se mişca cu e­­xactitatea acelor de ceasornic şi ta­bloul de comandă înregistra cu sen­sibilitatea seismografului fiecare ro­cadă a moleculelor. Revăzînd­ fabrica, atunci la mijlocul perioadei de timp afectate anual reviziei generale, ta­bloul era oarecum dezolant. Piese a­­gățate în trolii, conducte stinghere tăiate parcă la jumătate, utilaje scoa­se din geometria armonioasă de mei înainte, cazanele fără retorte, ca niş­te statui pustii cu braţele rupte, şi nu ştiu cum ceva te face să crezi că Ritmuri contemporane niciodată această fabrică desfăcută realmente în bucăţi nu va mai putea să se apropie de acea imagine splen­didă a retortelor cu respiraţie de u­­riaş. Evident, aflat în faţa unor ase­menea confruntări vizuale, nu înţe­legeam la prima explicaţie prea multe. Simţind poate ceva, inginerul Gh. Grama, care conducea întreaga com­plexitate a lucrărilor, a ţinut să a­­dauge : — Pregătirea reviziei a stat în cen­trul preocupărilor noastre de multe luni. După repunerea în exploatare a instalaţiei orice intervenţie ulterioară este aproape imposibilă. La atelierul de sulfonare, de exemplu, nu se mai poate intra cu chei de metal care produc scîntei, iar de aparat de su­dură nici vorbă. Ce facem acum e bun făcut pentru un an întreg. O opri­re ulterioară de maximum 6 ore în timpul funcționării ar însemna o stag­nare de mai multe zile, fiind necesa­re chiar săptămîni pînă la readuce­rea instalației la capacitatea maxima. O cădere de plan la producția de fenol s-ar resimți la nivelul întregu­lui combinat, aducînd prejudicii la realizarea răşinilor, fibrelor sintetice, bachelitelor, a planului de export etc. Înţelegeţi acum importanţa deosebită pe care o au lucrările executate de noi în perioada de întrerupere pen­tru revizie ? In faţa unei asemenea expuneri de motive ochiul nu mai ocoleşte amă­nuntele în căutarea spectaculosului. Ba, acesta se simte, mai ales aici, cînd toate forţele fabricii sunt concentrate în cîştigarea întrecerii oamenilor cu orele în vederea scurtării termenului de dare în folosinţă, pentru că fieca­re zi cîştigată în plus înseamnă o producţie de fenol în valoare de 250.000 lei! Răspîndiţi in toate ate­lierele. 400 de lăcătuşi, montatori, me­canici, cazangii etc., înaintează in des­făşurarea lucrărilor intr-un ritm alert, corelat cu fiecare fază de lucru. Volu­mul de muncă exprimat numai in cî- D. RU J AN (Continuare în pag. a 2-a)

Next